Scoţia renunţă la serviciile de poliţie locale

Începând cu 01 aprilie 2013, Scoţia va avea o singură forţă de poliţie, prin fuzionarea forţelor de poliţie existente în prezent într-un serviciu unic de poliţie la nivel naţional, a cărui denumire generică va fi „Police Scotland„, format pentru început din aproximativ 17000 de poliţişti.

Guvernul scoţian a anunţat încă din 08 septembrie 2011 că intenţioneză să creeze un singur serviciu poliţienesc la nivel naţional prin fuziunea celor opt forţe de poliţie ce erau împărţite în două mari şi principale ramuri, respectiv „Scottish Crime and Drug Enforcement Agency” şi „Scottish Police Services Authority”. După consultări şi dezbateri publice privind reforma sistemului poliţienesc dar şi cel al pompierilor, care vor absorbi şi ei ambulanţa, serviciul salvamont, etc formând un serviciu unic „Fire and Rescue”, la 27 iunie 2012 Parlamentul scoţian a aprobat pachetul de legi, iar în august 2012 a primit şi avizul regal.

Trecând peste detaliile privind noua organizare, funcţiile de conducere, alocarea de resurse, obiectivele şi alte detalii tehnice, pe care le puteţi parcurge cei ce aveţi răbdarea necesară, citind propunera supusă dezbaterii publice de pe website-ul guvernului scoţian, vreau să subliniez aici principalele argumente şi motive pentru care scoţienii au ajuns la concluzia că este necesară unificarea serviciului poliţienesc şi renunţarea la această descentralizare excesivă, de care politicienii noştri încă sunt îndrăgostiţi.

Primul argument a fost cel al banilor. Scoţienii şi-au dat seama că existenţa mai multor servicii în domeniul de aplicare a legii îi costă mai mult, iar controlul cheltuielilor este mult mai anevoios, chiar imposibil în cazul serviciilor teritoriale. Şi e logic ca în cazul existenţei mai multor servicii poliţieneşti, independente una de cealaltă, să existe cheltuieli mai mari. Sunt şefi mai mulţi, cheltuieli cu dotarea şi echipamentele neunitare şi discreţionare, în funcţie de interesele locale, etc. Pe când în cazul unui serviciu poliţienesc unic la nivel naţional, pregătirea, dotarea şi remunerarea poliţiştilor este unitară şi nu mai creează discrepanţe, cheltuielile fiind controlate mult mai strict şi eficient. Guvernul scoţian a susţinut că unificarea serviciului poliţienesc va reduce cheltuielile cu aprox. 1,7 miliarde lire sterline în următorii 15 de ani, tocmai prin eliminarea cheltuielilor făcute de societate pentru acelaşi serviciu, dar prestate de instituţii paralele.

Al doilea important argument a fost cel al eficienţei serviciului poliţienesc, care odată cu fragmentarea lui duce inevitabil la o reducere a eficienţei, tocmai pentru că infracţionalitatea a evoluat şi politicile de combatere a stării infracţionale trebuie aplicate la nivel naţional, nu teritorial sau local. Astăzi, datorită evoluţiei tehnologiei, infrastructurii, mijloacelor de transport, etc infractorii nu mai acţionează doar în anumite zone, ci se plimbă şi comunică foarte uşor. Acest lucru trebuie să se întâmple şi la nivelul serviciului poliţienesc, astfel că o comunicare şi colaborare facilă este vitală. Iar dacă există servicii poliţieneşti locale şi independente, ce au obiective şi priorităţi proprii, este o naivitate să crezi că vor colabora şi comunica la fel de bine şi eficient ca în cazul unor structuri ce fac parte din acelaşi serviciu poliţienesc. De asemenea, scoţienii spun acolo că pentru o eficienţă mai mare, poliţistului de ordine publică îi trebuie acordate mai multe atribuţii, dorindu-se a se renunţa la vechea concepţie conform căreia sarcinile acestuia să se limiteze numai la patrulare şi intevenţia la apelurile de urgenţă. Vi se pare cunoscut acest principiu ce se încearcă să se impună şi la noi, nu? Oare nouă câţi ani ne vor trebui, ca factorii de decizie să realizeze că munca de poliţie din domeniu ordinii şi siguranţei publice nu constă şi se limitează la simplele patrulări (cu care jandarmii şi gardienii publici se laudă spunând că fac muncă de poliţie), iar poliţistul din stradă trebuie să facă o muncă ceva mai calificată şi să formeze cu adevărat o echipă, să fie un fel de frate al judiciaristului şi al proximistului, comunicând cu aceştia şi ţinându-i la curent cu starea de spirit şi ce se întâmplă şi discută acolo în stradă? Scoţienilor le-a luat ceva timp să realizeze că ordinea publică nu se rezumă numai la patrulare. Ei au folosit această competenţa de tip „to guard, patrol and watch” încă din anii 60 şi abia acum au realizat cât de ineficient este un astfel de concept.

În fine, Police Service of Scotland o să aibă ca sediu central locaţia fostului Colegiu de Poliție Scoţian (Scottish Police College), respectiv în Castelul Tulliallan, iar începând cu 01 aprilie 2013, în Scoţia va exista o singură agenţie de aplicare a legii – Police Scotland – La noi în schimb, avem politicieni autişti, preocupaţi doar de înfiinţarea a cât mai multe agenţii, autorităţi şi instituţii paralele, complet inutile, dar populate cu funcţii de conducere pe care sunt numiţi fel şi fel de indivizi pe criterii politice şi căror singură calitate este să răspundă prompt la comenzile acestora.

Din păcate noi suntem încă în stadiul prin care treceau scoţienii în anii 60, politicienii ne povestesc despre descentralizarea tuturor serviciilor ca despre un „must have„, fără vreun argument serios, ci doar din dorinţa de a realiza o feudalizare a acestei ţări, în care politicienii de la nivel local să controleze absolut totul. Toate acestea în condiţiile în care prin ţările cu apă caldă la robinet, vedem cum se renunţă la paralelismul din domenii, astfel că Belgia şi Austria şi-au desfiinţat jandarmeriile în urmă cu câţiva ani, în timp ce Franţa intenţionează să facă la fel (în prezent existând o dezbatere la nivel naţional pe această temă acolo), iar Elveţia a renunţat la poliţiile locale/regionale, printr-o reformă asemănătoare cu cea a scoţienilor.