Jump to content
POLITISTI.ro

Recommended Posts

genessys30

Poliția Română NU are atribuții în a sancționa poliția locală pentru astfel de lucruri, mai exact folosirea unei titulaturi neconforme cu realitatea, inscripții neconforme cu Legea 155/2010 sau folosirea altor articole de uniformă, altele decât cele prevăzute în legea ei de funcționare. Cel care o poate face este primarul, care o poate sancționa, sau prefectul, care îl poate sancționa pe primar. Ori Guvernul, modificând legislația actuală. Poliția Română nu poate sancționa polițiștii locali decât dacă încalcă regulile de circulație (vorbind strict de circulație) și asta o fac în calitatea localilor de șoferi sau participanți la trafic.

Cât privește aspectele de care amintești, cele cu privire la banii și timpul tău, trebuie să înțelegi că pentru a se lua anumite măsuri, de către autorități, trebuie să existe niște plângeri făcute, de cineva, dar către autoritățile competente. Și... Întreb eu, nu pot gândi la fel ca tine? Eu de ce să fac asta pe timpul și banii mei? Din punct de vedere al polițistului, desigur.

Află că polițiștii români au făcut adrese peste adrese cu privire la aceste lucruri însă... Situația are caracter politic, sau unul care ne depășește sferele de înțelegere, dat fiind faptul că lucrurile nu s-au schimbat.

Vrei un răspuns avizat? Trimite o adresă poliției locale respective, primăriei respective sau prefecturii din județul respectiv și te vei lămurii. Pierzi doar puțin timp redactând petițiile pentru că bani nu vei pierde. Cel mai probabil curentul pe care îl consumă calculatorul te va costa tot cam atât cât te-ar costa dacă te-ai uita la film.

Și noi vrem normalitate în astfel de lucruri dar nu de noi depinde.

 

 

Edited by genessys30

Share this post


Link to post
Share on other sites

Această publicitate este afişată doar vizitatorilor. - Click aici pentru înregistrare

Catalin

Au existat chiar şi dosare penale. Din câte în amintesc un local a fost fotografiat într-o cămaşă de uniformă a Poliţiei Române (avea pe umăr emblema Poliţiei Române), sper să nu greşesc dar parcă să zic că pe la Buzău s-a întâmplat. Nu ştiu să-ţi spun dacă a fost o plângere penală sau procurorii/parchetul s-a autosesizat. 
Dar cu siguranţă acel dosar a fost soluţionat prin vreo clasare sau o simplă amendă, deoarece din discuţiile pe acest subiect cu procurorii am văzut că în opinia lor această impostură instituţionalizată ce se practică li se pare lipsită de pericol social. Bineînţeles până în momentul în care vreun cunoscut, apropiat sau chiar personal au de-a face cu vreun gardian ... atunci e foarte grav.
Dar ce să facem ... asta e practica judiciară, asta e viziunea salvatorilor acestei naţii, magistraţii patriei. 

Share this post


Link to post
Share on other sites
Mason

Buna seara. 

Incep prin a spune ca monitorizez zi de zi acest site de aproape doi ani jumatate, timp in care am observat ca dacă pui o intrebare pertinenta, esti ajutat. Spre rușinea mea abia acum am creat contul.

 

Pe scurt, in aceasta dimineata când eram la liceu, un echipaj al politiei locale rm vl era parcat in afara curtii, moment când am trecut cu doi colegi pe lângă el. Unul din colegi a dorit sa se întoarcă fiindu-i frica ca se vor lega de el, dar eu i-am spus sa stea calm ca nu sunt politisti și nu au ce ne face. Gardianul a iesit din masina de parca îl văzuse pe Pablo Escobar și a ragnit “pe cine te pisi tu ma?”. Ne-a identificat și m-a sancționat cu 500 lei pentru adresarea de expresii jignitoare. Pe lângă faptul ca m-a pus sa citesc pe jacheta lui “POLITIA LOCALA”, s-a enervat mai tare când am spus ca personal consider politisti ca fiind cei din MAI care sunt mult mai dezavantajați decât cei angajați de primar.

 

Trecand peste asta, mi-a fortat un coleg sa semneze ca și martor nelăsându-l sa citească deasupra rubricii unde trebuia semnat(acoperise cu palma) și spunându-i ca trebuie sa semneze ca era cu mine.

Am nevoie de un sfat pentru a stii cum sa procedez. Am observat ca a scris o alta strada fata de cea pe care ne aflam.

Sunt major.

Edited by Mason

Share this post


Link to post
Share on other sites
iav

Dacă a pus o altă persoană ca martor în procesul-verbal, înseamnă că ai refuzat să semnezi pentru primirea copiei. Aștepți să primești copia la domiciliu și dacă consideri că ai fost sancționat contravențional fără ca să fii vinovat,poți să depui contestație.

Share this post


Link to post
Share on other sites
Sache

În orașul nostru, unii dintre angajații primăriei, adică unii dintre locali, sunt dotați cu pistoale Glock, cu "glonț de cauciuc", ca arme de serviciu. Din câte știu, este ilegala dotarea cu asa ceva și nu cred ca sunt autorizați pentru a fi dotați cu arme de serviciu. Deci, încalcă legea, iar asta se întâmplă de ani de zile.

Ma refer la modelele Glock de culoare albastra.

Share this post


Link to post
Share on other sites
MarinAndrei

Buna Ziua!

Am si eu o nelamurire legata de Politia Locala-Siguranta Rutierea. Au voie sa opreasca masini in trafic?

Am vazut ca au oprit unele masini care au intrat pe Acces Interzis (Exceptie Riveranilor). Politistul local era langa masina de Politie. Le-a facut semn multor autoturisme sa opreasca si i-a legitimat (buletin + permis).

Va multumesc!

 

Share this post


Link to post
Share on other sites
Roby

Doar la "accesul interzis" si la "depasirea gabaritului" (tonaj)

Share this post


Link to post
Share on other sites
BGeorge
On 08.03.2018 at 20:34, Sache a scris:

În orașul nostru, unii dintre angajații primăriei, adică unii dintre locali, sunt dotați cu pistoale Glock, cu "glonț de cauciuc", ca arme de serviciu. Din câte știu, este ilegala dotarea cu asa ceva și nu cred ca sunt autorizați pentru a fi dotați cu arme de serviciu. Deci, încalcă legea, iar asta se întâmplă de ani de zile.

Ma refer la modelele Glock de culoare albastra.

Acele modele de la glock sunt ''simunition'' si folosesc ca munitie bile cu vopsea. Destinatia acestui model este strict pentru antrenament. 

Deh...de la impostori te poti astepta la orice.

Share this post


Link to post
Share on other sites
Bazarache

Ehhhh  , asta cu Glock-ul de culoare albastra e veche !  Vineri 30.03.2018 am vazut prins la centura unui comunitar care dirija traficul intr-o zona  de intrare-iesire din oras  peste un pod,(se apuca de ,,carpeli" deh ), un GLOCK veritabil de culoare neagra ,nu ma insel deoarece am si eu unul, poate era ,,airsoft" ? nu ? ce ziceti ?

 Cu prima ocazie o sa fac si o fotografie, pentru ca am mai vazut asta si  acum o luna ,dar am zis ca poate nu mai vad eu bine , acum iar?...ce parere aveti?

 Ps...din ce stiu eu  BGeorge are perfecta dreptate,sunt cu vopsea,si mai exista cartuse,,oarbe"pentru Glock ,dar cu bile de cauciuc nu cunosc ,asadar care este concluzia? AESP ?

Share this post


Link to post
Share on other sites
BGeorge

Totusi, mai exista posibilitatea ca acesti impostori sa foloseasca munitie de 9mm CQT (Close Quarters Target). Acest tip de munitie are proiectilul din teflon sau ceva polimer si este destinata doar pentru antrenament, deoarece poate fi letală. Poate fi utilizată la un Glock 17T printr-un kit de conversie (se fac anumite modificari la armă). 

 

Share this post


Link to post
Share on other sites
Sache

Exact asa ceva au în dotare scursurile locale din orașul nostru. Cei de la AEST dorm pe ei sau se fac ca nu vad, sa nu deranjeze "politicul".

Share this post


Link to post
Share on other sites
Amrio9

Buna , am o intrebare se pare ca primul meu post nu a fost aprobat. Incerc din nou. Acum aproximativ 2 saptamani am fost împreună cu prietenii mei sa faca drifturi (tin sa mentionez ca eu am filmat ). Dupa cateva minute a aparut poliția locală si au fost amendați (sa intamplat își asuma ). Lucrul deranjant a fost ca unul dintre agenți ne-a făcut poză si a trimis-o la redacție.  Întrebarea mea este daca acesta are acest drept. Multumesc anticipat.

Edited by Amrio9

Share this post


Link to post
Share on other sites
cosmingrecu

Ce te-a deranjat mai tare? Ca a facut poze mai reusite ca ale tale sau ca le-a trimis undeva?

Cum adica le-a trimis la "redactie"? Politistul local este ziarist sau le-a trimis la "redactie" la tine?(caz in care tu esti ziarist)

P.S.: nu sunt fan al impostorilor de la locala, dar nici ai astora ca tine , care incalca legea si cauta sa se agate de orice ca sa scape!

Share this post


Link to post
Share on other sites
viobra

Referitor la discuțiile despre pistoalele ”glock albastre”, acestea nu pot fi date în dotarea gardienilor primarului întrucât, în baza Legii 155/2010, ei pot procura arme având destinația arme letale de apărare şi pază (arme de foc scurte, recunoscute în condiţiile prevăzute de lege, destinate să asigure apărarea vieţii, integrităţii şi libertăţii persoanelor fizice, precum şi a bunurilor aparţinând persoanelor fizice sau juridice) sau arme neletale destinate pentru autoapărare (arme neletale scurte, special confecţionate pentru a împrăştia gaze nocive, iritante, de neutralizare şi proiectile din cauciuc, în scop de autoapărare). Or pistoalele marca Glock marca 17 sau 19 T, sunt arme destinate pregătirii militare sau instituțiilor cu atribuții în domeniul apărării ordinii publice și siguranței naționale, neîncadrându-se în niciuna din cele două categorii, deoarece chiar Glock spune că destinația acestor arme este de antrenament. Astfel, eu consider că aceste arme sunt arme interzise (armele şi muniţiile prevăzute în categoria A din anexă, a căror procurare, deţinere, port şi folosire sunt interzise persoanelor fizice şi juridice, cu excepţia instituţiilor publice care au competenţe în domeniul apărării, ordinii publice şi securităţii naţionale, a unităţilor aflate în subordonarea sau coordonarea acestora, înfiinţate prin acte normative, precum şi a companiilor naţionale şi societăţilor reglementate de Legea nr. 31/1990, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, constituite prin acte normative în vederea producerii acestui tip de armament şi muniţie). Dacă o persoană juridică, care se supune Legii nr 295/2004 privind regimul armelor și al munițiilor, deține astfel de arme, cred că le deține în afara legii și ar trebui luate măsuri de îndată.

 

Referitor la legalitatea constatării și aplicării sancținilor contravenționale prevăzute de OUG 195/2002, menționez mai jos câteva aspecte din decizia nr. 11/2017 a Înalta Curte de Casație și Justiție, urmând să concluzionați voi:

Înalta Curte de Casație și Justiție - ÎCCJ

Decizia nr. 11/2017 privind examinarea sesizării formulate de Avocatul Poporului cu privire la "interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 39 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, republicată, cu modificările și completările ulterioare, raportate la dispozițiile art. 102 alin. (1) pct. 14 sau art. 105 pct. 10 din același act normativ, în sensul stabilirii competenței funcționale a agenților constatatori (din cadrul poliției locale sau poliției rutiere), cu incidența art. 7 lit. h) din Legea poliției locale nr. 155/2010, republicată, cu modificările și completările ulterioare

Text publicat în M.Of. al României.

În vigoare de la 19 septembrie 2017

Dosar nr. 3/2017

Completul competent să judece recursul în interesul legii este constituit conform art. 516 alin. (1) din Codul de procedură civilă și art. 271 alin. (1) din Regulamentul privind organizarea și funcționarea administrativă a Înaltei Curți de Casație și Justiție, republicat, cu modificările și completările ulterioare (Regulamentul). Ședința este prezidată de doamna judecător Gabriela Elena Bogasiu, vicepreședintele Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Avocatul Poporului este reprezentat de doamna consilier juridic Ecaterina Mirea, iar Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție este reprezentat de doamna procuror Antonia Eleonora Constantin.

La ședința de judecată participă domnul Aurel Segărceanu, magistrat-asistent desemnat în conformitate cu dispozițiile art. 273 din Regulament.

Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul competent să judece recursul în interesul legii a luat în examinare sesizarea formulată de Avocatul Poporului cu privire la "interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 39 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, republicată, cu modificările și completările ulterioare, raportate la dispozițiile art. 102 alin. (1) pct. 14 sau art. 105 pct. 10 din același act normativ, în sensul stabilirii competenței funcționale a agenților constatatori (din cadrul poliției locale sau poliției rutiere), cu incidența art. 7 lit. h) din Legea poliției locale nr. 155/2010, republicată, cu modificările și completările ulterioare".

Magistratul-asistent prezintă referatul privind obiectul recursului în interesul legii, arătând că la dosar au fost depuse hotărâri judecătorești referitoare la problema de drept supusă dezbaterii, raportul comun întocmit de judecătorii-raportori, precum și punctul de vedere formulat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție; se arată, de asemenea, că o persoană fizică - Furtună Victor a depus la dosar un înscris, intitulat "intervenție accesorie în favoarea Avocatului Poporului", prin care își exprimă opinia cu privire la problema de drept supusă interpretării.

Cu privire la acest din urmă aspect, doamna judecător Gabriela Elena Bogasiu, președintele completului de judecată, acordă cuvântul reprezentantului Avocatului Poporului, care pune concluzii de respingere, ca inadmisibilă, a cererii de intervenție.

Înalta Curte de Casație și Justiție, deliberând, în raport cu dispozițiile art. 63 și 514 din Codul de procedură civilă, având în vedere caracterul necontencios al procedurii prevăzute de art. 514 și următoarele din același cod, respinge, ca inadmisibilă, cererea formulată de Furtună Victor.

Președintele completului de judecată, constatând că nu mai există alte chestiuni prealabile sau excepții, acordă cuvântul reprezentanților Avocatului Poporului, autorul sesizării, și procurorului general, pentru susținerea recursului în interesul legii, respectiv pentru expunerea punctului de vedere cu privire la acesta.

Doamna consilier juridic Ecaterina Mirea prezintă, pe scurt, jurisprudența neunitară și argumentele care au stat la baza formulării sesizării, punând concluzii pentru admiterea recursului în interesul legii și pronunțarea unei decizii prin care să se asigure interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor legale supuse interpretării, în sensul că polițistul rutier este singurul competent să constate contravențiile reglementate de Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, republicată, cu modificările și completările ulterioare.

Doamna procuror Antonia Eleonora Constantin arată că achiesează la opinia exprimată de autorul sesizării, punând concluzii pentru admiterea recursului în interesul legii și făcând referire la argumentele prezentate în punctul de vedere al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, depus la dosar.

Președintele completului de judecată declară dezbaterile închise, iar completul de judecată rămâne în pronunțare asupra recursului în interesul legii.

ÎNALTA CURTE,

deliberând asupra recursului în interesul legii, constată următoarele:

I. Problema de drept care a generat practica neunitară

1. Recursul în interesul legii formulat de Avocatul Poporului vizează interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 39, art. 102 alin. (1) pct. 14 și art. 105 pct. 10 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, republicată, cu modificările și completările ulterioare (Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002), precum și a dispozițiilor art. 7 lit. h) din Legea poliției locale nr. 155/2010, republicată, cu modificările și completările ulterioare (Legea nr. 155/2010), în sensul stabilirii competenței funcționale a agenților constatatori - din cadrul poliției locale sau poliției rutiere - de a solicita proprietarului sau deținătorului mandatat al unui vehicul comunicarea identității persoanei căreia i-a încredințat vehiculul pentru a fi condus pe drumurile publice, precum și de a aplica sancțiunile contravenționale prevăzute de lege, în cazul necomunicării relațiilor solicitate.

....

VIII. Raportul asupra recursului în interesul legii

29. Raportul analizează sesizarea formulată de Avocatul Poporului, apreciind, în principal, că s-a făcut dovada existenței unei jurisprudențe neunitare în privința problemelor de drept ce constituie obiectul recursului în interesul legii, conform dispozițiilor art. 515 din Codul de procedură civilă, respectiv că autorul sesizării este legitimat procesual, potrivit prevederilor art. 514 din același cod.

30. În ceea ce privește fondul problemei supuse dezbaterii, prin raport se apreciază că, în interpretarea și aplicarea dispozițiilor legale supuse analizei, doar agentul constatator din cadrul poliției rutiere are competența de a solicita proprietarului sau deținătorului mandatat al unui vehicul comunicarea identității persoanei căreia i-a încredințat vehiculul pentru a fi condus pe drumurile publice, precum și de a aplica sancțiunile contravenționale prevăzute de lege, în cazul necomunicării relațiilor solicitate.

IX. Înalta Curte de Casație și Justiție

31. Recursul în interesul legii îndeplinește condițiile de admisibilitate prevăzute de art. 514 și 515 din Codul de procedură civilă, fiind exercitat de un subiect de drept căruia legea îi recunoaște legitimare procesuală și având ca obiect o problemă de drept pentru care s-a făcut dovada că a fost soluționată în mod diferit, prin hotărâri judecătorești definitive, pronunțate de mai multe instanțe judecătorești de pe teritoriul țării.

32. Obiectul recursului în interesul legii îl constituie, așa cum s-a arătat mai sus, interpretarea dispozițiilor art. 39, art. 102 alin. (1) pct. 14 și art. 105 pct. 10 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002, prin raportare la dispozițiile art. 7 lit. h) din Legea nr. 155/2010.

33. Problema de drept ce se impune a fi dezlegată este dacă poliția locală are competența de a solicita proprietarului sau deținătorului mandatat al unui vehicul identitatea persoanei căreia i-a încredințat vehiculul pentru a fi condus pe drumurile publice, precum și de a aplica sancțiunile contravenționale prevăzute de lege, în cazul necomunicării relațiilor solicitate.

34. Potrivit dispozițiilor art. 1 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002:

"(1) Circulația pe drumurile publice a vehiculelor, pietonilor și a celorlalte categorii de participanți la trafic, drepturile, obligațiile și răspunderile care revin persoanelor fizice și juridice, precum și atribuțiile unor autorități ale administrației publice, instituții și organizații sunt supuse dispozițiilor prevăzute în prezenta ordonanță de urgență.

(2) Dispozițiile prevăzute în prezenta ordonanță de urgență au ca scop asigurarea desfășurării fluente și în siguranță a circulației pe drumurile publice, precum și ocrotirea vieții, integrității corporale și a sănătății persoanelor participante la trafic sau aflate în zona drumului public, protecția drepturilor și intereselor legitime ale persoanelor respective, a proprietății publice și private, cât și a mediului.

(3) Autoritatea competentă în domeniul circulației pe drumurile publice privind inițierea și avizarea unor reglementări, precum și aplicarea și exercitarea controlului privind respectarea normelor din acest domeniu este Ministerul Afacerilor Interne, prin Inspectoratul General al Poliției Române.

(4) Reglementările privind circulația pe drumurile publice se emit, după caz, de către autoritățile publice centrale sau locale cu atribuții în acest domeniu, numai cu avizul Inspectoratului General al Poliției Române și cu respectarea acordurilor și convențiilor internaționale la care România este parte.

(5) Prevederile prezentei ordonanțe de urgență se aplică tuturor participanților la trafic, precum și autorităților care au atribuții în domeniul circulației și siguranței pe drumurile publice și în domeniul protecției mediului."

35. De asemenea, conform art. 109 alin. (9) din același act normativ, "Prevederile prezentei ordonanțe de urgență referitoare la contravenții se completează cu cele ale Ordonanței Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările și completările ulterioare, dacă prin prezenta ordonanță de urgență nu se dispune altfel".

36. Prin urmare, Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002, alături de Regulamentul de aplicare a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 195/2002, constituie cadrul general de reglementare în materia circulației pe drumurile publice.

37. Referitor la situația concretă pentru care a fost identificată practică judiciară neunitară sunt incidente prevederile art. 39 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002, potrivit cărora "Proprietarul sau deținătorul mandatat al unui vehicul este obligat să comunice poliției rutiere, la cererea acesteia și în termenul solicitat, identitatea persoanei căreia i-a încredințat vehiculul pentru a fi condus pe drumurile publice".

38. Raportat la acest text de lege, fapta săvârșită de persoane fizice, constând în necomunicarea de către proprietarul sau utilizatorul unui vehicul, la solicitarea poliției rutiere, a identității persoanei căreia i-a încredințat vehiculul spre a fi condus, constituie contravenție și se sancționează, potrivit art. 102 alin. (1) pct. 14 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002.

39. În mod similar, fapta săvârșită de persoane juridice, constând în necomunicarea, în termen, la cererea poliției rutiere, a identității persoanei căreia i-a încredințat vehiculul pentru a fi condus pe drumurile publice, constituie contravenție și se sancționează conform art. 105 pct. 10 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002.

40. În aceste condiții se cere a se stabili cui îi revine competența constatării săvârșirii faptei contravenționale și aplicării sancțiunii prevăzute de lege.

41. Potrivit art. 109 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002, constatarea contravențiilor și aplicarea sancțiunilor se fac direct de către polițistul rutier, iar în punctele de trecere a frontierei de stat a României, de către polițiștii de frontieră.

42. De asemenea, potrivit art. 15 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001, constatarea contravenției se realizează printr-un proces-verbal, încheiat de persoanele anume prevăzute în actul normativ, care stabilesc și sancționează contravenția, denumite în mod generic agenți constatatori, care, în virtutea alin. (2) al aceluiași articol, pot fi primarii, ofițerii și subofițerii din cadrul Ministerului de Interne, special abilitați, persoanele împuternicite în acest scop de miniștri și de alți conducători ai autorităților administrației publice centrale, de prefecți, președinți ai consiliilor județene, primari, de primarul general al municipiului București, precum și de alte persoane prevăzute în legi speciale.

43. Din economia acestor norme rezultă regula potrivit căreia constatarea contravențiilor prevăzute de art. 102 alin. (1) pct. 14 sau art. 105 pct. 10 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002 se realizează de către polițistul rutier și, în mod special, de către polițiștii de frontieră.

44. Pe de altă parte, prin Legea nr. 155/2010 a fost înființată poliția locală, în urma desființării poliției comunitare, în scopul exercitării atribuțiilor privind apărarea drepturilor și libertăților fundamentale ale persoanei, a proprietății private și publice, prevenirea și descoperirea infracțiunilor, în următoarele domenii: a) ordinea și liniștea publică, precum și paza bunurilor; b) circulația pe drumurile publice; c) disciplina în construcții și afișajul stradal; d) protecția mediului; e) activitatea comercială; f) evidența persoanelor; g) alte domenii stabilite prin lege.

45. În acest sens, în Expunerea de motive a Legii nr. 155/2010 se menționează că "atribuțiile poliției locale sunt semnificativ mai ample decât cele ale Poliției Comunitare, fiind prevăzute noi domenii de competență, pe lângă cele deja în vigoare, în special în domeniul siguranței rutiere".

46. Astfel, potrivit dispozițiilor art. 7 lit. h) din Legea nr. 155/2010, în domeniul circulației pe drumurile publice, pe lângă multe alte atribuții, poliția locală constată contravenții și aplică sancțiuni pentru încălcarea normelor legale privind oprirea, staționarea, parcarea autovehiculelor și accesul interzis, având dreptul de a dispune măsuri de ridicare a autovehiculelor staționate neregulamentar.

47. Această normă este derogatorie de la norma generală, prevăzută de Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002, fiind de strictă interpretare, potrivit principiului specialia generalibus derogant. Este, însă, evidentă intenția legiuitorului de a da și în competența poliției locale atribuția de a constata contravenții și de a aplica sancțiuni pentru încălcarea normelor legale privind oprirea, staționarea, parcarea autovehiculelor și accesul interzis, precum și dreptul de a dispune măsuri de ridicare a autovehiculelor staționate neregulamentar.

48. În exercitarea acestei competențe, potrivit art. 20 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 155/2010, polițistul local are dreptul să legitimeze și să stabilească identitatea persoanelor care încalcă dispozițiile legale ori dacă sunt indicii că acestea pregătesc sau au comis o faptă ilegală.

49. Pe de altă parte, conform art. 7 lit. m) din același act normativ, în domeniul circulației pe drumurile publice, poliția locală cooperează cu unitățile/structurile teritoriale ale Poliției Române pentru identificarea deținătorului/utilizatorului autovehiculului ridicat ca urmare a staționării neregulamentare sau al autovehiculelor abandonate pe domeniul public.

50. Mai mult decât atât, potrivit art. 2 alin. (2) din Legea nr. 155/2010, poliția locală comunică, de îndată, organelor abilitate datele cu privire la aspectele de încălcare a legii, altele decât cele stabilite în competența sa, de care a luat cunoștință cu ocazia îndeplinirii misiunilor și activităților specifice.

51. Se poate observa, așadar, că legiuitorul nu a stabilit, în mod expres, în competența poliției locale atribuția de a solicita proprietarului sau deținătorului mandatat al unui vehicul comunicarea identității persoanei căreia i-a încredințat vehiculul pentru a fi condus pe drumurile publice, și nici de a aplica sancțiunile contravenționale prevăzute de lege, în cazul necomunicării relațiilor solicitate.

52. Or, vidul legislativ nu se poate complini prin adoptarea, de către autoritățile administrației publice locale, a unor acte normative secundare, în materia constatării contravențiilor la circulația rutieră, reglementate prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002, aspect reținut de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul competent să judece recursul în interesul legii, prin Decizia nr. 9 din 25 mai 2015 privind legalitatea hotărârilor adoptate de consiliile locale în vederea reglementării procedurii privind ridicarea vehiculelor staționate/oprite neregulamentar pe partea carosabilă, prevăzută de Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002 (publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 526 din 15 iulie 2015).

53. În acest context este importantă clarificarea noțiunii de "polițist rutier", sens în care se evidențiază dispozițiile art. 177 alin. (2) din Regulamentul de aplicare a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 195/2002, potrivit cărora "Polițiștii rutieri sunt ofițerii și agenții de poliție specializați și anume desemnați prin dispoziție a inspectorului general al Inspectoratului General al Poliței Române".

54. În concret, norma legală indicată instituie îndeplinirea cumulativă a două condiții pentru calitatea de polițist rutier, și anume, pe de o parte, să fie ofițer sau agent de poliție specializat, iar, pe de altă parte, să fie desemnat prin dispoziție a inspectorului general al Inspectoratului General al Poliței Române.

55. Dacă prima condiție ar putea fi considerată ca fiind îndeplinită de un polițist local, prin prisma prevederilor art. 18 alin. (1) și (2) din Legea nr. 155/2010, potrivit cărora polițiștii locali cu atribuții în domeniul circulației rutiere sunt obligați să urmeze un program de formare inițială organizat într-o instituție de învățământ din cadrul Ministerului Afacerilor Interne, cea de-a doua condiție rămâne neîndeplinită.

56. În concluzie, nu se poate pune semnul egalității între polițistul rutier și polițistul local, competențele acestuia din urmă în domeniul circulației pe drumurile publice fiind limitate și expres prevăzute de lege.

57. Dacă legiuitorul ar fi intenționat să reglementeze vreo derogare, în sensul stabilirii unor competențe suplimentare în favoarea poliției locale în materia circulației rutiere, o asemenea excepție ar fi trebuit expres prevăzută, așa cum s-a întâmplat recent, prin Hotărârea Guvernului nr. 965/2016 pentru modificarea și completarea Regulamentului de aplicare a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 1.391/2006. Prin art. II din acest act normativ au fost aduse modificări legislației rutiere, stabilindu-se că procedura privind ridicarea vehiculului, prevăzută de Regulamentul de aplicare a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 195/2002, se aplică în mod corespunzător și de polițistul local în situațiile prevăzute la art. 7 lit. h)și k) din Legea nr. 155/2010.

58. Rezultă că, în condițiile legislative actuale, doar agentul constatator din cadrul poliției rutiere are competența de a solicita proprietarului sau deținătorului mandatat al unui vehicul comunicarea identității persoanei căreia i-a încredințat vehiculul pentru a fi condus pe drumurile publice, precum și de a aplica sancțiunile contravenționale prevăzute de lege, în cazul necomunicării relațiilor solicitate.

59. Pentru considerentele arătate, în temeiul art. 517 alin. (1) cu referire la art. 514 din Codul de procedură civilă,

ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE

În numele legii

D E C I D E:

Admite recursul în interesul legii formulat de Avocatul Poporului și, în consecință, stabilește următoarele:

În interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 39, art. 102 alin. (1) pct. 14 și art. 105 pct. 10 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, republicată, cu modificările și completările ulterioare, prin raportare la dispozițiile art. 7 lit. h) din Legea poliției locale nr. 155/2010, republicată, cu modificările și completările ulterioare, doar agentul constatator din cadrul poliției rutiere are competența de a solicita proprietarului sau deținătorului mandatat al unui vehicul comunicarea identității persoanei căreia i-a încredințat vehiculul pentru a fi condus pe drumurile publice, precum și de a aplica sancțiunile contravenționale prevăzute de lege, în cazul necomunicării relațiilor solicitate.

Obligatorie, potrivit dispozițiilor art. 517 alin. (4) din Codul de procedură civilă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 19 iunie 2017.

VICEPREȘEDINTELE ÎNALTEI CURȚI DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE
GABRIELA ELENA BOGASIU

Magistrat-asistent,
Aurel Segărceanu

 

 

  • Upvote 3

Share this post


Link to post
Share on other sites
BGeorge
Posted (edited)

Poliţia Locală a amendat-o pe proprietara unui autoturism parcat neregulamentar pentru că nu a dat curs unei invitaţii prin care femeia era chemată la Poliţia Locală pentru a spune cine a condus, într-o anumită zi, maşina pe care o deţine femeia. Judecătorii au decis că Poliţia Locală nu are dreptul să solicite astfel de informaţii.

Judecătorii Tribunalului Timiş au emis recent sentinţa finală într-un proces în care proprietara unei maşini a contestat amenda primită de la Poliţia Locală pentru că nu s-a prezentat la sediul Poliţiei Locale pentru a oferi detalii despre cine a condus, la un moment dat, autoturismul parcat neregulamentar.

Concret, Poliţia Locală a amendat-o în iulie 2017 pe femeie cu suma de 300 de lei pentru că nu a dat curs unei invtitaţii prin care era chemată să se prezinte la sediul Poliţiei Locale, în cazul în care nu a fost ea conducătorul maşinii pe care o deţine şi care a fost parcată neregulamentar. În invitaţia mai era menţionat că în cazul în care nu femeia nu se prezintă la sediul Poliţiei Locale se vor aplica sancţiunile prevăzute de OUG 195/2002, respectiv, legea 61/1991.

Timişoreanca a contestat procesul-verbal arătând că potrivit unei decizii a Curţii Supreme din 2017, pronunţată într-un recurs în interesul legii, „ legiuitorul nu a stabilit, în mod expres, în competenţa poliţiei locale atribuţia de a solicita proprietarului sau deţinătorului mandatat al unui vehicul comunicarea identităţii persoanei căreia i-a încredinţat vehiculul pentru a fi condus pe drumurile publice, şi nici de a aplica sancţiunile contravenţionale prevăzute de lege, în cazul necomunicării relaţiilor solicitate ”.

Astfel, judecătorii au stabilit că Poliţia Locală nu avea dreptul să o cheme pe proprietara maşinii la Poliţie pentru a spune cine i-a condus maşina în ziua în care autoturismul a fost parcat neregulamentar. „Neavând competenţa de a solicita proprietarului unui vehicul comunicarea identităţii persoanei căreia i-a încredinţat vehiculul pentru a fi condus pe drumurile publice, invitaţia adresată petentei de a se prezenta la sediul poliţiei locale în scopul de a clarifica situaţia nu este justificată, iar omisiunea petentei de a da curs invitaţiei nu întruneşte elementele constitutive ale contravenţiei  prevăzute de dispoziţiile art. 2 pct. 31 din Legea nr. 61/1991”, se arată în sentinţa Judecătoriei Timişoara şi a Tribunalului Timiş.

 

Sursa: https://m.adevarul.ro/locale/timisoara/cum-demonstrat-femeie-politia-locala-n-are-dreptul-sa-i-ceara-date-despre-persoana-i-a-condus-masina-1_5ca0b693445219c57eeb5096/index.html

Edited by BGeorge

Share this post


Link to post
Share on other sites

Create an account or sign in to comment

You need to be a member in order to leave a comment

Create an account

Sign up for a new account in our community. It's easy!

Register a new account

Sign in

Already have an account? Sign in here.

Sign In Now

  • Similar Content

    • Catalin
      By Catalin
      La o analiză sumară a vulnerabilităţilor şi disfuncţionalităţilor din sistemul de securitate al Belgiei, în urma atacurilor de la Bruxelles, se remarcă o problemă a sistemului belgian, ce ar trebui să dea de gândit atât belgienilor, cât şi celorlalţi europeni, inclusiv românilor. De departe cea mai gravă problemă este faptul că o informaţie vitală care ar fi putut duce la prinderea lui Salah Abdeslam, nu a ajuns acolo unde era nevoie. Mai exact un şef al poliţiei locale belgiene nu a introdus în baza de date federală o informaţie care ar fi putut duce la prinderea lui Salah Abdeslam mult mai devreme. Deşi pentru mulţi poate părea un detaliu nesemnificativ sau o simplă eroare umană, pentru cunoscători, aceasta este cea mai gravă vulnerabilitate a sistemului poliţienesc belgian. Şi apariţia acesteia nu este decât o consecinţă inevitabilă, datorată sistemului organizatoric al serviciului poliţienesc în Belgia. 
      După cum spune şi titlul, eşecul comunicării unei asemenea informaţii vitale, faptul că ea nu a ajuns acolo unde era nevoie de ea, demonstrează că poveştile politicienilor cu descentralizarea serviciului poliţienesc şi acest concept al serviciilor poliţieneşti locale nu mai este de actualitate, ba chiar a devenit o vulnerabilitate. Iar despre aceste lucruri, pe acest website s-a mai vorbit şi în postarea referitoare la decizia Scoţiei de a renunţa la serviciile de poliţie locale. Citiţi aceea postare şi vă veţi convinge că unul dintre principalele argumente este demonstrat de eşecul belgienilor. Găsiţi acolo postat încă din 2013:
      Cu alte cuvinte, existenţa poliţiilor locale, cele pe care la noi în ţară politicienii le-au creat şi sunt conduse de primari, constituie o vulnerabilitate. Sigur, politicienii recită românilor nişte poveşti populiste, când vine vorba despre necesitatea existenţei poliţiei locale, vorbind despre aşa-zisa apropiere de cetăţean şi alte asemenea legende politicianiste. Numai că realităţile cotidiene îi contrazic, iar datorită intereselor de grup, se fac că nu văd ori se prefac că nu înţeleg.
      În Belgia există un serviciu de poliţie structurat pe două nivele, federal şi local. În anul 2001, poliţia belgiană a suferit o reformă structurală fundamentală. În urma unui scandal datorat unor crime în serie comise de un pedofil, serviciile de poliţie (poliţia locală, Rijkswacht/Jandarmeria şi poliţia judiciară) au fost unificate şi s-a creat o poliţie pe două nivele (Federale Politie şi Lokale Politie). Ambele forţe sunt autonome şi se subordonează unor autorităţi diferite. Ce au făcut belgienii în 2001 este exact ce îşi doresc în România politicienii şi foştii gardieni publici, respectiv fragmentarea şi distrugerea Poliţiei Române, prin aceea idee conform căreia ordinea publică şi rutiera ar trebui să se afle în subordinea primarului. Exact asta au făcut belgienii. Au fragmentat poliţia, iar pentru structurile de ordine publică şi rutieră politicienii locali şi-au păstrat controlul. Iar consecinţele nu au întârziat să apară (foto):
      Cum a fost posibil ca o informaţie atât de importantă să nu ajungă unde era nevoie? E simplu. O poliţie locală condusă de un politician local are alte priorităţi şi nu va fi niciodată interesată ori preocupată de atribuţiile şi obiectivele altor servicii poliţieneşti. De ce? Pentru că nu e treaba lor, interesul oricărei poliţii locale este să-şi mulţumească şeful direct/primarul, care la rândul lui, nu este interesat să afle informaţii sau date privind infracţiuni date în competenţa altora şi unde nu are nicio responsabilitate. Imaginaţi-vă cam cât de interesaţi sunt primarii din ţara noastră de combaterea crimei organizate, dar nu doar aşa ... la nivel declarativ. Şi nu trebuie decât să ne aducem aminte cum şi la ce folosea primarul de la Iaşi foştii gardieni publici (poliţia locală). Iar acela nu este un caz singular care dovedeşte că politicienii doresc să controleze poliţia pentru a-şi satisface interesele personale ori de grup. Exemple sunt multe. 
      Un alt aspect deosebit de important ce rezultă din eşecul belgienilor şi din care conducătorii acestei ţări ar trebui să înveţe, este faptul că ordinea publică şi rutiera NU trebuie rupte şi separate de structurile poliţieneşti de investigare (combaterea crimei organizate, investigaţii criminale, criminalitate economică, arme, etc). Toate aceste structuri trebuie să lucreze mână-n mână şi să colaboreze. Iar acest lucru nu se poate realiza dacă serviciul poliţienesc se fragmentează. Ordinea publică şi rutiera deşi sunt percepute de mulţi ca fiind cenuşăresele sistemului poliţienesc, în realitate sunt două structuri foarte importante, îndeplinesc, făcând o analogie biologică, rolul vaselor de sânge al poliţiei, ele sunt contactul poliţiei cu strada, cu realităţile. Drept dovadă că în Belgia serviciile de informaţii şi toate structurile cu spioni şi tot felul de „speciali” n-au aflat unde se afla cel mai căutat infractor din Europa. A aflat un simplu poliţist de la ordine publică, dar datorită organizării şi fragmentării sistemului poliţienesc, informaţia nu a ajuns unde trebuie, la cei ce aveau nevoie de ea.
      Din păcate şi la noi, în România, atât politicienii cât şi magistraţii îşi doresc să destructureze Poliţia Română. Politicienii doresc ca serviciile de ordine publică şi rutieră să treacă în subordinea primarilor, iar procurorii vor şi ei să ia structurile de combatere a crimei organizate, investigaţii criminale, etc. Iar consecinţele acestei destructurări a Poliţiei Române, le putem vedea dacă privim mai atent la ce s-a întâmplat la Bruxelles.
    • OviU
      By OviU
      Buna ziua,
      Din ce stiti dvs., gardienii publici pot aplica sanctiuni conforme cu OUG 195 si Reg. de aplicare? Avand in vedere ca cele doua mentioneaza:
      OUG 195
      Art 1. Alin (3): Autoritatea competenta în domeniul circulatiei pe drumurile publice privind initierea si avizarea unor reglementari, precum si aplicarea si exercitarea controlului privind respectarea normelor din acest domeniu este Ministerul Administratiei si Internelor, prin Inspectoratul General al Politiei Române.
      Art 2.: Îndrumarea, supravegherea si controlul respectarii normelor de circulatie pe drumurile publice se fac de catre politia rutiera din cadrul Inspectoratului General al Politiei Române, care are obligatia sa ia masurile legale în cazul în care constata încalcari ale acestora.
      HG 1391/2006 (Reg de aplicare)
      Art. 177: (1) Indrumarea, supravegherea, controlul respectarii normelor privind circulatia pe drumurile publice si luarea masurilor legale in cazul in care se constata incalcari ale acestora se realizeaza de catre politistii rutieri din cadrul Politiei Romane.
      (2) Politistii rutieri sunt ofiterii si agentii de politie specializati si anume desemnati prin dispozitie a inspectorului general al Inspectoratului General al Politiei Romane.
      Ori ei, apartinand unui serviciu al primariei nu au nicio tangenta cu OUG 195, MAI sau IGPR. 
      E o curiozitate, poate stiti ceva din experienta dvs.  Mentionez ca am un dosar depus la judecatorie pe aceasta speta pe civil (prima plangere depusa, nu am mai ales aceasta cale pana acum, doar ca mi se pare grosolan din partea lor sa se foloseasca de o lege care nu li se adreseaza), cu siguranta vom stii mai multe dupa sedinta, daca speta e ambigua.
    • Constantin
      By Constantin
      Bună ziua,
      În ultimele zile a apărut o înregistrare video pe internet (care văd că fost postată şi pe acest site în topicul politia LOCALA incalca legea) în care aceşti angajaţi ai primăriei încalcă cu nonşalanţă normele rutiere.
      Din ce ştiu, legislaţia rutieră română prevede foarte clar care sunt autovehiculele ce pot încălca normele rutiere (vezi explicaţiile de aici Încălcarea normelor rutiere de auto poliţiei) şi aş vrea să-mi spuneţi dacă acesti gardieni publici transformaţi în poliţişti locali beneficiază de aceste drepturi şi pot încălca legislaţia rutieră.
      În caz contrar, vă rog să-mi spuneţi ce se poate face?
      Mulţumesc.
  • Recently Browsing   0 members

    No registered users viewing this page.

×
×
  • Create New...

Important Information

By using this site, you agree to our Terms of Use and Privacy Policy.