Jump to content
POLITISTI.ro

Încadrarea din sursă externă în Poliţia Română


Politisti.ro

Cei ce au condus şi conduc în prezent Poliţia Română au reuşit s-o transforme într-o instituţie politizată şi aservită în totalitate intereselor politicienilor de la nivel local, indiferent de ce zonă a ţării am discuta. Iar acest lucru nu se întâmplă de ieri sau de azi, ci de ani buni de zile. Cum a fost posibil acest lucru? Prin deprofesionalizarea acestei instituţii, mai exact prin "încadrările din sursă externă".

Procesul slăbirii şi transformării poliţiei într-o instituţie aservită total, nu a început sub regimul actual, el a fost iniţiat cu ceva vreme înainte. Absolut toate regimurile postdecembriste îşi asigurau controlul poliţiei la nivelul conducerii acestei instituţii, prin numirea în fruntea inspectoratelor judeţene de poliţie, a unor personaje fidele şi aservite politicienilor din zona respectivă. Astfel că, şefii din poliţie sunt la cheremul politicienilor ce controlează judeţul, indiferent de culoarea politică, putând fi oricând destituiţi pentru … deja celebrul "management defectuos".

Dacă lucrurile ar fi rămas numai la acest nivel, deşi nu e normal şi corect, dracul nu ar fi fost atât de negru. Deprofesionalizarea şi promovarea amatorismului nu s-ar fi realizat decât la nivelul posturilor de conducere, iar la cel al posturilor de execuţie, adică al celor ce muncesc efectiv, nu s-ar fi umblat, calitatea serviciului poliţienesc de care beneficia cetăţeanul nu ar fi avut de suferit prea mult. Din păcate, lucrurile nu s-au  oprit aici, iar mediul politic şi-a infiltrat oamenii şi la nivelul posturilor de execuţie.

Probabil că vă veţi întreba de ce ar mai avea nevoie să politizeze până la nivel de execuţie, dacă mediul politic controlează total conducerea instituţiei? Am să vă explic de ce.

Datorită specificului acestei munci de poliţie, şeful unei structuri nu poate asigura un control total, întrucât mulţi oameni din subordine, dacă sunt integri şi buni profesionişti, se pot sesiza din oficiu şi pot provoca multe neplăceri, pot supăra prin faptul că nu închid ochii la năzbâtiile ori tâmpeniile comise de privilegiaţi, beizadele sau pot dejuca "tunuri", "ţepe" ori "afaceri" puse la cale de persoane agreate de zona politică. Iar astfel de "piedici" ale unor poliţişti de rând, neînregimentaţi politic, sunt ulterior foarte greu de depăşit sau anihilat, cu toată bunăvoinţa, dăruirea şi persevernţa şefilor dependenţi de susţinerea politică teritorială.

Cum s-a realizat această deprofesionalizare şi infiltrare a multor  indivizi nerealizaţi în profesiile pentru care iniţial se pregătiseră? Simplu! Prin celebrele "încadrări din sursă externă", care au devenit dintr-o excepţie prevăzută de lege, o sursă curentă şi obişnuită de recrutare şi angajare în Poliţia Română. Aceste "încadrări din sursă externă" au fost de două tipuri, respectiv:

  • cei infiltraţi direct din viaţa civilă
  • cei tranferaţi de prin alte instituţii cu competenţe în domeniul vast al ordinii publice, ce nu trebuie confundat cu munca de poliţie

Încadrările directe din viaţa civilă.

În acest mod au fost tranformaţi peste noapte în poliţişti o mulţime de piloşi, majoritatea în mediul politic, infiltrarea lor fiind realizată prin concursuri aranjate, cei care trebuiau să câştige cunoscând din vreme subiectele ce vor fi date la proba scrisă. Iar la interviu, proba de siguranţă, obligatorie la toate concursurile, bineînţeles că primeau nota maximă.

Încadrările prin transfer direct de la alte instituţii (cunoscute şi sub denumirea de: „alte arme”)

În acest mod au fost tranformaţi peste noapte în poliţişti o mulţime de indivizi submediocri, piloşi, majoritatea în mediul politic, infiltrarea lor fiind realizată prin aceste tranferuri directe de la „alte arme”.

Majoritatea acestora, indiferent de modalitatea prin care s-au infiltrat în Poliţia Română, nici după ani buni nu au habar de munca de poliţie, lipsindu-le acel „ceva” care să-i transforme în poliţişti adevăraţi. Ei sunt acei „descurcăreţi” interesaţi numai de benficii personale. Nu au niciun fel de chemare pentru această meserie, nu au principii sau acel simţ al dreptăţii, ceva mai dezvoltat, ce trebuie obligatoriu să existe la un poliţist  adevărat. Pentru că în cazul poliţiştilor, ca şi al doctorilor, profesorilor, artiştilor, pentru a însemna ceva în breaslă, îţi trebuie vocaţie. Iar în cazul lor, datorită mediocrităţii, mulţi confundă această vocaţie cu dorinţa de a deveni poliţist, datorată unor aşa-zise beneficii pe care le oferă o astfel de poziţie în societate. Acesta este şi motivul pentru care majoritatea dintre ei, consideră că a te descurca, în sensul de a fenta regulile, este o dovadă de bravură sau deşteptăciune. De asemnea în marea lor majoritate, au intrat în acest mod în această instituţie deoarece nu au fost capabili să treacă de admiterea dintr-o şcoală de poliţie sau la academie, mulţi nu îndeplineau nici măcar criteriile de selecţie.

Bineînţeles că cei infiltraţi în acest mod rămân recunoscători pilelor şi, la nevoie, răspund favorabil solicitărilor acestora, că doar le-au dat o pâine de mâncat, nu?

Astfel că s-a ajuns în prezent ca numărul poliţiştilor cu pregătire poliţienească de specialitate, adică cei proveniţi din scolile de pregătire a poliţiştilor, să fie destul de apropiat de al celor pătrunşi în instituţie datorită „încadrărilor din alte surse”. Iar acest fenomen ce a afectat întreaga poliţie a mai avut şi un efect secundar, deoarece promovarea pe alte criterii (pile, relaţii, dedicaţii din zona politică) în detrimentul profesionalismului, au determinat plecarea prematură din Poliţia Română, în ultimii ani, a multor poliţişti experimentaţi, profesionişti, care, cu toate păcatele lor, mai aveau multe de spus în acest domeniu. Cine i-a înlocuit? Puteţi vedea mai sus.

Concluzia este că în ultimii 15 ani s-a acţionat voit şi constant pentru deprofesionalizarea poliţiei, întrucât o instituţie puternică şi stabilă nu convine unor politicieni a căror principală preocupare e şmenuirea banilor publici, fiindcă le poate împiedica sau măcar stânjeni „afacerile”, iar pe de altă parte, nu ar mai fi atât de manevrabilă. 

Ca să înţelegeţi anomalia acestor încadrări, faceţi un exerciţiu de imaginaţie: dacă te îmbraci într-un halat alb şi te duci într-un spital, nu înseamnă că eşti medic ori asistent şi poţi acorda asistenţă medicală, la fel şi dacă te îmbraci într-o salopetă de pilot, nu înseamnă că poţi pilota un avion, iar exemplele pot continua. În consecinţă nici dacă te îmbraci într-o uniformă de poliţist, nu devii poliţist ...

Suntem conştienţi că prin rândurile de mai sus, am supărat pe acei colegi proveniţi din „surse alternative”, dar care spre deosebire de majoritatea, s-au adaptat şi au devenit nişte poliţişti buni, profesionişti şi dedicaţi acestei meserii. Pentru că da, există şi astfel de cazuri, numai că ele sunt, din păcate, doar excepţiile ce confirmă regula.



User Feedback

Recommended Comments



Ați văzut? Dacă legea nu permite ceva, atunci se schimbă legea. Dacă Statutul Polițistului nu permite încadrarea din surse extene, decât a specialiștilor și nu a polițiștilor, atunci se modifică legea în așa fel încât să se poată, cu o viteză mai mare decătdacă ar fi trebuit modificată ca să ne permită să purtăm și să folosim în timpul și în afara serviciului a armelor de serviciu și a celor personale.

Ați văzut? Dacă legea nu permite ceva, atunci se schimbă legea. Dacă Statutul Polițistului nu permite încadrarea din surse extene, decât a specialiștilor și nu a polițiștilor, atunci se modifică legea în așa fel încât să se poată, cu o viteză mai mare decătdacă ar fi trebuit modificată ca să ne permită să purtăm și să folosim în timpul și în afara serviciului a armelor de serviciu și a celor personale.

Vasile Lincu, președintele PRO LEX a participat la discuțiile din Comisia pentru dialog social de la M.A.I. pe tema încadrării din sursă externă.Acesta consideră noua ordonanță ca fiind neconstituțională, nedreaptă, dar necesară!

Share this comment


Link to comment
Share on other sites
Catalin

Posted

Am văzut @iav. Dacă le-am solicita să introducă în statutul poliţistului o prevedere care să spună că indivizii ce se manifestă agresiv şi nu se supun dispoziţiilor poliţistului trebuie imediat imobilizaţi şi conduşi la sediul poliţiei vor înfiinţa o grămadă de comisii, vor negocia luni sau chiar ani de zile.
În schimb când interesul poartă fesul, e pace şi prietenie, iar liderii federaţiilor sindicale împreună cu conducerea se au ca fraţii şi se ajunge imediat la un numitor comun, imediat se încropeşte un proiect de ordonanţă de urgenţă ... că doar interesele personale sunt o urgenţă.

Din păcate cei ce ne conduc în prezent vor pune umărul şi vor rămâne în istoria acestei instituţii ca cei ce au realizat "localizarea poliţiei române", chiar dacă nu realizează acest lucru.

Share this comment


Link to comment
Share on other sites

Ce putem spera de la lideri de sindicat proveniți de la jandarmi, M.Ap.N, sau din sursă externă, deci care nu sunt polițiști formați ca atare în instituțiile de învățământ ale M.A.I. Probabil că d-ul Lincu s-a crezut foarte inteligent când a scos „porumbelul” pe gură, recunoscând că modificarea Statutului Polițistului printr-o ordonanță de urgență este neconstituțională, dar considerând-o necesară, uitând că rolul unui sindicat este tocmai acela ca să-și apere membrii de tot ceea ce este neconsituțional și nedrept.

Share this comment


Link to comment
Share on other sites
Elvis

Posted (edited)

Din pacate nu se doreste decat cresterea nivelului de spaga! Imi doresc din tot sufletul sa ajunga la puscarie toti care fac asemenea magarii! Este ,,neconstitutionala" dar trebuie sa acceptam solutia imorala si ilegala...mars jegule! Cred ca au simtit ca urmeaza un val de plangeri penale. Exista atatea solutii care pot umple golurile din Politia Romanba dar nu se vrea, toata lumea este impotriva acestor angajari directe, chiar si inspectorii sefi, numai asta cu nume de instrument muzical o tine tarara! Incompetenta dusa la absolut!

 

Daca cineva stie....putem ataca aceasta ordonanta in situatia in care trece?

Edited by Elvis

Share this comment


Link to comment
Share on other sites

Asta este treaba sindicatelor. Probabil că poate fi contestată la C.C.R pe motiul că o lege nu poate fi modificată printr-o ordonanță, dar avem precedentul cu Legea nr.223/2015, care ne-a demonstrat că în Romania, când se vrea, totul este posibil, iar neconstituționalul devine constituțional.

Share this comment


Link to comment
Share on other sites
în urmă cu 20 ore, Elvis a scris:

Daca cineva stie....putem ataca aceasta ordonanta in situatia in care trece?

Soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate sau controlul de constituţionalitate a posteriori este reglementat de art.146 lit.d) din Constituţie şi de art.29-33 din Legea nr.47/1992.
În cadrul acestui tip de control, Curtea hotărăşte atât asupra excepţiilor de neconstituţionalitate privind legile şi ordonanţele ori o dispoziţie dintr-o lege sau dintr-o ordonanţă, în vigoare, ridicate în faţa instanţelor judecătoreşti sau de arbitraj comercial, cât şi cu privire la excepţiile de neconstituţionalitate ridicate direct de Avocatul Poporului.

Excepţia de neconstituţionalitate poate fi ridicată:
- de către părţile unui litigiu;
- din oficiu, de către instanţa de judecată ori de arbitraj comercial;
- de procuror, în faţa instanţei de judecată, în cauzele la care participă;
- de Avocatul Poporului, direct.

Share this comment


Link to comment
Share on other sites
razvan0209

Posted

@iav Nu ca as fi deacord, dar dpdv legal o lege, fie ea chiar si organica poate fi modificata prin OUG.

Share this comment


Link to comment
Share on other sites

Știu asta. M-am convins cu O.U.G 57/2015.

Share this comment


Link to comment
Share on other sites
Catalin

Posted

Nu în orice condiţii. Depinde ce modifică aceea ordonanţă de urgenţă.

Share this comment


Link to comment
Share on other sites

În Romania se poate orice.

 

Share this comment


Link to comment
Share on other sites
razvan0209

Posted

Pai nu poate modifica legi constitutionale, drepturi si libertati fundamentale, regimul unor institutii fundamentale sau regimul proprietatii. Nu cred ca asta se incadreaza la "regimul unor institutii fundamentale".

Share this comment


Link to comment
Share on other sites
Catalin

Posted

Eşti sigur? Te rog fii puţin atent. Am să încerc să fiu ceva mai clar, atât cât mă pricep şi eu (nu uita că sunt un simplu poliţist şi conform legendelor urbane se presupune că sunt prost).

Deci, există o decizie a Curţii Constituţionale referitoare chiar la legea despre care vorbim (statutul poliţistului). Corect, da?
Iar acolo găsim ce a stabilit Cutea Constituţională ale cărei decizii sunt definitive şi general obligatorii, da? Să nu uităm acest aspect.

Citez din decizia Curţii: 

Citat:

Pentru a analiza incidenţa în cauză a art. 73 alin. (3) lit. j) din Constituţie, Curtea reţine mai întâi că poliţistul este funcţionar public civil, cu statut special, potrivit art. 1 alin. (1) din Legea nr. 360/2002, şi că, în conformitate cu art. 2 alin. (1) din aceeaşi lege, poliţistul este învestit cu exerciţiul autorităţii publice. În considerarea acestor prevederi legale, statutul său juridic cunoaşte elemente derogatorii de la dispoziţiile generale care reglementează raporturile de muncă, respectiv Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 345 din 18 mai 2011. Astfel, poliţistul este subiect al unui raport de serviciu, raport care ia naştere, se execută şi încetează în condiţii speciale. De aceea, aspectele esenţiale ce vizează cele trei elemente ale raporturilor de serviciu se referă în mod intrinsec la statutul poliţistului, statut care este reglementat prin lege organică, potrivit art. 73 alin. (3) lit. j) din Constituţie, respectiv Legea nr. 360/2002.

Deci Cutea Constituţională s-a pronunţat şi a spus că prevederile din statutul poliţistului privind raporturile de serviciu (naşterea, execuţia şi încetarea acestor raporturi de serviciu) trebuie reglementate NUMAI prin lege organică, pentru că aşa prevede Constituţia. Şi tot în aceeaşi decizie ne-a explicat pe îndelete că:

Citat:

19. Or, dispoziţiile legale criticate nu numai că nu reglementează procedura disciplinară prealabilă, aplicarea sancţiunilor disciplinare sau activitatea consiliului de disciplină, ci deleagă reglementarea acestor aspecte importante ministrului de resort care este abilitat să adopte ordine. Aşadar, se ajunge la situaţia ca un aspect esenţial care vizează executarea şi/sau încetarea raporturilor de serviciu să fie reglementat printr-un act administrativ, care, de altfel, în cazul de faţă, nici măcar nu a fost publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, ceea ce este de natură să confere un caracter iluzoriu posibilităţilor autorului excepţiei de neconstituţionalitate de a se apăra în mod eficient. În aceste condiţii, persoana cercetată disciplinar nu cunoaşte regulile după care se desfăşoară procedura, având în vedere că actul administrativ nu este accesibil şi deci nici opozabil. Normele privind cercetarea disciplinară trebuie să respecte anumite cerinţe de stabilitate şi previzibilitate. Or, delegarea de atribuţii de a stabili aceste norme unui membru al Guvernului, prin emiterea unor acte cu caracter administrativ ce au caracter infralegal, determină o stare de incertitudine juridică, acest gen de acte având, de obicei, un grad sporit de schimbări succesive în timp.
 
20. Curtea reţine că textul art. 73 alin. (3) lit. j) din Constituţie este foarte clar: "Prin lege organică se reglementează: [...] j) statutul funcţionarilor publici". Deci, orice aspect care vizează cele trei elemente trebuie reglementat prin lege organică, inclusiv răspunderea disciplinară. Întrucât dispoziţiile legale criticate prevăd reglementarea prin acte administrative a acestor aspecte, ele contravin art. 73 alin. (3) lit. j) din Constituţie.
 
21. De altfel, art. 73 alin. (3) lit. p) din Constituţie prevede că regimul general privind raporturile de muncă se reglementează prin lege organică. În acest sens, Legea nr. 53/2003 - Codul muncii prevede chiar un capitol distinct ce reglementează răspunderea disciplinară. De aceea, şi art. 73 alin. (3) lit. j) din Constituţie prevede că statutul funcţionarului public trebuie reglementat tot prin lege organică, având în vedere că elementele care diferenţiază statutul acestuia reprezintă chiar derogări de la reglementarea generală în materie.

Acum eu, atât cât mă pricep eu, din ce citesc în decizia Curţii Constituţionale, sunt de părere că modificarea modului de selecţie şi în care iau naştere raporturile de serviciu în cazul poliţiştilor, trebuie să se facă NUMAI prin lege organică, pentru că aşa a spus Curtea Constituţională.

Share this comment


Link to comment
Share on other sites

Art. 73 alin (3) din Constitutie spune că:

3) Prin lege organică se reglementează: 
...
j) statutul funcţionarilor publici;

Share this comment


Link to comment
Share on other sites
razvan0209

Posted

Da, asa este, statutul functionarilor publici ( in care se incadreaza si politistii) se reglementeaza prin lege organica, nu am negat acest lucru. Decizia mentionata se refera insa la faptul ca este neconstitutional ca unele aspecte privind raspunderea disciplinara sa fie reglementata prin act administrativ (Ordin al ministrului etc.) or OUG nu este act administrativ si poate avea chiar forta juridica a unei legi organice, iar principiul in ceea ce priveste modificarea legilor este acela ca o lege poate fi modificata/ abrogata/ completata etc. doar printr-una de aceeasi nivel sau de un nivel superior. Art. 115 alin (5) prevede pe langa procedura speciala de adoptare a OUG care trebuie sa fie aprobata de Parlament si urmatorul lucru: "...Ordonanta de urgenta cuprinzand norme de natura legii organice se aproba cu majoritatea prevazuta la articolul 76 alineatul (1), de aici rezulta cu prin OUG se pot reglementa acele situatii care potrivit art. 73 alin.(3) se reglementeaza prin lege organica, implicit si statutul functionarului public. Domeniile unde OUG nu poate reglementa sunt prevazute la alineatul urmator: "(6) Ordonanţele de urgenţă nu pot fi adoptate în domeniul legilor constituţionale, nu pot afecta regimul instituţiilor fundamentale ale statului, drepturile, libertăţile şi îndatoririle prevăzute de Constituţie, drepturile electorale şi nu pot viza măsuri de trecere silită a unor bunuri în proprietate publică."

Cat despre ce ai zis aici :  "(nu uita că sunt un simplu poliţist şi conform legendelor urbane se presupune că sunt prost).", legendele urbane sunt legende si doar un prost poate sa le creada.

Share this comment


Link to comment
Share on other sites
Catalin

Posted

Curtea Constituţională spune că naşterea, executarea şi încetarea raporturilor de serviciu ale poliţistului trebuie reglementate numai prin lege organică. Ordonanţa de urgenţă nu este o lege organică.
Chiar dacă o ordonanţă de urgenţă poate modifica o lege organică, asta nu înseamnă că ordonanţa de urgenţă este lege organică.

Share this comment


Link to comment
Share on other sites
razvan0209

Posted

Este clara intentia Curtii Constitutionale de a sublinia faptul ca raporturile privind nasterea, executarea si incheierea raporturilor de serviciu ale politistului nu se poate face prin act administrativ, ci prin lege organica asa cum este stabilita aceasta in Constitutie, curtea aratand ca statutul politistului se incadreaza la art. 73 lit. j, Curtea neputand sa deroge de la insasi Constitutia cu a carei text trebuie sa stabileasca legalitatea actelor normative. Nu se poate ca Curtea Constitutionala sa declare normele din constitutie ca neconstitutionale..

Share this comment


Link to comment
Share on other sites
Catalin

Posted

Ierarhia actelor juridice ne spune că Constituţia este legea fundamentală, cea mai tare din parcare. După care urmează legile constituţionale. Al treilea act normativ ca putere normativă îl constituie legea organică, prin care se reglementează domenii importante. Al patrulea act normativ ca putere normativă este legea ordinară. Urmează ordonanţele, hotărârile, odinele şi instrucţiunile. Într-adevăr guvernul în cazuri excepţionale poate modifica legile organice prin ordonanţe de urgenţă, numai că nu poate modifica absolut orice lege organică din orice domeniu. Iar Constituţia prevede câteva restricţii în ce priveşte domeniile în care nu se poate legifera şi/sau modifica prin alt act normativ. Cu alte cuvinte Constituţia instituie o protecţie pentru acele domenii tocmai prin obligaţia de legiferare sau/şi modificare exclusiv prin lege organică. În caz contrar formularea din Constituţie nu mai era "Prin lege organică se reglementează:" ci solicita ca ele să fie adoptate prin orice act normativ adoptat cu majoritate calificată, incluzând astfel acolo şi ordonanţele de urgenţă. Tocmai această protecţie instituită de Constituţie pentru cele câteva domenii, are ca scop oprirea puterii executive (Guvernul) de a-şi atribui rolul de legiferare în absolut orice domeniu.

Share this comment


Link to comment
Share on other sites
Anonymous

Posted (edited)

On 17.02.2016 at 18:38, razvan0209 a scris:

Pai nu poate modifica legi constitutionale, drepturi si libertati fundamentale, regimul unor institutii fundamentale sau regimul proprietatii. Nu cred ca asta se incadreaza la "regimul unor institutii fundamentale".

Ba da, Poliţia Română face parte dintre instituţiile fundamentale. Curtea Constituţională - Decizia 1257/2009

Citat:

III. Examinând sesizarea de neconstituţionalitate, Curtea constată că obiecţia de neconstituţionalitate este întemeiată sub aspectul încălcării prevederilor art. 115 alin. (6) din Constituţie, pentru următoarele considerente:

Autorii sesizării susţin că Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 37/2009 afectează grav activitatea tuturor instituţiilor publice ale statului vizate de acest act normativ, ceea ce contravine dispoziţiilor art. 115 alin. (6) din Constituţie, potrivit cărora "Ordonanţele de urgenţă (...) nu pot afecta regimul instituţiilor fundamentale ale statului (...)".

Atât în jurisprudenţa Curţii Constituţionale, cât şi în doctrină s-a considerat că sunt instituţii fundamentale ale statului acelea reglementate expres de Constituţie, în mod detaliat ori măcar sub aspectul existenţei lor, în mod explicit sau doar generic (instituţiile cuprinse în titlul III din Constituţie, precum şi autorităţile publice prevăzute în alte titluri ale Legii fundamentale).

Printre instituţiile fundamentale ale statului şi care fac obiectul criticii de neconstituţionalitate a Legii de aprobare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 37/2009 se identifică şi "serviciile publice deconcentrate ale ministerelor şi ale celorlalte organe ale administraţiei publice centrale din unităţile administrativ-teritoriale", prin raportare la art. 123 alin. (2) din Constituţie, conform căruia "Prefectul este reprezentantul Guvernului pe plan local şi conduce serviciile publice deconcentrate ale ministerelor şi ale celorlalte organe ale administraţiei publice centrale din unităţile administrativ-teritoriale".

În sensul art. 2 lit. j) din Legea-cadru a descentralizării nr. 195/2006, "deconcentrarea" presupune "redistribuirea de competenţe administrative şi financiare de către ministere şi celelalte organe de specialitate ale administraţiei publice centrale către propriile structuri de specialitate din teritoriu". Serviciile publice deconcentrate reprezintă, aşa cum se menţionează în doctrină, "prelungiri în teritoriu ale ministerelor". Serviciile publice deconcentrate sunt structuri care îndeplinesc atribuţii de putere publică.

Cât priveşte înţelesul sintagmei "afectare a regimului instituţiilor fundamentale ale statului", se au în vedere toate componentele care definesc regimul juridic al acestora - structura organizatorică, funcţionarea, competenţele, resursele materiale şi financiare, numărul şi statutul personalului, salarizarea, categoria de acte juridice pe care le adoptă etc.

[...]

Prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 37/2009, aşa cum a fost aprobată prin lege de către Parlament, a fost afectat regimul juridic al serviciilor publice deconcentrate, ceea ce îi atrage neconstituţionalitatea, pentru cele ce se vor arăta în continuare.

Astfel, prin modificările aduse de Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 37/2009 articolului 13 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici şi anexei la această lege, au fost eliminate din categoria funcţionarilor publici de conducere funcţiile de "director executiv şi director executiv adjunct ai serviciilor publice deconcentrate ale ministerelor şi ale celorlalte organe de specialitate ale administraţiei publice centrale din unităţile administrativ-teritoriale".

Potrivit art. III din această ordonanţă de urgenţă, funcţiile publice, funcţiile publice specifice şi posturile încadrate în regim contractual, care conferă calitatea de conducător al serviciilor publice deconcentrate ale ministerelor şi ale celorlalte organe ale administraţiei publice centrale din unităţile administrativ-teritoriale, precum şi adjuncţii acestuia se desfiinţează. În locul acestor funcţii este instituită funcţia "director coordonator al serviciului public deconcentrat", care va fi ajutat de unul sau mai mulţi adjuncţi, în limita numărului de posturi care se desfiinţează. Persoanele care urmează să ocupe aceste funcţii sunt numite prin "act administrativ" al ordonatorului principal de credite în subordinea, în coordonarea sau sub autoritatea căruia funcţionează serviciul public deconcentrat respectiv şi îşi vor exercita funcţiile în baza unui "contract de management" încheiat cu ordonatorul principal de credite, pe o perioadă de maximum 4 ani, contract asimilat "contractului individual de muncă".

Această construcţie juridică deficitară şi confuză ridică problema statutului juridic al "directorului coordonator" şi a naturii juridice a "contractului de management".

Prin reglementările sale, Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 37/2009 "afectează" statutul juridic al unor funcţionari publici de conducere din sfera serviciilor publice deconcentrate ale ministerelor şi ale celorlalte organe ale administraţiei publice centrale din unităţile administrativ teritoriale, stabilit prin Legea nr. 188/1999, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, adoptată de Parlament în conformitate cu prevederile art. 73 alin. (3) lit. j) din Legea fundamentală, potrivit cărora statutul funcţionarilor publici se reglementează prin lege organică.

De altfel, prin întreg conţinutul reglementării, Guvernul a intervenit într-un domeniu pentru care nu avea competenţa materială, încălcând, astfel, dispoziţiile art. 115 alin. (6) din Constituţie.

Curtea Constituţională a statuat în mod constant în jurisprudenţa sa că viciul de neconstituţionalitate a unei ordonanţe simple sau ordonanţe de urgenţă emise de Guvern nu poate fi acoperit prin aprobarea de către Parlament a ordonanţei respective. În consecinţă, legea care aprobă o ordonanţă de urgenţă neconstituţională este ea însăşi neconstituţională.

Ţinând cont de existenţa viciului de neconstituţionalitate extrinsecă evidenţiat mai sus, constând în emiterea de către Guvern a unei ordonanţe de urgenţă într-un domeniu care, potrivit art. 115 alin. (6) din Constituţie, este sustras competenţei sale, Curtea constată că examinarea celorlalte critici de neconstituţionalitate a Legii pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 37/2009 nu mai este necesară.

Pentru aceste motive, Curtea constată că Legea pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 37/2009 este neconstituţională.

Totodată, Curtea observă că, prin dispoziţiile sale, Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 37/2009 exprimă o tendinţă de politizare a structurilor guvernamentale din unităţile administrativ-teritoriale, mai precis la nivelul judeţelor, şi pune în discuţie regimul constituţional şi legal actual al funcţiei publice.

Cât despre puterea unei OUG de a modifica o lege, tot curtea ne lămureşte în aceeiaşi decizie:

Curtea Constituţională a statuat în mod constant în jurisprudenţa sa că viciul de neconstituţionalitate a unei ordonanţe simple sau ordonanţe de urgenţă emise de Guvern nu poate fi acoperit prin aprobarea de către Parlament a ordonanţei respective. În consecinţă, legea care aprobă o ordonanţă de urgenţă neconstituţională este ea însăşi neconstituţională.

Prin urmare, statutul poliţistului nu poate fi modificat printr-o ordonanţă de urgenţă

Edited by Anonymous

Share this comment


Link to comment
Share on other sites

Razvanele cred ca tu arunci petarde fumigene! Ma insel?

Legile organice nu pot si nu trebuie sa fie modificate prin Ordonante de Urgenta. O aberatie patentata de guvernul boc!

Share this comment


Link to comment
Share on other sites

Bomba, bombelor!!! Se pare ca nu exista limita de varsta!!! CE FAC SINDICATELE??? Vom avea colegi... soti, sotii, amanti, amante,...socrii, soacre... etc.:doh: 

Share this comment


Link to comment
Share on other sites
în urmă cu 13 ore, valaio a scris:

Bomba, bombelor!!! Se pare ca nu exista limita de varsta!!!

Nu este nicio bomba! Din cate stiu, si pentru a sustine examenul de admitere in scolile de politie nu mai exista limita de varsta, iar limitele de inaltime diferentiate pe sexe au fost reduse.

 

în urmă cu 13 ore, valaio a scris:

CE FAC SINDICATELE???

Sindicatele?! Care sindicate, alea care sustin incadrarile din sursa externa si transferurile intre "arme"?

Nu se doreste ca Politia Romana sa aibe doar oameni bine pregatiti, cu o dotare foarte buna, cu un salariu motivant si, mai ales, cu o legislatie care sa ii sustina in executarea atributiilor de serviciu.
Nu se doreste ca Politia Romana sa fie puternica!

Share this comment


Link to comment
Share on other sites
Elvis

Posted (edited)

Sache de data asta te inseli. Toate sindicatele din teritoriu au fost impotriva incadrarilor directe, inclusiv CNP-ul, chiar daca nu iti vine sa crezi. Au fost consultate toate. Numai ca cei de la centru in speta castravetele Paraschiv, vamuitorul Lincu, urmaritul penal Valnei, mutulica Negrean si don profesor Coarna se mictioneaza pe ce vor cei din iarba. Ei traiesc in lumea ministeriala si fac parte din sistem. Nu poti lupta cu un sistem din care faci parte.....mai ales daca esti cointeresat!

Edited by Elvis

Share this comment


Link to comment
Share on other sites
în urmă cu 4 ore, Elvis a scris:

Sache de data asta te inseli. Toate sindicatele din teritoriu au fost impotriva incadrarilor directe, inclusiv CNP-ul, chiar daca nu iti vine sa crezi. Au fost consultate toate.

Nu mă înşel deloc. M-am exprimat eu greşit: în loc de sindicate trebuia să spun federaţii sindicale, pentru că MAI discută doar cu federaţiile sindicale. Degeaba cei din teritoriu au fost consultaţi, dacă părerea lor nu contează. Cei de la vârful federaţiilor sindicale hotărăsc. Crezi că cu o floare se face primăvară?

Share this comment


Link to comment
Share on other sites
Abnormalthebeststar

Posted

Ok eu sunt deacord si cu parerile dvs.  dar daca de exemplu eu vreau sa intru in sistem si am 28 ani , ce sanse mai am ? sau ce as putea sa fac varsta minima pentru o scoala fiind 26 sau 27 (nu mai stiu exact) 

  • Downvote 2

Share this comment


Link to comment
Share on other sites
Marius

Posted

Pune mâna şi învaţă, pentru că nu mai există limita de vârstă pentru admitere în instituţiile de învăţământ pt formarea poliţiştilor de câţiva ani. Succes la examen!

Share this comment


Link to comment
Share on other sites



Create an account or sign in to comment

You need to be a member in order to leave a comment

Create an account

Sign up for a new account in our community. It's easy!

Register a new account

Sign in

Already have an account? Sign in here.

Sign In Now

×
×
  • Create New...

Important Information

By using this site, you agree to our Terms of Use and Privacy Policy.