Este încurajat ultrajul asupra poliţiştilor?

La numai câteva zile de la înmormântarea poliţistului ucis de un om de afaceri în Capitală, la Satu Mare s-a petrecut o speţă aproape identică. Marţi seara (25.08.2015) un om de afaceri din Satu Mare a luat pe capotă un poliţist. Diferenţa faţă de cazul de la Bucureşti este că acesta iniţial a oprit, numai că în timp ce unul dintre poliţişti efecuta verificările, individul a pornit şi a luat pe capotă celălalt poliţist rămas în stradă, pe o distanţă relativ scurtă, după care poliţistul a sărit de pe capotă, fără a suferi vătămări corporale sau alte leziuni. Evident s-a trecut la urmărirea şi blocarea acestuia în trafic, lucru ce s-a şi întâmplat ulterior, a scris voceatransilvaniei.ro

Întrebarea firească care se pune este: de ce ar face cineva aşa ceva? Stimabilul patron de carmangerie avea permisul de conducere suspendat, cu alte cuvinte era un infractor surprins în flagrant. Iar infracţiunea comisă a fost una cu intenţie. Omul ştia foarte bine că nu are dreptul să conducă, dar nu l-a interesat, nu a avut nicio jenă sau reţinere să încalce legea cu bună ştiinţă. 

Dacă cineva ar fi tentat să spună că a fost doar o întâmplare sau o excepţie, trecutul infracţional al individului îl contrazice, deoarece afaceristul nu este la prima abatere. El a avut mai multe dosare penale, inclusiv pentru ultraj. În anul 2000 a lovit o persoană, în 2004 a agresat un poliţist de frontieră şi i-a distrus autoturismul de serviciu. În luna martie 2010 a bătut două persoane "confiscându-le" calul şi atelajul, în noiembrie 2010 a bătut şi agresat verbal o persoană în faţa unui supermarket, în martie 2011 a intrat în sediul unei societăţi adresând injurii şi scuipând o persoană din conducerea acelei firme, iar relativ recent, în iunie 2013, a agresat un inspector de la Inspectoratul de Stat pentru Construcţii.

Un trecut infracţional bogat din care reiese destul de clar că stimabilul este o persoană violentă, ce nu dă doi bani pe legile din această ţară. Mai mult decât atât, la ultima sa ispravă, după ce a fost urmărit şi blocat, patronul a continuat să aibă un comportament "necorespunzător" faţă de poliţişti, fapt ce rezultă din comunicatul oficial al procurorilor.

În concluzie, avem de-a face cu un infractor, ce comite infracţiuni cu bună ştiinţă, cu un cazier stufos ce dovedeşte că este o persoană violentă, ce manifestă un dispreţ total faţă de legile statului român şi care nu ezită să comită alte infracţiuni în încercarea de a se sustrage.

Numai că pentru procurorul de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Satu Mare, toate acestea nu au fost suficiente pentru a propune arestarea individului, din moment ce a fost plasat sub control judiciar. Da, da, aţi citit corect! Individul a fost plasat sub control judiciar.

Probabil din cauza faptului că poliţistul nu a suferit vătămări corporale sau leziuni a cântărit mult mai mult decât faptul că individul s-a urcat la volan deşi era conştient că comite o infracţiune, după care nu a ezitat să mai comită încă o infracţiune cu violenţă în încercarea de a se sustrage, ca să nu mai amintesc de comportamentul violent ce ar fi trebuit să constituie o circumstanţă agravantă la fel ca şi trecutul său infracţional plin de fapte comise prin violenţă. 

În schimb, românii se întreabă de ce poliţiştii din această ţară nu ripostează la fel ca poliţiştii americani sau cei din alte ţări occidentale. Aici puteţi vedea dragi români una dintre cauze. Încercaţi să vă imaginaţi ce se întâmpla în Statele Unite într-un caz similar. Şi vă ajut eu cu un clip recent, în care un individ oprit în trafic refuză să coboare din maşină şi porneşte maşina în marşarier. Această manevră este considerată a fi un atentat la siguranţa poliţiştilor şi a publicului, drept urmare poliţiştii americani nu ezită şi fac uz de armă.

Acum încercaţi să vă imaginaţi ce ar fi păţit poliţistul român şi care ar fi fost părerea procurorului ce a instrumentat dosarul de ultraj în cazul de la Satu Mare, dacă colegul nostru ar fi folosit armamentul din dotare. În condiţiile în care a considerat că nu prezintă un pericol social suficient pentru a propune arestarea, deşi a comis două infracţiuni cu intenţie (conducere cu permisul suspendat şi ultraj) dintre care una cu violenţă, orice poliţist îşi pune întrebarea: 

Va considera domnul procuror că mi-a fost pusă viaţa în pericol? Va considera domnul procuror că uzul de armă a fost justificat?

Deci, este sau nu este încurajată ultragierea poliţiştilor în România?