Jump to content

Search the Community

Showing results for tags 'autoritate'.

  • Search By Tags

    Type tags separated by commas.
  • Search By Author

Content Type


Forums

  • Public Forums
    • General discussions
    • Ask a cop
    • Citizens against Crime
    • Off-Duty
  • Professional Forums
    • Discussions on Professional Issues
    • Law Enforcement Legislation
    • Duty Gear
    • Private Area for Romanian Policemen
    • International Police Area
  • Administrative Forums
    • Technical Support
    • Suggestions and Complaints

Categories

  • Professional
  • Off Duty
  • Police equipment

Categories

  • Capitolul I - Dispoziţii generale
  • Capitolul II Cariera Poliţistului
  • Capitolul IV - Modificarea raporturilor de serviciu
  • Capitolul III - Drepturi, Obligaţii, Interdicţii
  • Capitolul V - Recompense şi sancţiuni
  • Capitolul VII - Dispoziţii tranzitorii şi finale

Categories

  • General aspects
  • Information
  • On-site research
    • The first police officers and others present at the scene
    • Research and investigation teams. Duties
  • Traces
    • Traces left / created by the human body
    • Traces created by objects / tools or found on them
  • Expertise
  • Video and audio recordings
  • Special methods of surveillance or investigation
  • Finding the flagrant crime
  • Information analysis
  • Hearing persons
  • Identification of people and objects
  • Reconstitution
  • The search
  • Economic-financial crimes
  • Crime with mode of operation

Find results in...

Find results that contain...


Date Created

  • Start

    End


Last Updated

  • Start

    End


Filter by number of...

Found 3 results

  1. Pentru că tot se vorbeste în aceste zile despre ultragierea poliţiştilor şi autoritatea Poliţiei Române, iar mass-media, clasa politică şi deontologii încep să priceapă că majoritatea cetăţenilor conştientizează cam ce legislaţie are România şi faptul că o poliţie cu autoritate slabă afectează liniştea şi siguranţa întregii societăţi, cred că ar fi util să încercăm o informare corectă referitor la acest subiect. Recentele ultraje asupra poliţiştilor sunt doar nişte efecte fireşti ca urmare a subminării autorităţii Poliţiei Române ce a fost promovată şi susţinută în ultimii 25 ani în societatea noastră. Cetăţeanul s-a bucurat şi a fost mulţumit de fiecare dată când clasa politică a ştirbit autoritatea poliţistului prin diferitele modificări legislative, percepând în mod greşit aceste chestiuni ca pe nişte victorii, iar acum începe să realizeze că o instituţie de aplicare a legii cu autoritate slabă are un impact negativ asupra tuturor. Societatea a analizat întodeauna această situaţie superficial şi asta datorită faptului ca mulţi cetăţeni se identifică în primul rând în rolul suspectului care intră în contact cu poliţia, ori drept urmare am ajuns în situaţia în care orice suspect are mai multe drepturi decât cetăţeanul onest şi cinstit. Publicul larg refuză să înţeleagă că poliţiştii sunt doar oameni proveniţi din rândurile lor, sunt oameni care îşi riscă viaţa şi integritatea lor sau a membrilor familiei, pentru a-şi face datoria, pentru a proteja valorile sociale, pentru a proteja oamenii cinstiţi şi oneşti care doresc să ducă o viaţă normală, lipsită de incursiunile unor derbedei certaţi cu legea. Principala cauză care a generat acestă situaţie este indulgenţa pe care Justiţia o manifestă în situaţiile de ultragiere a poliţiştilor, mai exact deciziile magistraţilor referitoare la cercetarea în stare de libertate, clasările dosarelor penale ori aplicarea sancţiunilor cu amendă în cazurile de ultraj, ce au dus la pierderea credibilităţii şi ştirbirea autorităţii poliţiei în faţa cetăţenilor, transmiţându-se un mesaj injust că ultrajul nu este o faptă gravă şi, automat, să încurajeze fenomenul. O altă cauză importantă este legislaţia specifică, stufoasă, interpretabilă şi contradictorie. În prezent deşi legislaţia prevede dreptul poliţistului să folosească armamentul din dotare pentru îndeplinirea atribuţiilor de serviciu pentru imobilizarea infractorilor etc. formularea textului de lege nu oferă poliţistului nicio certitudine şi îl lasă în voia hazardului, pentru că nu există o interpretare şi o aplicare unitară a legii de către magistraţi. Ori fără prevederi legislative clare şi care să nu permită interpretări discreţionare, nu vom putea avea niciodată pretenţii să avem o poliţie fermă. Societatea civilă şi în special cei cu funcţii de decizie trebuie să conştientizeze că poliţiştul nu acţionează în interes personal şi nici în interesul şefilor ori al celor aflaţi vremelnic la putere, ci în interesul comunităţii şi al cetaţenilor cinstiţi. Exact ăsta este rolul său şi pentru asta e plătit un poliţist: să-i prindă şi să-i izoleze pe cei care nu respectă normalitatea şi aleg să treacă în rândul infractorilor, iar fără "instrumentele" necesare, poliţistul este legat de mâini şi nu poate să o facă. Actuala criză de legitimitate pe care o resimt absolut toţi poliţiştii din operativ, adică oamenii din stradă, cei trataţi ca nişte nimeni, fără respect, cei înjuraţi, scuipaţi, bătuţi, înjunghiaţi şi spulberaţi de maşini, este o situaţie foarte gravă ce necesită o rezolvare urgentă. Un prim pas important pentru o soluţionare corectă nu ar fi deloc dificil şi nici nu ar presupune costuri, pentru că ar necesita doar câteva modificări legislative privind uzul de armă al poliţistului şi eliminarea din legea penală a sancţiunii cu amendă penală ori posibilitatea de suspendare a pedepsei pentru faptele de ultraj asupra poliţistului, iar astfel de modificări legislative nu ar mai permite Justiţiei să manifeste clemenţă pentru astfel de infracţiuni. În prezent, societatea românească nu prea are nicio legatură cu civilizaţia şi sistemul de valori din ţările cu o democraţie adevarată, pentru că democraţia nu înseamnă numai libertate în sensul anarhiei. Altfel spus, libertatea nu este numai un drept, ci în primul rând este o responsabilitate şi o obligaţie de a respecta drepturile celorlalţi. Într-un cuvant, oricine este liber să facă tot ce îl taie capul, atâta timp cât acţiunile sale nu lezează pe ceilalţi, iar orice faptă antisocială, cât de mică şi neînsemnată pare, lezează interesele oamenilor normali. În concluzie, românii trebuie să se hotărască ce poliţie vor: una cu atitudine fermă, legală şi pentru siguranţa cetăţeanului sau doresc o poliţie cu multă toleranţă faţă de comportamentele infracţionale. Hotărâţi-vă, oameni buni şi renunţaţi la ipocrizie! Honoré de Balzac spunea: "Poliţia!... Cine sunt cei care o dispreţuiesc? Imbecili ce nu ştiu decît să batjocorească ceea ce înseamnă liniştea lor. Căci, suprimaţi Poliţia şi veţi suprima civilizaţia".
  2. La numai câteva zile de la înmormântarea poliţistului ucis de un om de afaceri în Capitală, la Satu Mare s-a petrecut o speţă aproape identică. Marţi seara (25.08.2015) un om de afaceri din Satu Mare a luat pe capotă un poliţist. Diferenţa faţă de cazul de la Bucureşti este că acesta iniţial a oprit, numai că în timp ce unul dintre poliţişti efecuta verificările, individul a pornit şi a luat pe capotă celălalt poliţist rămas în stradă, pe o distanţă relativ scurtă, după care poliţistul a sărit de pe capotă, fără a suferi vătămări corporale sau alte leziuni. Evident s-a trecut la urmărirea şi blocarea acestuia în trafic, lucru ce s-a şi întâmplat ulterior, a scris voceatransilvaniei.ro Întrebarea firească care se pune este: de ce ar face cineva aşa ceva? Stimabilul patron de carmangerie avea permisul de conducere suspendat, cu alte cuvinte era un infractor surprins în flagrant. Iar infracţiunea comisă a fost una cu intenţie. Omul ştia foarte bine că nu are dreptul să conducă, dar nu l-a interesat, nu a avut nicio jenă sau reţinere să încalce legea cu bună ştiinţă. Dacă cineva ar fi tentat să spună că a fost doar o întâmplare sau o excepţie, trecutul infracţional al individului îl contrazice, deoarece afaceristul nu este la prima abatere. El a avut mai multe dosare penale, inclusiv pentru ultraj. În anul 2000 a lovit o persoană, în 2004 a agresat un poliţist de frontieră şi i-a distrus autoturismul de serviciu. În luna martie 2010 a bătut două persoane "confiscându-le" calul şi atelajul, în noiembrie 2010 a bătut şi agresat verbal o persoană în faţa unui supermarket, în martie 2011 a intrat în sediul unei societăţi adresând injurii şi scuipând o persoană din conducerea acelei firme, iar relativ recent, în iunie 2013, a agresat un inspector de la Inspectoratul de Stat pentru Construcţii. Un trecut infracţional bogat din care reiese destul de clar că stimabilul este o persoană violentă, ce nu dă doi bani pe legile din această ţară. Mai mult decât atât, la ultima sa ispravă, după ce a fost urmărit şi blocat, patronul a continuat să aibă un comportament "necorespunzător" faţă de poliţişti, fapt ce rezultă din comunicatul oficial al procurorilor. În concluzie, avem de-a face cu un infractor, ce comite infracţiuni cu bună ştiinţă, cu un cazier stufos ce dovedeşte că este o persoană violentă, ce manifestă un dispreţ total faţă de legile statului român şi care nu ezită să comită alte infracţiuni în încercarea de a se sustrage. Numai că pentru procurorul de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Satu Mare, toate acestea nu au fost suficiente pentru a propune arestarea individului, din moment ce a fost plasat sub control judiciar. Da, da, aţi citit corect! Individul a fost plasat sub control judiciar. Probabil din cauza faptului că poliţistul nu a suferit vătămări corporale sau leziuni a cântărit mult mai mult decât faptul că individul s-a urcat la volan deşi era conştient că comite o infracţiune, după care nu a ezitat să mai comită încă o infracţiune cu violenţă în încercarea de a se sustrage, ca să nu mai amintesc de comportamentul violent ce ar fi trebuit să constituie o circumstanţă agravantă la fel ca şi trecutul său infracţional plin de fapte comise prin violenţă. În schimb, românii se întreabă de ce poliţiştii din această ţară nu ripostează la fel ca poliţiştii americani sau cei din alte ţări occidentale. Aici puteţi vedea dragi români una dintre cauze. Încercaţi să vă imaginaţi ce se întâmpla în Statele Unite într-un caz similar. Şi vă ajut eu cu un clip recent, în care un individ oprit în trafic refuză să coboare din maşină şi porneşte maşina în marşarier. Această manevră este considerată a fi un atentat la siguranţa poliţiştilor şi a publicului, drept urmare poliţiştii americani nu ezită şi fac uz de armă. Acum încercaţi să vă imaginaţi ce ar fi păţit poliţistul român şi care ar fi fost părerea procurorului ce a instrumentat dosarul de ultraj în cazul de la Satu Mare, dacă colegul nostru ar fi folosit armamentul din dotare. În condiţiile în care a considerat că nu prezintă un pericol social suficient pentru a propune arestarea, deşi a comis două infracţiuni cu intenţie (conducere cu permisul suspendat şi ultraj) dintre care una cu violenţă, orice poliţist îşi pune întrebarea: Va considera domnul procuror că mi-a fost pusă viaţa în pericol? Va considera domnul procuror că uzul de armă a fost justificat? Deci, este sau nu este încurajată ultragierea poliţiştilor în România?
  3. Încă o dată s-a dovedit că atunci când vine vorba despre poliţişti, magistraţii aplică o altă unitate de măsură. Principul egalităţii în faţa legii nu se mai aplică şi nu mai are nicio valoare dacă victima sau cel prejudiciat este poliţist. Iar acest lucru a fost dovedit chiar zilele trecute la Rădăuţi în judeţul Suceava. Adevarul.ro a publicat un articol intitulat "Fost puşcăriaş, reţinut după ce a incendiat maşina unui poliţist. În trecut, bărbatul a lăsat fără doi dinţi alt poliţist". Din cuprinsul articolului aflăm că un individ recidivist de 39 de ani a fost reţinut pentru 24 de ore după ce a incendiat maşina unui ofiţer de poliţie. Interesant este că piromanul era proaspăt eliberat din penitenciar, unde a executat o pedeapsă pentru (atenţie!) ultraj asupra altui poliţist pe care l-a agrsat anul trecut. Cu alte cuvinte, un individ cunoscut pentru că are la activ o serie lungă de conflicte violente cu poliţiştii, a incendiat maşina unui poliţist. Deşi a fost reţinut pentru 24 ore, procurorii au decis totuşi lăsarea în libertate a lui, luând împotriva acestuia măsura preventivă a controlului judiciar. Procurorii au considerat că piromanul nu reprezintă un pericol social, deoarece el şi-a făcut un obicei din a ataca doar poliţişti, aceştia din urmă fiind antrenaţi şi pregătiţi pentru a face faţă tuturor pericolelor la care sunt predispuşi. Superbă logică şi interesantă motivare a domnilor procurori, nu? Aici puteţi citi articolul complet din adevarul.ro: Practic prin această motivare, procurorii au stabilit că bunurile poliţiştilor nu sunt apărate de lege la fel ca şi bunurile oricărui alt cetăţean. Integritatea corporală a poliţiştilor nu este apărată de lege ca şi în cazul celorlalţi cetăţeni. De ce? Aţi ghicit! Pentru că poliţiştii sunt antrenaţi şi pregătiţi să facă faţă tuturor pericolelor cărora sunt predispuşi. Mergând pe această logică s-ar putea elimina infracţiunea de ultraj asupra poliţiştilor din Codul Penal, nu? Pentru că oricum poliţiştii sunt pregătiţi şi antrenaţi. Oare de ce legiuitorul a mai introdus această infracţiune din moment ce o astfel de faptă NU prezintă pericol social. Pentru a ne face o idee cât mai clară, să privim ce s-a întâmplat într-un caz asemănător, unde a fost vorba de un judecător. Şi vă supun atenţiei un articol din ziarul telegrafonline.ro: Ce vedem aici? Un judecător aflat în timpul liber, i-a cerut unui derbedeu să nu urineze pe stradă. Deci conflictul nu a avut nicio legătură cu atribuţiile sale de serviciu, derbedeul nu şi-a premeditat fapta, nu a urmărit să se răzbune pe judecător pentru ceva legat de activitatea sa profesională, ci pur şi simplu a fost vorba de un conflict verbal pe stradă. Acesta este şi motivul pentru care nu a fost cercetat pentru infracţiunea de ultraj judiciar. De asemenea nu trebuie pierdut din vedere nici faptul că judecătorul nu a fost agresat fizic, nu i-a fost incendiată maşina, ci doar a fost ameninţat verbal. Întrebarea firească este dacă în locul judecătorului era un poliţist, acel derbedeu mai era arestat şi condamnat la închisoare cu executare? Din păcate, răspunsul îl ştim foarte bine noi poliţiştii. Realitatea de zi cu zi dovedeşte că poliţiştii sunt ameninţaţi cu moartea aproape zilnic şi în asemenea cazuri procurorii nici măcar nu vor să audă despre un dosar penal. Aţi auzit de vreo condamnare a unui individ ce a ameninţat un poliţist? Atenţie, nu iau în vreun fel apărarea derbedeului ce a ameninţat judecătorul. A primit ce merita, ba chiar consider că putea fi mai mare condamnarea. Dar nu despre asta discutăm aici. În schimb, comparând cele două cazuri, nu putem să nu ne punem întrebarea unde este acel principiu al egalităţii în faţa legii? Dacă un recidivist ar fi incendiat maşina unui magistrat, oare la fel nu prezenta niciun pericol social? În concluzie, printr-o comparaţie simplă am putea presupune că magistraţii sunt acei cetăţeni, ai căror agresori verbali vor înfunda temniţa pentru ani de zile, în timp ce politiştii sunt o rasă inferioară, ai căror agresori chiar şi dacă le dau foc la maşini nu vor fi nici prezentaţi în faţa instanţei pentru a fi arestaţi, pentru că NU PREZINTĂ PERICOL SOCIAL, dacă activităţile lor infracţionale vizează doar poliţiştii. Oare nu este şi această practică judiciară o modalitate prin care este încurajat ultrajul asupra poliţiştilor?
×
×
  • Create New...

Important Information

By using this site, you agree to our Terms of Use and Privacy Policy.