Jump to content
POLITISTI.ro

Modificarea Legii 295/2004 privind regimul armelor si al munitiilor


Recommended Posts

  • Membru

După cum bănuiam, nu ai înțeles nimic. Nu este vorba de interpretarea polițiștilor (spuneam asta pentru că ești pe un astfel de site), iar polițiștii , fie ei ofițeri sau agenți de poliție, au studii juridice, există materii gen drept penal și drept procesual penal, în școala de poliție.  De ce nu intri pe un site al avocaților să vezi și alte păreri. 

Nu a zis nimeni că nu ai dreptul la o opinie. Dar, ca să poți avea o opinie trebuie întâi să studiezi, or tu nu înțelegi un text simplu, în limba română. Noi voiam să discutăm modificările, nu să convingem pe cineva de forma modificărilor. 

Textul este ”nu au fost condamnate, prin hotărâre judecătorească rămasă definitivă, la pedeapsa detenţiunii pe viaţă sau pedeapsa închisorii mai mare de un an, cu executare, pentru infracţiuni comise cu intenţie ori pentru infracţiuni prevăzute de prezenta lege;”

În forma actuală legea nu permite autorizarea persoanelor care au fost condamnate la pedeapsa pe viață sau mai mare de un an, pentru infracțiuni comise cu intenție. Restul nu mai contează, întrucât de la 01.02.2014 Legea 295/2004 nu mai prevede infracțiuni.

În forma propusă dispare pedeapsa închisorii mai mare de un an, deci din două tipuri de pedeapsă rămâne doar una. În concluzie, pentru a fi autorizat TREBUIE SĂ NU FI FOST CONDAMNAT LA PEDEAPSA PE VIAȚĂ, PENTRU INFRACȚIUNI COMISE CU INTENȚIE. În rest pot fi autorizați toți condamnații, cu orice pedeapsă în afara celei pe viață. Chiar nu poți înțelege textul ăsta? Vii și dai definiții de conjuncții..., dar chiar nu înțelegi rolul lor în text și nici că această lege nu mai prevede de mult timp infracțiuni.

18 hours ago, DCT said:

Forma propusa in interpretarea mea:

nu au fost condamnate, prin hotarare judecatoreasca ramasa definitiva:
1. la pedeapsa detentiunii pe viata
2. pentru infractiuni comise cu intentie
3. pentru infractiuni prevazute de prezenta lege

Nu sunt trei situații așa cum interpretezi tu (încă nu am deslușit principiul de interpretare, dar e adevărat cănu am citit toate cărțile de specialitate). Este o singură situație cu două condiții îndeplinite cumulativ: 1. nu au fost condamnate la pedeapsa pe viață, 2.pentru infracțiuni comise cu intenție. Așa a știut senatorul să modifice.

Dacă vrei o interpretare autentică caută în istoria motivărilor acestei legi și vei vedea ce a vrut legiuitorul să spună. Pentru o interpretare de specialitate, caută o carte de specialitate și documentează-te cu privire la interpretarea gramaticală, istorică, logico-sistematică și teleologică. Mai mult de atât...

Îți promit că acesta este ultimul comentariu la interpretarea ta. Ceasuri bune!

 

Edited by viobra
Link to post
Share on other sites
  • Replies 58
  • Created
  • Last Reply

Top Posters In This Topic

  • viobra

    16

  • Marius

    8

  • DCT

    5

  • robydog

    5

Top Posters In This Topic

Popular Posts

A mai trecut ceva vreme şi am verificat stadiul propunerilor pentru modificarea Legii 295. Proiectul de lege pentru modificarea Legii 295 privind eliminarea cursului de instruire teoretică şi pra

Revenind la proiectul de lege, pentru modificarea Legii nr. 295/2004 (http://www.cdep.ro/comisii/aparare/pdf/2019/rp734_18.pdf) , se pare ca acesta a trecut de Camera Deputatilor, cu amendamente prin

Da. Forma adoptata de Camera Deputaților cuprinde amendamente care au eliminat multe din modificările propuse inițial, cu o motivare pertinentă, legală, echitabilă.  Cursul rămâne. Așteptăm celăl

Posted Images

  • 2 months later...
  • Membru

Inițiativă legislativă a unui deputat, prin care se vrea a se renunța la condiția absolvirii cursului pentru procurarea unei arme, în cazul polițiștilor, dar și în cazul demnitarilor, magistraților, diplomaților și militarilor.

https://senat.ro/legis/lista.aspx?nr_cls=b17&an_cls=2019

 

image.png.444432b293ba0f760685b0d1ffec932a.png

Edited by viobra
Link to post
Share on other sites
  • Moderator
Catalin

Am văzut-o şi eu. Sincer nu cred că o să treacă, deoarece iniţiatorul este de la opoziţie, dar cine ştie, vom vedea ...
În privinţa modificării pe care o propune, nu mi se pare ok, doar parţial. Şi am să explic cum văd eu lucrurile.

Da, în forma actuală prevederea este o anomalie, o mare tâmpenie să obligi absolvenţi ai unor instituţii de învăţământ ale poliţiştilor sau militarilor să meargă la cine ştie ce SRL obscur ca să-i înveţe să mânuiască o armă, în condiţiile în care aceste persoane au avut discipline şi examene pe care le-au parcurs în cadrul unor instituţii de învăţământ, nu la SRL-uri.

Dar nici în forma propusă mai sus nu mi se pare ok. Pentru că acel curs de instruire teoretică şi practică, nu este ceva rău, ba chiar poate prinde bine celor ce vor deţine o armă şi care n-au avut nicio tangenţă cu acest domeniu.

Introducerea acestei prevederi a obligativităţii cursului respectiv, nu a fost ceva rău. Modul cum a fost implementată în lege a fost deficitar, pompieristic, generator de bancuri, pentru că deştepţii ce au introdus această prevedere au băgat în aceeaşi oală toţi viitorii deţinători de arme. Şi nici nu au dorit să ţină cont de propunerile de îmbunătăţire a formei prevederii legale. Sper să le fie învăţătură de mine, deşi mă îndoiesc că-i duce mintea astfel încât să înveţe din greşelile trecutului, dsunt prea îngâmfaţi şi rupţi de realitate.

Corect ar fi fost ca prevederea legală să prevadă exceptarea de la această obligaţie doar a absolvenţilor instituţiilor de învăţământ superior sau postliceal din cadrul MAI ori MApN. Simplu, clar şi eficient. Pentru că nu putem discuta pe categorii profesionale aici întrucât există şi demnitari, magistraţi ori diplomaţi ce sunt absolvenţi ai unei academii ori şcoli militare, ce nu e corect să îi obligi să facă acel curs, la fel cum există şi poliţişti, militari, demnitari, magistraţi, etc ce n-au nicio pregătire teoretică ori practică în acest domeniu al armelor de foc.

Link to post
Share on other sites
  • Membru

Mda. Și motivarea este astfel făcută. Adică, explica cum au arma de serviciu polițiștii și militarii, cum au făcut școala cu pregătire de specialitate, iar când propune modificarea legii introduce în categorie și demnitarii, magistrații, diplomații. Dar poate chiar aici sa fie norocul nostru și să treacă propunerea, pe motiv că domnii demnitari sunt direct interesați.

Link to post
Share on other sites
  • 3 weeks later...
  • Membru

Da. La 08.03.2019 a fost obținut avizul Consiliului legislativ al Camerei Senatului, cu precizarea că în motivare nu este justificată exceptarea demnitarilor, magistraților și diplomaților de la curs, aceștia neavând pregătire sau cursuri de specialitate. Probabil vor fi păstrați în categoriile exceptate de la obligația efectuării cursului, dar vor reformula motivarea.

Că doar nu s-au gândit ei la polițiști și militari, atunci când au avut inițiativa legislativă...

Link to post
Share on other sites
  • 1 month later...
  • Membru
BGeorge

Probabil ca initiativa va fi adoptata tacit de catre senat. Astia au alte prioritati acum...

72F6CA3E-6142-4956-862F-9CC05FD70C45.png

Link to post
Share on other sites
  • 2 weeks later...
  • 1 month later...
  • Membru

Revenind la proiectul de lege, pentru modificarea Legii nr. 295/2004 (http://www.cdep.ro/comisii/aparare/pdf/2019/rp734_18.pdf) , se pare ca acesta a trecut de Camera Deputatilor, cu amendamente prin care au fost eliminate cam toate aberațiile propuse inițial:

  • 18. La articolul 14, alineatul (1), literele b), c), d), și f) se modifică și vor avea următorul cuprins:

,,b) deţin calitatea impusă de lege, atestată prin prezentarea documentelor stabilite în normele metodologice de aplicare a prezentei legi, în funcţie de destinaţia armelor;
c) nu au fost condamnate, prin hotărâre judecătorească rămasă definitivă, la pedeapsa detenţiunii pe viaţă sau pedeapsa închisorii mai mare de un an, cu executare, pentru infracţiuni comise cu intenţie;
d) nu sunt inculpate în cauze penale pentru fapte săvârșite cu intenție;”

Se renunță la excluderea pedepsei cu închisoare mai mare de un an, așa cum s-a vrut inițial și se repară o inechitate, în sensul că nu se acordă, sau se suspendă/anulează, după caz, persoanelor care sunt inculpate pentru faptele săvârșite cu intenție. În forma actuală a Legii pentru armele neletale se suspendă/anulează dreptul de a deține/purta și folosi arme neletale pentru persoanele care sunt inculpate pentru fapte săvârșite cu intenție, în timp ce pentru arme letale doar pentru anumite infracțiuni. Se realizează o

  • Se elimină abrogarea lit. g) a art. 14 din Lege, cea referitoare la obligarea absolvirii unui curs de instruire teoretică și practică pe linia armelor și a munițiilor.
  • Se elimină propunerea de a prelungi valabilitatea permisului de armă pentru o perioadă de 10 ani, rămânând în forma actuală, respectiv 5 ani.
  • 22. La articolul 31, alineatul (2) se modifică și va avea următorul cuprins:
    ,,(2) Păstrarea armei şi muniţiei prevăzute la alin. (l) la domiciliul sau reşedinţa deţinătorului se face în locuri special destinate, în condiţiile prevăzute în normele metodologice de aplicare a prezentei legi, exceptând armele de apărare şi pază, care se pot regăsi asupra acestuia.”

Sunt mai multe amendamente pozitive, zic eu, pe care le puteți citi în link-ul din postare sau căutând plx 734/2018 pe site-ul Camerei Deputaților. 

 

  • Upvote 2
Link to post
Share on other sites
  • Membru

Da. Forma adoptata de Camera Deputaților cuprinde amendamente care au eliminat multe din modificările propuse inițial, cu o motivare pertinentă, legală, echitabilă. 

Cursul rămâne. Așteptăm celălalt proiect, care a trecut de Camera Senatului și prin care magistrații, demnitarii, militarii, polițiștii ar fi exceptați de la absolvirea cursului.

 

 

Edited by viobra
  • Upvote 2
Link to post
Share on other sites
  • Membru

Proiectul pe care il mentioneaza Viobra(https://www.senat.ro/Legis/Lista.aspx?cod=21962), a fost adoptat in Senat pe 29.05.2019, fiind inaintat la aceeasi data catre Cmera Deputatilor, camera decizionala. In cat timp trebuie sa dezbata si sa se pronunte, Camera Deputatilor?

Edited by Andrei
Link to post
Share on other sites
  • Membru

Nu am gasit în Constituție vreun termen, după adoptarea de către prima cameră sesizată. La celălalt proiect de lege, menționat cu câteva postări mai înainte 

On 6/16/2019 at 1:19 PM, viobra said:

sesizarea Camerei Deputaților a fost făcută în decembrie 2018. 

Procedura ar fi următoarea: 

DEZBATEREA ÎN COMISII PARLAMENTARE

Proiectele de legi sau propunerile legislative se supun dezbaterii Camerei Deputaţilor cu avizul Consiliului Legislativ. După primirea şi înregistrarea acestora, Biroul permanent al Camerei le distribuie parlamentarilor şi le trimite comisiilor permanente pentru examinarea în fond sau pentru avizare.

După primirea proiectelor de legi sau a propunerilor legislative, deputaţii, grupurile parlamentare şi Guvernul pot face amendamente motivate în scris la proiectele sau propunerile legislative respective, potrivit regulamentului Camerei, iar acestea se supun examinării comisiilor competente.

Comisia permanentă sesizată în fond întocmeşte un raport care va propune adoptarea, adoptarea cu modificări sau respingerea proiectului de lege sau a propunerii legislative examinate şi va cuprinde amendamentele admise şi amendamentele respinse. Raportul se referă şi la avizele celorlalte comisii, avizul Consiliului Legislativ, punctul de vedere al Guvernului, precum şi la alte avize, dacă este cazul.

Raportul întocmit de comisia sesizată în fond se difuzează de către Biroul permanent membrilor Camerei şi Guvernului.

Proiectele de lege şi propunerile legislative, pentru care s-a întocmit un raport din partea comisiei sesizate în fond, se înscriu pe ordinea de zi a Camerei.”

Link to post
Share on other sites
  • 1 month later...
  • Moderator
Marius

PL-x nr. 734/2018 - Proiect de Lege pentru modificarea şi completarea Legii nr.295/2004 privind regimul armelor şi al muniţiilor

20.06.2019   trimitere la Presedintele României pentru promulgare.

09.07.2019 - sesizare de neconstituţionalitate (formulată de Președintele României) - (Dosar nr.2088 A/2019)

Link to post
Share on other sites
  • Membru

Primul proiect nu are legătură cu cursul @robydog sau mai exact cu exceptarea anumitor persoane de la efectuarea cursului. Proiectul din postarea anterioară, a lui @Andrei , este cel referitor la modificarea art. 14 din Legea Nr. 295/2004, se referă la exceptare. Acesta din urmă încă nu a fost adoptat de Camera Senatului, care este camera decizională. Dar este posibil sa fie și asta trimis la CCR, din cauza că ne-au băgat în aceeași oală cu categorii care nu ar trebui sa fie exceptate de la curs. Dar asta am mai tot discutat.

  • Upvote 1
Link to post
Share on other sites
  • Membru

L182/2019, e adoptata de Senat si a fost trimisa in Camera Deputatilor pentru dezbatere...

Link to post
Share on other sites
  • Membru

Da. Invers, Camera Senatului a adoptat proiectul și a trimis-o la Camera Deputaților. 

Link to post
Share on other sites
  • Moderator
Marius

Nu cred că va trece şi sunt şanse reduse pentru că are punct de vedere negativ de la Guvern.

Link to post
Share on other sites
  • 2 months later...
  • Moderator
Marius

A mai trecut ceva vreme şi am verificat stadiul propunerilor pentru modificarea Legii 295.

Proiectul de lege pentru modificarea Legii 295 privind eliminarea cursului de instruire teoretică şi practică pentru categoriile profesionale prev. art. 13 alin.(2) lit. a) a fost adoptat de Senat la 29.05.2019 şi se află înaintat la Camera deputaţilor pt. dezbatere. Proiectul de lege a primit punct de vedere NEGATIV din partea Guvernului (asta înseamnă că Guvernul nu susţine proiectul), motiv pentru care sunt şanse minime să treacă.
Se poate urmări procesul legislativ al acestui proiect aici: Camera deputaţilor PLX257/2019 şi Senat - L182/2019

Un alt proiect de lege pentru modificarea Legii 295 ce prevede mai multe modificări (printre care şi eliminarea interdicţiei aberante prev. la art. 42 alin.(3) ca pers. care deţin arme de apărare pot purta asupra lor cel mult 12 cartuşe) a fost adoptat de Parlament (ambele camere) şi trimis spre promulgare, unde a fost contestat la CCR de Preşedintele României la 09.07.2019. 
La data de 18 septembrie 2019, CCR a respins cu majoritate de voturi obiecţia de neconstituționalitate a Legii pentru modificarea și completarea Legii nr.295/2004 formulată de Președintele României şi a constatat că respectiva lege este constituţională în raport cu criticile formulate, decizia fiind definitivă şi general obligatorie.
Cel mai probabil urmează ca Preşedintele României să promulge legea în forma adoptată de Parlament.
Procesul legislativ al acestui proiect de modificare poate fi consultat aici: Camera deputaţilor - PL-x 734/2018 şi Senat L573/2018.

  • Upvote 3
Link to post
Share on other sites

Create an account or sign in to comment

You need to be a member in order to leave a comment

Create an account

Sign up for a new account in our community. It's easy!

Register a new account

Sign in

Already have an account? Sign in here.

Sign In Now
  • Similar Content

    • Marius
      By Marius
      LEGEA Nr. 295/2004
      privind regimul armelor şi al muniţiilor (actualizată)
      (actualizată - 04.11.2019)
      Capitolul I 
      DISPOZIŢII GENERALE
       
      Articolul 1 - Domeniul de reglementare
      (1) Prezenta lege stabilește categoriile de arme și muniții, precum și condițiile în care deținerea, portul, folosirea și operațiunile cu aceste arme și muniții sunt permise pe teritoriul României.(2) Prevederile prezentei legi nu se aplică:
      a) operaţiunilor cu arme, componente esenţiale şi muniţii efectuate de către instituţiile publice cu atribuţii în domeniul apărării, securităţii naţionale şi ordinii publice şi operaţiunilor ce au ca destinatar final aceste instituţii;
      b) operaţiunilor reglementate de Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 158/1999 privind regimul de control al exporturilor, importurilor şi altor operaţiuni cu produse militare, republicată.
      Articolul 2 - Definiții
      În sensul prezentei legi, definițiile și categoriile armelor, munițiilor, persoanelor și documentelor sunt:
      I. Definiții generale
      1. arma - orice obiect sau dispozitiv a cărui funcționare determină aruncarea unuia sau mai multor proiectile, substanțe explozive, aprinse sau luminoase, amestecuri incendiare ori împrăștierea de gaze nocive, iritante sau de neutralizare, în măsura în care se regăsește în una dintre categoriile prevăzute în anexă;
      2. arma de foc - orice armă portabilă cu țeavă care poate arunca, este concepută să arunce sau poate fi transformată să arunce alice, un glonț ori un proiectil prin acțiunea unui combustibil de propulsie; se consideră că un obiect poate fi transformat pentru a arunca o alice, un glonț sau un proiectil prin acțiunea unui combustibil de propulsie dacă are aspectul unei arme de foc și, ca urmare a construcției sale sau a materialului din care este confecționat, poate fi transformat în acest scop; în înțelesul prezentei legi, nu sunt incluse în definiția armelor de foc armele prevăzute în categoriile D și E din anexă;
      3. abrogat;
      4. componentă esenţială - ţeava, frema, cutia mecanismelor, după caz, superioară sau inferioară, manşonul mobil, cilindrul, cap închizător sau închizător, care, în calitate de obiecte separate, sunt incluse în categoria armelor de foc pe care sunt montate sau sunt concepute să se monteze;
      5. muniţia - muniţia completă sau componentele acesteia, inclusiv tubul cartuş, capsele de iniţiere, pulberea, gloanţele sau proiectilele, care sunt folosite într-o armă de foc, cu condiţia ca aceste componente să facă ele însele obiectul unei autorizaţii;
      51. pachete de muniţie - cea mai mică unitate de ambalare de muniţie completă;
      52. muniţie cu proiectile perforante - muniţie de utilitate militară, cu proiectile blindate care au nucleu dur perforant;
      53. muniţie cu proiectile explozive - muniţie de utilitate militară, cu proiectile conţinând o încărcătură care explodează în timpul impactului;
      54. muniţie cu proiectile incendiare - muniţie militară, cu proiectile conţinând un amestec chimic inflamabil la contactul cu aerul sau în momentul impactului;
      6. operațiuni cu arme, piese și muniții - producerea, confecționarea, asamblarea, intermedierea, modificarea, prelucrarea, repararea, experimentarea, vânzarea, cumpărarea, închirierea, schimbul, donația, comodatul, sponsorizarea, importul, exportul, transportul, tranzitul, transferul, transbordarea, depozitarea, casarea și distrugerea armelor de foc, a pieselor și a munițiilor pentru acestea;
      7. uz de armă - executarea tragerii cu o armă;
      8. urmărire - urmărirea sistematică a armelor de foc și, atunci când este posibil, a pieselor și a muniției pentru acestea, de la fabricant până la cumpărător, pentru a sprijini autoritățile competente în procesul de detectare, investigare și analizare a fabricării ilicite și a traficului ilicit.
      9. muzeu - instituţie de cultură, astfel cum este definită la art. 2 lit. a) din Legea muzeelor şi a colecţiilor publice nr. 311/2003, republicată, care achiziţionează, conservă, cercetează şi expune arme de foc, componente esenţiale sau muniţie în scopuri istorice, culturale, ştiinţifice, tehnice, educaţionale, de patrimoniu sau de divertisment şi care este recunoscută în condiţiile legii;
      10. stat membru - stat membru al Uniunii Europene, al Spaţiului Economic European sau Confederaţia Elveţiană.
      II. Categorii de arme și muniții
      1. arme şi muniţii interzise - armele şi muniţiile prevăzute în categoria A din anexă, a căror procurare, deţinere, port şi folosire sunt interzise persoanelor fizice şi juridice, cu excepţia colecţionarilor de arme, în cazul armelor din categoria A pct. 6 şi 7 din anexă, precum şi a instituţiilor publice care au competenţe în domeniul apărării, ordinii publice şi securităţii naţionale, a unităţilor aflate în subordonarea sau coordonarea acestora, înfiinţate prin acte normative, a muzeelor, a armurierilor autorizaţi, colecţionarilor de arme, precum şi a companiilor naţionale şi societăţilor reglementate de Legea societăţilor nr. 31/1990, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, constituite prin acte normative în vederea producerii acestui tip de armament şi muniţie;
      2. arme şi muniţii letale - armele şi muniţiile prevăzute în categoria B din anexă, prin a căror utilizare se poate cauza moartea persoanelor;
      3. arme şi muniţii neletale - armele şi muniţiile destinate pentru un scop utilitar sau pentru agrement, confecţionate astfel încât, prin utilizarea lor, să nu se cauzeze moartea persoanelor;
      4. arme şi muniţii cu potenţial letal - armele şi muniţiile prevăzute în categoria C din anexă, prin a căror utilizare se poate cauza moartea ori rănirea gravă a persoanelor; sunt asimilate acestei categorii şi armele vechi. Se prezumă că arma poate avea potenţial letal atunci când este folosită asupra unei persoane de la o distanţă mai mică de 5 metri sau când se execută foc de armă asupra organelor vitale ale persoanei, în special spre zona capului.
      III. Clasificarea armelor din punct de vedere al destinației
      1. arme militare - arme destinate uzului militar;
      2. arme de apărare și pază - arme de foc scurte, recunoscute în condițiile prevăzute de lege, destinate să asigure apărarea vieții, integrității și libertății persoanelor fizice, precum și a bunurilor aparținând persoanelor fizice sau juridice;
      3. arme de autoapărare - arme scurte, cu potenţial letal, special confecţionate pentru a împrăştia gaze nocive, iritante, de neutralizare sau proiectile din cauciuc, în scop de autoapărare;
      4. arme de tir - arme destinate practicării tirului sportiv, recunoscute în condițiile prevăzute de lege;
      5. arme de vânătoare - arme destinate practicării vânătorii, cu una sau mai multe țevi, care folosesc muniție cu glonț sau/și cu alice, recunoscute în condițiile prevăzute de lege;
      6. arme utilitare - arme destinate să asigure desfășurarea corespunzătoare a unor activități din domeniile cinematografic, teatral, artistic, sportiv, cultural, industrial, agricol, piscicol, medico-veterinar, al protecției mediului și protecției împotriva dăunătorilor, precum și desfășurarea de către societățile specializate de pază și protecție a activităților de pază a obiectivelor, bunurilor, valorilor și a transporturilor de bunuri și valori, respectiv a activităților de protecție a persoanelor;
      7. arme și dispozitive de agrement - arme și dispozitive neletale, construite pe principii asemănătoare armelor care nu folosesc muniții, ce aruncă proiectile nemetalice și sunt destinate a fi folosite atât în scop recreativ, cât și în cadrul competițiilor sportive; sunt incluse în această categorie și arcurile;
      8. replici de arme tip airsoft - replici după arme și dispozitive militare reale, la scară 1/1, cu mecanism electric, mecanic sau pe bază de gaz neiritant, construite pe principii asemănătoare armelor, care nu folosesc muniții, ce aruncă proiectile nemetalice;
      9. dispozitive paintball - dispozitive neletale cu mecanism pe bază de gaz sau mecanic, care aruncă proiectile sferice nemetalice umplute cu vopsea;
      10. arme de asomare - arme utilitare, folosite pentru imobilizarea animalelor, prin supunerea acestora la un șoc mecanic, în scopul sacrificării ulterioare;
      11. arme cu destinație industrială - arme de foc utilitare, semiautomate, destinate unui scop industrial de uz civil și care au aparența unei arme de foc automate;
      12. arme cu tranchilizante - arme utilitare destinate imobilizării animalelor prin injectarea de substanțe tranchilizante;
      13. arme de foc dezactivate - arme de foc care au fost făcute definitiv improprii folosirii, prin dezactivare, asigurându-se că toate componentele esenţiale ale armei de foc în cauză au devenit definitiv nefuncţionale şi imposibil de demontat, înlocuit sau modificat, într-un mod care să nu permită în niciun fel reactivarea armei de foc;
      14. arme de colecție - armele destinate a fi piese de muzeu, precum și armele, aflate sau nu în stare de funcționare, care constituie rarități sau care au valoare istorică, artistică, științifică ori documentară;
      141. arme comemorative - armele de colecţie fabricate într-un număr limitat cu ocazia împlinirii a cel puţin 50 de ani de la apariţia modelului ori arme fabricate în vederea aniversării unor evenimente istorice semnificative, atestate în acest sens prin emiterea unui certificat de către producător;
      15. arme vechi - arme letale produse până în anul 1899 inclusiv sau reproduceri ale acestora, destinate să fie păstrate în colecții;
      16. arme de spectacol şi arme acustice - arme de foc transformate cu scopul specific de a fi utilizate în mod exclusiv pentru a trage gloanţe oarbe, de exemplu în reprezentaţii teatrale, sesiuni fotografice, filme şi înregistrări de televiziune, reconstituirea unor evenimente istorice, parade, evenimente sportive şi instruire;
      17. arme de alarmă şi arme de semnalizare - dispozitive care sunt proiectate numai pentru a trage gloanţe oarbe sau cartuşe pirotehnice de semnalizare sau pentru a expulza substanţe iritante sau alte substanţe active, care îndeplinesc condiţiile de siguranţă a tragerii şi prezintă garanţia că nu pot fi transformate pentru a expulza o alice, un glonţ sau un proiectil prin acţiunea unui combustibil de propulsie.
      IV. Clasificarea armelor din punct de vedere constructiv
      1. arme cu aer comprimat sau gaze sub presiune - arme care, pentru aruncarea proiectilului, folosesc forța de expansiune a aerului comprimat sau a gazelor sub presiune aflate într-o butelie-recipient;
      2. arme de foc scurte - arme de foc a căror țeavă nu depășește 30 cm sau a căror lungime totală nu depășește 60 cm;
      3. arme de foc lungi - arme de foc a căror lungime a țevii sau lungime totală depășește dimensiunile armelor de foc scurte;
      4. arme de foc automate - arme de foc care, după fiecare cartuș tras, se reîncarcă automat și trag o serie de mai multe cartușe prin apăsarea continuă pe trăgaci;
      5. arme de foc semiautomate - arme de foc care, după fiecare cartuș tras, se reîncarcă automat, dar nu pot trage o serie de mai multe cartușe prin apăsarea continuă pe trăgaci;
      6. arme de foc cu repetiție - arme de foc care, după fiecare foc tras, se reîncarcă manual, prin introducerea pe țeavă a unui cartuș preluat din încărcător prin intermediul unui mecanism;
      7. arme de foc cu o singură lovitură - armă de foc fără încărcător, care este încărcată după fiecare tragere prin introducerea manuală a cartușului în camera de încărcare sau într-un lăcaș special prevăzut la intrarea în țeavă;
      8. arme albe cu lamă - armă care îndeplinește următoarele criterii:
      a) lama este fie solidară cu mânerul, fie echipată cu un sistem ce îi permite să facă corp comun cu mânerul său;
      b) are tăiș dublu pe toată lungimea sa;
      c) lungimea este mai mare de 15 cm;
      d) lățimea este mai mare sau egală cu 0,4 cm;
      e) are un mâner prevăzut cu gardă.
      V. Categorii de persoane
      1. vânător - persoana fizică care a obținut calitatea de vânător și practică vânătoarea, în condițiile Legii vânătorii și a protecției fondului cinegetic nr. 407/2006, cu modificările și completările ulterioare;
      2. colecţionar de arme - orice persoană fizică sau juridică care se ocupă cu colectarea şi conservarea armelor de foc, a componentelor esenţiale sau a muniţiei în scopuri istorice, culturale, ştiinţifice, tehnice, educaţionale sau de patrimoniu şi care a dobândit, în condiţiile legii, un atestat de colecţionar;
      3. federațiile sportive naționale de specialitate - structuri sportive de interes național, constituite, în condițiile legii, prin asocierea cluburilor sportive și asociațiilor județene și ale municipiului București, pe ramuri de sport, care pentru desfășurarea probelor sportive, conform statutului lor, folosesc arme cu destinația tir;
      4. sportivi de tir - sportivii legitimați la cluburi sportive care au dobândit certificat de identitate sportivă, eliberat de Ministerul Tineretului și Sportului, și sunt afiliate la federațiile sportive naționale de specialitate;
      5. sportiv de tir categoria I - sportivul care îndeplinește în fiecare an baremele cifrice stabilite și aprobate de federațiile sportive de specialitate;
      6. antrenor de tir - persoana care a absolvit cursurile școlii de antrenori și certifică acest fapt prin diplomă sau carnet de antrenor;
      7. instructor în poligonul de tragere - persoana care desfășoară activități de instruire, îndrumare și supraveghere a tragerilor efectuate în poligoanele autorizate și care a dobândit, în condițiile legii, un atestat de instructor în poligonul de tragere;
      8. armurier - orice persoană fizică sau juridică autorizată, în condiţiile prezentei legi, a cărei activitate constă, integral sau parţial, în fabricarea, comerţul, schimbul, închirierea, repararea, modificarea sau transformarea armelor de foc sau a componentelor esenţiale ori în fabricarea, comerţul, schimbul, modificarea sau conversia muniţiei;
      9. intermediar - orice persoană fizică sau juridică, cu excepţia armurierilor, autorizată, în condiţiile prezentei legi, a cărei activitate constă, integral sau parţial, în negocierea sau realizarea de tranzacţii pentru achiziţionarea, vânzarea sau furnizarea de arme de foc, de componente esenţiale ale acestora sau de muniţie ori în realizarea transferului de arme de foc, de componente esenţiale sau de muniţie pe teritoriul unui stat membru, dintr-un stat membru în altul, dintr-un stat membru către o ţară terţă sau dintr-o ţară terţă către un stat membru;
      10. rezident al unui stat membru - cetățean al unui stat membru al Uniunii Europene sau membrul de familie al acestuia care își exercită dreptul la liberă circulație și rezidență pe teritoriul unui stat membru, precum și titularul unui document care atestă dreptul de rezidență al acestuia pe teritoriul unui stat membru al Uniunii Europene.
      VI. Tipuri de documente
      1. permis de armă - documentul emis, în condițiile legii, de autoritatea competentă, prin care o persoană fizică dovedește dreptul de a deține și, după caz, de a purta și folosi arme letale sau arme neletale supuse autorizării, ale căror tip, marcă, serie și calibru sunt înscrise în acest document, precum și muniția aferentă;
      2. paşaport european pentru arme de foc - documentul emis la cerere, în condiţiile legii, de autoritatea competentă, care conferă titularului dreptul de a circula pe teritoriile statelor membre împreună cu armele înscrise în acest document, numai în măsura în care deţinerea, portul şi folosirea acestor arme este permisă în statul în care urmează să călătorească sau, după caz, dacă este autorizat de autorităţile competente ale acelui stat să introducă pe teritoriul său armele respective;
      3. certificat de deținător - documentul emis, în condițiile legii, de autoritatea competentă, prin care se dovedește faptul că titularul acestuia a îndeplinit procedura legală de înregistrare a armelor neletale la această autoritate, cu excepția armelor neletale supuse autorizării;
      4. ordin de serviciu - documentul eliberat de persoana juridică autorizată să dețină și să folosească arme, prin care se acordă persoanei angajate pe bază de contract de muncă, precum și studenților de la instituțiile de învățământ superior cu profil cinegetic dreptul de a purta și folosi arma și muniția corespunzătoare, înscrise în acest document, în timpul și pentru executarea sarcinilor de serviciu;
      5. permis de transfer al armelor - document eliberat de autorităţile române competente, prin care se permite efectuarea unei operaţiuni de transfer de arme şi muniţii de pe teritoriul României către un stat membru;
      6. autorizaţie de transfer fără acord prealabil - documentul eliberat de autorităţile competente române ori ale unui stat membru de expediţie, prin care se permite unui armurier sau intermediar să efectueze, pentru o anumită perioadă de timp, operaţiuni de transfer al armelor, pieselor şi muniţiilor către un armurier sau intermediar stabilit într-un alt stat membru, în care nu este necesar un acord prealabil al autorităţilor competente pentru fiecare operaţiune sau, după caz, pentru tipurile de arme care fac obiectul transferului; 
      7. acord prealabil - documentul eliberat de autorităţile competente române, prin care se permite efectuarea unei operaţiuni de transfer al armelor şi muniţiilor pe teritoriul României, ori de către statul membru de destinaţie, prin care se permite efectuarea unei operaţiuni de transfer al armelor, pieselor şi muniţiilor pe teritoriul său;
      8. aviz de import/export - documentul eliberat de autorităţile române competente, prin care se permite efectuarea unei operaţiuni de transfer al armelor, pieselor şi muniţiilor pe/de pe teritoriul României dintr- un/către un stat care nu este membru al Uniunii Europene, al Spaţiului Economic European sau Confederaţia Elveţiană.
      Articolul 3 - Autoritatea competentă
      Poliția Română este autoritatea competentă care exercită controlul privind deținerea, portul și folosirea armelor, pieselor și munițiilor, precum și cu privire la operațiunile cu arme și muniții, în condițiile prezentei legi.
      Articolul 4 - Aspecte generale privind regimul armelor
      (1) Armele din categoria A din anexă pot fi deținute și folosite numai de către instituțiile publice cu atribuții în domeniul apărării, ordinii publice și siguranței naționale.
      (2) Armele letale din categoria B din anexă pot fi deținute sau, după caz, purtate și folosite de persoanele fizice numai în baza permisului de armă, iar de către persoanele juridice pot fi deținute și folosite numai în baza autorizației eliberate în condițiile prezentei legi.
      (3) Armele neletale din categoriile C și D din anexă pot fi deținute și, după caz, purtate și folosite de persoane fizice sau juridice, cu condiția îndeplinirii procedurilor de înregistrare ori autorizare a acestora, după caz, la/de către autoritățile competente, în condițiile prevăzute de prezenta lege.
      (4) Armele și dispozitivele neletale din categoria E din anexă pot fi deținute și, după caz, purtate și folosite de către persoanele fizice și juridice, fără îndeplinirea procedurilor de înregistrare sau autorizare, în condițiile prevăzute de prezenta lege.
      (5) Forma și conținutul documentelor emise în temeiul prezentei legi se stabilesc prin normele metodologice de aplicare a prezentei legi.
      (6) Evidența posesorilor de arme din categoriile B, C și D din anexă, a armelor deținute de aceștia, precum și a documentelor prin care se acordă dreptul de a le deține, purta și folosi se ține de către inspectoratele județene de poliție și de către Direcția Generală de Poliție a Municipiului București, care au eliberat aceste documente.
      Articolul 5 - Regimul armelor militare și al unor dispozitive destinate armelor letale
      (1) Regimul deținerii, portului, utilizării și operațiunilor cu arme și dispozitive militare se stabilește prin legi speciale.
      (2) Sunt interzise procurarea, deținerea, portul, utilizarea, testarea, evaluarea, importul, exportul și comercializarea de către persoane fizice sau juridice a următoarelor sisteme și dispozitive destinate armelor:
      a) sisteme de ochire care funcționează pe principiul laser;
      b) sisteme de ochire pe timp de noapte;
      c) dispozitive destinate sau adaptate diminuării zgomotului cauzat prin arderea unei încărcături.
      (3) Se exceptează de la prevederile alin. (2):
      a) instituțiile publice cu atribuții în domeniul apărării, ordinii publice și securității naționale;
      b) persoanele juridice care produc sistemele și dispozitivele prevăzute la alin. (2) destinate, exclusiv, pentru instituțiile publice cu atribuții în domeniul apărării, ordinii publice și securității naționale sau pentru transferul către un alt stat membru al Uniunii Europene ori exportul către un stat terț.
      Articolul 6 - Condiții generale privind deținerea armelor
      (1) Orice persoană fizică sau juridică ce îndeplinește condițiile prevăzute de lege are dreptul să dețină la domiciliul, reședința, sediul sau punctul de lucru arme și muniții.
      (2) Persoanele fizice și juridice care au dreptul să dețină, să poarte, să folosească sau, după caz, să desfășoare operațiuni cu arme din categoriile B, C și D din anexă, piese și muniții corespunzătoare sunt obligate să permită controlul armelor, pieselor și munițiilor deținute, la solicitarea organelor de poliție, și să asigure securitatea acestora. Condițiile de asigurare a securității acestor arme se stabilesc prin normele metodologice de aplicare a prezentei legi.
      (3) Armele pentru care s-a acordat doar dreptul de deținere pot fi transferate de proprietarul lor în alt spațiu decât cel menționat în documente numai cu acordul scris al poliției, în conformitate cu procedura care va fi reglementată prin normele metodologice de aplicare a prezentei legi.
      (4) Armele de foc lungi, letale, a căror muniţie dezvoltă o energie cinetică la gura ţevii ce depăşeşte 10.000 de Jouli, pot fi procurate doar în vederea deţinerii, numai ca arme de foc cu destinaţia colecţie.
      Articolul 7 - Principalele obligații ale deținătorilor armelor
      (1) Deținătorii armelor letale sau neletale sunt obligați să anunțe de îndată, dar nu mai târziu de 24 de ore, cel mai apropiat organ de poliție despre dispariția, pierderea sau furtul acestor arme.
      (11) Deținătorii de arme letale și neletale supuse autorizării sunt obligați să se supună examenului psihologic și/sau medical, la solicitarea expresă a structurilor de poliție competente, în situația în care acestea constată motivat că există indicii comportamentale temeinice care ar putea reclama necesitatea examinării psihologice și medicale, în vederea menținerii autorizării pentru a deține sau, după caz, a purta și a folosi arme și muniții letale sau neletale supuse autorizării.
      (12) Deținătorii de arme letale și neletale supuse autorizării sunt obligați să se supună examenului psihologic și/sau medical, la recomandarea expresă a medicului și/sau a psihologului, adresată autorității competente, în situația în care în urma examenelor sau intervențiilor medicale/psihologice curente constată indicii comportamentale temeinice care ar putea reclama necesitatea examinării psihologice și medicale, în vederea menținerii autorizării pentru a deține sau, după caz, a purta și a folosi arme și muniții letale sau neletale supuse autorizării.
      (2) Este interzisă înstrăinarea de către titular a autorizației de procurare a armei, a certificatului de deținător și a permisului de armă, cu excepția situației în care documentul este depus la organul de poliție competent.
      Articolul 8 - Regimul juridic al armelor deținute ilegal sau al căror deținător nu este cunoscut ori a decedat
      (1) Persoana care ia cunoștință despre existența unei arme militare, a unei arme letale, a unei arme neletale ori a munițiilor deținute ilegal, pierdute sau abandonate este obligată să anunțe de îndată cel mai apropiat organ de poliție.
      (2) Persoana care găsește o armă militară, o armă letală, o armă neletală ori muniții este obligată să le predea sau să anunțe de îndată cel mai apropiat organ de poliție.
      (3) Rudele sau persoanele care locuiesc împreună cu o persoană ce deține în mod legal arme ori muniții au obligația ca, în cazul în care deținătorul a decedat sau este declarat dispărut, să anunțe cea mai apropiată unitate de poliție și să depună armele și munițiile respective la cel mai apropiat armurier, în termen de 15 zile de la data decesului ori, după caz, a rămânerii definitive a hotărârii judecătorești de declarare a dispariției.
    • smihnea
      By smihnea
      Buna seara,
      Trebuie sa inchei un contract de inchiriere care are ca scop inchirierea unui automobil pentru o perioada determinata. Va rog sa ma indrumati cum sau daca pot notifica, Politia asupra schimbarii utilizatorului autovehicolului eventual de a nota in talon acest nou utilizator pentru a prevenii eventuale neplaceri pe care chiriasul le poate provoca involuntar proprietarului autovehicolului gen:
      - neplata rovigneta => amenda pe numele proprietarului
      - amenzi primite prin posta
      - eventuale accidente care pot avea un impact asupra proprietarului prin prisma maririi RCA
      s.a.
      Va multumesc
    • Catalin
      By Catalin
      După ce anul trecut , se pare că statutul poliţistului va fi modificat. Legea a fost deja adoptată de parlamentari, iar acum a fost trimisă la promulgare. Aici aveţi forma în care a fost trimisă:     PARLAMENTUL ROMÂNIEI    L E G E  pentru modificarea şi completarea Legii nr. 360/2002  privind Statutul poliţistului, precum şi pentru modificarea art. 7  alin. (2) din Legea nr. 364/2004 privind organizarea şi funcţionarea  poliţiei judiciare      Parlamentul României adoptă prezenta lege.    Art. I. – Legea nr. 360/2002 privind Statutul poliţistului, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 440 din 24 iunie 2002, cu modificările şi completările ulterioare, se modifică şi se completează după cum urmează:    1. La articolul 54, alineatul (1) se modifică şi va avea următorul cuprins:  „Art. 54. – (1) Poliţistul poate fi recompensat prin:  a) ridicarea unei sancţiuni disciplinare aplicate, în situaţia în care se remarcă în mod deosebit în activitatea desfăşurată;  b) mulţumiri scrise, aduse la cunoştinţă individual sau în faţa personalului, pentru îndeplinirea în condiţii foarte bune a atribuţiilor de serviciu şi misiunilor;  c) felicitări scrise sau verbale, aduse la cunoştinţă individual sau în faţa personalului, pentru îndeplinirea deosebită a atribuţiilor de serviciu şi misiunilor; d) premii în bani sau obiecte, atunci când s-a evidenţiat prin obţinerea de rezultate exemplare în activitate;  e) însemne onorifice, diplome de merit şi distincţii,  pentru obţinerea de rezultate foarte bune la absolvirea unor cursuri sau la competiţii sportive, cu prilejul unor aniversări, manifestări cultural- artistice şi sociale, ori al finalizării unor acţiuni/misiuni, precum şi în situaţia încetării raporturilor de serviciu pentru motive neimputabile;
      f) arme albe sau de foc, pentru acte de eroism, curaj deosebit, devotament şi pentru merite deosebite în îndeplinirea unor atribuţii de serviciu şi misiuni;
      g) titluri de onoare, pentru acte de eroism, curaj deosebit, devotament şi pentru merite deosebite în îndeplinirea unor atribuţii şi misiuni;
      h) înscrierea pe placa de onoare a gradului profesional, numelui şi prenumelui, la absolvirea perioadei de formare într-o instituţie de învăţământ a Ministerului Afacerilor Interne, ca şef de promoţie.”
       
      2. La articolul 54, după alineatul (1) se introduc trei noi alineate, alineatele (11)-(13), cu următorul cuprins:
      „(11) Recompensele prevăzute la alin. (1) se acordă de către persoanele care au competenţa de numire în funcţie a poliţistului sau, după caz, de către şefii ierarhici superiori ai persoanelor menţionate, care au competenţă de gestiune a resurselor umane.
      (12) Pentru o sancţiune disciplinară dispusă de şeful ierarhic superior, recompensa prevăzută la alin. (1) lit. a) se acordă tot de către acesta, la propunerea şefului unităţii în care îşi desfăşoară activitatea poliţistul sancţionat. În cazul poliţistului mutat la altă unitate, recompensa se acordă de către şeful care îndeplineşte funcţia similară celui care a aplicat sancţiunea disciplinară.
      (13) În cazul poliţistului aflat sub efectul unei sancţiuni disciplinare, recompensa prevăzută la alin. (1) lit. a) se acordă prioritar, în raport cu celelalte recompense.”
       
      3. Articolul 58 se modifică şi va avea următorul cuprins:
      „Art. 58. – (1) Sancţiunile disciplinare care pot fi aplicate poliţiştilor sunt:
      a) mustrare scrisă;
      b) diminuarea salariului funcţiei de bază cu 5–20% pe o perioadă de 1–3 luni;
      c) amânarea promovării în grade profesionale sau funcţii superioare pe o perioadă de 1–3 ani;
      d) trecerea într-o funcţie inferioară până la cel mult nivelul de bază al gradului profesional deţinut;
      e) destituirea din poliţie.
      (2) Mustrarea scrisă constă în reproşul oficial adresat, în scris, poliţistului vinovat.
      (3) Procentul şi perioada pentru care se aplică sancţiunea prevăzută la alin. (1) lit. b) se stabilesc prin actul administrativ de sancţionare.
      (4) Aplicarea sancţiunii prevăzute la alin. (1) lit. c) se dispune fie cu privire la amânarea promovării în grade profesionale, fie cu privire la amânarea promovării în funcţii superioare. În cazul amânării promovării în grade profesionale superioare, termenul de executare a sancţiunii curge de la data aplicării actului administrativ de sancţionare şi are ca efect suspendarea curgerii stagiului în grad. 
      (5) Trecerea într-o funcţie inferioară până la cel mult nivelul de bază al gradului profesional deţinut se realizează prin eliberarea din funcţia deţinută şi numirea poliţistului într-o funcţie inferioară celei pe care o ocupă, în limita nivelului de bază al gradului profesional deţinut. În cazul poliţistului care ocupă o funcţie de conducere, numirea se poate face şi într-o funcţie de conducere inferioară pentru care îndeplineşte condiţiile de ocupare.
      (6) Destituirea din poliţie constă în încetarea raporturilor de serviciu.”
       
      4. După articolul 58 se introduc patru noi articole, articolele 581 -584, cu următorul cuprins:
      „Art. 581. – Pentru prevenirea săvârşirii de abateri disciplinare, persoana prevăzută la art.59 alin.(2) poate dispune atenţionarea poliţistului. În acest caz, măsura se dispune în scris, are caracter administrativ-preventiv şi nu produce consecinţe asupra raportului de serviciu.
       
      Art. 582. – Procedura disciplinară are la bază următoarele principii:
      a) prezumţia de nevinovăţie – poliţistul cercetat este considerat nevinovat pentru fapta sesizată ca abatere disciplinară atât timp cât vinovăţia sa nu a fost dovedită;
      b) garantarea dreptului la apărare – se recunoaşte dreptul poliţistului de a formula şi de a susţine apărări în favoarea sa, de a prezenta probele şi motivaţiile pe care le consideră necesare în apărarea sa şi de a fi asistat;
      c) celeritatea procedurii – cauza se soluţionează fără întârziere, cu respectarea drepturilor persoanelor implicate şi a regulilor prevăzute de lege;
      d) contradictorialitatea – asigurarea posibilităţii persoanelor aflate pe poziţii divergente de a se exprima cu privire la orice act sau fapt care are legătură cu abaterea disciplinară sesizată; 
      e) proporţionalitatea – asigurarea unui raport corect între gravitatea abaterii disciplinare, circumstanţele săvârşirii acesteia şi sancţiunea disciplinară propusă;
      f) unicitatea sancţiunii – pentru o abatere disciplinară nu se poate aplica decât o singură sancţiune disciplinară;
      g) legalitatea sancţiunii – sancţiunea disciplinară nu poate fi decât una dintre sancţiunile disciplinare prevăzute la art. 58 alin. (1).
       
      Art. 583. – (1) Procedura disciplinară nu este publică.
      (2) Citarea şi ascultarea poliţistului cercetat, înregistrarea cererilor/ rapoartelor scrise ale acestuia şi consemnarea susţinerilor sale sunt obligatorii. Procedura disciplinară continuă dacă poliţistul, în mod nejustificat, nu dă curs citării procedurale.
      (3) Poliţistul cercetat are dreptul să cunoască în întregime actele cercetării şi să solicite administrarea de probe în apărare. Poliţistul cercetat are dreptul să depună în apărarea sa orice înscrisuri doveditoare pe care le deţine, inclusiv rapoarte de expertiză extrajudiciară.
      (4) Poliţistul cercetat are dreptul să fie asistat, la cerere, de un alt poliţist, ales de către acesta sau desemnat de organizaţia sindicală ori de Corp, cu respectarea prevederilor legale referitoare la protecţia informaţiilor clasificate. Neîndeplinirea condiţiilor privind accesul la informaţii clasificate ori neprezentarea poliţistului ales/desemnat nu constituie motiv de amânare a procedurii cercetării disciplinare.
      (5) Nu au dreptul să asiste poliţistul cercetat, în condiţiile  alin. (4), următoarele persoane:
      a) şeful unităţii sau înlocuitorul legal al acestuia, în perioada cât îndeplineşte atribuţiile titularului;
      b) poliţistul desemnat să efectueze cercetarea prealabilă;
      c) poliţiştii care fac parte din colectivul prevăzut la art. 623  alin. (1);
      d) poliţistul care îndeplineşte atribuţii de consilier juridic în unităţi ale Ministerului Afacerilor Interne.
       
      Art. 584. – Sancţiunile disciplinare se stabilesc şi se dispun numai după cercetarea prealabilă şi după consultarea Consiliului de disciplină, denumit în continuare consiliul, cu excepţia sancţiunilor prevăzute la art. 58 alin. (1) lit. a) şi b), care se pot aplica fără consultarea consiliului.”
       
      5. Articolul 59 se modifică şi va avea următorul cuprins:
      „Art. 59. – (1) Cercetarea prealabilă are ca scop stabilirea existenţei/inexistenţei abaterii disciplinare şi a vinovăţiei, cu privire la aspectele sesizate sau cunoscute, la cauzele şi împrejurările concrete în care acestea s-au produs.
      (2) Cercetarea prealabilă se poate dispune de persoana care, pe orice cale, a luat la cunoştinţă de săvârşirea uneia sau mai multor fapte ce pot constitui abateri disciplinare, după caz, astfel:
      a) persoana care are competenţa de numire în funcţie a poliţistului cercetat sau şeful unităţii ierarhic superioare;
      b) şeful unităţii sau instituţiei de învăţământ din Ministerul Afacerilor Interne la care poliţistul este delegat sau detaşat, ori la care urmează cursuri sau susţine examene de carieră;
      c) şeful instituţiei subordonate Ministerului Afacerilor Interne care exercită competenţe de coordonare şi control metodologic al serviciilor publice comunitare sau ministrul afacerilor interne, pentru poliţiştii din cadrul serviciilor publice comunitare sau detaşaţi la aceste servicii.
      (3) Cercetarea prealabilă se efectuează la nivelul unităţii conduse de persoana care a dispus-o, cu respectarea termenelor prevăzute la art.60 alin. (1), de poliţişti anume desemnaţi din cadrul acesteia.
      (4) Poliţiştii desemnaţi cu efectuarea cercetării prealabile se nominalizează numai din rândul poliţiştilor care au calitatea de organe de cercetare penală ale poliţiei judiciare sau care au studii juridice şi, de regulă, sunt cel puţin egali în grad sau în funcţie cu poliţistul cercetat. Nu poate efectua cercetarea prealabilă poliţistul care îndeplineşte atribuţii de consilier juridic în/pentru unitatea în care îşi desfăşoară activitatea poliţistul cercetat sau cel care urmează să avizeze, ulterior, pentru legalitate, actul administrativ de sancţionare.
      (5) În actul  administrativ prin care  se declanşează cercetarea prealabilă  se nominalizează poliţistul cercetat, poliţistul care va efectua cercetarea şi, după caz, un poliţist desemnat să ajute la efectuarea acesteia.”
       
      6. După articolul 59 se introduc patru noi articole,  articolele 591-594, cu următorul cuprins:
      „Art. 591. – (1) Dacă în cadrul desfăşurării cercetării prealabile sunt identificate şi alte abateri disciplinare, persoana care a dispus efectuarea cercetării prealabile poate dispune extinderea cercetării acestora.
      (2) La terminarea verificărilor, poliţistul desemnat întocmeşte un proiect de raport de cercetare prealabilă. O fotocopie a proiectului se înmânează poliţistului cercetat sau, după caz, în situaţia în care documentul conţine informaţii clasificate, se aduce la cunoştinţa acestuia, pe bază de semnătură.
      (3) Cu această ocazie, în termen de 3 zile lucrătoare de la data înmânării documentului sau, după caz, de la data aducerii la cunoştinţă, în condiţiile alin. (2), poliţistul cercetat poate formula obiecţii şi solicita noi probe în apărare. Rezultatul analizei şi, după caz, al verificărilor, se consemnează în proiectul raportului de cercetare prealabilă.
      (4) În termen de două zile lucrătoare de la data finalizării raportului în condiţiile alin.(3), o fotocopie a acestuia se înmânează poliţistului cercetat sau, după caz, în situaţia în care documentul conţine informaţii clasificate, se aduce la cunoştinţa acestuia, pe bază de semnătură.
       
      Art. 592. – Raportul de cercetare prealabilă cuprinde, în mod obligatoriu:
      a) numărul actului administrativ prin care a fost desemnat cu efectuarea cercetării prealabile;
      b) descrierea faptei sesizate şi persoanele implicate;
      c) procedeele şi modalităţile de verificare;
      d) concluziile privind existenţa sau inexistenţa aspectelor sesizate şi a vinovăţiei poliţistului cercetat;
      e) prevederile legale încălcate de poliţist şi încadrarea juridică a faptelor reţinute, cu indicarea probelor şi a dovezilor pe care se întemeiază;
      f) motivele privind respingerea cererilor sau a probelor propuse în apărare de către poliţistul cercetat;
      g) cauzele şi condiţiile care au generat şi favorizat comiterea abaterilor;
      h) alte date şi elemente apreciate ca necesare, după caz.
       
      Art. 593. – După efectuarea cercetării prealabile, dosarul de cercetare prealabilă se prezintă persoanei care a dispus-o, care poate lua una dintre următoarele măsuri:
      a) clasarea dosarului, în cazul inexistenţei faptei, constatării nevinovăţiei poliţistului cercetat, prescrierii faptei sau în situaţia încetării raporturilor de serviciu ale poliţistului cercetat;
      b) restituirea motivată a dosarului pentru completarea cercetării prealabile; c) aplicarea măsurii prevăzute la art. 581 sau, după caz, a unei sancţiuni disciplinare dintre cele prevăzute la art. 58 alin. (1) lit. a) şi b); d) sesizarea şi consultarea consiliului.
       
      Art. 594. – Rapoartele ofiţerilor din Corpul de control al ministrului ori din structurile de control ale inspectoratelor generale/similare pentru structurile din subordine, întocmite în urma activităţilor de control, constituie rapoarte de cercetare prealabilă, dacă cerinţele privind cercetarea prealabilă prevăzute de prezenta lege au fost îndeplinite.”
       
      7. Articolul 60 se modifică şi va avea următorul cuprins:
      „Art. 60. – (1) Sancţiunile disciplinare se dispun în termen de cel mult 6 luni de la data la care persoana prevăzută la art. 59 alin. (2) a luat la cunoştinţă despre comiterea faptei, dar nu mai târziu de un an de la data săvârşirii acesteia. Termenul de 6 luni este termen de prescripţie, iar termenul de un an este termen de decădere.
      (2) Termenul de 6 luni pentru dispunerea sancţiunii disciplinare se suspendă, de drept, pe perioada şi în situaţiile următoare:  
      a) de la data sesizării, în condiţiile legii, a organelor de urmărire penală şi până la data soluţionării definitive a cauzei, dacă pentru fapta care constituie abatere disciplinară s-a dispus sesizarea organelor de urmărire penală;
      b) de la data la care poliţistul se află în concedii sau învoiri plătite, în condiţiile legii, este trimis în misiuni, ori de la data suspendării raporturilor de serviciu şi până la data reluării activităţii sau, după caz, încheierii misiunii.
      (3) În situaţia în care cercetarea prealabilă se efectuează pentru abateri săvârşite de mai mulţi poliţişti, iar pentru unul/unii dintre aceştia a intervenit una dintre situaţiile prevăzute la alin. (2), cauza se poate disjunge, urmând ca procedura disciplinară să continue pentru ceilalţi poliţişti.
      (4) La stabilirea sancţiunii se ţine seama de activitatea desfăşurată anterior, de împrejurările în care abaterea disciplinară a fost săvârşită, de cauzele, gravitatea şi consecinţele acesteia, de gradul de vinovăţie a poliţistului, precum şi de preocuparea pentru înlăturarea urmărilor faptei comise.
      (5) Sancţiunile disciplinare se dispun prin act administrativ al persoanei prevăzute la art. 59 alin. (2) care a dispus efectuarea cercetării prealabile sau controlul.
      (6) Actul administrativ emis în condiţiile alin. (5) trebuie să cuprindă:
      a) descrierea faptei care constituie abatere disciplinară şi încadrarea juridică a acesteia;
      b) precizarea prevederilor legale încălcate de către poliţist;
      c) motivele pentru care au fost înlăturate apărările formulate;
      d) sancţiunea disciplinară şi temeiul legal în baza căruia aceasta se aplică şi, după caz, motivul pentru care a fost aplicată o altă sancţiune disciplinară decât cea propusă de consiliu;
      e) termenul în care sancţiunea disciplinară poate fi contestată şi persoana competentă să soluţioneze contestaţia, în condiţiile art. 61, după caz;
      f) instanţa competentă la care poate fi contestat actul administrativ prin care s-a dispus sancţiunea disciplinară;
      g) alte date şi elemente apreciate ca necesare, după caz.
      (7) Actul administrativ prin care se dispune sancţionarea poliţistului se emite în termen de cel mult 30 de zile de la finalizarea cercetării disciplinare.
      (8) În cazul destituirii din poliţie, sancţiunea disciplinară intervine, de drept, de la data rămânerii definitive a actului administrativ de sancţionare în condiţiile art. 61, şi se constată prin act administrativ emis de persoana care are competenţa să acorde grade profesionale, potrivit art.15.”
       
      8. Articolul 61 se modifică şi va avea următorul cuprins:
      „Art. 61. – (1) Poliţistul poate contesta sancţiunea disciplinară, în termen de 10 zile lucrătoare de la data luării la cunoştinţă, şefului unităţii ierarhic superioare.
      (2) Şeful unităţii ierarhic superioare prevăzut la alin. (1) se pronunţă prin decizie motivată, în termen de 20 de zile de la data înregistrării contestaţiei. Decizia motivată se comunică poliţistului sancţionat disciplinar, în termen de două zile lucrătoare de la data emiterii acesteia.
      (3) Efectele sancţiunii disciplinare se suspendă până la emiterea deciziei motivate de soluţionare a contestaţiei.
      (4) În situaţia în care poliţistul sancţionat disciplinar nu depune contestaţie în termenul prevăzut la alin. (1), actul administrativ de sancţionare produce efecte de la data expirării acestui termen.
      (5) În cazul în care a fost depusă contestaţie, şeful care a aplicat sancţiunea disciplinară înaintează cu celeritate şefului unităţii ierarhic superioare dosarul cauzei şi un raport motivat cu privire la sancţiunea în cauză, precum şi la motivele propunerii de respingere/ admitere a contestaţiei.
      (6) Prin decizie motivată, şeful unităţii ierarhic superioare poate dispune, după caz:
      a) respingerea contestaţiei ca tardiv introdusă sau ca neîntemeiată şi menţinerea sancţiunii aplicate;
      b) admiterea contestaţiei şi aplicarea unei sancţiuni mai blânde decât cea aplicată prin actul administrativ contestat sau aplicarea măsurii prevăzute la art. 58 , în situaţia în care apreciază că scopul răspunderii disciplinare poate fi atins astfel;
      c) admiterea contestaţiei şi anularea actului administrativ de sancţionare.
      (7) Decizia motivată trebuie să cuprindă cel puţin următoarele:
      a) descrierea faptei care constituie abatere disciplinară;
      b) precizarea prevederilor legale încălcate de poliţist;
      c) analiza susţinerilor prezentate de poliţist în cuprinsul contestaţiei;
      d) temeiul de drept în baza căruia se aplică sancţiunea disciplinară;
      e) motivul admiterii sau respingerii contestaţiei poliţistului cu privire la sancţiunea aplicată.
      (8) Poliţistul nemulţumit de sancţiunea aplicată se poate adresa instanţei de contencios administrativ, în condiţiile legii, fără parcurgerea procedurii prealabile.
      (9) În situaţia în care sancţiunea a fost dispusă de ministrul afacerilor interne, măsura se contestă în condiţiile Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare.”
       
      9. Articolul 62 se modifică şi va avea următorul cuprins:
      „Art. 62. – (1) Consiliul se constituie şi funcţionează la nivelul aparatului central al Ministerului Afacerilor Interne şi al direcţiilor generale/direcţiilor din cadrul acestuia, la nivelul inspectoratelor generale, al celorlalte structuri din subordinea Ministerului Afacerilor Interne şi structurilor subordonate acestora.
      (2) Consiliul este un organism colectiv de analiză juridică şi profesională a abaterilor comise de poliţişti şi a modului în care acestea au fost cercetate, constituit pentru a fi consultat de către persoanele prevăzute la art. 59 alin. (2).
      (3) În situaţia în care persoanele prevăzute la art. 59 alin. (2) dispun sesizarea şi consultarea consiliului, dosarul cercetării prealabile se înaintează acestuia, prin grija structurii de resurse umane a unităţii.
      (4) Dezbaterile consiliului se consemnează în procese-verbale de şedinţă, iar concluziile şi propunerile se consemnează în încheiere.
      (5) Încheierea consiliului trebuie să cuprindă următoarele:
      a) numărul şi data de înregistrare a raportului de cercetare prealabilă, cu rezoluţia persoanei prevăzute la art. 59 alin. (2) privind sesizarea şi consultarea consiliului;
      b) numărul actului administrativ prin care s-a constituit consiliul, unitatea în care funcţionează şi componenţa acestuia, precum şi, după caz, modificările survenite în componenţă prin înlocuirea unor membri;
      c) gradul profesional, numele, prenumele şi funcţia poliţistului a cărui faptă a fost cercetată şi unitatea din care face parte;
      d) prezentarea pe scurt a faptei sesizate şi a circumstanţelor în care a fost săvârşită;
      e) date şi informaţii referitoare la procedura urmată;
      f) evaluarea probelor administrate;
      g) alte date şi elemente apreciate ca necesare, după caz;
      h) propunerea consiliului;
      i) motivarea propunerii;
      j) gradul profesional, numele, prenumele şi semnătura preşedintelui, ale celorlalţi membri ai consiliului, precum şi ale secretarului;  
      k) data întocmirii încheierii.
      (6) Consiliul poate propune:
      a) clasarea dosarului, în cazul constatării inexistenţei faptelor cercetate, nevinovăţiei poliţistului cercetat, împlinirii termenului de prescripţie a răspunderii, precum şi în situaţia încetării raporturilor de serviciu ale poliţistului cercetat;
      b) aplicarea măsurii prevăzute la art. 581;
      c) aplicarea uneia dintre sancţiunile prevăzute la art. 58 alin. (1).
      (7) Concluziile consiliului cu privire la existenţa/inexistenţa abaterii disciplinare şi vinovăţia/nevinovăţia poliţistului cercetat sunt obligatorii pentru persoanele prevăzute la art. 59 alin. (2), iar propunerea cu privire la sancţiunea disciplinară sau cu privire la aplicarea măsurii prevăzute la art. 581 are caracter consultativ.”
       
      10. După articolul 621 se introduc şapte noi articole, articolele 622-628, cu următorul cuprins:
      „Art. 622. – În urma analizării cauzei în consiliu, persoanele prevăzute la art. 59 alin. (2) pot lua una dintre următoarele măsuri:
      a) clasarea dosarului, în cazul constatării inexistenţei faptelor cercetate, nevinovăţiei poliţistului cercetat, împlinirii termenului de prescripţie a răspunderii, precum şi în situaţia încetării raporturilor de serviciu ale poliţistului cercetat;
      b) restituirea motivată a dosarului, aceluiaşi consiliu, pentru completarea cercetării disciplinare;
      c) aplicarea măsurii prevăzute la art. 581 sau, după caz, a unei sancţiuni dintre cele prevăzute la art. 58 alin. (1).
       
      Art. 623. – (1) La nivelul structurilor prevăzute la art. 62  alin. (1), cu excepţia direcţiilor generale/direcţiilor din cadrul aparatului central al Ministerului Afacerilor Interne, se stabileşte, prin act administrativ al şefului, un colectiv de poliţişti, desemnaţi câte maximum 5 din fiecare specialitate existentă în cadrul acestora, definitivaţi în profesie, apreciaţi pentru integritatea morală, competenţă profesională şi credibilitate, denumit în continuare colectiv.
      (2) Membrii colectivului se numesc pe o perioadă de 3 ani, cu posibilitatea reînnoirii mandatului, o singură dată.
      (3) Membrii colectivului participă la un program de pregătire privind procedura disciplinară, organizat prin grija structurilor de resurse umane.
       
      Art. 624. – (1) Pentru constituirea consiliului, la nivelul structurilor prevăzute la art. 62 alin. (1), prin act administrativ al persoanei prevăzute la art. 59 alin. (2) sunt nominalizaţi 3 membri, dintre poliţiştii care fac parte din colectiv, şi un secretar, din cadrul structurii de resurse umane. Consiliul se numeşte pentru fiecare caz în parte şi are în componenţă 3 membri titulari, dintre care unul este desemnat preşedinte, şi un secretar.
      (2) În cazuri obiective, se poate dispune înlocuirea unuia sau a unor membri ai consiliului cu alţi membri din cadrul colectivului.
      (3) La desemnarea membrilor consiliului se urmăreşte ca unul dintre aceştia să aibă specialitatea poliţistului cercetat şi cel puţin unul dintre membri să fie licenţiat în drept. Cele două condiţii pot fi îndeplinite cumulativ de acelaşi membru.
      (4) Nu pot fi nominalizaţi membri ai consiliului poliţiştii care au calitatea de consilier juridic, aflaţi în situaţia de a aviza ulterior actul administrativ de sancţionare.
       
      Art. 625. – În cazul în care, pe parcursul cercetării disciplinare, există suspiciuni rezonabile cu privire la săvârşirea unor infracţiuni, poliţistul desemnat să efectueze cercetarea prealabilă sau, după caz, membrii consiliului, întocmesc un proces-verbal despre împrejurările constatate, în vederea sesizării organelor de urmărire penală competente, în condiţiile art.61 din Legea nr.135/2010 privind Codul de procedură penală, cu modificările şi completările ulterioare. În acest caz, procedura disciplinară pentru aceste fapte se suspendă până la soluţionarea definitivă a cauzei penale.
       
      Art. 626. – (1) În perioada cercetării disciplinare, poliţistul nu poate fi mutat, delegat, detaşat, împuternicit pe o funcţie de conducere într-o altă unitate şi nici nu poate fi trimis la misiuni internaţionale.
      (2) Prin excepţie de la prevederile alin. (1), poliţistul cercetat poate fi mutat în situaţia în care, în urma reorganizării unităţii, funcţia ocupată de acesta nu se mai regăseşte în statul de organizare.
      (3) Mutarea poliţistului în condiţiile alin. (2) nu afectează procedura disciplinară declanşată faţă de acesta.
       
      Art. 627. – Poliţistul se află sub efectul unei sancţiuni disciplinare, după cum urmează:
      a) 6 luni de la aplicare, pentru sancţiunea disciplinară prevăzută la art. 58 alin. (1) lit. a);
      b) un an de la expirarea termenului pentru care au fost aplicate sancţiunile disciplinare prevăzute la art. 58 alin. (1) lit. b) şi c), respectiv de la aplicarea sancţiunii prevăzute la art. 58 alin. (1) lit. d);
      c) 7 ani de la data aplicării sancţiunii prevăzute la art. 58  alin. (1) lit. e).
       
      Art. 628. – Normele de aplicare a prevederilor prezentului capitol, referitoare la recompense şi răspunderea disciplinară, se stabilesc prin hotărâre a Guvernului.”
       
      Art. II. – Actele de cercetare disciplinară întocmite anterior intrării în vigoare a prezentei legi pot fi utilizate în cadrul procedurilor disciplinare şi după această dată, numai dacă respectă condiţiile şi principiile stabilite prin prezenta lege.
       
      Art. III. – Hotărârea Guvernului prevăzută la art. 628 din Legea nr. 360/2002 privind Statutul poliţistului, cu modificările şi completările ulterioare, astfel cum a fost modificată şi completată prin prezenta lege, se adoptă în termen de 30 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi.
       
      Art. IV. – Alineatul (2) al articolului 7 din Legea nr. 364/2004 privind organizarea şi funcţionarea poliţiei judiciare, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 305 din 24 aprilie 2014, se modifică şi va avea următorul cuprins:
      „(2) Răspunderea disciplinară se stabileşte în condiţiile Legii  nr. 360/2002 privind Statutul poliţistului, cu modificările şi completările ulterioare.”
       
      Această lege a fost adoptată de Parlamentul României,  cu respectarea prevederilor art. 75 şi ale art. 76 alin. (1) din Constituţia României, republicată.
       
      PREŞEDINTELE                     PREŞEDINTELE
      CAMEREI  DEPUTAŢILOR     SENATULUI
      VALERIU-ŞTEFAN  ZGONEA                        CĂLIN POPESCU-TĂRICEANU
      Bucureşti,
      Nr. 17
  • Recently Browsing   0 members

    No registered users viewing this page.


×
×
  • Create New...

Important Information

By using this site, you agree to our Terms of Use and Privacy Policy.