Jump to content
POLITISTI.ro

Recommended Posts

  • Moderator
Catalin
După ce anul trecut , se pare că statutul poliţistului va fi modificat. Legea a fost deja adoptată de parlamentari, iar acum a fost trimisă la promulgare. Aici aveţi forma în care a fost trimisă:
 

 
PARLAMENTUL ROMÂNIEI 
 
L E G E 
pentru modificarea şi completarea Legii nr. 360/2002 
privind Statutul poliţistului, precum şi pentru modificarea art. 7 
alin. (2) din Legea nr. 364/2004 privind organizarea şi funcţionarea 
poliţiei judiciare 
 
 
Parlamentul României adoptă prezenta lege. 
 
Art. I. – Legea nr. 360/2002 privind Statutul poliţistului, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 440 din 24 iunie 2002, cu modificările şi completările ulterioare, se modifică şi se completează după cum urmează: 
 
1. La articolul 54, alineatul (1) se modifică şi va avea următorul cuprins: 
„Art. 54. – (1) Poliţistul poate fi recompensat prin: 
a) ridicarea unei sancţiuni disciplinare aplicate, în situaţia în care se remarcă în mod deosebit în activitatea desfăşurată; 
b) mulţumiri scrise, aduse la cunoştinţă individual sau în faţa personalului, pentru îndeplinirea în condiţii foarte bune a atribuţiilor de serviciu şi misiunilor; 
c) felicitări scrise sau verbale, aduse la cunoştinţă individual sau în faţa personalului, pentru îndeplinirea deosebită a atribuţiilor de serviciu şi misiunilor;
d) premii în bani sau obiecte, atunci când s-a evidenţiat prin obţinerea de rezultate exemplare în activitate; 

e) însemne onorifice, diplome de merit şi distincţii,  pentru obţinerea de rezultate foarte bune la absolvirea unor cursuri sau la competiţii sportive, cu prilejul unor aniversări, manifestări cultural- artistice şi sociale, ori al finalizării unor acţiuni/misiuni, precum şi în situaţia încetării raporturilor de serviciu pentru motive neimputabile;

f) arme albe sau de foc, pentru acte de eroism, curaj deosebit, devotament şi pentru merite deosebite în îndeplinirea unor atribuţii de serviciu şi misiuni;

g) titluri de onoare, pentru acte de eroism, curaj deosebit, devotament şi pentru merite deosebite în îndeplinirea unor atribuţii şi misiuni;

h) înscrierea pe placa de onoare a gradului profesional, numelui şi prenumelui, la absolvirea perioadei de formare într-o instituţie de învăţământ a Ministerului Afacerilor Interne, ca şef de promoţie.”

 

2. La articolul 54, după alineatul (1) se introduc trei noi alineate, alineatele (11)-(13), cu următorul cuprins:

„(11) Recompensele prevăzute la alin. (1) se acordă de către persoanele care au competenţa de numire în funcţie a poliţistului sau, după caz, de către şefii ierarhici superiori ai persoanelor menţionate, care au competenţă de gestiune a resurselor umane.

(12) Pentru o sancţiune disciplinară dispusă de şeful ierarhic superior, recompensa prevăzută la alin. (1) lit. a) se acordă tot de către acesta, la propunerea şefului unităţii în care îşi desfăşoară activitatea poliţistul sancţionat. În cazul poliţistului mutat la altă unitate, recompensa se acordă de către şeful care îndeplineşte funcţia similară celui care a aplicat sancţiunea disciplinară.

(13) În cazul poliţistului aflat sub efectul unei sancţiuni disciplinare, recompensa prevăzută la alin. (1) lit. a) se acordă prioritar, în raport cu celelalte recompense.”

 

3. Articolul 58 se modifică şi va avea următorul cuprins:

„Art. 58. – (1) Sancţiunile disciplinare care pot fi aplicate poliţiştilor sunt:

a) mustrare scrisă;

b) diminuarea salariului funcţiei de bază cu 5–20% pe o perioadă de 1–3 luni;

c) amânarea promovării în grade profesionale sau funcţii superioare pe o perioadă de 1–3 ani;

d) trecerea într-o funcţie inferioară până la cel mult nivelul de bază al gradului profesional deţinut;

e) destituirea din poliţie.

(2) Mustrarea scrisă constă în reproşul oficial adresat, în scris, poliţistului vinovat.

(3) Procentul şi perioada pentru care se aplică sancţiunea prevăzută la alin. (1) lit. b) se stabilesc prin actul administrativ de sancţionare.

(4) Aplicarea sancţiunii prevăzute la alin. (1) lit. c) se dispune fie cu privire la amânarea promovării în grade profesionale, fie cu privire la amânarea promovării în funcţii superioare. În cazul amânării promovării în grade profesionale superioare, termenul de executare a sancţiunii curge de la data aplicării actului administrativ de sancţionare şi are ca efect suspendarea curgerii stagiului în grad. 

(5) Trecerea într-o funcţie inferioară până la cel mult nivelul de bază al gradului profesional deţinut se realizează prin eliberarea din funcţia deţinută şi numirea poliţistului într-o funcţie inferioară celei pe care o ocupă, în limita nivelului de bază al gradului profesional deţinut. În cazul poliţistului care ocupă o funcţie de conducere, numirea se poate face şi într-o funcţie de conducere inferioară pentru care îndeplineşte condiţiile de ocupare.

(6) Destituirea din poliţie constă în încetarea raporturilor de serviciu.”

 

4. După articolul 58 se introduc patru noi articole, articolele 581 -584, cu următorul cuprins:

„Art. 581. – Pentru prevenirea săvârşirii de abateri disciplinare, persoana prevăzută la art.59 alin.(2) poate dispune atenţionarea poliţistului. În acest caz, măsura se dispune în scris, are caracter administrativ-preventiv şi nu produce consecinţe asupra raportului de serviciu.

 

Art. 582. – Procedura disciplinară are la bază următoarele principii:

a) prezumţia de nevinovăţie – poliţistul cercetat este considerat nevinovat pentru fapta sesizată ca abatere disciplinară atât timp cât vinovăţia sa nu a fost dovedită;

b) garantarea dreptului la apărare – se recunoaşte dreptul poliţistului de a formula şi de a susţine apărări în favoarea sa, de a prezenta probele şi motivaţiile pe care le consideră necesare în apărarea sa şi de a fi asistat;

c) celeritatea procedurii – cauza se soluţionează fără întârziere, cu respectarea drepturilor persoanelor implicate şi a regulilor prevăzute de lege;

d) contradictorialitatea – asigurarea posibilităţii persoanelor aflate pe poziţii divergente de a se exprima cu privire la orice act sau fapt care are legătură cu abaterea disciplinară sesizată; 

e) proporţionalitatea – asigurarea unui raport corect între gravitatea abaterii disciplinare, circumstanţele săvârşirii acesteia şi sancţiunea disciplinară propusă;

f) unicitatea sancţiunii – pentru o abatere disciplinară nu se poate aplica decât o singură sancţiune disciplinară;

g) legalitatea sancţiunii – sancţiunea disciplinară nu poate fi decât una dintre sancţiunile disciplinare prevăzute la art. 58 alin. (1).

 

Art. 583. – (1) Procedura disciplinară nu este publică.

(2) Citarea şi ascultarea poliţistului cercetat, înregistrarea cererilor/ rapoartelor scrise ale acestuia şi consemnarea susţinerilor sale sunt obligatorii. Procedura disciplinară continuă dacă poliţistul, în mod nejustificat, nu dă curs citării procedurale.

(3) Poliţistul cercetat are dreptul să cunoască în întregime actele cercetării şi să solicite administrarea de probe în apărare. Poliţistul cercetat are dreptul să depună în apărarea sa orice înscrisuri doveditoare pe care le deţine, inclusiv rapoarte de expertiză extrajudiciară.

(4) Poliţistul cercetat are dreptul să fie asistat, la cerere, de un alt poliţist, ales de către acesta sau desemnat de organizaţia sindicală ori de Corp, cu respectarea prevederilor legale referitoare la protecţia informaţiilor clasificate. Neîndeplinirea condiţiilor privind accesul la informaţii clasificate ori neprezentarea poliţistului ales/desemnat nu constituie motiv de amânare a procedurii cercetării disciplinare.

(5) Nu au dreptul să asiste poliţistul cercetat, în condiţiile  alin. (4), următoarele persoane:

a) şeful unităţii sau înlocuitorul legal al acestuia, în perioada cât îndeplineşte atribuţiile titularului;

b) poliţistul desemnat să efectueze cercetarea prealabilă;

c) poliţiştii care fac parte din colectivul prevăzut la art. 623  alin. (1);

d) poliţistul care îndeplineşte atribuţii de consilier juridic în unităţi ale Ministerului Afacerilor Interne.

 

Art. 584. – Sancţiunile disciplinare se stabilesc şi se dispun numai după cercetarea prealabilă şi după consultarea Consiliului de disciplină, denumit în continuare consiliul, cu excepţia sancţiunilor prevăzute la art. 58 alin. (1) lit. a) şi b), care se pot aplica fără consultarea consiliului.”

 

5. Articolul 59 se modifică şi va avea următorul cuprins:

„Art. 59. – (1) Cercetarea prealabilă are ca scop stabilirea existenţei/inexistenţei abaterii disciplinare şi a vinovăţiei, cu privire la aspectele sesizate sau cunoscute, la cauzele şi împrejurările concrete în care acestea s-au produs.

(2) Cercetarea prealabilă se poate dispune de persoana care, pe orice cale, a luat la cunoştinţă de săvârşirea uneia sau mai multor fapte ce pot constitui abateri disciplinare, după caz, astfel:

a) persoana care are competenţa de numire în funcţie a poliţistului cercetat sau şeful unităţii ierarhic superioare;

b) şeful unităţii sau instituţiei de învăţământ din Ministerul Afacerilor Interne la care poliţistul este delegat sau detaşat, ori la care urmează cursuri sau susţine examene de carieră;

c) şeful instituţiei subordonate Ministerului Afacerilor Interne care exercită competenţe de coordonare şi control metodologic al serviciilor publice comunitare sau ministrul afacerilor interne, pentru poliţiştii din cadrul serviciilor publice comunitare sau detaşaţi la aceste servicii.

(3) Cercetarea prealabilă se efectuează la nivelul unităţii conduse de persoana care a dispus-o, cu respectarea termenelor prevăzute la art.60 alin. (1), de poliţişti anume desemnaţi din cadrul acesteia.

(4) Poliţiştii desemnaţi cu efectuarea cercetării prealabile se nominalizează numai din rândul poliţiştilor care au calitatea de organe de cercetare penală ale poliţiei judiciare sau care au studii juridice şi, de regulă, sunt cel puţin egali în grad sau în funcţie cu poliţistul cercetat. Nu poate efectua cercetarea prealabilă poliţistul care îndeplineşte atribuţii de consilier juridic în/pentru unitatea în care îşi desfăşoară activitatea poliţistul cercetat sau cel care urmează să avizeze, ulterior, pentru legalitate, actul administrativ de sancţionare.

(5) În actul  administrativ prin care  se declanşează cercetarea prealabilă  se nominalizează poliţistul cercetat, poliţistul care va efectua cercetarea şi, după caz, un poliţist desemnat să ajute la efectuarea acesteia.”

 

6. După articolul 59 se introduc patru noi articole,  articolele 591-594, cu următorul cuprins:

„Art. 591. – (1) Dacă în cadrul desfăşurării cercetării prealabile sunt identificate şi alte abateri disciplinare, persoana care a dispus efectuarea cercetării prealabile poate dispune extinderea cercetării acestora.

(2) La terminarea verificărilor, poliţistul desemnat întocmeşte un proiect de raport de cercetare prealabilă. O fotocopie a proiectului se înmânează poliţistului cercetat sau, după caz, în situaţia în care documentul conţine informaţii clasificate, se aduce la cunoştinţa acestuia, pe bază de semnătură.

(3) Cu această ocazie, în termen de 3 zile lucrătoare de la data înmânării documentului sau, după caz, de la data aducerii la cunoştinţă, în condiţiile alin. (2), poliţistul cercetat poate formula obiecţii şi solicita noi probe în apărare. Rezultatul analizei şi, după caz, al verificărilor, se consemnează în proiectul raportului de cercetare prealabilă.

(4) În termen de două zile lucrătoare de la data finalizării raportului în condiţiile alin.(3), o fotocopie a acestuia se înmânează poliţistului cercetat sau, după caz, în situaţia în care documentul conţine informaţii clasificate, se aduce la cunoştinţa acestuia, pe bază de semnătură.

 

Art. 592. – Raportul de cercetare prealabilă cuprinde, în mod obligatoriu:

a) numărul actului administrativ prin care a fost desemnat cu efectuarea cercetării prealabile;

b) descrierea faptei sesizate şi persoanele implicate;

c) procedeele şi modalităţile de verificare;

d) concluziile privind existenţa sau inexistenţa aspectelor sesizate şi a vinovăţiei poliţistului cercetat;

e) prevederile legale încălcate de poliţist şi încadrarea juridică a faptelor reţinute, cu indicarea probelor şi a dovezilor pe care se întemeiază;

f) motivele privind respingerea cererilor sau a probelor propuse în apărare de către poliţistul cercetat;

g) cauzele şi condiţiile care au generat şi favorizat comiterea abaterilor;

h) alte date şi elemente apreciate ca necesare, după caz.

 

Art. 593. – După efectuarea cercetării prealabile, dosarul de cercetare prealabilă se prezintă persoanei care a dispus-o, care poate lua una dintre următoarele măsuri:

a) clasarea dosarului, în cazul inexistenţei faptei, constatării nevinovăţiei poliţistului cercetat, prescrierii faptei sau în situaţia încetării raporturilor de serviciu ale poliţistului cercetat;

b) restituirea motivată a dosarului pentru completarea cercetării prealabile; c) aplicarea măsurii prevăzute la art. 581 sau, după caz, a unei sancţiuni disciplinare dintre cele prevăzute la art. 58 alin. (1) lit. a) şi b); d) sesizarea şi consultarea consiliului.

 

Art. 594. – Rapoartele ofiţerilor din Corpul de control al ministrului ori din structurile de control ale inspectoratelor generale/similare pentru structurile din subordine, întocmite în urma activităţilor de control, constituie rapoarte de cercetare prealabilă, dacă cerinţele privind cercetarea prealabilă prevăzute de prezenta lege au fost îndeplinite.”

 

7. Articolul 60 se modifică şi va avea următorul cuprins:

„Art. 60. – (1) Sancţiunile disciplinare se dispun în termen de cel mult 6 luni de la data la care persoana prevăzută la art. 59 alin. (2) a luat la cunoştinţă despre comiterea faptei, dar nu mai târziu de un an de la data săvârşirii acesteia. Termenul de 6 luni este termen de prescripţie, iar termenul de un an este termen de decădere.

(2) Termenul de 6 luni pentru dispunerea sancţiunii disciplinare se suspendă, de drept, pe perioada şi în situaţiile următoare:  

a) de la data sesizării, în condiţiile legii, a organelor de urmărire penală şi până la data soluţionării definitive a cauzei, dacă pentru fapta care constituie abatere disciplinară s-a dispus sesizarea organelor de urmărire penală;

b) de la data la care poliţistul se află în concedii sau învoiri plătite, în condiţiile legii, este trimis în misiuni, ori de la data suspendării raporturilor de serviciu şi până la data reluării activităţii sau, după caz, încheierii misiunii.

(3) În situaţia în care cercetarea prealabilă se efectuează pentru abateri săvârşite de mai mulţi poliţişti, iar pentru unul/unii dintre aceştia a intervenit una dintre situaţiile prevăzute la alin. (2), cauza se poate disjunge, urmând ca procedura disciplinară să continue pentru ceilalţi poliţişti.

(4) La stabilirea sancţiunii se ţine seama de activitatea desfăşurată anterior, de împrejurările în care abaterea disciplinară a fost săvârşită, de cauzele, gravitatea şi consecinţele acesteia, de gradul de vinovăţie a poliţistului, precum şi de preocuparea pentru înlăturarea urmărilor faptei comise.

(5) Sancţiunile disciplinare se dispun prin act administrativ al persoanei prevăzute la art. 59 alin. (2) care a dispus efectuarea cercetării prealabile sau controlul.

(6) Actul administrativ emis în condiţiile alin. (5) trebuie să cuprindă:

a) descrierea faptei care constituie abatere disciplinară şi încadrarea juridică a acesteia;

b) precizarea prevederilor legale încălcate de către poliţist;

c) motivele pentru care au fost înlăturate apărările formulate;

d) sancţiunea disciplinară şi temeiul legal în baza căruia aceasta se aplică şi, după caz, motivul pentru care a fost aplicată o altă sancţiune disciplinară decât cea propusă de consiliu;

e) termenul în care sancţiunea disciplinară poate fi contestată şi persoana competentă să soluţioneze contestaţia, în condiţiile art. 61, după caz;

f) instanţa competentă la care poate fi contestat actul administrativ prin care s-a dispus sancţiunea disciplinară;

g) alte date şi elemente apreciate ca necesare, după caz.

(7) Actul administrativ prin care se dispune sancţionarea poliţistului se emite în termen de cel mult 30 de zile de la finalizarea cercetării disciplinare.

(8) În cazul destituirii din poliţie, sancţiunea disciplinară intervine, de drept, de la data rămânerii definitive a actului administrativ de sancţionare în condiţiile art. 61, şi se constată prin act administrativ emis de persoana care are competenţa să acorde grade profesionale, potrivit art.15.”

 

8. Articolul 61 se modifică şi va avea următorul cuprins:

„Art. 61. – (1) Poliţistul poate contesta sancţiunea disciplinară, în termen de 10 zile lucrătoare de la data luării la cunoştinţă, şefului unităţii ierarhic superioare.

(2) Şeful unităţii ierarhic superioare prevăzut la alin. (1) se pronunţă prin decizie motivată, în termen de 20 de zile de la data înregistrării contestaţiei. Decizia motivată se comunică poliţistului sancţionat disciplinar, în termen de două zile lucrătoare de la data emiterii acesteia.

(3) Efectele sancţiunii disciplinare se suspendă până la emiterea deciziei motivate de soluţionare a contestaţiei.

(4) În situaţia în care poliţistul sancţionat disciplinar nu depune contestaţie în termenul prevăzut la alin. (1), actul administrativ de sancţionare produce efecte de la data expirării acestui termen.

(5) În cazul în care a fost depusă contestaţie, şeful care a aplicat sancţiunea disciplinară înaintează cu celeritate şefului unităţii ierarhic superioare dosarul cauzei şi un raport motivat cu privire la sancţiunea în cauză, precum şi la motivele propunerii de respingere/ admitere a contestaţiei.

(6) Prin decizie motivată, şeful unităţii ierarhic superioare poate dispune, după caz:

a) respingerea contestaţiei ca tardiv introdusă sau ca neîntemeiată şi menţinerea sancţiunii aplicate;

b) admiterea contestaţiei şi aplicarea unei sancţiuni mai blânde decât cea aplicată prin actul administrativ contestat sau aplicarea măsurii prevăzute la art. 58 , în situaţia în care apreciază că scopul răspunderii disciplinare poate fi atins astfel;

c) admiterea contestaţiei şi anularea actului administrativ de sancţionare.

(7) Decizia motivată trebuie să cuprindă cel puţin următoarele:

a) descrierea faptei care constituie abatere disciplinară;

b) precizarea prevederilor legale încălcate de poliţist;

c) analiza susţinerilor prezentate de poliţist în cuprinsul contestaţiei;

d) temeiul de drept în baza căruia se aplică sancţiunea disciplinară;

e) motivul admiterii sau respingerii contestaţiei poliţistului cu privire la sancţiunea aplicată.

(8) Poliţistul nemulţumit de sancţiunea aplicată se poate adresa instanţei de contencios administrativ, în condiţiile legii, fără parcurgerea procedurii prealabile.

(9) În situaţia în care sancţiunea a fost dispusă de ministrul afacerilor interne, măsura se contestă în condiţiile Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare.”

 

9. Articolul 62 se modifică şi va avea următorul cuprins:

„Art. 62. – (1) Consiliul se constituie şi funcţionează la nivelul aparatului central al Ministerului Afacerilor Interne şi al direcţiilor generale/direcţiilor din cadrul acestuia, la nivelul inspectoratelor generale, al celorlalte structuri din subordinea Ministerului Afacerilor Interne şi structurilor subordonate acestora.

(2) Consiliul este un organism colectiv de analiză juridică şi profesională a abaterilor comise de poliţişti şi a modului în care acestea au fost cercetate, constituit pentru a fi consultat de către persoanele prevăzute la art. 59 alin. (2).

(3) În situaţia în care persoanele prevăzute la art. 59 alin. (2) dispun sesizarea şi consultarea consiliului, dosarul cercetării prealabile se înaintează acestuia, prin grija structurii de resurse umane a unităţii.

(4) Dezbaterile consiliului se consemnează în procese-verbale de şedinţă, iar concluziile şi propunerile se consemnează în încheiere.

(5) Încheierea consiliului trebuie să cuprindă următoarele:

a) numărul şi data de înregistrare a raportului de cercetare prealabilă, cu rezoluţia persoanei prevăzute la art. 59 alin. (2) privind sesizarea şi consultarea consiliului;

b) numărul actului administrativ prin care s-a constituit consiliul, unitatea în care funcţionează şi componenţa acestuia, precum şi, după caz, modificările survenite în componenţă prin înlocuirea unor membri;

c) gradul profesional, numele, prenumele şi funcţia poliţistului a cărui faptă a fost cercetată şi unitatea din care face parte;

d) prezentarea pe scurt a faptei sesizate şi a circumstanţelor în care a fost săvârşită;

e) date şi informaţii referitoare la procedura urmată;

f) evaluarea probelor administrate;

g) alte date şi elemente apreciate ca necesare, după caz;

h) propunerea consiliului;

i) motivarea propunerii;

j) gradul profesional, numele, prenumele şi semnătura preşedintelui, ale celorlalţi membri ai consiliului, precum şi ale secretarului;  

k) data întocmirii încheierii.

(6) Consiliul poate propune:

a) clasarea dosarului, în cazul constatării inexistenţei faptelor cercetate, nevinovăţiei poliţistului cercetat, împlinirii termenului de prescripţie a răspunderii, precum şi în situaţia încetării raporturilor de serviciu ale poliţistului cercetat;

b) aplicarea măsurii prevăzute la art. 581;

c) aplicarea uneia dintre sancţiunile prevăzute la art. 58 alin. (1).

(7) Concluziile consiliului cu privire la existenţa/inexistenţa abaterii disciplinare şi vinovăţia/nevinovăţia poliţistului cercetat sunt obligatorii pentru persoanele prevăzute la art. 59 alin. (2), iar propunerea cu privire la sancţiunea disciplinară sau cu privire la aplicarea măsurii prevăzute la art. 581 are caracter consultativ.”

 

10. După articolul 621 se introduc şapte noi articole, articolele 622-628, cu următorul cuprins:

„Art. 622. – În urma analizării cauzei în consiliu, persoanele prevăzute la art. 59 alin. (2) pot lua una dintre următoarele măsuri:

a) clasarea dosarului, în cazul constatării inexistenţei faptelor cercetate, nevinovăţiei poliţistului cercetat, împlinirii termenului de prescripţie a răspunderii, precum şi în situaţia încetării raporturilor de serviciu ale poliţistului cercetat;

b) restituirea motivată a dosarului, aceluiaşi consiliu, pentru completarea cercetării disciplinare;

c) aplicarea măsurii prevăzute la art. 581 sau, după caz, a unei sancţiuni dintre cele prevăzute la art. 58 alin. (1).

 

Art. 623. – (1) La nivelul structurilor prevăzute la art. 62  alin. (1), cu excepţia direcţiilor generale/direcţiilor din cadrul aparatului central al Ministerului Afacerilor Interne, se stabileşte, prin act administrativ al şefului, un colectiv de poliţişti, desemnaţi câte maximum 5 din fiecare specialitate existentă în cadrul acestora, definitivaţi în profesie, apreciaţi pentru integritatea morală, competenţă profesională şi credibilitate, denumit în continuare colectiv.

(2) Membrii colectivului se numesc pe o perioadă de 3 ani, cu posibilitatea reînnoirii mandatului, o singură dată.

(3) Membrii colectivului participă la un program de pregătire privind procedura disciplinară, organizat prin grija structurilor de resurse umane.

 

Art. 624. – (1) Pentru constituirea consiliului, la nivelul structurilor prevăzute la art. 62 alin. (1), prin act administrativ al persoanei prevăzute la art. 59 alin. (2) sunt nominalizaţi 3 membri, dintre poliţiştii care fac parte din colectiv, şi un secretar, din cadrul structurii de resurse umane. Consiliul se numeşte pentru fiecare caz în parte şi are în componenţă 3 membri titulari, dintre care unul este desemnat preşedinte, şi un secretar.

(2) În cazuri obiective, se poate dispune înlocuirea unuia sau a unor membri ai consiliului cu alţi membri din cadrul colectivului.

(3) La desemnarea membrilor consiliului se urmăreşte ca unul dintre aceştia să aibă specialitatea poliţistului cercetat şi cel puţin unul dintre membri să fie licenţiat în drept. Cele două condiţii pot fi îndeplinite cumulativ de acelaşi membru.

(4) Nu pot fi nominalizaţi membri ai consiliului poliţiştii care au calitatea de consilier juridic, aflaţi în situaţia de a aviza ulterior actul administrativ de sancţionare.

 

Art. 625. – În cazul în care, pe parcursul cercetării disciplinare, există suspiciuni rezonabile cu privire la săvârşirea unor infracţiuni, poliţistul desemnat să efectueze cercetarea prealabilă sau, după caz, membrii consiliului, întocmesc un proces-verbal despre împrejurările constatate, în vederea sesizării organelor de urmărire penală competente, în condiţiile art.61 din Legea nr.135/2010 privind Codul de procedură penală, cu modificările şi completările ulterioare. În acest caz, procedura disciplinară pentru aceste fapte se suspendă până la soluţionarea definitivă a cauzei penale.

 

Art. 626. – (1) În perioada cercetării disciplinare, poliţistul nu poate fi mutat, delegat, detaşat, împuternicit pe o funcţie de conducere într-o altă unitate şi nici nu poate fi trimis la misiuni internaţionale.

(2) Prin excepţie de la prevederile alin. (1), poliţistul cercetat poate fi mutat în situaţia în care, în urma reorganizării unităţii, funcţia ocupată de acesta nu se mai regăseşte în statul de organizare.

(3) Mutarea poliţistului în condiţiile alin. (2) nu afectează procedura disciplinară declanşată faţă de acesta.

 

Art. 627. – Poliţistul se află sub efectul unei sancţiuni disciplinare, după cum urmează:

a) 6 luni de la aplicare, pentru sancţiunea disciplinară prevăzută la art. 58 alin. (1) lit. a);

b) un an de la expirarea termenului pentru care au fost aplicate sancţiunile disciplinare prevăzute la art. 58 alin. (1) lit. b) şi c), respectiv de la aplicarea sancţiunii prevăzute la art. 58 alin. (1) lit. d);

c) 7 ani de la data aplicării sancţiunii prevăzute la art. 58  alin. (1) lit. e).

 

Art. 628. – Normele de aplicare a prevederilor prezentului capitol, referitoare la recompense şi răspunderea disciplinară, se stabilesc prin hotărâre a Guvernului.”

 

Art. II. – Actele de cercetare disciplinară întocmite anterior intrării în vigoare a prezentei legi pot fi utilizate în cadrul procedurilor disciplinare şi după această dată, numai dacă respectă condiţiile şi principiile stabilite prin prezenta lege.

 

Art. III. – Hotărârea Guvernului prevăzută la art. 628 din Legea nr. 360/2002 privind Statutul poliţistului, cu modificările şi completările ulterioare, astfel cum a fost modificată şi completată prin prezenta lege, se adoptă în termen de 30 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi.

 

Art. IV. – Alineatul (2) al articolului 7 din Legea nr. 364/2004 privind organizarea şi funcţionarea poliţiei judiciare, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 305 din 24 aprilie 2014, se modifică şi va avea următorul cuprins:

„(2) Răspunderea disciplinară se stabileşte în condiţiile Legii  nr. 360/2002 privind Statutul poliţistului, cu modificările şi completările ulterioare.”

 

Această lege a fost adoptată de Parlamentul României,  cu respectarea prevederilor art. 75 şi ale art. 76 alin. (1) din Constituţia României, republicată.

 

PREŞEDINTELE                     PREŞEDINTELE

CAMEREI  DEPUTAŢILOR     SENATULUI

VALERIU-ŞTEFAN  ZGONEA                        CĂLIN POPESCU-TĂRICEANU

Bucureşti,

Nr. 17

  • Upvote 3
Link to post
Share on other sites
  • Membru

Au facut asta sa ne poata cerceta legal in momentul de fata. Insa exista si lucruri bune referitor la modalitatea de aparare a politistului.

Ma asteptam si la alte modificari. Dar din pacate, nu exista.

Link to post
Share on other sites
  • Membru

Legea nr. 81/2015 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 360/2002 privind Statutul poliţistului, precum şi pentru modificarea art. 7 alin. (2) din Legea nr. 364/2004 privind organizarea şi funcţionarea poliţiei judiciare

Monit. Of. 266/21.04.2015

  • Upvote 1
  • Downvote 1
Link to post
Share on other sites
  • 4 months later...

 

Pe site-ul snppc a aparut un proiect pentru modificarea legii 360/2002. Rog membrii acesti forum sa citeasca si sa distribuie si pe alte pagini sociale aceste propuneri care vin din partea unui sindicat care, aparent, apara drepturile politistilor si doreste imbunatatirea lor. Poate cine stie acum isi vor da seama cine le reprezinta interesele si vor avea suficienta hotarare sa se retraga definitiv din aceasta organizatie nu doar pentru binele lor ci si pentru binele celor care nu fac parte din acest sindicat dar sunt afectati de negocierile purtate cu reprezentantii ministerului in numele membrilor acestui sindicat. Sunt niste propuneri care in opinia mea sunt aberante. De exemplu se propune sa se dea ajutor pentru construirea unei locuinte dar numai daca nu domiciliezi in localitatea unitatii unde lucrezi si nu pur si simplu daca nu are politistul sau sotia locuinta proprietate efectiva in acea localitate. De asemenea cei de la snppc au inlocuit cuvantul "mutat" cu cuvantul "transferat" la conditiile compensatiei de chirie. Astfel ministerul va aduce "crestere economica" prin reducea cheltuielilor pentru salarizarea personalului. In plus cei cu domiciliu in localitatea unde e unitatea nu vor mai primi bani de chirie chiar daca nu sunt proprietarii locuintei de domiciliu. Alte nereguli si vitregiri ale politistilor gen detasare pe un termen de 6 luni fara acordul politistului chiar si daca postul unde este detasat nu corespunde atributiilor sale ca politist(practic au copiat din omai 298/2011pentru a legifera si preintampina atacarea acestui ordin in instante)), interdictia exercitarii altor functii sau activitati in domeniul privat(interdictii eliminate pentru functionarii cu statut special din legea 360/2002 prin legea salarizarii unitare, legea 284/2010), interdictia de a fi actionar majoritar, discriminari pentru ocuparea unor posturi de ofiter de catre agenti la concurs pe criteriul lipsei calificativului "foarte bine", discriminari pt calificativul nesatisfacator de 2 ori intre cei din functiile de comanda si cei din din structurile inferioare de executie(cei cu functii de executie pleaca din sistem, cei cu functii de comanda sunt trecuti pe functii de executie),impunerea cuvantului "de regula" la programul de lucru de 8 ore si introducerea programului de 12 si 24 de ore fara a reglementa interventia pe timpul noptii in timpul serviciului prin schimbul intre colegii din postul operativ, Obligarea politistului de a veni la serviciu din timpul liber, pentru satisfacerea "intereselor politienesti". Nereglementarea sporului de noapte care in conditiile actuale se plateste diminuat la nivelul salariului pe tura/schimb si nu cel lunar conform legii fiind conditia minimului de 8 ore si nu de 3 din serviciul normal conform art 17 din legea 284/ 2010, legea salarizarii unitare(in cazul politistului 8 ore la medie). In mod normal sporul de noapte ar trebui sa fie procent din salariul/ora normala. In conditiile actuale ar trebui sa fie cel putin intre 60-70% din salariul pe ora, nu 25% cat se da acum. In Belgia serviciul efectuat noaptea se plateste cu 100% la fel ca in zilele de repaus saptamanal sambata si duminica si cele de sarbatoare. Mai mult la program de 12 ore(20.00-08.00) dupa ora 6 dimineata ar trebui sa fie platiti acelasi spor de sub denumirea de "spor de suprasolicitare". Discriminarile intre politisti si restul salariatilor(codul muncii si hg250.1992),  functionarii publici(og6/2007) si cei parlamentari(L284/2010 art.41, alin.3) care primesc indemnizatie de concediu pe langa salariul lunar din luna de concediu nu au fost de asemenea rezolvate, cei suspendati li se vor retrage drepturi prin nesocotirea prezumtiei de nevinovatie(locuinta de serviciu, chirie, etc). Nereglementarea unui spor pentru program variabil nu fix de la 08.00 la 16.00. Va spun asta la o studiere la prima vedere, fara a intra in amanunte. Nu s-a reglementat in nici un fel problema potrivit careia suntem foarte multi politisti pe cap de locuitor dar doar o mica parte fac aceasta meserie, restul ocupand functii de birou si indeplinind obligatii care nu au nici o legatura cu riscurile si obligatiile deosebite specifice profesiei de politist. Mentinerea titulaturii de politist pentru simpli functionari care efectueaza activitati de secretariat, financiar, res umane, audit, psihologi, profesori, medici, asistenti etc. Rog membrii snppc, va rog mult, faceti-va timp si mergeti si va retrageti din aceasta organizatie numita snppc, nu mai stati dupa pomenile(ofertele) lor de pe la telefonie, dentist, spalatorie auto, service samd pt ca neajunsul care este inclusiv in prezent sau care va veni va v-a veni mai tarziu va fi cu mult mai costisitor raportat la castigurile din aceste pomeni care nu au nici o legatura cu scopul pentru care a fost constituit acest sindicat. Acela de a reprezenta interesele sociale, profesionale ale politistului. Acest sindicat,in opinia mea, nu a avut aproape niciodata vre-o legatura cu aceste interese ale politistului. Este imoral si ar trebui interzise legal aceste practici al pomenilor in cadrul sindicatelor in mod direct sau in mod interpus. Aceste practici ar trebui sanctionate penal. Nu este prima data cand de la snppc se emite un proiect al legii 360 care sa contina aberatii contrare intereselor politistului. http://www.snppc.ro/stire.php?id=402&idu=com

 

Edited by Marin81
  • Upvote 2
Link to post
Share on other sites

Marius. Nu cred ca acest lucru ar trebui trecut in aria privata. Este de interesul oricarui cetatean care doreste sa devina politist sa stie ce il asteapta cand se angajeaza. Pentru a nu avea deceptii dupa ce se angajeaza. Mai mult, desi masura luata nu este tocmai potrivita decat pentru politie, politia de frontiera si celelate structuri care sunt reglementate de legea 360/2002 in forma propusa de snppc, politistul nu va putea pleca din sistem timp de 10 ani de la angajare decat prin plata cursurilor. Daca ministerul nu are bani pentru a plati drepturile pe care doar le promite angajatilor precum si plata sau asigurarea conditiilor de munca normale fara a face discrimina intre angajati, prin diverse acte normative gen hg, ordin la care face trimitere legea 360/2002, cred ca oricine ar trebui sa stie ce il asteapta. Ca o opinie personala.

Edited by Marin81
Link to post
Share on other sites
  • Moderator

Acest site este dedicat poliţiştilor, iar cetăţenii sau cei interesaţi pot să se intereseze din Monitorul Oficial ori să trimită opinii şi obiecţii când proiectul legislativ apare în dezbatere publică. În aria privată se discută numai între poliţişti şi nu e treaba altora ce discută acestia.

Chiar şi aşa, am iniţiat un topic nou despre compensaţia de chirie din proiectul pentru statutul poliţistului într-o secţiune publică. Dacă mai ai propuneri referitor la alte subiecte din proiect care merită discutate, iniţiem câte un topic nou pentru fiecare. 

Link to post
Share on other sites

Create an account or sign in to comment

You need to be a member in order to leave a comment

Create an account

Sign up for a new account in our community. It's easy!

Register a new account

Sign in

Already have an account? Sign in here.

Sign In Now
  • Similar Content

    • Administrator
      By Administrator
      LEGE nr. 360 din 6 iunie 2002 (*actualizată*)
      privind Statutul poliţistului
      (actualizată 09 decembrie 2018)
      ----------
      Capitolul I Dispoziții generale
      Articolul 1
      (1) Polițistul este funcționar public civil, cu statut special, înarmat, ce poartă, de regulă, uniformă și exercită atribuțiile stabilite pentru Poliția Română prin lege, ca instituție specializată a statului.
      (2) Exercitarea profesiei de polițist implică, prin natura sa, îndatoriri și riscuri deosebite.
      (3) Statutul special este conferit de îndatoririle și riscurile deosebite, de portul de armă și de celelalte diferențieri prevăzute în prezentul statut.
      Articolul 2
      (1) Polițistul este investit cu exercițiul autorității publice, pe timpul și în legătură cu îndeplinirea atribuțiilor și îndatoririlor de serviciu, în limitele competențelor stabilite prin lege.
      (2) Autoritatea funcției nu poate fi exercitată în interes personal.
      Articolul 3
      Polițistul își desfășoară activitatea profesională în interesul și în sprijinul persoanei, comunității și instituțiilor statului, exclusiv pe baza și în executarea legii, cu respectarea principiilor imparțialității, nediscriminării, proporționalității și gradualității.
      Articolul 4
      (1) Polițistul este obligat să respecte drepturile și libertățile fundamentale ale omului, Constituția și legile tarii, jurământul de credința față de România, prevederile regulamentelor de serviciu și să îndeplinească ordinele și dispozițiile legale ale șefilor ierarhici privind activitatea sa profesională.
      (2) Polițistul răspunde, în condițiile legii, pentru modul în care își executa atribuțiile de serviciu.
      Articolul 5
      Șefii ierarhici din cadrul Poliției Române răspund pentru legalitatea dispozițiilor date subordonaților. Ei sunt obligați să verifice dacă acestea au fost transmise și înțelese corect și să controleze modul de îndeplinire a lor.
      Articolul 6
      Polițistul beneficiază de drepturi compensatorii acordate potrivit prezentei legi pentru condițiile speciale și riscurile pe care le implică exercitarea profesiei.
      Articolul 7
      Calitatea de polițist se dobândește și se pierde în condițiile prevăzute de prezenta lege.
    • Roby
      By Roby
      Va propun sa postam aici cateva idei de modificare a Statutului Politistului in sparanta ca poate vreodata vor fi vazute si propuse
      Nu le dezbatem, ci doar le enumeram
      Sunt destui lucratori cu experienta care stiu ce-i mai bine pt Politia Romana
      Incep eu:
      - Renuntarea la incadrarile din sursa externa pt structurile operative (adica sa poate fi recrutati din sursa externa doar cei de la financiar, logistica, resurse umane - psihologii, informatica si juridic)
      - De asemenea, personalul din sursa externa sa nu aiba grade profesionale cu exceptia sefului serviciului si sa nu se poate muta pe o structura operativa
       
    • Catalin
      By Catalin
      După cum bine ştiţi, în urmă cu mai mult de un an de zile, mai exact în iulie 2014, Curtea Constituţională a spus că prevederile câtorva articole din Statutul Poliţistului (legea 360/2002) sunt NEconstituţionale. Practic întreaga procedură prin care poliţiştii erau sancţionaţi nu respecta Constituţia României. Problema era că statutul poliţistului a fost modificat pe şest în mai multe rânduri, eliminându-se nişte prevederi clare dintr-o lege organică pentru a putea fi stabilite şi modificate mai uşor după bunul plac de către stimabilii din minister. Dacă se continua cu aceeaşi metodă, în câţiva ani, întreg statutul poliţistului putea ajunge să conţină un articol unic de genul "se stabileşte prin ordin al ministrului". Pentru că în fond aceasta e tactica prin care cei ce ne conduc din minister modifică statutul poliţistului. 
      Concret, deşi legea privind statutul poliţistului, o lege organică, conţinea clar care sunt pedepsele ce se pot aplica poliţiştilor, minţile luminate din minister au modificat-o şi le-au eliminat, înlocuind acele prevederi cu binecunoscuta formulare: "se stabilesc prin ordin al ministrului". Cu alte cuvinte, NU mai are rost ca o modificare sau o nouă prevedere a legii să mai treacă prin Parlament, să mai parcurgă  întreg procesul legislativ, dezbatere publică, dezbatere parlamentară, transparenţă decizională, etc. De ce? Pentru că cei din minister îşi doreau să modifice orice prevedere ce îi interesează mult mai uşor, printr-un ordin al ministrului care se poate emite mult mai uşor şi fără riscul apariţiei unor amendamente sau modificări, ori alte complicaţii. Cam aceasta a fost miza! Dacă cineva dintre funcţionarii de la minister sau chiar ministrul se trezeşte într-o dimineaţa cu o nouă idee şi zice că de mâine toţi poliţiştii din ţara asta să poarte mustaţă de căldărari, putea emite un ordin sau modifica ordinul cu disciplina şi sancţiunile, iar cei ce nu-şi lasau mustaţă trebuiau să fie daţi afară. 
      Trecând peste acest tip pervers de a reduce din importanţa unei legi organice prin care politicienii şi plimbătorii de hârtii din minister îşi arogă competenţe ce în mod normal aparţin Parlamentului într-un stat de drept, o altă problemă majoră a acestei practici era faptul că acel ordin MAI 400 (privind regimul disciplinar al personalului) NU a fost niciodată publicat în Monitorul Oficial, deşi legea spune că ordinele ministrului trebuie publicate. 
      În mare, cam acestea au fost principalele motive pentru care Curtea Constituţională a declarat ca fiind neconstituţionale următoarele prevederi: 
      Art. 59 alin. (2): "Procedura cercetării prealabile se reglementează prin ordin al ministrului de interne."; Art. 60 alin. (1): "Aplicarea sancţiunilor disciplinare se face potrivit competenţelor stabilite prin ordin al ministrului administraţiei şi internelor, după expirarea termenului de contestare, prevăzut la art. 61 alin. (1)."; Art. 62 alin. (3): "Consiliile de disciplină îşi desfăşoară activitatea în baza regulamentului aprobat prin ordin al ministrului de interne." Acum, la mai bine de un an de zile, Guvernul a emis o Hotărâre prin care stabileşte­ normele de aplicare a cap. IV din Lege­a nr. 360/2002 privind Statutul poliţist­ului, referitoare la acordarea recompens­elor şi răspunderea disciplinară a poliţ­iştilor. Noua reglementare printr-o hotărâre de guvern e discutabilă din punct de vedere al respectării punctului 20 al deciziei Curţii Constituţionale, care spune: "Prin lege organică se reglementează: [...] j) statutul funcţionarilor publici". Deci, orice aspect care vizează cele trei elemente trebuie reglementat prin lege organică, inclusiv răspunderea disciplinară, având în vedere că o hotărâre de guvern este un act normativ inferior unei legi organice. Totuşi aceasta a intrat în vigoare şi îşi produce efectele, ba mai mult introduce şi câteva noutăţi. De exemplu: termenul de prescripţie se calculează de­ la data la care persoana în drept a lua­t la cunoştinţă, în scris, de comiterea ­faptei. De asemenea se introduce o nouă sancţiune "atenţionarea", iar dimi­nuarea salariului se poate decide direct, fără a mai fi necesară cercetarea pr­ealabilă şi consultarea Consiliului de disciplină. 
      Citiţi-o cu atenţie, pentru că e bine să o cunoaşteţi. 
      Voi ce părere aveţi despre noua Hotărâre de Guvern? 
  • Recently Browsing   0 members

    No registered users viewing this page.

×
×
  • Create New...

Important Information

By using this site, you agree to our Terms of Use and Privacy Policy.