Poliţia Română s-a mai pricopsit cu încă o căpuşă

Zilele acestea, cei ce ne conduc destinele, în complicitate cu politicienii ce se comportă exact ca nişte stăpâni pe propria moşie, ne-au mai demonstrat încă o dată, deşi nu mai era deloc necesar, că nu se doreşte absolut deloc profesionalizarea cu adevărat a Poliţiei Române. Nu doresc sub nicio formă domniile lor, ca această profesie să fie recunoscută în adevăratul sens al cuvântului.

Şi uite aşa, gimnasta Cătălina Ponor, va fi transformată peste noapte în ofiţer de poliţie, datorită voinţei unor indivizi ce nu au nicio legătură în realitate cu această profesie, indiferent că sunt politicieni, chestori sau comisari de prin clubul sportiv Dinamo sau Aparatul Central al M.A.I.

Să nu mă înţelegeţi greşit, nu am nimic cu domnişoara/doamna respectivă.  Da, sunt de acord că a făcut şi a dres … foarte bine, cinste ei! Dar asta nu înseamnă că trebuie transformată în poliţist peste noapte. Trebuie s-o răsplătească ţara aşa cum se cuvine şi cum merită! Fără îndoială că merită, dar asta nu înseamnă că trebuie să o facem poliţist. Prin aceste practici, termenul de ”polițist” nu mai defineşte o meserie de sine stătătoare, ci a devenit o titulatură ce se acordă ca şi un soi de recompensă.

Nu cred că este vreun secret pentru cineva, faptul că gimnasta Cătălina Ponor,  pur şi simplu, nu are absolut nicio legătură cu poliţia sau cu această profesie. De ce trebuie făcută poliţist şi nu astronaut?  Sau de ce nu, procuror, chirurg sau poate director sau manager general al unui club sportiv?

Repet, sunt de acord că a adus faimă şi prestigiu României, dar corect este ca statul român să-i arate recunoştinţa şi aprecierea, răsplătind-o cum merită prin cu totul şi cu totul alte metode, în niciun caz aşa, transformând-o peste noapte în poliţistă, fără să aibă nici cea mai vaga idee despre această profesie.
Poliţist trebuie să rămână numai cel ce se confruntă şi se ia de guleraşe cu infractorii, doar cel care şi-a dorit de la bun început şi s-a pregătit să facă acest lucru, iar această meserie să fie recunoscută ca atare. Asta dacă ne dorim profesionalism în acest domeniu. O astfel de schimbare nu ar fi altceva decât o intrare în normalitate.
Tocmai această infiltrare a tuturor „descurcăreţilor” şi a „oportuniştilor” a dus la deprofesinalizarea acestei meserii şi transformarea ei într-o titulatură. Şi astfel avem tot soiul de oameni, ce fac cu totul altceva decât ce se presupune că ar trebui să facă un poliţist.
Dacă s-ar dori ca această meserie să devină întradevăr o profesie adevărată, se pot elabora legi stricte, ghid al carierei, etc de către aceia care iau o căruţă de bani şi care se presupune că sunt deştepţi. Numai că cei ce ar trebui în mod normal să facă aceste lucruri, în complicitate cu cei ce ar trebui să apere interesele acestei categorii profesionale, sunt în majoritatea lor nişte „descurcăreţi” şi „orientaţi”, ce nu au nicio legătură cu această profesie. Nu am văzut vreo reacţie a unui sindicat al poliţiştilor sau a organizației profesionale, toţi tac mâlc şi merg pe brânci, tocmai pentru că sunt mulţi dintre ei, ce au devenit poliţişti tot prin astfel de metode compensatoare sau  recompensatoare. Nici în prezent meseria de poliţist nu se regăseşte în nomenclatorul de meserii, iar cei din organizaţia profesională a poliţiştilor au cu totul şi cu totul alte preocupări, deşi în mod nomal această recunoaştere ar trebui să fie o prioritate a lor.

Nu cu mult timp în urmă, opinia publică se oripila şi era îngrozită de masacrul pe care l-a comis un şofer, ce printr-un traseu similar a devenit poliţist când deja trecuse de prima tinereţe. Toată lumea se minuna cum de a fost posibil ca un individ ce nu avea nici în clin, nici în mânecă, să ajungă poliţist şi deci, să obţină dreptul de a deţine şi purta o armă, precum şi alte asemenea particularităţi specifice poliţiştilor. Atunci, în aceea perioadă, toată lumea a pus la zid şi blamau aceste practici, prin care oameni fără nicio legătură au fost transformaţi în poliţişti, doar cu numele. Acum în schimb, au uitat toţi şi li se pare ceva normal şi frumos …

Nu pun un semn de egalitate între gimnasta Cătălina Ponor şi dezaxatul ăla criminal. Doamne fereşte! Doar vreau să subliniez faptul că una dintre anomaliile şi o mare problemă a acestui sistem este chiar această posibilitate ca orice persoană să ajungă peste noapte poliţist, deşi nu are nicio legătură, înclinaţie, dorinţă sau vocaţie. Chiar şi dacă a adus faimă acestei ţări, nu înseamnă că trebuie transformată în ceva ce nu este şi nici nu va fi vreodată în viaţa ei, va rămâne un poliţist doar cu numele.

Cu toate că nu putem compara pe Ponor sau Lipă cu şoferul pistolar şi dezaxat ce a fost anagajat ca poliţist direct în Aparatul Central al M.A.I, există totuşi ceva ce îi leagă, o asemănare mică între ei, exact modul în care au ajuns poliţişti. Ce au făcut sau realizat în sport e o altă problemă. Nu despre asta discutăm aici. Şi nu sunt cazuri singulare sau vreo regulă conform căreia dacă este vorba despre un fost sportiv de performanţă, totul este în regulă şi automat va fi bun ca poliţist. Vă amintesc cazul acelui ex-sportiv dinamovist, devenit poliţist  la sectia 3 din Capitală, ce avea cazier încă înainte de a deveni poliţist (având o condamnare pt tâlhărie) şi care după ce a fost băgat în poliţie, tot pe „filiera Dinamo” a fost prins în Gara de Nord de colegii săi, când vindea droguri.

În cazul acestor poliţişti doar cu numele, problema este că ei NU fac muncă de poliţie. Sunt pe post de bibelou. Iar când politicienii ne numără, se pun la socoteală şi gimnastele, vâslaşii, bucătarii, lăutarii, magazionerii, jandarmii, comunitarii şi alţii de acest gen, constatându-se că … sunt prea mulţi "poliţişti" raportat la numărul de locuitori, situaţie ce nu are nicio legătură cu realitatea.  Iar toate astea, în condiţiile în care absolvenţii Academiei sau ai şcolilor de poliţie au fost ţinuţi acasă, iar deficitul de poliţişti în operativ nu a fost niciodată atât de mare.

Concluzia este că Poliţia Română suferă în prezent exact de boala provocată de muşcătura căpuşelor, are exact acele simptome, tocmai pentru că resursa umană din această instituţie este otrăvită de astfel de căpuşe, ce sunt introduse periodic, cu forţa şi total anormal în această categorie profesională.