Ce nu spune comunicatul privind controlul de la IPJ Timiş

 Poliţia Română a publicat în urmă cu câteva zile (08.07.2019) un comunicat de presă ce conţine: "Prima fază a verificărilor dispuse de conducerea Poliției Române, la nivelul IPJ Timiş, ca urmare a tragicului eveniment în care şi-a pierdut viaţa poliţistul Cristian AMARIEI"

L-am citit cu atenţie şi concluzia mea este că aceste verificări şi concluziile sunt unele superficiale, praf în ochi, abureală pentru opinia publică. Şi am să vă spun de ce cred acest lucru. Cu alte cuvinte am să expun în cele ce urmează ce trebuie să ştie cei ce citesc acest comunicat şi nu sunt în domeniu (iar aici mă refer atât la cei ce nu sunt poliţişti cât şi la poliţiştii ce n-au lucrat niciodată într-o structură de investigaţii criminale). 
Încă de la început vreau să lămuresc anumite aspecte. Nu, nu doresc să iau apărarea vreunui şef sau vreunui poliţist de la IPJ Timiş, deşi lucrez tot pe această linie, nu-i cunosc personal pe niciunul dintre ei. De asemenea NU spun că nu au existat erori, cu siguranţă au existat.
Să începem cu primele fraze de la categoria: Filmul evenimentelor

Citat:

La data de 02.06.2019, ora 13:56, şeful Serviciului Investigaţii Criminale din cadrul IPJ Timiş a fost sunat de un agent din subordine, care i-a comunicat că deţine o informaţie de la o sursă potrivit căreia Lepa Ionel Marcel se află în localitatea Izvin, jud.Timiş, fiind observat într-un autoturism cu număr de Vrancea.
În acest context, şeful Serviciului Investigaţii Criminale a dispus constituirea unei echipe pentru verificarea informaţiei, alcătuită din agentul care o primise de la o sursă şi un alt agent din cadrul aceluiaşi serviciu.
De menţionat faptul că cei doi agenţi erau în timpul liber, iar şeful serviciului nu l-a informat pe inspectorul şef al IPJ Timiş cu privire la acest demers.

Chiar dacă pentru unii pare a fi ceva şocant, în realitate exact în acest mod se procedează şi se prind majoritatea urmăriţilor. Pentru că asta presupune să fii poliţist cu adevărat, asta presupune să lucrezi într-o structură operativă. În momentul în care primeşti o informaţie cu valoare operativă, nu pierzi vremea, acţionezi, valorifici informaţia ... în caz contrar vei pierde momentul operativ şi aceea informaţie se va duce pe apa sâmbetei. La investigaţii criminale nu e loc de scuze, ezitări sau birocraţie ... dacă vrei să prinzi infractorul. Acesta este şi motivul pentru care cei doi poliţişti, deşi erau în timpul liber (poate erau la un grătar, poate îşi aşteptau copiii să-i ia de la grădiniţă/şcoală etc) au plecat imediat, fără să mai piardă vremea cu porcării birocratice, aşa cum spune măreaţa comisie. Asta este viaţa lor! Indiferent de ce fac şi unde sunt, când e nevoie lasă tot şi pleacă imediat după infractor.
Sigur că dacă citim prin proceduri, regulamente, dispoziţii şi alte asemenea porcării birocratice emanate de nişte birocraţi, ce în viaţa lor n-au pus mâna pe un hoţ, li se pot găsi fel şi fel de noduri în papură, dar în realitate, noi poliţiştii ăştia operativi ştim foarte bine şi suntem conştienţi de faptul că dacă vrei într-adevăr să prinzi infractori, trebuie să procedezi exact cum au făcut-o cei de la Timiş. Drept dovadă este şi timpul scurs de la primirea informaţiei şi până când cei doi poliţişti aflaţi în timpul liber au ajuns la locaţia unde se afla infractorul, în mai puţin de o jumătate de oră de când au avut informaţia, cei doi poliţişti au ajuns unde trebuia, deşi nu au plecat direct, ci unul a trecut pe la sediul inspectoratului, după care s-au întâlnit şi abia după aceea au plecat. Asta înseamnă operativitate şi spirit de sacrificiu, iar cei doi au dovedit cu vârf şi îndesat că sunt poliţişti cu adevărat, n-au căutat scuze, n-au încercat să se fofileze, nu au invocat că sunt liberi etc.

Comisia de verificare în schimb NU a constatat lipsa acută de personal, din moment ce şeful lor a fost nevoit să-i cheme din timpul liber. Dar constată că şeful serviciului nu a anunţat şeful cel mare că i-a chemat pe nefericiţii ăia de-acasă. Grav dom'le, mare abatere! Este o dovadă a faptului că verificările au fost superficiale. Nu au constatat esenţa problemei, ci au căutat doar un nod în papură cu care să aburească opinia publică.

O altă problemă identificată de grozava Comisie de verificare ar fi modalitatea de comunicare prin aplicaţia WhatsApp. Şi găsim în comunicat câteva referiri la acest aspect, ca de exemplu:

Citat:

Solicitarea s-a transmis printr-un mesaj pe grupul de WhatsApp în care sunt 41 de ofiţeri cu funcţie de conducere de la nivelul inspectoratului.
[...]
Pentru avansarea acestei concluzii, în sensul că postarea unui mesaj pe reteaua whatsapp, de către şeful Serviciului Investigaţii Criminale, nu reprezintă un mod eficient şi operativ de raportare/informare, comisia a avut în vedere împrejurarea că este posibil ca persoanele interesate/destinatare să nu vizualizeze informaţiile în timp real.

Lăsând la o parte faptul că domnii din comisia de verificare confundă o aplicaţie cu o reţea, ar fi bine să afle şi domniile lor faptul că suntem în anul 2019, iar succesul aplicaţiei WhatsApp are la bază tocmai modul eficient, operativ şi facil de comunicare. De asemenea e bine să afle şi faptul că poţi vedea cui a fost livrat şi dacă a citit mesajul pe care l-ai postat. Mai mult decât atât, această măreaţă concluzie se contrazice cu o altă concluzie a domniilor lor, respectiv aceea conform căreia şeful inspectoratului a citit mesajul de pe grupul WhatsApp.

Citat:

2. La nivelul inspectorului șef al I.P.J. Timiş
Deși a luat cunoștință informal despre debutul acțiunii, prin mesajul postat șeful Serviciului Investigații Criminale și a observat că acesta din urmă angrena și alte structuri din cadrul inspectoratului, nu s-a implicat în actul de relaționare cu unitățile subordonate, până la momentul în care a aflat de producerea tragediei.

Deci deşi domniile lor au constatat că această metodă de comunicare nu reprezintă un mod eficient şi operativ de raportare/informare, în realitate ea şi-a atins scopul din moment ce şeful inspectoratului a luat cunoştiinţă despre debutul acţiunii. Care dintre concluzii ar trebui să o luăm de bună?!

O altă problemă identificată de stimabilii componenţi ai Comisiei de verificare este faptul că, citez: "şeful Serviciului Investigaţii Criminale nu s-a implicat în efectuarea unor activităţi premergătoare declanşării acesteia, precum instruirea forţelor participante, sau verificarea dotării corespunzătoare a acestora şi nici nu a desemnat un alt ofiţer în acest sens."
Este doar o formulare ceva mai pompoasă prin care ni se spune că şeful serviciului trebuia să le facă un instructaj înainte să plece şi să-i controleze puţin. Să fim serioşi, este doar o reminiscenţă a căprăriei din vremurile când Poliţia Română era o structură militară. În prezent Poliţia Română  este demilitarizată de ani buni, iar poliţiştii de investigaţii criminale sunt oameni responsabili, datorită cărora puşcăriile din ţara asta sunt supraaglomerate şi cărora nu trebuie să le explice şeful, în cadrul unui instructaj, că ceea ce urmează să facă ei implică un grad de pericol ridicat, ori că e bine să aibă pistolul asupra lor, cătuşe şi aşa mai departe. Pentru că în asta constă un astfel de instructaj, este doar o formalitate pe care o fac cei ce încă regretă căprăria, ce are ca singur şi unic efect scăderea operativităţii, întrucât dacă un poliţist este comod şi i se pare că vesta antiglonţ este prea grea, o va purta la instructaj, iar ulterior când trebuie să intervină o va lăsa în maşină. Aşa că ar trebui să nu ne mai îmbătăm cu apă rece şi să credem că un aşa zis instructaj ar fi putut preveni tragedia ce s-a întâmplat.

Mergând mai departe găsim o altă măreaţă constatare a Comisei de verificare, respectiv faptul că anterior acţiunii, nu a fost întocmit un plan în acest sens, acesta fiind redactat, în fapt, ulterior activităţii.

Încă o dovadă a faptului că cei ce au făcut aceste verificări n-au nicio legătură cu munca adevărată de poliţie. În primul rând, activitatea curentă a poliţiştilor de la urmăriţi exact asta presupune, să prindă urmăriţi. Este o activitate curentă pentru ei, nu le trebuie un plan de acţiune pentru asta, întrucât asta fac zi de zi. În al doilea rând, întocmirea unui astfel de plan de acţiune este pur şi simplu o activitate birocratică, ce presupune un anumit circuit greoi al documentului, iar în astfel de cazuri întocmirea unui plan de acţiune este echivalent cu pierderea momentului operativ. Mai pe înţelesul tuturor, când cel de la urmăriţi primeşte o informaţie despre un astfel de individ, dacă va pierde timpul să întocmească un plan de acţiune, care trebuie redactat, semnat, contrasemnat şi apobat, iar abia apoi să plece după persoana urmărită ... în majoritatea cazurilor pot să bag mâna-n foc că nu-l va mai găsi. Se pare că asta se doreşte, să avem cât mai multe hârtii şi maculatură, fără a mai conta dacă infratorul este prins sau nu. 

Mulţumită acestor birocraţi, munca poliţiştilor operativi a fost şi este din ce în ce mai îngreunată. Nu contează dacă ai prins hoţu', contează dacă şi în cât timp ai raportat! Nu contează dacă scapă vreun infractor, important este să avem braţul plin de hârtii inutile! Cam aceasta este optica impusă de armata de şefi de la Bucureşti.

Singura problemă cu adevărat reală pe care a reuşit să o identifice comisia este cea în legătură cu dotarea, în schimb şi în acest caz stimabila comisie a ocolit esenţa cu dibăcie. Găsim la capitolul "Constatări generale ale comisiei care a efectuat verificările" o menţiune interesantă:

Citat:

De asemenea, verificările comisiei mai evidențiază faptul că, la nivelul I.P.J Timiș, majoritatea vestelor antiglonț fuseseră distribuite la structurile operative, dar 14 s-au repartizat cu ocazia misiunii de prindere a criminalului, acestea aflându-se, până la acel moment, în depozitul inspectoratului.

În privinţa acestei măreţe constatări a grozavei comisii de verificare, sincer am câteva îndoieli în privinţa obiectivităţii şi mi se pare că verificările pe această linie s-au făcut superficial. În cazul în care au efectuat verificările cu bună credinţă, fără a încerca să acopere nişte piloşi din stucturile de suport, atunci cel mai probabil că distinşii membri ai comisiei de verificare au fost duşi cu zăhărelul sau chiar prostiţi în faţă. De ce vă spun acest lucru? Pentru că este lipsită de logică existenţa celor 14 veste antiglonţ ce încă se aflau în magazie, din moment ce anterior evenimentului ni se spune că "majoritatea vestelor antiglonț fuseseră distribuite la structurile operative". De ce oare nu le-au distribuit şi pe-acelea?
Cel mai probabil distribuirea s-a făcut după ce a avut loc evenimentul, în mare taină şi grabă, prin completarea documentelor cu date anterioare evenimentului, iar cele 14 buc. au rămas nedistribuite datorită sosirii comisiei de verificare.
Şi mai am un argument care-mi întăreşte această suspiciune, a distrubuirii post-eveniment a vestelor antiglonţ. Eu lucrez tot în cadrul unei structuri de Investigaţii Criminale, dar într-un alt judeţ şi după evenimentul de la Recaş, în mare grabă, am fost chemaţi şi ne-au fost distribuite veste antiglonţ şi căşti de protecţie balistică. Ne-au fost distribuite în grabă tocmai pentru a se bifa activitatea şi pentru a scăpa de ele din magazie, fără să se ţină cont de mărimi. Ba mai mult, acele veste antiglonţ au data fabricaţiei (care de fapt este data recondiţionării) noiembrie 2017, iar ele ne-au fost distribuite în luna iunie 2019, ceea ce înseamnă că peste un an de zile, au stat dosite în magazie, cel mai probabil datorită cunoscutului sentiment de proprietate mult prea dezvoltat, ce se întâlneşte în cazul gestionarilor din structurile de suport şi logistică.

Deşi aş mai avea câte ceva de spus pe marginea comunicatului, am să mă opresc aici, tocmai pentru că această postare a devenit prea lungă şi muţi îşi vor pierde răbdarea. Concluzia mea este că verificările comisiei au fost unele superficiale, au ocolit cu dibăcie adevăratele probleme şi cel mai probabil au fost făcute pentru a stinge interesul opiniei publice, prin oferirea rapidă a unor vinovaţi.