Jump to content
POLITISTI.ro

Principalele probleme ale politistilor si ale Politiei Romane


Postare recomandată

  • Moderator
Publicat

Prevenirea faptelor antisociale nu constă în supravegherea sau monitorizarea populaţiei de către serviciile de informaţii. Tocmai acestă diferenţă nu o văd cei de pe sus, care au ajuns să trăiască cu impresia că munca de prevenire trebuie făcută de către serviciile de informaţii.

Aceste servicii trebuie să fie la capătul acestui lanţ. Ei nu trebuie să monitorizeze pe toată lumea în eventualitatea că vor afla sau apărea şi situaţii pentru care au fost pregătiţi şi specializaţi. În caz contrar ne întoarcem în timp.

Serviciile de informaţii trebuie să se ocupe de probleme complexe, nu de toate faptele antisociale. Deci prevenirea tot în sarcina poliţistului cade. Întradevăr există mai multe asemănări între munca de prevenire adevărată a poliţistului şi ceea ce ar trebui să facă serviciile de informaţii, dar trebuie diferenţiate cele două domenii, chiar dacă sunt asemănătoare. Pentru că poliţistul trebuie să fie doar o vergă din acel lanţ, iar în situaţii complexe serviciile prin oamenii lor specializaţi trebuie să-şi intre în pâine.

Iar poliţistul când intră în posesia unor date sau informaţii ce sunt de competenţa serviciilor, trebuie să le trimită acolo, astfel încât oamenii ăia să se ducă la fix, să nu pornească de la zero. În caz contrar se vor consuma inutil resurse şi oameni specializaţi pe probleme grave ce trebuie să rezolve situaţii delicate, nu vor fi folosiţi/utilizaţi de către stat pentru ceea ce au fost pregătiţi.

  • Membru
Publicat (modificat)

Nu are legatura cu subiectul, daaar ...

Intrebarea intrebatoare: nu SRI-ul este singura institutie abilitata sa faca interceptari telefonice pe teritoriul Romaniei? Ce cauta DGIPI-ul cu astfel de aparatura? Stiu, e o intrebare retorica.

Dar chiar asa pe fata ?

PS Daca nimeni nu ar mai vorbi la telefon si orice forma de comunicare electronica ar inceta, serviciile de "informatii" ar intra in faliment cu siguranta. Cam in asta consta, in general, munca lor de "culegere de informatii".

Modificat de Ben
Publicat

Am citit o parte din comentariile postate la acest subiect si unele din comentarii sunt profesionale iar unele parca rupte din "Manualul tehnologic de porozitate al metalelor"!?...Trebuie spus lucrurilor pe nume:

- situatia materiala dezastruoasa in care a ajuns multi dintre noi( banci neachitate sau cu plata ratelor la firma de recuperari,intretineri cu penalitati din sezonul trecut de iarna neachitate si teama unor majorari a intretinerii pe iarna care aproape a venit,apropo stau intr-o zona unde iarna e mai tot timpul iar vara e intr-o dupa masa,procurarea din ce in ce mai greu a bunurilor de larg consum datorita lipsei de bani din salariul din ce in ce mai mic numeric si ca valoare,teama de a nu te imbolnavii deoarece multi dintre noi suntem baza in familie privind veniturile ceea ce e foarte greu in aceasta perioada( stres prelungit cauzat de sefii incompetenti si orbi la situatia in care suntem plus munca tot mai grea din strada cu omul si nu in ultimul rand cu noptile si frigul pe care le suportam cei cu salariile cele mai mici);

- o problema importanta, care de altfel am vazut ca a fost comentata aici, este prapastia uriasa de salarizare intre "inferiori si superiori" care in ultimii ani s-a adincit intr-un mod catastrofal,un lucrator de pe strada are salariul mai mic de 3 sau 4 ori decat seful sau de birou,nu merg mai sus,ceea ce a dus la abuz grosolan si repetat din partea superiorului pentru a-si mentine locul si tot raul ce rezulta din aceasta neegalitate;

- o problema care nu s-a dezbatut aici si care are,din punctul meu de vedere, o importanta deosebita privind problemele cu care se confrunta politistul simplu,adica agentul de politie, lipsa de unitate si coeziune intre colegi datorita prezentei in fiecare colectiv a catorva cartite,"ciochisti" mai popular,care au grija de cel care ridica fruntea din tarana si incearca sa deschida ochii celorlalti privind situatia grava in care sunt si ca rezultat seful il baga in serviciile cele mai grele iar la calaficativul de sfarsit de an are un punct negru,asta in cele mai bune cazuri,chiar e lucrat de "colegi" pentru a fi prins pe picior gresit si sanctionat pana la eliminare din sistem.....

Deocamdata atat,pentru ca sunt mult mai multe probleme ale politistului de rand si nu doresc sa plictisesc pe cineva mult mai "academic".

  • Apreciez 2
Publicat

Domnule "şacal" :), nu plictisiţi. Dacă la exprimarea mea vă refereaţi folosind ghilimele (deci mă simt cu musca pe căciulă), vă rog să mă iertaţi!. E un efort de-al meu să compensez alte scăderi, efort care nu e mereu sincer. Altfel, dincolo de limbaj, vă asigur că vorbiţi unuia rupt în fund, care se încălzeşte la sobă, care are bătături de la sapă, topor (mai nou de la teasc :D ), întreţinător de familie şi care încerca să îşi găsească o îndeletnicire mai interesantă care să-i ocupe timpul, ca să nu o ia razna de atâta sexi brăileanca şi altele asemenea. Nu că aş fi deasupra unor astfel de subiecte dar am ajuns la un nivel de saturaţie pe care, într-o comunitate mică, nu am unde să-l degajez decât pe net. Aşa că, din câte îmi dau seama... eu vă plictisesc pe dumneavoastră.. :)

Publicat

Esti un simpatic mic draga "Utzu",chiar esti un dulce,dar nu am nimic cu tine,pur si simplu imi prezentam parerea si te-ai ofticat,de ce????Sa stii ca ma dor palmile de la sapa si teasc si mai nou de la dansuri din buric pe malul Dunarii,daca vrei te invit si pe tine in gradina mea de zarzavaturi sa iti ofer niste rosii cu ceapa,ce zici?

Publicat

M-aţi înţeles greşit.. nu m-am ofticat, pur şi simplu am crezut că insinuaţi că unul străin de viaţa de poliţist (eu) tratează problemele dumneavoastră (grave) prea uşor, pe un ton nepotrivit (academic?). Mi s-a părut că nu doresc sa plictisesc pe cineva mult mai "academic", mi se adresează mie şi încercam să explic că sunt vai steaua mea gică din luncă, un amărât care încearcă să evadeze dintr-o groapă. Oricum acest topic s-a construit pe amabilitatea celor ce mi-au răspuns şi nu m-aş permite să mă trezesc ofticat indiferent de motiv .Iertaţi-mă vă rog, pentru neînţelegere! Doamne, ajută!

Publicat (modificat)

Idei preconcepute domnule Utzu, politistii sunt toti ,,betivi si nenorociti".

Surpriza dumneavoastra este ca in cazul politistilor marimea muschilor nu este invers proportionala cu a creierului, ca in cazul jandarilor.

Asta este o alta problema sistemului, perceptia pe care o au cetatenii despre noi.

O sa va povestesc o intamplare adevarata.

Eram tanar, cred ca aveam cateva luni de politie, iar intr-o zi am fost repatizat din ,,gresala" sa execut serviciul de patrulare in zona centrala.

Spun din gresala pentru ca in vremurile care doresc din tot sufletul sa nu se mai intoarca, politistii efectuau serviciul in ture ,adica numai schimbul III.

La un moment dat o mamica foarte frumoasa cu un copilas superb ne-a indicat spunandu-i dragalasului,,mami daca nu esti cuminte te voi da lui nenea politistul".Imi aduc aminte ca domnul politist cu care eram in patrula ,om aproape de pensie, s-a aplecat , a prins gingas manuta copilasului in ,,lopata" lui, l-a privit gales in ochi spunandu-i urmatoarele : ,,ce copil frumos f...i mama lui".

Mamica a reactionat interebandu-l cum isi permite.

O sa imi aduc mult timp replica lui:

,,Frumoasa doamna dvs cum va permiteti sa ne faceti sperietori?"

Modificat de Elvis
  • Apreciez 4
  • Displace 3
Publicat

@ elvis

Nu prea ştiu ce să zic în privinţa exemplului dumneavoastră. Vorbeam la un post anterior despre importanţa echilibrului sufletesc al poliţistului în activitatea sa (de prevenire). Mi se pare că nu prea a făcut diferenţa între dreptate şi îndreptăţire. Adică, era(?) probabil îndreptăţit să-i dea mamei în cauză acea replică "isteaţă", dar care au fost consecinţele? Credeţi că piciul în cauză, peste ani va reproduce silogismul poliţistului în mintea sa, ajungând să-i dea dreptate (să-l îndreptăţească)? Ori nu cumva e mult mai probabil să reţină, în afara sentinţei că "poliţistul e un om rău care o să-l pedepsească", faptul că maică-sa a fost contrată (excesiv de) frust de un nene politist? Mai departe, e evident că nici o persoană nu acceptă dreptatea celuilalt (reflex necondiţionat de care nu suntem conştienţi) atunci când e ofuscată şi îndârjită într-o părere. În cazul de faţă, cred că e logic să presupunem că mama în cauză nu o să recunoască în veci că a greşit şi că o să-şi amintească mereu de futu-i-iul poliţistului. Să presupunem că o să-i mai amintească acest episod lui fi-su de vreo 4-5 ori până la adolescenţă, o să-i povestească cu năduf finei, vecinei şi colegelor de serviciu.. şi cam aici se văd roadele îndreptăţirii de moment a unei persoane care vrea să dea lecţii abrupte. Nu vreau să par o domnişoară naivă sau nuş ce pudic care nu suportă termeni mai contondenţi..

Stau însă şi mă întreb.. oare acel poliţist experimentat, aproape de pensie, nu se putea gândi la o altă reacţie, prin care să convingă pe mămică şi pe copil că el e persoana la care să apeleze în cazul în care intervine o astfel de nevoie? Oare nu e nevoie de un minim de înţelepciune în munca de poliţie, care să prevină astfel de reacţii şi care să permită poliţistului să prefigureze cumva consecinţele unei dreptăţi formale, de tip contabil? Mi se pare că degeaba se vorbeşte de principiul gradualităţii, de analiza tranzacţională, de "amânarea unor probleme de ordine publică iar nu de soluţionarea lor", atât timp cât poliţistul nu ştie să renunţe la dreptatea lui.. de etapă. Fără un echilibru emoţional în această activitate, mi se pare mai potrivit să patrulezi ca fotomodelul, vorba domnului Marius, decât să te îndârjeşti, îmbrăcat fiind în uniformă, într-o îndreptăţire de tipul "ba pe-a mătii"! Repet, nu prea ştiu cu ce se mănâncă munca de poliţie, dar mi se pare că astfel de reacţii ţin de o cuviinţă elementară şi de o atenţie cu care suntem datori să tratăm defectele semenilor noştri.. Altfel ne întrebăm de unde apar "ideile preconcepute"..

Greşesc?

  • Apreciez 2
  • Displace 1
Publicat (modificat)

Domnule Utzu cu fiecare zi pe care o petrec in acest minister imi dau seama ca metodele ,,militienilor" erau foarte ,foarte eficiente.

De vorbe frumoase ne-am cam saturat, bunul simt al nostru nu prea este apreciat, in schimb mamica aia sigur nu i-a mai spus copilasului ca il va lua nenea politistul daca nu este cuminte.

Vad cum zi de zi colegi de-ai mei, mai ales cei cu foarte mult bun simt , sunt ultragiati, batuti, scuipati, batjocoriti, injurati etc tocmai de catre ,,domnisoarele pudice" despre care tocmai vorbeati.

Si daca tot vorbiti despre principiul gradualitatii si cel al proportionalitatii, mi se pare ca nu prea pricepeti ca ignor rautatile dvs, chiar credeti ca nu v-as putea raspunde la fel?

Modificat de Elvis
Publicat

Aveţi dreptate.. mi s-a părut exagerată reacţia colegului dumneavoastră şi m-a cam luat valul. Iertaţi-mi vă rog tonul răutăcios şi modul de exprimare.

În privinţa miliţienilor însă, vă mărturisesc că unul dintre bunicii mei, cu care din păcate nu prea am avut contact a fost miliţian sectorist, iar apoi a funcţionat la serviciul de evidenţă a populaţiei. Din puţinele amintiri pe care le păstrez cu el, printre cele mai importante se referă la munca lui de miliţian de care, spre sfârşitul vieţii sale, nu mai era absolut deloc mândru. Acum, nu am nici un dubiu că mijloacele poate au fost eficiente, dar cu ce preţ (presupunând că ne referim la aceleaşi mijloace)?

Revenind la subiectul acestui topic, cum credeţi că ar putea fi rezolvată problema poliţiştilor cu bun simţ care sunt ultragiaţi, bătuţi, scuipaţi etc.? Am citit la alt topic cum că ar fi bine să fie ca în state. Nu prea ştiu cât anume din modul lor de operare e uzanţă, e solidaritate şi cât anume sunt drepturi statuate prin acte normative sau alte regulamente. Eu unul, ca civil, vă spun sincer că nu prea mi-ar veni bine să văd poliţişti comportându-se ca vizirii în paşalâc, cu atât mai mult cu cât, la nivel de popor/populaţie, s-a dus pe apa sâmbetei răbdarea, înţelegerea şi îngăduinţa faţă de oamenii cu care intrăm în contact (poate aţi simţit pe pielea dumneavoastră amabilitatea cetăţenilor). La ce stare de spirit au poliţiştii acum, hărţuiţi şi umiliţi în ultimul hal, numai să nu dau peste cineva în toane bune nu mi-aş dori, să-şi verse amarul pe mine. :)

E greu să citeşti din partea poliţiştilor că s-au săturat de vorbe frumoase şi să pună în antiteză echilibrul şi răbdarea cu mijloacele miliţienilor, din raţiuni de eficienţă. Însăşi această poziţionare e un simptom destul de evident că ţara asta se duce uşor uşor cu oiştea-n gard. Sper că nu v-am mai supărat cu acest mesaj. Să ne dea Dumnezeu gândul cel bun!

Spor şi serviciu fără incidente! :)

  • Displace 4
Publicat

Utzule, nu ai citit decât cuvintele din postul respectiv, mesajul nu l-ai înțeles.

Probabil că în realitate nici nu s-a întâmplat așa ceva, dar prin postul respectiv, Elvis a intenționat să sublinieze altceva, nu ”bădărănia” polițistului pe care tu o suspectezi.

În analiza tranzacțională sunt utilizate cateva noțiuni, ca eul copilăresc, eul adult și eul părintesc. În comunicare, una din condițiile realizării feedback-ului (pentru a fi înțeles) este aceea de a te adresa partenerului de discutie, de la un tip al eului la același tip.

Cei care pot realiza acest lucru și pot trece, constient, de la un ”eu” la altul sunt... polițiștii :slapb: ( p.s. după cele trei puncte urma altceva, dar am considerat că trebuie să fiu mai succint)

  • Apreciez 1
Publicat

Pentru Utzu :

,, În privinţa miliţienilor însă, vă mărturisesc că unul dintre bunicii mei, cu care din păcate nu prea am avut contact a fost miliţian sectorist, iar apoi a funcţionat la serviciul de evidenţă a populaţiei. Din puţinele amintiri pe care le păstrez cu el, printre cele mai importante se referă la munca lui de miliţian de care, spre sfârşitul vieţii sale, nu mai era absolut deloc mândru. Acum, nu am nici un dubiu că mijloacele poate au fost eficiente, dar cu ce preţ (presupunând că ne referim la aceleaşi mijloace)? ,,

Am redat un fragment din postarea ta care m-a intrigat si m-a nelamurit. Sa inteleg ca blamezi/incriminezi/rastignesti , militienii asa ,,in corpore ,, ? Intervin in calitatea mea de politist de 18 ani fara a fi fost militian ( si continui traditia familiei ) , insa SUNT MANDRU, ca tatal meu a fost militian (sef de post ) unchiul meu la fel (circulatie ) iar bunicul deasemeni a fost jandarm . Nu imi reneg rudele si cu atat mai putin munca lor, si-au facut serviciul/datoria cu cinste si onoare conform legilor si ordinelor de la aceea data. Nu mi-am permis sa-i judec niciodata, cel mult am analizat situatia lor in acel context politic, economic si pe toate planurile daca vrei.

Gandeste-te ca noi , cei din prezent , care suntem politistii de tranzitie poate vom fi infierati la randul nostru de generatiile viitoare , poate ne nor imputa o multime de lucruri, insa cu toata vointa si bunavointa, nu toate aspectele vietii depind de noi, caci parafrazand cronicarul :,, omul este sub vremuri si nu deasupra lor ,, . Au fost militieni profesionisti care au facut multe pentru tara, au aparat oamenii, au descoperit hoti si criminali, au aplicat legile care erau la aceea vreme. Nu neg ca au fost si contra exemple, dar uita-te in jur si azi, pe langa politistii profesionisti, gasesti si lichele, orice regim si epoca are valorile si nonvalorile lor.

Asadar , inainte de a infiera cu manie proletara militienii , fa o analiza la rece si ai sa imi dai dreptate.

Toate cele bune !

  • Apreciez 1
Publicat (modificat)

La ce stare de spirit au poliţiştii acum, hărţuiţi şi umiliţi în ultimul hal, numai să nu dau peste cineva în toane bune nu mi-aş dori, să-şi verse amarul pe mine.

Vedeti domnule Utzu exact despre asta vorbeam.

De unde stiti dvs ca o sa va intalniti cu un politist care se va razbuna pentru neinplinirile lui?

Chiar nu ati intalnit niciunul care sa va ierte atunci cand ati gresit?

Poate o sa va ceara documentele si o sa va spuna ,,buna seara, va multumesc frumos".

Personal inca nu am intalnit un politist care sa aplice o sanctiune cuiva pentru ca a fluierat in biserica sau pentru ca nu-i place fata lui.

Cetatenii cinstiti ar trebuii sa-i considere pe cei care apara legea prieteni ai lor si sa se bucure atunci cand vad o patrula pe strada.

Nu persoane de care trebuie sa te feresti.

Parerea mea.

Modificat de Elvis
  • Apreciez 1
Publicat

Vad cum zi de zi colegi de-ai mei, mai ales cei cu foarte mult bun simt , sunt ultragiati, batuti, scuipati, batjocoriti, injurati etc tocmai de catre ,,domnisoarele pudice" despre care tocmai vorbeati.

Bunul simt e confundat cu slabiciunea, de multi oameni. D-asta se intampla asa.

Publicat

Văd că din două trei postări am reuşit să supăr suficiente persoane de pe forum şi să mă îndepărtez mult de subiect, suficient cât să înceapă să-mi pară rău că am început această discuţie. O să încerc să fac câteva precizări care să repare din impresiile lăsate dar vă rog să plecaţi de la prezumţia că sunt de bună credinţă, că nu doresc să judec sau să ofensez pe nimeni individual şi nici colectiv. Am încercat să folosesc un limbaj cât mai modest şi umil tocmai pentru a evita astfel de situaţii, dar se pare că nu sunt prea priceput în ale comunicării.

Pornind de la frazele domnului Elvis, cum că i se pare că metodele miliţienilor erau foarte eficiente, că este sătul de vorbe frumoase şi că cei din poliţie care sunt politicoşi şi cu bun simţ sunt constant victime ale ultrajului ş.a., raportându-mă la postarea mea anterioară în care vorbeam de preeminenţa echilibrului sufletesc şi a înţelepciunii în activitatea poliţienească şi la ceea ce am aflat în mod direct despre unele metode miliţieneşti, am crezut că domnul Elvis, poate dintr-o stare de nemulţumire faţă de situaţia de moment, ar fi în favoarea unei atitudini mult mai aspre, mai agresive, mai lipsită de răbdare sau uneori chiar abuzive, a poliţistului faţă de cetăţeni. Văzând reacţiile, înţeleg acum că m-am hazardat.

Deşi nu am vrut să merg prea departe cu destăinuirile personale, mă văd nevoit să spun că bunicul meu nu a fost, din păcate, un poliţist care să aducă cinste uniformei sale, el fiind primul care recunoştea acest lucru. Constant în ultimii săi ani de viaţă, mai cu seamă când mi-am exprimat şi eu interesul pentru o carieră de poliţist, mi-a destăinuit că faptul intrării în miliţie a fost cea mai mare eroare a vieţii sale. Ca argument mi-a adus multe exemple de comportament abuziv pe care el însuşi le-a avut faţă de unii concetăţeni ai săi, iar apoi când a reuşit să se transfere la birou, faptul că nu a ştiut să pună piciorul în prag şi s-a făcut complice prin pasivitate altor nereguli grave şi unor suferinţe care au tarat vieţi. Toate acestea au fost destăinuiri pe care un bunic le face nepotului său. Nu s-a desolidarizat nici o clipă de colegii săi, dintre care mulţi încă sunt în viaţă şi pe care îi cunosc sau care îmi sunt vecini, ci a reuşit să delimiteze mereu, foarte bine slăbiciunile omeneşti de omul propriu-zis. Când v-aţi referit la metodele miliţienilor nu am avut în minte manualul de tactică criminalistică ci m-am raportat la aspectele de mai sus.

Domnului Lord nu prea ştiu ce să-i răspund.. tocmai că nu blamez/răstignesc miliţienii în corpore, ci am vorbit despre ceea ce ştiu, despre cazul bunicului meu, despre un caz individual, pentru a se înţelege fidel care este modalitatea mea de a mă raporta la o temă pe care nu eu am adus-o în discuţie. Am folosit exemplul bunicului meu, crezând că domnul Elvis se referă la mijloacele brutale/abuzive ale miliţie, acesta fiind motivul pentru care am scris între paranteze că presupun că ne referim la aceleaşi metode. Nu îmi reneg/judec bunicul Doamne, fereşte! Încerc pe cât posibil să îmi asum smerit şi cele bune şi cele rele ale sale, aşa cum m-a învăţat el să procedez, pentru că greşelile lui au reprezentat un manual de viaţă pentru mine. Dacă a spus că nu era mându de cariera sa de poliţist, nu a făcut-o pentru că nu a prins hoţi sau că nu şi-ar fi făcut datoria, că şi-ar fi judecat colegii, ci pentru că atunci când trebuia să slujească omul a slujit orgoliului său sau lăcomiei sale, cruzimii sale sau unor alte defecte pe care şi le-a reconoscut deschis spre sfârşitul vieţii sale şi că prin această atitudine au avut de suferit persoane nevinovate, inclusiv cei din familia sa. Iertaţi-mă că fac spovedanii personale, în orb pe net, dar aceste destăinuiri nu ar fi necesare dacă s-ar încerca o minimă disponibilitate de a înţelege omul iar nu discursul. Bănuiesc că a înfiera cu mânie proletară e şi el un reflex de discurs şi că nu v-aţi referit totuşi, propriu-zis, la cele scrise de mine.

În final, domnului Elvis, acel fragment pe care dumneavoastră l-aţi reluat trebuie citit în context, anume în care eu făceam referire la "miliţieni", eventual la "poliţiştii care s.au săturat de vorbe frumoase", la cei care sunt bătuţi/înjuraţi etc. Consideram aşadar că în ipoteza în care poliţiştii de acum ar reveni la metehnele pe care eu le atribuiam (eronat?) miliţienilor, nu aş vrea să mă întâlnesc cu unul atunci când nu se află în toane bune, eventual să îşi verse amarul pe mine. Nu am întâlnit până acum un poliţist care să-mi vorbească urât (în sensul de a folosi cuvinte vulgare), să nu-şi respecte (formal) uniforma sau să nu-şi respecte statutul, însă conjunctural am observat şi defecte omeneşti despre care nu ţin deloc să vorbesc, dar care au provocat o conduită departe de aşteptări. Nu m-am victimizat vreodată, nici nu am aşteptări supra umane de la persoane care intră deseori în contact cu atitudini antisociale şi, în principiu nu mă aştept să-mi vorbească poliţistul ca stewardesa, recepţionera sau ospătarul. Poate, pentru unele cazuri de excepţie, aţi observat şi dumneavoastră cazuri ca cele despre care vorbesc.

Domnule lionn, vă mulţumesc pentru intervenţie şi pentru detalii. Nu cunosc nimic din analiza tranzacţională, ci doar am preluat o noţiune întâlnită aici pe site.

Mi-e evident că nu are rost să mă apuc să scriu despre lucruri pe care nu le pot cuprinde intelectual nici măcar la nivel de reprezentare şi e evident că aş fi mai câştigat dacă aş continua documentarea decât să-mi dau talentele pe faţă în referate de clasa a cincea şi să abuzez de răbdarea dumneavoastră pe acest forum. Vă mulţumesc sincer pentru amabilitatea cu care mi-aţi răspuns şi mi-aţi suportat confuziile şi răutăţile voite şi nevoite. Vă doresc să aveţi parte de vremuri mai bune şi individual şi dpdv al profesiunii dumneavoastră. Doamne, ajută!

  • Apreciez 3
  • Displace 1
  • Moderator
Publicat

Nu trebuia să te chinui să scrii un ditamai post. Puteai să ne spui mult mai simplu şi concis, cum îţi doreşti tu să fie un poliţist. Nu eşti nici primul şi cu siguranţă nici ultimul.

Ştim şi noi ... îţi doreşti un poliţist echilibrat, calm, care să nu fie afectat de problemele cotidiene, să uite de problemele familiare, financiare, etc să se adreseze cu un deosebit respect, solicitudine şi chiar puţină umilinţă, atunci când intră în contact cu tine. DAR când e vorba despre ceilalţi ... presupuşi infractori, interlopi, mafioţi, etc să fie intrasigent, neînduplecător, dur şi să-i pună la punct fără nicio ezitare.

Ei bine, ştim şi noi că ăsta e profilul ideal al unui poliţist, dar în realitate lucrurile nu sunt deloc atât de clare şi e imposibil pentru o fiinţă umană să reacţioneze aşa cum scrie prin teorie. De ce? E simplu, pentru că în stradă nu scrie pe fruntea nimănui "infractor", "mafiot" sau "interlop". Toţi au aceleaşi drepturi şi trebuie trataţi la fel. Iar aceste lucruri, românul nu doreşte să le priceapă, probabil datorită democraţiei prost înţelese, pentru că acelaşi român când merge pe afară, uită instant de democraţie sau drepturi şi nu mai este deloc deranjat de tonul cu care i se adresează poliţistul austriac, german, etc. Ba mai mult, chiar dacă îl şi tăvăleşte ăla puţin ... nu îl percepe ca pe un abuz, cum ar fi făcut-o în ţara lui, ci cade în admiraţia lui, povestind cu mândrie şi prietenilor de acasă.

Dar asta e ... suntem un popor de ipocriţi.

  • Apreciez 3
Publicat (modificat)

Postul lung era o încercare de a scuza anumite confuzii pe care le-am creat.

Modul în care credeţi dumneavoastră că eu consider că ar trebui să fie un poliţist nu are nici cea mai mică legătură realitatea. Ar trebui să fiu niţel cretin să mă aştept ca poliţistul să fie un roboţel neafectat de probleme cotidiene, rupt de realitate, calm în sensul de placid/indiferent/apatic, solicitudine în sensul de amabilitate greţos-dulceagă, în stilul martorii lui Iehova (scuze celor sensibili), umilinţă în sensul de slugărnicie, toate acestea într-o măsură mai mică sau mai mare, funcţie de individ. Ori să fie un grabnic agă al ordinii publice, să taie şi să spânzure după cum bate vântul delaţiunii.

În principiu, dacă e să am vreo aşteptare de la poliţişti, aceea se referă la modalitatea în care unii dintre dumneavoastră, îşi scuză defectele prin faptul că românii nu le înţeleg profesia şi că îi văd, pasă-mi-te, complet eronat. Eu aş vrea (la modul real, dar nu-mi fac iluzii) ca fiecare medic, poştaş, poliţist, porcuror etc. să-şi asume mai întâi rolul de om normal, întreg la minte şi la suflet, verde, fără orgolii casante, fără sensibilităţi de domnişoară sau manii de autojustificare/autovictimizare, să fie de bună credinţă şi croit din plămada deţinuţilor politici din secolul trecut. Nu vreau să cad în capcana clişeelor, dar nici nu e corect să vă las să-mi atribuiţi asumpţii gratuite şi inexacte. Nu a fi poliţist e o stare de spirit.. a fi om e o stare de spirit. Mi se pare că a pune vocaţia profesională înaintea datoriei de a fi om e o mare ţeapă. Fiecare este dator să-şi scarmene conştiinţa şi să recunoască faţă de sine că e leneş dacă stă pe net în timpul servciului, că de fapt e laş şi fricos când se preface că aplică nuş ce gradualitate, că-i crapă pielea de infatuat când se crede intransigent în exerciţiul funcţiunii, iar nu să se ascundă după statutul de poliţist/et ejusdem farinae, care vezi bine, nu poate fi înţeles de tot profanul.

Indiferent de profesie, oricât de ermetică şi oricâtă influenţă ar avea asupra psihicului şi comportamentului fiecăruia, lipsa caracterului, bolile sufleteşti de tot felul, sunt întotdeauna evidente.

Am spus toate astea pentru că şi unii poliţişti şi alte categorii profesionale care implică mai mult sau mai puţin exerciţiul autorităţii de stat, îşi ascund mizeriile în spatele statutului, iar când unii dintre noi ăştia mai mici, ne găsim strigând că "împăratul e gol", ne trezim catalogaţi ca ipocriţi ori cu aşteptări absurde oi incapabili de a înţelege resorturile fine ale profesiei (la care aspirăm de fapt complexaţi de condiţia noastră minoră).

Nici acest comentariu nu e un atac la persoană şi mi-ar părea sincer rău să fie interpretat în acest sens. Nu-mi permit în condiţia în care sunt acum să arăt cu degetul, însă cred că oricine cu o minimă sinceritate şi un spirit de observaţie mediocru poate ajunge la aceleaşi concluzii. Repet, e cam singurul lucru pe care l-aş avea de reproşat unor puţini colegi ai dumneavoastră. Altfel, deşi nu despre asta era vorba, îmi doresc o ţară de poliţişti din fibra lui Tudor Gheorghe.

Modificat de Utzu
  • Displace 2
  • Moderator
Publicat

Ipocrizia este la ea acasă aici în România.

Iar dacă nu ai observat până acum, atunci nu cred că e deloc corect să vorbeşti despre sinceritate sau spirit de observaţie.

În plus, din ultimele postări, m-ai convins că eşti prizonierul unor frustrări şi complexe în ceea ce priveşte această categorie profesională, din moment ce vorbeşti de datoria de a fi om ca şi cum ar fi ceva incompatibil cu vocaţia profesională.

Publicat (modificat)

Domnule Utzu eu recunosc ca a fi politist este o stare de spirit.

Insa daca dumneavoastra ne cereti sa spunem ce probleme avem ca mai apoi sa ne certati ca ne plangem........

Cu privire la bolile sufletesti, cred ca nu trebuie sa amintiti despre acest subiect.

Dupa un studiu facut de catre Directia Medicala a MAI , nu de catre sindicate sau CNP, durata medie de viata a politistilor din operativ este de 62,5 ani.

Va puteti inchipuii cum ar arata un studiu facut pe bune?

Asta este realitatea domnule Utzu, restul e tacere..........

,,Bine ne pot face numai unii oameni; rău ne pot face toti."

,,Ipocrizia lumii este de a aprecia un om atunci cand nu mai este."

Modificat de Elvis
  • Apreciez 1
Publicat (modificat)

Utzu, eu ți-am dat o bilă verde, pentru că...că ai început să te spovedești și tu ca bunicul tău. Asta, reprezintă un lucru bun. În ipoteza în care ve ajunge polițist vreodată să nu faci ce a făcut bunicul tău.

Ce au postat ceilalți colegi forumiști, polițiști, reprezintă trăiri personale ale fiecăruia. Ai fi putut singur să constați că, nici pe departe nu sunt genul de oameni care s-ar deda la abuzurile pe care ți le-a povestit bunicul tău.

...și apropo, Cătăline, și eu sunt polițist, din tată în fiu...

Modificat de lionn
  • 11 luni mai târziu...
  • Membru
Publicat (modificat)

Situaţie gravă FĂRĂ PRECEDENT în cadrul Poliţiei Române. Ne-am întors în trecut cu 50 de ani

Poliţia Română nu mai are acces la bazele de date cu amprentele suspecţilor, precum şi cu fotografiile acestora, de aproape trei luni.

De atunci, mii de dosare nu se pot lucra, iar amprentările făcute în această perioadă nu se pot introduce în sistem.

EXPLICAŢIA AUTORITĂŢILOR:

Toate unităţile de poliţie din ţară au fost informate cu privire la acest incident, însă nimeni nu scoate o vorba despre asta.

Această situaţie împiedică finalizarea anchetelor în desfăşurare, deoarece poliţiştii nu mai pot verifica amprentele suspecţilor, lucru ce îngreunează procesul de stabilire al vinovaţilor.

http://www.antena3.ro/romania/situatie-grava-fara-precedent-in-cadrul-politiei-romane-ne-am-intors-in-trecut-cu-50-de-ani-183816.html

IItaaaa vereeee, se trezira si astia, dau un breaking news despre stire veche de 6 luni (cel putin asa mi-au zis oamenii cand am avut si noi nevoie de AFIS), nu de 3 luni.

Modificat de Ben
  • Moderator
Publicat

Punem pariu că această problemă se va rezolva în urma acestei știri?

Țara asta a ajuns să fie condusă în funcție de ce apare pe la televizor. Degeaba țipă polițiștii că nu au benzină sau că nu funcționează ceva ori că nu există bani pentru expertize, degeaba spun polițistii care sunt problemele cu care se confruntă ... pe nimeni nu interesează, decât dacă apare la televizor.

După ce apare la televizor, hopa!!! Toți conducătorii se dau peste cap, se zbat și își storc creierașii ... iar problema se rezolvă imediat.

Dacă la televizor apare o știre, urmată de dezbaterea publică aferentă, conform căreia nu știu ce asociație este bășicată, supărată sau oripilată că prin manualele de religie este o greșală gramaticală, tot guvernul, ministerele și absolut toți factorii de răspundere își canalizează atenția pe această „problemă națională”, pe nimeni de acolo de sus nu-i mai interesează problemele cu adevărat strigente și ale căror consecințe sunt incoparabile ... și uite așa, țaa asta este condusă în funcție de ce apare la televizor.

  • Apreciez 2
  • Membru
Publicat (modificat)

Macar atata sa se intample si macar astfel de foloase sa mai putem trage de pe seama unei asemenea prese. Evident ca s-au basicat cativa de pe la varf, pana acum durandu-i in ...partea cu care gandesc uneori, dovada fiind harneala asta ieftina de 2 lei, ca altfel n-am cum sa-i spun, de genul " au fost luate deja masuri in vederea remedierii problemei, au fost deja contactati reprezentanti tehnici, etc etc". Bai ce sa vezi, de vreo cateva luni incoa ii tot contacteaza, mai exact de 6 luni. Asta sau de fapt n-au facut nimic in tot acest timp in care probabil pt alte porcarii au gasit banii (cum ar fi bugetul clubului Dinamo, care am inteles ca ar fi de 100.000 euro/an), urmand sa faca ce tot promit prin reportajul respectiv.

Modificat de Ben

Pentru a adăuga comentarii este necesară înregistrarea sau autentificarea

Trebuie să aveţi un cont de membru pentru a adăuga comentarii

Înregistrare membru

Înscrierea unui nou cont de membru. Este foarte uşor!

Înregistrare cont nou

Autentificare

Aveţi deja un cont de membru? Conectaţi-vă aici.

Autentificare în cont
×
×
  • Adaugă...

Informaţii importante

Am plasat cookie-uri strict necesare pe dispozitivul dvs. pentru afişarea optimă a paginilor. Puteţi în orice moment să modificaţi setările cookie-urilor, altfel vom presupune că sunteţi de acord să continuaţi. Utilizând acest site, sunteţi de acord cu Termenii şi condiţiile de înregistrare şi Politica de confidenţialitate.