Jump to content
POLITISTI.ro

Principalele probleme ale politistilor si ale Politiei Romane


Utzu
 Share

Recommended Posts

Bună seara!

Aş dori să încropesc un soi eseu despre politia romană, care să mă ajute pe mine (în primul rând) dar şi pe alţi apropiaţi ai mei să înţelegem mai bine ţara în care trăim. Presupunând că veţi găsi timp şi disponibilitate, vă rog să-mi indicaţi succint sau după cum veţi considera necesar, pe privat sau pe public, care sunt principalele 15-20 (poate chiar mai multe) probleme cu care dumneavoastră ca profesionisti, ca indivizi dar şi ca instituţie/colectiv vă confruntaţi. Mi-ar folosi o perspectivă "from the inside", iar nu reluarea limbajului de lemn al mass mediei/politicienilor despre "problemele sistemice", limbaj care m-a obligat să apelez la dumneavoastră. Nu doresc din partea dumneavoastră destăinuiri personale ci mai degrabă vă propun un exerciţiu de gândire analitică, asta pentru cei care în aceste vremuri, mai au chef de aşa ceva. Aşadar, mă gândeam la ceva care să pornească de la logistică, statutul real al politistului raportat la perceptia cetăţeanului, apoi raportat la ierarhie (eventual perspectiva vlădică vs opincă, dar probabil cer prea mult :D ), relaţii general-umane cu semenii/familia, relaţii profesionale cu alte instituţii/categorii profesionale magistraţi, servicii de siguranţă naţională/protecţie internă, mass media, intelectuali de marcă/recunoscuţi sau nu, avocaţi, infractori etc., iniţiative legislative de interes, orice altceva ce veţi considera dumneavoastră a fi relevant. Prin poliţie eu înţeleg mai cu seama partea de judiciar şi ordinea publică. Eseul, presupunând că va fi redactat, intenţionez să-l public pe un site/blog cu un trafic mic/moderat, eseu pe care îl voi prezenta şi celor interesaţi dacă vor exista, pe mesaj privat.

În speranţa că nu abuzez de amabilitatea dumneavoastră, vă salut cu sinceră consideraţie! Doamne, ajută!

Link to comment
Share on other sites

  • Moderator

Informaţiile ce te interesează le găseşti deja postate pe forum, numai că trebuie să ai puţină răbdare şi să citeşti cât mai mult, pentru că subiectele respective au fost discutate şi dezbătute separat, în topic-uri diferite.

Link to comment
Share on other sites

:) aşa este.. mi-am petrecut deja câteva ore bune lecturând. încercam şi o variantă mai comodă. Sper să nu fie cu supărare. Vă mulţumesc oricum pentru răspuns şi insist cu rugămintea de mai sus, pentru persoanele care au câteva clipe în plus.. Edited by Utzu
Link to comment
Share on other sites

  • Moderator

Pentru ca aceasta institutie, denumita inca Politia Romana, sa aiba o eficienta sporita si sa poata castiga increderea cetatenilor, legislatia ce reglementeaza acest domeniu trebuie sa ofere o minima independenta fata de structurile administrative ale statului, atat cele centrale cat si cele locale.

Nu poti cere impartialitate si corectitudine unor persoane ce ocupa functiile de conducere (aici ma refer atat la functiile de conducere din administratia centrala, locala cat si cele din conducerea politiei) cu sprijin politic si in urma unor cotizatii consistente, este doar o utopie sa credem contrariul.

Daca societatea doreste sa aiba o institutie de aplicare a legii normala, care sa actioneze numai in baza legii, atunci ea trebuie sa realizeze ca o astfel de institutie nu trebuie sa aiba nicio legatura sau influienta din lumea politica, iar cand acest popor o sa inteleaga lucrul asta, abia atunci putem visa la vremuri mai bune.

In general, societatea civila se bucura cand atributiile politistului sunt ciuntite, cand politistului i se stirbeste autoritatea, fara sa realizeze ca aceste lucruri se rasfrang in primul si in primul rand asupra lor, a cetatenilor de rand, a oamenilor cinstiti. Asta se intampla si acum, cu acest "maret" proiect privind desfiintarea Politiei Romane si trecerea sub coordonarea primarilor. Vedem cu toti ce specimene ajung primari in urma votului cu plasuta, iar o politie aflata sub conducerea directa a unor asemenea "specimene" nu poate avea niciodata o eficienta si o prestanta similara celor din tarilor cu apa calda, la care ne place sa facem referire.

  • Upvote 8
Link to comment
Share on other sites

Domnilor vă multumesc mult pentru amabilitate!!! Eram ferm convins că mi-aţi şters postarea iniţială şi că am greşit intervenind pe un site cu public exclusiv profesional. Am şi bombănit eu câte ceva printre dinţi, fapt pentru care îmi cer sincer iertare, mai cu seamă acum când domnul elvis m-a făcut să-mi dau palme. Sunt un bugetar sărac, căsătorit, cu copil, cu studii medii (deşi deţin o diplomă de licenţă - mizez pe intuitia dumneavoastră să pătrundeţi evidentul paradox), destul de bine informat. Eram la curent cu multe dintre problemele semnalate de dumneavoastră, pe altele le intuiam (pe principiul.. realitatea întrece toate aşteptările), dar vă spun sincer că surpriza cea mai mare care m-a lovit pe acest forum este starea dezolantă de spirit. E greu de explicat sentimentul pe care îl are un alogen când se loveşte de mărturiile de pe acest site, cu atât mai mult cu cât văzusem în episodul de la Cotroceni o palidă zvâcnire a unui sentiment de demnitate umană şi profesională, nu numai dispărută.. dar care nici măcar nu mai e recunoscută ca şi concept/noţiune în această ţară. (expresia mi s-a părut atunci deplasată, dar acum înţeleg premisele acestei exagerări). Am cunoscut şi destule(?!?) dintre părţile rele ale Poliţiei Române, unele în mod direct, deşi încerc din răsputeri să fiu cât mai îngăduitor din fire, părţi care alimentează campania sustinută împotriva dumneavoastră, dar oricum nu aveam o imagine coerentă asupra stării de fapt, alternând impresiile după programul jurnalulelor de ştiri. M-am rugat si eu pentru colegul dumneavoastră Codrut Oprea şi am înjurat cap coadă toată suflarea politistă când au intrat mascatii aiurea de 2 ori într-o săptămână peste unii fără vină (iarăşi iertare - echilibrul nu e punctul meu tare).

Revenind la eseul pe care îl doream redactat, mi-e acum clar că mi-ar trebui să scriu o teză de doctorat, oricum ceva mult peste posibilităţile mele intelectuale şi de altfel. Am dat pe net şi peste vreo două strategii de ordine publică, pe care le consider cel puţin nepotrivite ca mod de redactare dar mai ales dpdv al conţinutului, mult prea literaro-barbologesc(sic :D) şi care nu au ABSOLUT nimic de-a face cu problemele semnalate pe acest forum. Cred că le şi percepeţi ca un soi de insultă, eu cel puţin aşa le-aş considera.. nu că nu ar fi nevoie de un plan coerent de însănătoşire a Poliţiei Române sau a climatului public. Dacă voi reuşi să încheg ceva care să nu se constituie afront indirect adus profesiei şi problemelor dumneavoastră, deşi e puţin probabil, voi posta un link - sub rezerva cenzurii admin-ului. Vă mulţumesc, încă o dată pentru timp şi solicitudine şi vă asigur de toată consideraţia mea! Doamne, ajută!

  • Upvote 3
Link to comment
Share on other sites

Bună ziua!

Revin cu câteva nelămuriri, pentru cei ce au o clipă în plus. Nu solicit lămuriri extinse ci eventual câteva trimiteri spre surse mai detaliate.

Mai intai de toate, domnul Elvis vorbea despre desfiinţarea sectoriştilor din 2002. Înţeleg că s-a transformat în politia de proximitate, după model elveţian. Nu înţeleg ce anume presupune operaţiunea de desfiinţare; adică s-au înfiinţat alte structuri, alte atribuţii, s-au eliminat din atribuţii? În 2 propoziţii, de ce e cel mai mare dezastru (e evident că a crescut nesiguranţa publică dar care au fost cauzele, ce anume a blocat acest angrenaj?

Iertaţi-mă vă rog, sunt un profan absolut pe cale să-mi dau cu părerea despre aspecte despre care nu am nici o idee.

Apoi, controalele economice în prezenţa cui trebuiau realizate? Ce anume s-a întâmplat în economie şi comerţ (înainte şi acum)? ( iarăşi.. văd că s-a dărămat coşmelia comerţului cu amănuntul şi că în această componentă (principală?) a economiei noastre e vestul sălbatic, dar care ar fi principalele 2 cauze/probeleme dpdv al controalelor de care vorbiţi, a activităţii dumneavoastră?)

Despre înfiinţarea secţiilor de poliţie din rural? Cu ce diferă de posturile de poliţie deja existente. Spre exemplu (concret) am înţeles acum că politistii din satele/comunele din preajma Moineştiului trebuie să se prezinte la intrarea/ieşirea din tură la Moineşti de unde se ridică instrucţiunile privind traseul.. deşi locuiesc în comunele în care ar trebui să patruleze.. Noi cei din afară nu conştientizăm astfel de schimbări la nivel de organizare instituţională, a limitării sau a sporirii atribuţiilor şi în principiu singura observaţie pe care o putem face asupra activităţii dumneavoastră se referă la mutarea unui sediu sau achiziţionarea/înzestrarea unor departamente cu maşini străine.

Cu amară empatie vă asigur că nu sunteţi singura categorie profesională batjocorită de dragii noştri guvernanţi.

Iarăşi, aş vrea să-mi indicaţi o sursă de unde aş putea înţelege, fără riscul speculaţiilor, ce a însemnat demilitarizarea din punctul de vedere al contactului cu cetăţeanul. De ce mi-e mai bine sau de ce mi-e mai rău, din această privinţă? Cum anume impietează gradele militare asupra activităţii dumneavoastră?

Probabil că v-aţi pus mâinile în cap deja, văzând că nu am nici în clin nici în mânecă cu activitatea dumneavoastră. Însă ar fi bine să observaţi că fac parte din categoria celor relativ informaţi, căci la nivel de populaţie habar nu avem ce se petrece cu dumneavoastră, ce anume presupune această perpetuă reformă a poliţiei române şi că în principiu, nici nu mai suntem sensibili la alte ştiri depre poliţie, cu excepţia abuzurilor/neregulilor care vă sunt puse pe drept ori pe nedrept în cârcă.

Cred că ar trebui ca CNP sau altă entitate să forţeze cumva în dezbatere publică (cât de cât consistentă) unele probeleme ale dumneavoastră. Altfel ne plânge degeaba de lipsa de solidaritate, cât timp noi avem impresia că Poliţia română e "stat în stat" şi că "te-ai scos" dacă ai intrat în sistem ş.a.

Când zic dezbatere publică nu mă refer la prezenţe tv, comunicate fade, people-skillzul domnului Ciocan sau a purtătorilor de cuvânt ai IPJ-urilor. Aş dori o inţiativă care să ni se adreseze nouă din care să înţelegem, măcar la modul general, reperele de interes public din cadrul acestui pilon al statului.. dar deja asta e o altă discuţie..

Revin aşadar cu rugămintea de a mă lămuri pe chestiunile indicate, fie cu 2-3 cuvinte fie cu trimiteri spre alte surse (online vă rog). Spor!

Doamne, ajută!

Link to comment
Share on other sites

  • Moderator

Demilitarizarea poliţiei a fost o condiţie pentru a intra în UE, ce se regăsea în capitolul JAI (Justiţie şi Afaceri Interne). Acolo în nicio ţară sistemul poliţienesc nu are legătură cu sistemul militar. Probabil că ai să întrebi de ce? Sau ce este rău în asta?

E simplu. Prin natura ei, această instituţie are un rol represiv/coercitiv peste tot în lume, diferenţa este că în statele cu democraţii moderne civilul sau mai corect spus, cetăţeanul contribuabil, NU este cercetat, investigat, sancţionat sau reţinut de militari. Aceste sisteme sunt specifice regimurilor totalitare. Pentru că cercetarea, investigarea, menţinerea ordinii publice sau reţinerea, arestarea percheziţionarea, etc unui cetăţean trebuie să se facă tot de către civili, fără ca cei ce fac parte din vreun sistem militar să aibă vreo implicare în acest lanţ şi într-un mod transparent. Pentru că sub paravanul sistemului militar nu mai poate exista sau fi garantată aceea transparenţă, nu mai pot fi garantate respectarea tuturor drepturilor cetăţenilor, din moment ce militarul este supus altor reguli, el este cercetat şi judecat de un alt sistem distinct al justiţiei, iar sistemul militar, prin natura lui, este (sau cel puţin ar trebui să fie) mai închis pubilicului. Sub acest paravan al secretului militar se pot ascunde sau muşamaliza multe abuzuri împotriva cetăţenilor, de aceea nicăieri în tările cu o democraţie consolidată şi adevărată NU vei vedea că un civil este legitimat, controlat, percheziţionat, cercetat, investigat sau reţinut de către un militar, decât în situaţii de excepţie.

La noi în schimb, foştii colonei şi generali aflaţi acolo sus, nu au dorit să-şi piardă acele grade/privilegii/etc şi de aceea demilitarizarea nu s-a făcut decât pe hârtie. Sistemul este identic, numai că s-au schimbat denumirile. Gradele militare au devenit grade profesionale, sistemul în esenţă a rămas la fel, numai că au fost nevoiţi să mai introducă câteva drepturi (sindicate, organizaţii profesionale, etc) pentru ca simularea unui sistem civil să fie convingătoare pentru europeni. Şi ca să înţelegi mai bine, am să-ţi dau un exemplu.

La o formaţiune de investigaţii criminale există două categorii de poliţişti, respectiv ofiţeri şi agenţi, asta cu toate că ei fac exact aceeaşi muncă, sau mai bine spus fac o muncă identică. Deci unui agent îi sunt repartizate dosare penale pentru a le soluţiona la fel ca şi unui ofiţer, dar cu toate astea există o diferenţiere între ei în ceea ce priveşte drepturile. Sau cu alte cuvinte, muncitorii de acolo deşi fac aceeaşi muncă sunt împărţiţi în două categorii.

Pe când în ţările unde sistemul poliţienesc nu mai are legături cu sistemul militar, există două categorii mari şi late. Muncitorii şi şefii. Deci nu există muncitorii, nişte şefuleţi mai mici şi şefii ca la noi. Acolo poliţistul este apreciat şi recompensat după rezultatele pe care le obţine şi nu în funcţie de categoria de personal din care face parte. Dacă e să facem o comparaţie, este exact ca într-o fabrică, unde există o echipă de muncitori şi un şef care-i conduce. De aceea prin poliţiile din alte ţări, nu vei găsi deloc atât de muţi ofiţeri ca la noi (bine, acolo aceştia se numesc căpitani/sergenţi/etc).

În concluzie, la noi în ţară demilitarizarea s-a făcut numai formal, pe hârtie.

  • Upvote 3
  • Downvote 1
Link to comment
Share on other sites

Vă mulţumesc mult pentru proptitudine şi pentru că v-aţi obosit să-mi explicaţi lucruri evidente, dar care mi-ar fi luat semnificativ de mult timp să le înţeleg de unul singur. O zi cât mai bună vă doresc (eventual interes să-mi lămuriţi şi celelalte dileme indicate :D)..

Link to comment
Share on other sites

  • Moderator

despre desfiinţarea sectoriştilor din 2002. Înţeleg că s-a transformat în politia de proximitate, după model elveţian. Nu înţeleg ce anume presupune operaţiunea de desfiinţare; adică s-au înfiinţat alte structuri, alte atribuţii, s-au eliminat din atribuţii? În 2 propoziţii, de ce e cel mai mare dezastru (e evident că a crescut nesiguranţa publică dar care au fost cauzele, ce anume a blocat acest angrenaj?

Desfiintarea sectoristilor a insemnat indepartatrea politistului de comunitate, indepartarea de cetatean, pentru ca nimeni nu cunostea mai bine decat acestia problemele oamenilor din zonele lor de responsabilitate.

Sectoristul avea posibilitatile si parghiile necesare sa culeaga informatii calificat (o activitate ce sta la baza muncii de politie din toata lumea, nu numai la noi), sa cunoasca populatia, sa ajute si sa atraga de partea sa cetatenii cinstiti si totodata avea la dispozitie toate masurile coercitive disponibile unui politist (cercetarea, trimiterea in judecata si arestarea infractorilor, sanctionarea contraventionala etc.), spre deosebire de politistii de proximitate care erau intr-un numar redus (2-3 pe o intreaga sectie de politie, zona de responsabilitate ce anterior era acoperita de 15 -20 de sectoristi) si nu puteau cunoaste populatia, teritoriul la fel ca sectoristul, care era aproape zilnic prezent in sector.

Politistii de proximitate se puteau plimba 24 din 24 in zona de responsabilitate si nimeni nu venea sa discute sau sa le spuna ceva, decat in cazul in care urmarea sau avea nevoie de ceva. Tocmai aceasta e diferenta care ii facea pe sectoristi sa stie tot ce misca prin sector, pentru ca lumea se lovea de ei, avea nevoie de ei sau se temeau de ei. Nici pe vremea sectoristilor nu venea nimeni sa discute cu ei, asa fara vreun interes sau datorita simtului civic.

Noi romanii nu am avut niciodata si nici nu o sa avem un simt civic dezvoltat, iar acest lucru sta la baza functionarii politiei de proximitate - un concept ce a dat rezultate doar in tarile occidentale.

Despre înfiinţarea secţiilor de poliţie din rural? Cu ce diferă de posturile de poliţie deja existente. Spre exemplu (concret) am înţeles acum că politistii din satele/comunele din preajma Moineştiului trebuie să se prezinte la intrarea/ieşirea din tură la Moineşti de unde se ridică instrucţiunile privind traseul.. deşi locuiesc în comunele în care ar trebui să patruleze.. Noi cei din afară nu conştientizăm astfel de schimbări la nivel de organizare instituţională, a limitării sau a sporirii atribuţiilor şi în principiu singura observaţie pe care o putem face asupra activităţii dumneavoastră se referă la mutarea unui sediu sau achiziţionarea/înzestrarea unor departamente cu maşini străine.

Situatie similara cu cea privind desfiintarea sectoristilor, acest concept indeparteaza politistul de cetatean.

Omul de la tara percepe politistul care sta permanent in localitatea lui ca pe unul de-al sau, doarme tot acolo cu ei in sat, stie unde il poate gasi la orice ora, ii cunoaste problemele etc. intr-un cuvant, e unul de-al lor si il percepe ca atare, nu se fereste de el si ii poate spune tot ce il doare.

Acum, taranul nu mai are unde si la cine sa apeleze, nu se mai poate duce la postul de politie sa-si spuna pasul, trebuie sa sune la 112 sau sa parcurga cel putin cativa zeci de km pentru o amarata de plangere.

Diferenta de comportament o putem observa daca analizati comportamentul unui om simplu de la tara cand vine la oras si bate pe la usile institutiilor.

Asta e adevarata problema, politistul din mediul rural nu va mai putea culege informatii si nici nu o sa mai cunoasca populatia cum o cunoastea cel de la postul de politie.

Iarăşi, aş vrea să-mi indicaţi o sursă de unde aş putea înţelege, fără riscul speculaţiilor, ce a însemnat demilitarizarea din punctul de vedere al contactului cu cetăţeanul. De ce mi-e mai bine sau de ce mi-e mai rău, din această privinţă? Cum anume impietează gradele militare asupra activităţii dumneavoastră?

Demilitarizarea politiei s-a facut obligatoriu si strict pentru respectarea legislatiei si a principiilor europeane, sa putem adera la UE, intrucat conform acestor norme nu se dau atributii de cercetare penala unor institutii militare.

Nu se admite intr-o societate democratica amestecul militarilor in cercetarea, urmarirea penala si exercitarea actelor procedurale, pentru a nu se acoperi ca inainte, sub pretextul secretelor militare, activitati la care se impune din punct de vedere legislativ transparenta si asistenta civila, informare publica a actiunilor, etc.

Nu are rost sa mai insist pe acest subiect, intrucat a explicat detaliat si corect Catalin mai sus.

Cred că ar trebui ca CNP sau altă entitate să forţeze cumva în dezbatere publică (cât de cât consistentă) unele probeleme ale dumneavoastră. Altfel ne plânge degeaba de lipsa de solidaritate, cât timp noi avem impresia că Poliţia română e "stat în stat" şi că "te-ai scos" dacă ai intrat în sistem ş.a.

Atat CNP-ul cat si absolut toate sindicatele politistilor sunt conduse de niste oportunisti, niste oameni care isi urmaresc doar interesul personal si care nu au pic de demnitate. Toti acesti "lideri" cand ajung in acele functii, uita de unde au plecat, incep sa se creada un fel de profeti si considera ca au devenit mai destepti peste noapte. Mai pe romaneste asa: cred ca le-a mai crescut un ou, iar acum au trei fata de ceilalti fraieri care au ramas cu cate doua.

Ce asteptari putem avea de la astfel de oameni?!?!

  • Upvote 3
Link to comment
Share on other sites

  • Moderator

Referitor la desfiinţarea posturilor de poliţie, opinia publică este minţită fără nicio jenă.

D.p.d.v. al muncii de poliție dar şi al interesului cetăţeanului cinstit şi onest, NU este deloc bună. Nu există niciun avantaj.

Nu va mai exista absolut deloc aceea „cunoaștere a populației și a problemelor cu care se confruntă cei din localitatea respectivă”, dacă și după ce se va aplica acest măreț proiect. La fel cum s-a întâmplat și în cazul desființării sectoriștilor, iar acum după ceva ani ... au realizat și „deștepții de sus” că a fost o mare prostie.

Să nu-mi spuneți că va mai exista aceeași legătură între polițist și cetățeanul unei localități rurale, dacă polițistul va trece pe acolo „în patrulare cu mașina”. Pentru a afla starea de spirit dintr-un mediu, trebuie să trăiești acolo printre ei. Trebuie să te învârți printre ei, să cumperi de la același chioșc, să te întâlnești cu omul și în alte împrejurări, la ședința cu părinții de la școală, etc ...

Abia atunci, oamenii te consideră unul de-al lor și pot căpăta încrederea necesară astfel încât să vină și să-ți spună ce îi doare, ce îi nemulțumește.

Poți să patrulezi non-stop, că legătura cu omul de rând nu va mai fi aceeași, polițistul nu va mai fi perceput ca făcând parte din comunitatea respectivă.

În concluzie, munca de prevenire o să dispară definitiv din mediul rural.

  • Upvote 2
Link to comment
Share on other sites

Iarăşi vă mulţumesc pentru răspunsul complet şi la obiect. Cât despre şefi şi lideri, cred că vorbim de o noţiune relativă, întrucât fiecare şef îşi are şeful său şi nu există pe lumea asta un şef/lider suprem indiferent despre ce/cine vorbim. Astfel cred că această îndepărtare a liderilor de cei din rândul cărora a plecat ar putea avea, în afara oului în plus crescut peste noapte, şi o explicaţie ceva mai obiectivă. Îmi stric creierii de ceva vreme, dar nu am reuşit să o aflu. Oricum personal încerc să fiu înţelegător şi să nu le arunc mereu în spate o culpă exclusiv subiectivă.

Deşi apropierea aceasta poliţist comunitate este, văd acum, un element fundamental al activ. poliţieneşti văd abia acum răul provocat de această reformă. Trăiam cu impresia că la poliţie ajungi doar cu jalba, altfel e bine să îi eviţi din toate punctele de vedere (asta ca să înţelegeţi, dacă mai era nevoie, gradul de reeducare la care suntem supuşi de opinia publică). Oricum, ideea era că, fără să gândesc şi strict instinctiv, şi eu şi o mare(?) parte din populaţie, aş fi preferat să-l văd plimbându-se cu maşina când şi când, decât să dau mereu nas în nas cu el. Bineînţeles că prefer totuşi să apară din senin dacă e să am probleme cu un infractor. :)

Spor! Doamne, ajută!

Link to comment
Share on other sites

  • Moderator

Asta e diferenta intre noi si tarile occidentale, aveti perfecta dreptate. Romanul percepe politistul in primul rand ca un adversar, ceea ce este total gresit, iar o parte din vina o purtam si noi politistii pentru acest lucru. Dar nu trebuie omis ca si politistul e tot om, si el isi doreste la fel ca ceilalti cetateni sa traiasca intr-o societate mai buna, mai dreapta, copii lui sa o duca mai bine etc.

Gradul de civilizatie difera fata de tarile occidentale, iar acest lucru este decisiv in modul de organizare si functionare a unei institutii de aplicare a legii, pentru ca fara sprijinul populatiei, politia e legata de maini si de picioare.

In timp ce la noi, politia e privita ca un "bau bau", in Anglia de exemplu si in general in toate statele anglo-saxone, politia se bucura de un respect si suport din partea populatiei, iar acest lucru e foarte important.

Cu toate ca ma repet, am mai dat acest exemplu pentru ca etaleaza perfect situatia:

O mama sau o bunica care se plimba cu copilul sau nepotelul pe strada reactioneaza diferit in cele doua tari la intalnirea unui politist. In Anglia ii va spune copilului: "daca vei avea vreodata probleme, la omul ala trebuie sa te duci, cu siguranta te va ajuta, e obligat sa faca treaba asta"

In Romania ii va spune: "daca nu esti cuminte, te dau la politist, e un om rau care te baga la puscarie etc."

  • Upvote 4
Link to comment
Share on other sites

:)) M-aţi lovit la operaţie. Dacă aţi şti de câte ori i-am spus eu fiică-mii treaba cu poliţistul. Sunt unele lucruri care la nivel de relaţii socio-profesionale funcţionează pe baza unor reflexe necondiţionate, fără să le conştientizăm. Cred totuşi că reacţia este naturală faţă de abuzurile care au avut loc în perioada comunistă. La nivel de cultură/civilizaţie, astfel de reacţii încetăţenite sunt foarte greu de expulzat. Ele trebuie aduse spre tărâmul conştientului şi în orice caz, trebuie individualizate fidel (chiar prin astfel de exemple/calambururi/sintagme etc), altfel nu văd cale de schimbare, oricât de sfătos şi informal s-ar adresa poliţiştii/poliţistele unor persoane cu solide rezerve mentale (de care, cum e cazul de faţă, nici măcar nu suntem conştienţi). Edited by Utzu
Link to comment
Share on other sites

  • Moderator

Utzu în privinţa liderilor sindicali sau ai org.profesionale faci aceeaşi greşeală ca şi ei, considerându-i ca fiind un alt rând de şefi.

Nu este deloc aşa.

Acei lideri nu sunt nişte şefi, ci sunt nişte persoane desemnate să reprezinte interesele celor ce i-au ales. Sunt un fel de politicieni la nivel de ramură/domeniu. La fel cum şi un politicienii după ce sunt aleşi, încep să se creadă nişte şefi peste populaţie şi uită complet că rolul lor acolo este să reprezinte interesele acestora.

Asta e ceea ce românii nu au înţeles şi implicit o mare parte şi dintre poliţisti. Pentru că şi poliţiştii ăştia români sunt exact la fel ca şi societatea din care provin, nu sunt nici mai răi, dar nici mai buni.

Link to comment
Share on other sites

Da, sunt conştient de distincţie, doar că am preluat fără ghilimele titulatura utilizată de domnul Marius. Oricum pentru nemulţumirea legată de lideri/şefi de orice fel îmi menţin părerea de mai sus. Cât despre liderii de sindicat, îi înţeleg ca fiind persoane cu atribuţii specifice (de reprezentativitate) şi în această cheie voiam să sugerez că ar putea să nu fie mereu oportunişti sau cu ooă suplimentare, ci s-ar putea ca activitatea lor să fie tarată şi de alte împrejurări (unele obiective). V-am spus că încerc să fiu îngăduitor din fire :P . Nu vreau să înţelegeţi cum că-s lupul moralist ci am făcut aceste precizări dacă tot e să vorbim de reflexe socio-profesionale neconştientizate.

Link to comment
Share on other sites

  • Moderator

Am uitat să-ţi precizez mai sus, referitor la desfiinţarea posturilor de poliţie.

Dacă o să urmăreşti discursul ministrului sau al şefilor de acolo de sus, ai să vezi că această desfiinţare este prezentată ca fiind un mare succes. Iar printre vei vedea că este enumerată şi gogoaşa conform căreia a scăzut timpul în care se intervine la apelurile de pe 112. E o mare abureală. În realitate nu se întâmplă deloc aşa.

Chiar şi cineva străin de domeniu îşi poate da seama că este o utopie să crezi că cineva va ajunge mai repede într-un anumit punct, de la o distanţă de 15-20 km, în comparaţie cu altul care se află deja în localitatea respectivă la o distanţă de 1-5 km.

Ca să nu mai vorbim despre costurile infinit mai mari, necesare pentru ca un astfel de sistem să funcţioneze.

Link to comment
Share on other sites

  • Moderator

Si inca ceva ce nu trebuie omis: in tara asta toti vor sa fie politisti, sa fie ei "miezul din fanta".

Iar ca explicatie, ultimele "proiecte" ce nu inseamna altceva decat desfiintarea Politiei Romane, vor pune la pamant activitatea de prevenire.

Prevenirea este o activitate mult mai complexa decat cred cei din politica si marea majoritate a primarilor (care fie vorba intre noi se viseaza un fel de domnitori locali). Toti isi dau cu parerea fara sa aiba habar despre subiect si din cazua asta am ajuns in aceasta situatie.

Sistematic a fost distrusa capacitatea Politiei Romane de a desfasura aceasta activitate in mod profesionist, prin ciuntirea de atributii si acordarea unor parti din acestea unor pseudo institutii, ce nu au nicio legatura cu munca de politie.

Atat politia comunitara (locala) cat si jandarmeria vor si isi doresc competente de mentinere a ordinii publice, dar responsabilitati zero, sa nu aiba nicio responsabilitate, sa nu fie trasi la raspundere daca in zonele de competenta se inregistreaza fapte penale, ei doar sa "patruleze" (exact ca fotomodelele pe podium), iar politia sa adune reclamatiile, dosarele, sa le solutioneze, dar si bobarnacele, cand se intampla cate ceva.

Prevenirea nu inseamna doar sa se plimbe niste indivizi in uniforme pe starda, iar acest lucru nu il realizeaza cei ce ne conduc. Nu pot fi separate activitatile de prevenire a faptelor antisociale/penale de cercetarea si trimiterea in fata justitiei a celor ce le comit. Politistul de ordine publica este tras la raspundere si mustruluit in sedinte / bilanturi, primeste aprecierea de serviciu si in functie de evenimentele si faptele penale ce se inregistreaza in zona sa de competenta, iar in cazul separarii acestor activitati, nu exista nicio solutie viabila pentru responsabilizarea lucratorilor din cadrul altor institutii (fie ei jandarmi sau comunitari).

In plus, pentru o prevenire eficienta, structura de mentinere a ordinii publice trebuie sa fie in stransa legatura si colaborare cu structurile de cercetare si solutionare a faptelor penale, altfel nu se vor desfasura decat activitati dupa ureche, de genul "musca fara cap".

Aceste pseudo-institutii ce isi aroga atributii specifice muncii de politie, se bat cu pumnul in piept ca ei fac munca de prevenire eficienta etc, dar nu au cum si nu pot cuantifica ei astfel de activitati, intrucat nu au si nici nu pot sa aiba o statistica privind faptele penale inregistrate. Ce dracu previn ei, daca nu au de unde sa stie ce se reclama si ce se intampla pe o anumita zona de competenta?!?!

In concluzie, in cazul trecerii OP la primarii, sunt sigur ca starea infractionala pur si simplu va exploda. Vom traii si vom vedea!

  • Upvote 1
Link to comment
Share on other sites

V-am mai întâlnit acest comentariu (la subiectul cu jandarmii cu bocanci, parcă) şi altele la fel care vorbeau despre analiza tranzacţională şi principiul gradualităţii. Aş fi vrut să ating şi acest subiect al activităţii concrete de prevenire şi a metodelor/mijloacelor propriu-zise prin care se realizează prevenirea faptelor antisociale, doar că mi-a fost teamă să nu cumva să alunecăm pe un discurs teoretic şi să uit că, aşa cum spunea şi domnul Cătălin, poliţiştii sunt exact la fel ca şi societatea din care provin. Ori societatea noastră stă bine la teorie..

Editez acest ultim commentariu întrucât nu aş vrea să fie interpretat în sensul unui reproş generalizat. Sunteţi mult mai în măsură ca mine să găsiţi şi să înţelegeţi sensul cuvintelor mele. Altfel, sunt ultimul în măsură să pronunţ sentinţe privind profesionalismul cuiva..

Edited by Utzu
Link to comment
Share on other sites

as fi recunoscator daca domnul UTZU, ar preciza unde munceste,daca nu e vreo problema.

vreau sa fac referire la faptul ca mi-am exprimat parerile despre ce, si cum am vazut eu activitatea S.N.P.P.C.-ULUI pe forumul specializat.

....admin-ul GIGABYTE,si-a permis banarea mea PERMANENTA.

e o actiune, ca raspuns la replicile avute acolo, total domestice. e corect?

eu simt, ca nu...

....liderii de sindicat si cei care ii reprezinta sunt in slujba noastra. e adevarat?

....inca sunt platitor, cu cotizatia la zi.E O OBLIGATIE, ACHITATA!!!

....daca insa nu as fi se considera ca nu mai am DREPTURI?!

Link to comment
Share on other sites

Am citit şi acest topic. Totuşi ceea ce mă interesa pe mine să înţeleg se referă la existenţa unor măsuri/mijloace tehnice/operative concrete de prevenire. Însemnând supravegheri atente ale unor zone/activităţi, analiză a informaţiilor, eventuale instrumente de predicţie statistică sociologică (zic şi eu), iar dacă acestea există, sunt aplicate de cineva care are atribuţii clare privind activitatea de prevenire sau e un set general de norme procedurale, un soi de cod de conduită urmat de fiecare poliţist în parte. Pentru că mă gândesc că fundamental este ca poliţistul în sine să fie perceput de către cetăţean ca om complet, echilibrat, stabil emoţional, cu un anume profil psihologic care să-l recomande în perceptia publică sau individuală ca fiind cel mai potrivit să intervină într-o anumită situaţie. Intrebarea e.. care sunt mai importante în activitatea de prevenire, metodele de disuasiune aplicate ştiinţific (dacă există) sau profilul uman al poliţistului? Înţeleg că noţiunile se întrepătrund, doar că mă interesa preeminenţa practică a unei categorii în faţa alteia... şi dacă, faţă de situaţia de fapt, lucrurile ar trebui să stea altfel..

:) Sper că m-am făcut înţeles.. după cum se vede am tendinţa să mă aventurez pe teren necunoscut şi sunt nesigur în exprimare.

Ideea e că preemineţa practică a profilului psihologic al poliţistului în activitatea de prevenire ar trebui (după câte înţeleg eu) să conducă la o politică eficientă a managementului resurselor umane (mai cu seamă la recunoaşterea publică a importanţei sale), pe când cazul opus ar trebui să conducă (cred) la specializarea tehnică/tehnologică/"ştiinţifică" a celui responsabil cu activitatea de pregătire precum şi investiţii serioase în astfel de resurse (exemplul de aici nu cred că se referă (exclusiv) la activ. de prevenire în ordinea publică). Deci, clar şi pe scurt, omul sau mijloacele tehnice/aplicarea lor ştiinţifică?

domnului marcelutz,

sunt arhivar într-o instituţie publică, într-un oraş mic din moldova. Nu zic care.. că nu aş vrea să mă întrebe cineva de ce stau pe net în timpul programului. Asta, drept exemplificare concretă că sunt ultimul să mă pronunţ în privinţa profesionalismului cuiva..

şi ce e SNPPC-ul?

Link to comment
Share on other sites

:lol: nu sunt sindicalist.. probabil par suspect fiind singurul care ia apărarea liderilor de sindicat.. :)

nu găseam locul C-ului în interpretarea mea Serviciul Naţional de Protectie şi Pază a C.....

Edited by Utzu
Link to comment
Share on other sites

Create an account or sign in to comment

You need to be a member in order to leave a comment

Create an account

Sign up for a new account in our community. It's easy!

Register a new account

Sign in

Already have an account? Sign in here.

Sign In Now
 Share

×
×
  • Create New...

Important Information

By using this site, you agree to our Terms of Use and Privacy Policy.