Jump to content
POLITISTI.ro

  • 0
Bursucu

Arte martiale, ce e permis si ce nu

Question

Bursucu

Buna ziua.

Am o intrebare care ma chinuie de mult timp.

De mic copil am fost pasionat de arte martiale si am frecventat diverse cluburi. Am avut ocazia sa invat multe elemente din stiluri diferite de la diversi oameni. Am aflat de multe elemente de lupta si aparare care par dubioase din punct de vedere etic si legal.

Unul dintre acestea este Sokuto (si derivatele acestui procedeu). Mi-a fost prezentat ca o tehnica de aparare foarte buna, si chiar este. Necesita putina forta si adversarul este neutralizat instantaneu. Implica o lovitura la genunchi care indoaie genunchiul in sens contrar si il rupe. Aceast lucru m-a pus pe ganduri.

Vorbind pur teoretic, daca as fi atacat cu un cutit sau topor, etc, Doamne Fereste, as folosi Sokuto imediat. E mai bine decat sa ma aleg cu un cutit in gat.

Dar in cazul in care ma ataca unul cu maine goale si eu aplic lovitura asta, nu ar fi considerat un exces si ar iesi din aria apararii legitime? Chestia asta schilodeste. Piciorul nu va mai fi niciodata la fel.

Asta vreau sa stiu. Mi-a fost prezentat ca o chestie de aparare dar nu mi s-a spus nimic de implicatiile legale.

(Oricum, multumesc lui Dumnezeu, nu am avut niciodata o situatie violenta in care sa am vreo vina si din care sa nu pot scapa cu un pic de spray cu piper si fuga. :)  )

Share this post


Link to post
Share on other sites

1 answer to this question

Recommended Posts

  • 0
Cristi

Vezi sa nu dai cu "sokuto" pe langa si sa iti iei un cutit in gat. Asta daca frecventezi astfel de anturaje...ah...sa nu uit. Mai lasa filmele cu Van Damme.

  • Upvote 2

Share this post


Link to post
Share on other sites

Această publicitate este afişată doar vizitatorilor. - Click aici pentru înregistrare

Create an account or sign in to comment

You need to be a member in order to leave a comment

Create an account

Sign up for a new account in our community. It's easy!

Register a new account

Sign in

Already have an account? Sign in here.

Sign In Now

  • Similar Content

    • ghjurlui
      By ghjurlui
      Buna ziua, am si eu o intrebare.
      Se poate purta pe strada sau sa ai in masina/acasa o sabie neascutita, asemanatoare cu aceasta ? Ar fi vreun motiv pentru care ar fi ilegala?
       
    • Marius
      By Marius
      Legitima apărare în Noul Cod penal
      Conform art. 19 alin.2 N.C.p., este în legitimă apărare persoana care săvârşeşte fapta pentru a înlătura un atac material, direct, imediat şi injust, care pune în pericol persoana sa, a altuia, drepturile acestora sau un interes general, dacă apărarea este proporţională cu gravitatea atacului.
      În reglementarea anterioară, consacrată de art. 44 alin.2 V.C.p., era în stare de legitimă apărare acela care săvârşeşte fapta pentru a înlătura un atac material, direct, imediat şi injust, îndreptat împotriva sa, a altuia sau împotriva unui interes obştesc şi care pune în pericol grav persoana sau drepturile celui atacat ori interesul obştesc.
      Aşa cum se poate observă din simplă comparare a celor două texte, noul Cod penal a renunţat la condiţia pericolului grav produs de atac, gravitatea atacului urmând ai fi luată în calcul pentru aprecierea condiţiei proporţionalităţii. În acest fel, se extinde posibilitatea invocării cauzei justificative a legitimei apărări şi cu privire la fapte care sub reglementarea anterioară erau excluse de plano datorită faptului că atacul nu producea un pericol grav. Aşa de pildă, dacă victima i-a aplicat inculpatului mai multe lovituri cu palma peste faţă, iar acesta a ripostat cu o lovitură de pumn care a determinat încetarea atacului, sub imperiul Codului penal din 1969 fapta inculpatului nu putea fi analizată pe terenul legitimei apărări, chiar dacă nu a cauzat o vătămare corporală, deoarece loviturile cu palmă peste faţă nu puneau în pericol grav integritatea fizică a inculpatului.
      În baza noului Cod penal, fapta inculpatului poate fi justificată în măsura în care nu a produs urmări disproporţionate în raport cu cele produse de atac.
      1. Condiţiile atacului
      Aşa cum rezultă din dispoziţiile art. 19 alin.2 N.C.p., atacul trebuie să fie material, direct, imediat, injust şi să se îndrepte împotriva valorilor sociale arătate de art. 44. Aceste condiţii se regăseau şi în reglementarea Codului penal din 1969.
      a) caracterul material al atacului
      Caracterul material al atacului presupune că acesta trebuie să fie exercitat prin mijloace fizice şi să se îndrepte împotriva existenţei fizice a valorii sociale ocrotite. Atacul este material atunci când pentru efectuarea lui se recurge la violenţă fizică, cu sau fără folosirea unor mijloace ofensive (arme, narcotice, animale dresate etc.). Prin urmare, atunci când agresiunea constă exclusiv în cuvinte, scrieri nu se poate vorbi de un atac material care să legitimeze o apărare în sensul art. 19 N.C.p.
      Trebuie subliniat, însă, că şi omisiunea poate constitui un atac, în măsură în care ea creează un pericol pentru valoarea socială ocrotită. Aşa se întâmplă în cazul angajatului societăţii de transport feroviar care nu schimbă macazul, din dorinţa producerii unui accident. Dacă o altă persoană intervine şi exercită violente asupra acestui salariat pentru a putea schimbă ea macazul, vom fi în prezenţa unei fapte comise în legitimă apărare.
      b) caracterul direct al atacului
      Atacul este direct atunci când se pune în pericol nemijlocit valorarea socială ocrotită. Această condiţie nu trebuie, însă, înţeleasă în sensul obligativităţii unui contact direct al agresorului cu obiectul care încorporează valoarea socială ocrotită. Astfel, va există un atac direct şi atunci când atacatorul încearcă să scufunde  o barcă în care se află o persoană ce nu ştie să înoate.
      Atacul nu va fi, însă, direct în măsură în care între agresor şi obiectul care încorporează valoarea ocrotită există un obstacol pe care acesta nu îl poate depăşi (un zid, o poartă încuiată sau un spaţiu foarte mare). Desigur, se vor avea în vedere mijloacele de atac de care dispunea în concret agresorul, pentru a decide dacă obstacolul era într-adevăr o piedică serioasă în calea acestuia.
      c) caracterul imediat al atacului
      Caracterul imediat al atacului presupune că acesta trebuie să fie iminent sau în curs de desfăşurare. Pentru că atacul să fie iminent, trebuie că declanşarea lui să constituie o certitudine şi nu o simplă eventualitate.
      În ceea ce priveşte atacul în curs de desfăşurare, acesta legitimează o apărare atâta timp cât nu s-a epuizat. Din momentul în care atacul a încetat nu se mai poate vorbi de o apărare legitimă.
      d) caracterul injust al atacului
      Caracterul injust al atacului presupune lipsa autorizării acestuia de către ordinea juridică, astfel că, atunci când actul are loc în baza legii, nu se poate vorbi de un atac injust. Chiar dacă actul în sine este autorizat de lege, caracterul just se menţine doar atâta timp cât el rămâne în cadrul limitelor impuse de lege. Spre exemplu, potrivit dispoziţiilor Codului de procedura penală, în caz de infracţiune flagrantă orice persoană poate să îl reţină pe infractor şi să-l conducă înaintea autorităţii. Prin urmare, în acest caz, lipsirea de libertate a autorului faptei flagrante nu are caracter injust şi nu poate da loc unei legitime apărări. În cazul în care, însă, persoană care l-a privat de libertate pe infractor nu îl conduce în faţă autorităţilor judiciare şi nici nu anunţă prinderea acestuia, transformând reţinerea într-o detenţiune privată, privarea de libertate dobândeşte caracter injust, iar persoană astfel reţinută se poate elibera.
      Pe baza condiţiei caracterului injust al atacului, doctrina şi jurisprudenţa din România au concluzionat că atacul nu poate proveni decât din partea unei persoane umane, fiind exclusă invocarea legitimei apărări atunci când atacul este exercitat de un animal. Trebuie precizat aici că este vorba de acţiunea spontană a unui animal şi nu de o acţiune a acestuia provocată de o persoană.
      Astfel, în cazul în care proprietarul unui animal determină atacarea unei persoane de către acesta, se poate vorbi de o legitimă apărare, cu precizarea că în această ipoteza atacatorul nu este animalul, ci proprietarul său, animalul fiind un simplu instrument.
      e) atacul să se îndrepte împotriva uneia dintre valorile prevăzute în art. 19 alin.2 N.C.p.
      În ceea ce priveşte sfera valorilor sociale care fac obiectul atacului şi care pot fi, în consecinţă, apărate, această nu este limitată la persoana celui ce se apară ori la o altă persoană, ci se extinde şi la drepturile acestora cât şi la interesul general. Astfel, pot fi aparate şi valori că siguranţă statului, bunurile aparţinând proprietăţii publice sau orice alt interes important al colectivităţii.
      Valorile menţionate pot fi apărate de orice persoană prin comiterea unei fapte prevăzute de legea penală.
      2. Condiţiile apărării
      O dată constatată întrunirea elementelor care caracterizează atacul, cel atacat poate în mod justificat să se apere prin comiterea unei fapte prevăzute de legea penală. Cu toate acestea, posibilitatea menţionată nu este nelimitată, altfel spus o stare de legitimă apărare nu justifică săvârşirea oricărei fapte penale. Pentru a beneficia de efectul justificativ, apărarea trebuie să îndeplinească, la rândul ei, câteva condiţii.
      a) apărarea să îmbrace formă unei fapte prevăzute de legea penală
      În măsură în care nu există o fapta prevăzută de legea penală, nu se pune problema verificării caracterului nejustificat şi deci nici problema identificării unei cauze justificative. Sub aspectul formei de vinovăţie, această fapta se poate comite atât cu intenţie cât şi din culpă, fiind necesar doar că persoană care se apară să aibă cunoştinţă de existenţa atacului şi să acţioneze animată de dorinţa de a se apară.
      b) apărarea să fie necesară
      Necesitatea apărării este o formulă generică, ce regrupează la rândul ei mai multe condiţii. Astfel, în primul rând, necesitatea apărării impune cerinţa că ea să intervină în intervalul de timp cât atacul este imediat, adică din momentul când acesta a devenit iminent şi până la încheierea atacului. Dacă riposta intervine după ce atacul a fost încheiat, nu mai vorbim de o apărare, ci de o răzbunare, care nu poate pretinde o justificare.
      În acelaşi timp, necesitatea apărării presupune că ea trebuie să aibă caracter potrivit, cu alte cuvinte, să fie aptă prin natură ei să înlăture atacul.
      Caracterul necesar al apărării nu implică însă faptul că ea trebuie să fie singura posibilitate de a înlătura atacul. În măsură în care persoană atacată are la dispoziţie mai multe posibile mijloace de respingere a atacului, ea poate în principiu uza de oricare dintre ele, sub rezervă respectării condiţiei proporţionalităţii.
      c) apărarea trebuie să fie proporţională cu gravitatea atacului
      Fapta săvârşită în apărare trebuie să prezinte o gravitate mai mică sau aproximativ egală cu cea a atacului. Desigur că nu este vorba aici de un calcul matematic, ci de o apreciere globală, aşa cum se putea ea realiza în condiţiile atacului.
      Examenul de proporţionalitate trebuie să pornească de la urmările celor două acţiuni, adică urmarea pe care cel mai probabil ar fi produs-o atacul şi urmarea produsă în urmă apărării. Trebuie însă avute în vedere şi valorile sociale în conflict, mijloacele utilizate în atac şi apărare, raportul de forţe dintre agresor şi victima precum şi toate circumstanţele în care s-a desfăşurat atacul.
      3. Efectele legitimei apărări
      Întrunirea tuturor condiţiilor analizate anterior face că fapta comisă să fie justificată. Astfel, pentru o fapta comisă în legitimă apărare nu este posibilă aplicarea unei sancţiuni sau a altei măsuri cu caracter penal (măsuri de siguranţă).
      În plus, legitimă apărare înlătura şi răspunderea civilă pentru prejudiciul suferit de atacator. Mai mult decât atât, va fi exclusă răspunderea civila si pentru prejudiciul cauzat prin deteriorarea instrumentelor sau mijloacelor folosite la desfăşurarea atacului, chiar dacă nu aparţin atacatorului. Dacă, spre exemplu, atacatorul s-a folosit de un câine care nu îi aparţinea şi acesta a fost ucis, persoană care a beneficiat de efectul justificativ al legitimei apărări nu va fi ţinută să repare prejudiciul astfel suferit de proprietarul câinelui. Acesta se va putea însă îndrepta împotriva atacatorului, potrivit dreptului comun.
      4. Legitima apărare prezumată
      Conform art. 19 alin.3 N.C.p., se prezumă a fi în legitimă apărare, în condiţiile alin.2, acela care comite fapta pentru a respinge pătrunderea unei persoane într-o locuinţa, încăpere, dependinţă sau loc împrejmuit ţinând de această, fără drept, prin violenţă, viclenie, efracţie sau alte asemenea modalităţi nelegale ori în timpul nopţii.
      Textul reia în principiu reglementarea conţinută în art. 44 alin.21 C.p. (introdus prin Legea nr. 169/2002 şi modificat prin Legea nr. 247/2005), potrivit căreia se prezumă că este în legitimă apărare şi acela care săvârşeste fapta pentru a respinge pătrunderea fără drept a unei persoane prin violenţă, viclenie, efracţie sau prin alte asemenea mijloace, într-o locuinţa, încăpere, dependinta sau loc împrejmuit ori delimitat prin semne de marcare.
      Cel puţin două modificări pot fi remarcate între cele două reglementări, astfel:
      textul noului Cod penal restrânge sfera spaţiilor protejate de prezumţia de legitimă apărare la spaţiile legate direct de o locuinţa, înlăturând incidenţa prezumţiei în cazul altui loc împrejmuit ori delimitat prin semne de marcare. Într-adevăr, nu există nicio raţiune pentru a admite incidenţa prezumţiei în cazul pătrunderii, de pildă, pe terenuri agricole situate în extravilanul localităţii. textul noului Cod penal consacră o nouă ipoteză în care prezumţia devine incidenta – situaţia în care pătrunderea se face în spaţiile menţionate în timpul nopţii. În acest caz, nu mai este necesar că pătrunderea să fie făcută în modalităţile arătate (violenţă, efracţie etc.). În consecinţă, prezumţia devine aplicabilă şi atunci când cineva pătrunde noaptea în curtea locuinţei, profitând de faptul că proprietarul a uitat să încuie poartă. La fel că în vechea reglementare, şi în noul Cod penal este vorba de o prezumţie relativă, ce are drept consecinţă o răsturnare a sarcinii probei, în sensul că nu persoană care invocă legitimă apărare trebuie să dovedească îndeplinirea condiţiilor cerute de lege cu privire la atac şi apărare, ci parchetul trebuie să probeze eventuală neîndeplinire a acestor condiţii. Prin urmare, instituirea prezumţiei de legitimă apărare nu înlătura cerinţă îndeplinirii tuturor condiţiilor prevăzute de lege pentru atac. Astfel, prezumţia de legitimă apărare este înlăturată atunci când s-a stabilit că inculpatul şi-a dat seama că nu era vorba de un atac (intrusul a pătruns din eroare în curtea să, fiind în stare de ebrietate), sau că apărarea era vădit disproporţionată faţă de atac.
      Mai trebuie precizat că apărarea legitimă prezumată de art. 19 alin.3 N.C.p. poate fi exercitată nu doar de proprietarul locuinţei sau de cel care o foloseşte, ci de orice persoană care sesizează încercarea de pătrundere sau pătrunderea fără drept în spaţiile arătate.
      Un alt aspect de noutate este că actuala reglementare din Noul Cod penal nu mai tratează în cadrul legitimei apărări aşa‐numitul exces justificat de legitimă apărare prevăzut de art. 44 alin. 3 în V.C.p. care devine, conform N.C.p. o cauză ce înlătură vinovăţia, respectiv art. 26 N.C.p.. - Excesul neimputabil.
    • BGeorge
      By BGeorge
      Am dat de acest videoclip in Cancan. Prea multe detalii nu pot da (articolul din cancan e de rahat) decat ca acel dobitoc face pe desteptul si nu se supune indicatiilor politistului. Aceasta intamplare se petrece undeva in Suceava.
      Desi cred ca a fost cam bland cu el, merita felicitat acel politist pentru atitudine.
  • Recently Browsing   0 members

    No registered users viewing this page.

×
×
  • Create New...

Important Information

By using this site, you agree to our Terms of Use and Privacy Policy.