Setea de putere: adevărata miza a medicilor legiști

Halatul alb vrea să judece: Când medicii legiști aspiră la scaunul de judecător și vor să redefinească legea.
Consiliul Superior de Medicină Legală (CSML) a publicat în 29.07.2024 un "Punct de vedere privind evaluarea șofatului sub influența substanțelor psihoactive" în care ne explică faptul că pentru a se stabili dacă un șofer se află sub influența drogurilor sau altor substanțe interzise, nu este suficientă doar prezența acestora în corpul conducătorului auto, ci este nevoie să analizeze ei punctual cât de mult din respectiva substanță este prezentă și cum afectează aceasta capacitatea șoferului de a conduce.
Se naște întrebarea firească: ce se ascunde cu adevărat în spatele acestei poziții? Răspunsul este ușor de intuit: setea de putere este adevărata miza a medicilor legiști.
Este evident că legiștii își doresc să primească întreaga puterea de a decide dacă un individ este sau nu sub influența substanțelor interzise identificate în organismul său și practic, vor să transforme "toleranța zero" care este în prezent stabilită de lege și practica judiciară într-o noțiune relativă, lăsând loc unor interpretări subiective, ce nu pot fi ulterior contestate și verificate.

Ce ignoră ori nu știu legiștii, este că practica judiciară a fost deja clar stabilită de magistrați.
Atât Înalta Curte de Casație și Justiție cât și Curtea Costituțională au stabilit clar, prin mai multe decizii că o persoană este considerată sub influența substanțelor psihoactive indiferent de cantitatea sau concentrația substanței identificate și indiferent dacă modificările fizice, psihice sau comportamentale sunt perceptibile. Textul de lege așa cum e formulat prezumă că orice substanță psihoactivă introdusă în organism generează modificări incompatibile cu conducerea în siguranță a unui vehicul.
Problema a fost tranșată de nenumărate ori de magistrați stabilindu-se că este suficientă constatarea faptului că la momentul conducerii vehiculului pe drumurile publice subiectul activ se afla sub influența substanțelor psihoactive, în sensul prezenței în corp a unor substanțe de acest gen.
Tipicitatea infracțiunii prevăzute de art. 336 alin. (2) C.pen. nu presupune în mod necesar alterarea capacităților psihofizice ale subiectului activ și, implicit, diminuarea aptitudinii de a conduce vehiculul pe drumurile publice. Starea de pericol pentru relațiile sociale privind siguranța circulației pe drumurile publice ia naștere ca urmare a simplei acțiuni de conducere a vehiculului de către o persoană care a consumat substanțe cu efect psihoactiv, deoarece funcțiile cognitive, inclusiv atenția și capacitatea de reacție ale conducătorului auto sunt inevitabil afectate de consumul de substanțe psihoactive, chiar și atunci când influiența respectivelor substanțe nu se manifestă în modificări comportamentale neechivoce, ușor perceptibile. Aceasta înseamnă că, indiferent de concentrația de substanță identificată în probele biologice sau de eventualele modificări psiho-fizice efectiv prezentate de conducătorul auto, acțiunea de a conduce un vehicul de către persoana în organismul căreia sunt prezente substanțe psihoactive creează o stare de pericol pentru relațiile sociale ocrotite de legea penală și justifică astfel sancționarea faptei prin mijloace penale.
Mai mult, având în vedere sfera largă a produselor susceptibile de a avea efecte psihoactive, în mod obiectiv, legiuitorul nu poate prevedea un nivel minim al concentraţiei de substanţe psihoactive ca şi cerinţă esenţială cu privire la elementul material al laturii obiective în cazul acestei infracțiuni. În consecință, legiuitorul a înţeles să incrimineze fapta în orice situaţie de conducere a unui vehicul ulterior consumului unor substanţe psihoactive, prin consum înţelegându-se introducerea în organismul uman a unui produs, indiferent dacă acesta a fost dizolvat, impregnat, dispersat sau diluat. (Decizia CCR nr. 138/2017, parag. 21, Decizia CCR nr. 101/2019, parag. 24 și Decizia ÎCCJ - Secția penală, decizia nr. 365/2020).

Consiliul Superior de Medicină Legală pare să aspire la rolul judecătorului, argumentând că trebuie să analizeze ei fiecare caz în parte pentru a decide dacă substanța identificată afectează sau nu capacitatea de a conduce. Ce "omit" ei cu bună știință este că o astfel de practică ar deschide calea către tot felul de favoruri, permițându-le domnilor medici legiști să poată scoate bazma curată pe oricine.
Inițial, când a fost publicată Ordonanța de Urgență nr. 84 din 2024, în M.Of. nr. 610 din 29 iunie 2024, actul normativ introducea posibilitatea ca poliția să-și inființeze laboratoare pentru stabilirea prezenței în organism de substanțe psihoactive, fapt ce a provocat o reacție vehementă din partea legiștilor și care a determinat modificarea textului de lege în sensul eliminării acestei posibilități. De ce? Pentru că asta ar fi însemnat pierderea monopolului pe care medicina legală îl deține asupra evaluărilor toxicologice. 

Este clar că în spatele poziției exprimate de CSML se ascunde de fapt dorința de a căpăta controlul total și întreaga putere de decizie asupra evaluărilor legate de consumul de substanțe psihoactive la volan. Numai că o astfel de măsură ar deschide ușa unor facile abuzuri și favoruri, subminând eforturile statului de a menține o politică de toleranță zero și de creștere a siguranței pe drumurile publice. Întrebarea care rămâne este: pe cine protejează legiștii și de ce se tem atât de mult de un sistem transparent și competitiv?