Grupul infracţional organizat

Potrivit dispoziţiilor art. 367 din Cod penal:

"(1) Iniţierea sau constituirea unui grup infracţional organizat, aderarea sau sprijinirea, sub orice formă, a unui astfel de grup se pedepseşte cu închisoarea de la unu la 5 ani şi interzicerea exercitării unor drepturi
[…]
(6) Prin grup infracţional organizat se înţelege grupul structurat, format din trei sau mai multe persoane, constituit pentru o anumită perioadă de timp şi pentru a acţiona în mod coordonat în scopul comiterii uneia sau mai multor infracţiuni."

Elementul material al infracţiunii de constituirea unui grup infracţional organizat se poate realiza prin modalităţi normative alternative, prin iniţiere sau constituire (pregătire / organizare) ori prin aderarea sau sprijinirea sub orice formă a unui astfel de grup, dobândind calitatea de membru al grupului prin manifestarea şi ajutorul acordat.
Acţiunile prevăzute în textul de incriminare sunt alternative, astfel încât săvârşirea oricăreia dintre acestea realizează conţinutul infracţiunii.

Prin acţiunea de iniţiere a unui grup infracţional organizat se înţelege o activitate anterioară menită să determine şi să pregătească constituirea grupului infracţional. Varianta alternativă a constituirii presupune o colaborare şi un consens neechivoc între anumite persoane în sensul de a-şi alătura eforturile pentru a se constitui într-o grupare, a se supune unei discipline şi a acţiona potrivit unui plan bine conturat în vederea realizării scopului prevăzut de lege. Aderarea presupune manifestarea de voinţă a unei persoane de a face parte dintr-un grup deja constituit, de a se integra şi de a activa în cadrul acestuia. Sprijinirea este activitatea de contribuţie a unei persoane care priveşte existenţa ori organizarea grupului, fie pregătirea acestuia ori pregătirea infracţiunilor.

Grupul infracţional trebuie să fie structurat, format din trei sau mai multe persoane, să existe pentru o perioadă şi să acţioneze, în mod coordonat, în scopul comiterii uneia sau mai multor infracţiuni grave, pentru a obţine, în mod direct sau indirect, un beneficiu financiar sau un alt beneficiu material.

Textul în discuţie reprezintă o transpunere a dispoziţiilor art. 2 lit. c) din Convenţia Naţiunilor Unite împotriva criminalităţii transnaţionale organizate, care definesc noţiunea de "grup structurat" ca fiind "grupul care nu s-a constituit la întâmplare pentru a comite neapărat o infracţiune şi care nu deţine neapărat un anumit rol de continuitate sau de structură elaborată pentru membrii săi", rolul său fiind acela de a distinge pluralitatea constituită de cea ocazională (participaţia penală).

Referitor la modul coordonat de funcţionare, în jurisprudenţă s-a arătat că, în cadrul grupului este nevoie să existe o ierarhizare în rândul membrilor grupului, respectiv rolul fiecărui membru în comiterea infracţiunilor să fie dinainte cunoscut. De asemenea, caracterul coordonat presupune şi planificare, organizare, control, procurare de instrumente, mijloace, folosirea de combinaţii (Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, decizia nr. 82 din 11 martie 2015).

Definiţia grupului organizat este corespondentă definiţiei date de art. 1 din Decizia-cadru 2008/841/JAI privind lupta împotriva criminalităţii organizate asociaţiei criminale - o asociaţie structurată stabilită în timp, de mai mult de două persoane, care acţionează concertat în vederea comiterii de infracţiuni (...) pentru a obţine, direct sau indirect, un beneficiu financiar sau de altă natură material (pct. 1); asociaţie care nu este formată la întâmplare pentru comiterea imediată a unei infracţiuni şi care nu prezintă în mod necesar roluri definite formal pentru membrii săi, continuitatea membrilor sau o structură dezvoltată (pct. 2).

În jurisprudenţa instanţei supreme s-a reţinut că în cadrul grupului fiecare individ are un rol prestabilit, există şi o ierarhie, trăsăturile legale ale grupului organizat, respectiv continuitatea activităţii infracţionale, ierarhizarea membrilor grupului sunt îndeplinite. Caracterul organizat al grupului rezultă şi din complexitatea activităţilor desfăşurate prin implicarea mai multor persoane pe paliere diferite (Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, decizia nr. 2243 din 3 iulie 2014).

Nu se poate reţine existenţa grupului infracţional organizat atât timp cât principala caracteristică a modului de acţionare este sporadicitatea, când se apelează individual şi ocazional la anumite persoane presupuse a face parte din grup, fără a se putea stabili o conexiune între acţiunile acestora (Decizia nr. 160/A din 30 noiembrie 2010, CA Cluj, secţia penală).

Potrivit deciziei nr. 35/2021 a Curţii Constituţionale, cu referire la infracţiunea prevăzută de art. 367 Cod penal: prin "iniţiere" se înţelege punerea în aplicare a planului de organizare a unui grup infracţional, ceea ce presupune planificarea acţiunii şi contactarea unor persoane care trebuie convinse de avantajele pe care le poate produce activitatea ilicită concertată, sancţionarea efectivă a iniţiatorului fiind posibilă doar dacă acţiunile acestuia conduc la constituirea grupului.
Acţiunea de "constituire" presupune asocierea efectivă a trei sau mai multor persoane, prin realizarea acordului de voinţă pentru a organiza un grup care să pregătească şi să pună în aplicare planurile săvârşirii uneia sau mai multor infracţiuni.
"Aderarea" presupune intrarea efectivă a făptuitorului ca membru într-un grup care preexistă, chiar dacă nu cunoaşte în detaliu planul acestuia. Aderarea poate fi şi tacită, aceasta putând reieşi din activităţile desfăşurate în cadrul grupului.
"Sprijinirea" presupune un ajutor dat grupului de către o persoană din afara acestuia.

Pentru existenţa infracţiunii sub forma constituirii nu este necesar ca obiectivele grupului să se realizeze şi nu interesează contribuţia concretă a fiecărei persoane la constituirea grupului. Infracţiunea de constituire a unui grup infracţional este o infracţiune de pericol.

Pluralitatea constituită a fost incriminată în art. 367 din C. pen. ca infracţiune, în considerarea periculozităţii sale, decurgând din chiar scopul grupării, şi anume săvârşirea de infracţiuni.

Pentru existenţa acestei fapte este, aşadar, suficient ca infracţiunea să fi fost planificată şi nu efectiv comisă, astfel că legiuitorul incriminează şi actele de pregătire care iau forma iniţierii grupului infracţional organizat.

Dacă infracţiunea ce intră în scopul grupării a fost însă efectiv comisă, va exista un concurs de infracţiuni între grupul infracţional organizat şi respectiva infracţiune ce a intrat în scopul grupării.

Lipsa scopului grupării, săvârşirea de infracţiuni, face ca fapta să nu mai corespundă unui model legal, iar drept urmare nu mai este îndeplinită una dintre trăsăturile esenţiale ale infracţiunii, respectiv condiţia tipicităţii. Asocierea în vederea săvârşirii de contravenţii sau în vederea comiterii unei fapte ce intră în ilicitul disciplinar nu reprezintă infracţiunea prevăzută de art. 367 din Codul penal, chiar dacă ar fi îndeplinite celelalte condiţii din art. 367 alin. (6) din C.pen.

Principiul legalităţii incriminării şi pedepsei presupune că nicio faptă nu poate fi considerată infracţiune dacă nu există o lege care să prevadă acest lucru (nullum crimen sine lege) şi că nicio sancţiune penală nu poate fi aplicată dacă ea nu era prevăzută de lege pentru fapta comisă (nulla poena sine lege). Legalitatea incriminării şi a pedepsei reprezintă principala garanţie a securităţii juridice a cetăţeanului în raport cu dreptul penal.

În acest sens, Decizia ICCJ nr. 10/2015 publicată în Monitorul Oficial cu nr. 389 din 4 iunie 2015 a stabilit că în interpretarea dispoziţiilor art. 367 alin. (1) şi (6) din Codul penal, în ipoteza în care odată cu intrarea în vigoare a noului Cod penal, infracţiunea care intră în scopul grupului organizat a fost dezincriminată, nu mai este îndeplinită una dintre trăsăturile esenţiale ale infracţiunii, respectiv condiţia tipicităţii.