Jump to content
POLITISTI.ro

Insulta şi calomnia sunt din nou pedepsite de legea penală


Catalin
 Share

Recommended Posts

  • Moderator

Curtea Constituţională a decis, că este neconstituţională dezlegarea dată problemelor de drept judecate prin Decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţiile Unite nr.8 din 18 octombrie 2010 prin care s-a stabilit că normele de incriminare a insultei şi calomniei nu sunt în vigoare.

CCR, cu unanimitate de voturi, a admis excepţia de neconstituţionalitate având ca obiect dispoziţiile art. 414 indice 5 alin.4 din Codul de procedura penală şi a constatat că "dezlegarea dată problemelor de drept judecate" prin Decizia ÎCCJ - Secţiile Unite nr.8 din 18 octombrie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 416 din 14 iunie 2011, este neconstituţională, contravenind Constituţiei şi Deciziei Curţii Constituţionale nr.62 din 18 ianuarie 2007."

Decizia CCR este definitivă şi general obligatorie şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

În 18 octombrie 2010, ÎCCJ a admis recursul în interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi sesizarea Colegiului de conducere al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, în sensul că: "Normele de incriminare a insultei şi calomniei cuprinse în art. 205 şi 206 din Codul penal, precum şi prevederile art. 207 din Codul penal privind proba verităţii, abrogate prin dispoziţiile art. I pct. 56 din Legea nr. 278/2006, dispoziţii declarate neconstituţionale prin Decizia nr. 62 din 18 ianuarie 2007 a Curţii Constituţionale, nu sunt în vigoare. Obligatorie, potrivit art. 4142 alin. 3 din Codul de procedură penală".

În 18 ianuarie 2007, CCR a constatat că dispoziţiile art.I pct.56 din Legea 278/2006 pentru modificarea şi completarea Codului penal, precum şi pentru modificarea şi completarea altor legi, partea referitoare la abrogarea art.205, 206 şi 207 din Codul penal, sunt neconstituţionale.

Dispoziţiile art. 205, 206 şi 207 din Codul penal, abrogate prin art.I pct.56 din Legea 278/2006, au următorul cuprins:

  • art.205 - Insulta "Atingerea adusă onoarei ori reputaţiei unei persoane prin cuvinte, prin gesturi sau prin orice alte mijloace, ori prin expunerea la batjocură, se pedepseşte cu amendă. Aceeaşi pedeapsă se aplică şi în cazul când se atribuie unei persoane un defect, boală sau infirmitate care, chiar reale de-ar fi, nu ar trebui relevate. Acţiunea penală se pune în mişcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate. Împăcarea părţilor înlătură răspunderea penală";
  • art.206 - Calomnia "Afirmarea sau imputarea în public, prin orice mijloace, a unei fapte determinate privitoare la o persoană, care, dacă ar fi adevărată, ar expune acea persoană la o sancţiune penală, administrativă sau disciplinară ori dispreţului public, se pedepseşte cu amendă de la 2.500.000 lei la 130.000.000 lei. Acţiunea penală se pune în mişcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate. Împăcarea părţilor înlătură răspunderea penală";
  • art.207 - Proba verităţii "Proba verităţii celor afirmate sau imputate este admisibilă, dacă afirmarea sau imputarea a fost săvârşită pentru apărarea unui interes legitim. Fapta cu privire la care s-a făcut proba verităţii nu constituie infracţiunea de insultă sau calomnie"
Link to comment
Share on other sites

  • Membru

 Asta înseamnă că cele trei articole 205-207 C.P. sunt abrogate sau sunt neconstituționale ?

Link to comment
Share on other sites

  • Moderator

Nu, din contră. Insulta şi calomnia sunt din nou infracţiuni prevăzute şi sancţionate de Codul Penal.

 

În 2010, judecătorii de la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în nemărginita lor grijă pentru ziarişti au dat o decizie prin care au spus că normele de incriminare a insultei şi calomniei nu sunt în vigoare. Iar acum Curtea Constituţională a spus că aceea decizie a judecătorilor este neconstituţională.

Link to comment
Share on other sites

Prin art. 1/pct. 56 din Legea nr. 278/2006 pentru modificarea şi completarea Codului Penal, textele au fost abrogate expres dispozițiile art. 205-207 C.pen. Ieri, 29.04.2013, cu unanimitate de voturi, CCR a constatat că ”dezlegarea dată problemelor de drept judecate prin Decizia ICCJ – Secțiile Unite nr.8/2010 este neconstituțională, contravenind Constituției și Deciziei CCCR nr.62/2007”.

 

 

Cum vi se pare aceasta decizie ? Volumul de muncă al celor care defășoară activități de cercetare penală va suferi modificări ?

Edited by Dan
Link to comment
Share on other sites

Pentru a intelege mai bine, iata un articol bine scris in care va veti lamuri cu privire la cele doua infractiuni reincriminate si istoricul lor.

 

Sursa : articol postat de jud. Cristi Danilet si preluat de pe juridice.ro din 30 aprilie 2013

 

Insulta şi calomnia sunt din nou infracţiuni

 

 

1. Codul penal: incriminarea insultei și calomniei

Insulta era incriminată în art. 205 Codul Penal: „Atingerea adusă onoarei ori reputaţiei unei persoane prin cuvinte, prin gesturi sau prin orice alte mijloace, ori prin expunerea la batjocură, ori atribuirea unei persoane a unui defect, boală sau infirmitate care, chiar reale de-ar fi, nu ar trebui relevate”. Calomnia în art. 206 C. pen.: „Afirmarea sau imputarea în public, prin orice mijloace, a unei fapte determinate privitoare la o persoană, care, dacă ar fi adevărată, ar expune acea persoană la o sancţiune penală, administrativă sau disciplinară, ori dispreţului public”. În cuprinsul art. 207 din acelaşi cod erau reglementate cazurile de admisibilitate a probei verităţii pentru aceste două infracţiuni: „Proba verităţii celor afirmate sau imputate este admisibilă, dacă afirmarea sau imputarea a fost săvârşită pentru apărarea unui interes legitim. Fapta cu privire la care s-a făcut proba verităţii nu constituie infracţiunea de insultă sau calomnie”.

2. Parlamentul: abrogarea incriminării

Prin art. I pct. 56 din Legea nr. 278/2006 pentru modificarea şi completarea Codului penal textele au fost abrogate expres dispozițiile art. 205-207 C.pen.

Argumentele abrogării se regăsesc la pag. 4-5 din Expunerea de motive care a însoțit proiectul de lege și sunt în număr de trei: (1) sub amenințarea permanentă a unei sancțiuni penale libertatea de exprimare este afectată în mod semnificativ, căci impune o autocenzură a unei persoane care ar trebui determinată doar de rațiuni etice, nu sancționatorii; (2) chiar dacă se lezează demnitatea unei persoane prin exercitarea libertății de exprimare, indiferent de prejudiciile cauzate, aplicarea unei pedepse penale este vădit disproporționată față de scopul urmărit prin sancționarea unor astfel de fapte; (3) în caz de exercitarea abuzivă a libertății de exprimare, persoana lezată are posibilitatea să obțină pe cale civilă repararea prejudiciului suferit.

3. CCR: neconstituționalitatea abrogării

Prin Decizia nr. 62/2007, Curtea Constituţională a admis excepţia de neconstituţionalitate, constatând că dispoziţiile art. I pct. 56 din Legea nr. 278/2006 privind modificarea şi completarea Codului penal sunt neconstituţionale.

CCR a stabilit că abrogarea art. 205, 206 şi 207 din Codul penal şi dezincriminarea, pe această cale, a infracţiunilor de insultă şi de calomnie, încalcă prevederile art. 1 alin. (3) şi ale art. 21 din Constituţia României, republicată, referitoare la unele valori garantate în statul de drept şi la principiul liberului acces la justiţie, corelat cu dreptul la un proces echitabil şi la un recurs efectiv, astfel cum acestea sunt reglementate în art. 6 şi 13 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. S-a apreciat că prin abrogarea celor 3 texte de lege din Codul penal a fost încălcat şi principiul egalităţii în drepturi prevăzut în art. 16 din Constituţie, contravenindu-se totodată şi interdicţiei de lezare a demnităţii, onoarei, vieţii particulare şi a dreptului la propria imagine ca urmare a exercitării libertăţii de exprimare, astfel cum această libertate este limitată prin prevederile art. 30 alin. (6) şi (8) din Constituţia României, republicată.

4. ICCJ: ieșirea din vigoare a incriminării

Potrivit art. 147 alin. 1 din Constituție „Dispoziţiile din legile şi ordonanţele în vigoare, precum şi cele din regulamente, constatate ca fiind neconstituţionale, îşi încetează efectele juridice la 45 de zile de la publicarea deciziei Curţii Constituţionale dacă, în acest interval, Parlamentul sau Guvernul, după caz, nu pun de acord prevederile neconstituţionale cu dispoziţiile Constituţiei. Pe durata acestui termen, dispoziţiile constatate ca fiind neconstituţionale sunt suspendate de drept”.

Ulterior publicării deciziei nr. 62/2007, Parlamentul nu și-a îndeplinit obligația. Ca urmare, cu  privire la efectele acestei decizii, în doctrina juridică și practica judiciară au apărut două curente de opinie:

  1. dispoziţiile art. 205, 206 şi 207 din Codul penal continuă să fie în vigoare: aceasta pentru că deciziile CCR sunt obligatorii şi că dispoziţiile art. I pct. 56 din Legea nr. 278/2006 au încetat să mai existe din moment ce Parlamentul nu şi-a îndeplinit obligaţia de a pune de acord reglementările din acest text de lege, constatat neconstituţional, cu prevederile corespunzătoare din Constituţie;
  2. dispoziţiile art. 205, 206 şi 207 din Codul penal nu mai sunt în vigoare: reincriminarea faptelor de insultă şi de calomnie doar pe baza deciziei prin care Curtea Constituţională a constatat neconstituţionalitatea dispoziţiei de abrogare a textelor de lege prin care cele două fapte erau incriminate ar fi în neconcordanţă şi cu principiul legalităţii incriminării consacrat prin Constituţie

ICCJ – Secțiile Unite a tranșat această dispută, admițând un recurs în interesul legii, prin Decizia 8/2010 unde a stabilit că „Normele de incriminare a insultei şi calomniei cuprinse în art. 205 şi 206 din Codul penal, precum şi prevederile art. 207 din Codul penal privind proba verităţii, abrogate prin dispoziţiile art. I pct. 56 din Legea nr. 278/2006, dispoziţii declarate neconstituţionale prin Decizia nr. 62/2007 a Curţii Constituţionale, nu sunt în vigoare.”

Argumentul a fost că doar Parlamentul poate incrimina infracțiuni (art. 2 C. pen.) și că nu este admisibil ca prin abrogarea unui act de abrogare anterior să se repună în vigoare actul normativ iniţial (art. 64 alin. 3 din Legea nr. 24/2000).

5. CCR: ICCJ a greșit

Ieri, 29 aprilie 2013, cu unanimitate de voturi, CCR a constatat că ”dezlegarea dată problemelor de drept judecate prin Decizia ICCJ – Secțiile Unite nr. 8/2010 este neconstituțională, contravenind Constituției și Deciziei CCCR nr. 62/2007”.

Într-adevăr, cred și eu că demersul instanței supreme de a invalida o decizie a CCR constituie un amestec nepermis în atribuțiile acesteia. De altfel, noua decizie a CCR este conformă cu practica ei constantă, asumată prin Deciziile nr. 20/2000, nr. 62/2007, nr. 783/2009, nr. 124/2010, nr. 414/2010, nr. 1039/2012. În această din urmă decizie, CCR a reţinut în mod expres că “în cazul constatării neconstituţionalităţii unor dispoziţii de abrogare, acestea îşi încetează efectele juridice în condiţiile prevăzute de art. 147 alin. (1) din Constituţie, iar prevederile legale care au format obiectul abrogării continuă să producă efecte, deoarece acesta este un efect specific al pierderii legitimităţii constituţionale (…), sancţiune diferită şi mult mai gravă decât o simplă abrogare a unui text normativ. În continuare, Curtea reţine că nicio altă autoritate publică, fie ea şi instanţă judecătorească, nu poate contesta considerentele de principiu rezultate din jurisprudenţa Curţii Constituţionale, aceasta fiind obligată să le aplice în mod corespunzător, respectarea deciziilor Curţii Constituţionale fiind o componentă esenţială a statului de drept.

6. Trei ani de încălcări sistematice ale drepturilor personale

Efectele interpretării date de ICCJ a dus la apariția în spațiul public a unui limbaj licențios. Insultele și calomniile comise în public și mai ales prin intermediul presei de către simpli cetățeni, oameni politici și ziariști au devenit ceva curent. În absența unor sancțiuni penale, am asistat neputincioși la o lezare gravă și continuă a personalității umane, demnității, onoarei şi reputaţiei celor astfel agresaţi. Acest lucru a fost încurajat însă și de lipsa de fermitate a Consiliului Național al Audiovizualului în aplicarea sancțiunilor pentru încălcarea legislației specifice (oricum, însă, această autoritate nu are și competențe asupra presei scrise), dar și de durata mare a proceselor civile și cuantumul relativ mic al despăgubirilor bănești acordate pentru cei ce au apelat totuși la această cale în vederea reparării daunelor morale.

a. Or, art. 1 alin. 3 din Constituție prevede că demnitatea omului este o valoare supremă și e garantată. Însă, în absenţa ocrotirii juridice prevăzute de art. 205, 206 şi 207 din Codul penal, demnitatea, onoarea şi reputaţia persoanelor nu mai beneficiază de nicio altă formă de ocrotire juridică reală şi adecvată. (Dec. CCR nr. 62/2007). Este adevărat, cel vătămat avea și are deschisă calea unei acțiuni civile pentru obținere de despăgubiri (daune morale). O asemenea formă de ocrotire juridică nu este însă reglementată explicit, ci este instituită pe cale jurisprudenţială și oricum nu constituie o protecţie juridică adecvată în cazul analizat deoarece dezonoarea este prin natura sa ireparabilă, iar demnitatea umană nu poate fi evaluată în bani şi nici compensată prin foloase materiale – așadar, ceea ce se obține pe cale civilă nu este ocrotirea demnității, ci repararea prejudiciului suferit.

b. Cu privire la mass-media, art. 30 alin. 8 Constituție stabilește că „Răspunderea civilă pentru informaţia sau pentru creaţia adusă la cunoştinţă publică revine editorului sau realizatorului, autorului, organizatorului manifestării artistice, proprietarului mijlocului de multiplicare, al postului de radio sau de televiziune, în condiţiile legii. Delictele de presă se stabilesc prin lege”. Or, delictele de presă ar fi trebuit stabilite fie prin lege specială – dar la noi, după abrogarea Legii nr. 3/1974 s-a refuzat în mod constant adoptarea unei noi legi în acest domeniu, deși există în alte state, cum ar fi Franţa; fie prin Codul penal  – de unde însă Parlamentul le-a eliminat prin Legea nr. 278/2006. Așadar, textul constituțional privind necesitatea stabilirii prin lege a delictelor de presă rămânea inaplicabil.

c. Este adevărat că libertatea de exprimare e consacrată prin art. 30 alin. 1 din Constituția României, art. 10 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale şi art. 19 paragraful 2 din Pactul internaţional cu privire la drepturile civile şi politice.

d. Dar libertatea de exprimare nu este un drept absolut (dec. CCR nr. 139/2005). Într-o societate democratică, libertatea unei persoane se termină acolo unde începe libertatea altei persoane (dec. CCR nr.62/2007) – în acest sens, art. 57 din Constituţie prevede expres obligaţia cetăţenilor români, cetăţenilor străini şi apatrizilor de a-şi exercita drepturile constituţionale cu bună-credinţă, fără să încalce drepturile şi libertăţile celorlalţi. Și libertatea de exprimare are anumite limite: art 30 alin. 6 din Constituție prevede că “Libertatea de exprimare nu poate prejudicia demnitatea, onoarea, viaţa particulară a persoanei şi nici dreptul la propria imagine“. Aceste valori reglementate ca limite ale libertății de exprimare se regăsesc, de altfel, și în art. 10 paragraful 2 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale și în art. 19 paragraful 3 din Pactul internaţional cu privire la drepturile civile şi politice.

7. Concluzii:

a. În caz de constatare a neconstituţionalităţii unor dispoziţii legale de abrogare, acele dispoziţii îşi încetează aplicabilitatea, iar prevederile legale abrogate printr-o dispoziţie constatată neconstituţională continuă să fie active şi să producă efecte. Prin urmare, nici nu mai trebuie așteptată publicarea în Monitorul Oficial a motivării deciziei de ieri a CCR, căci parchetele și instanțele sunt obligate să ia în considerare direct decizia CCR nr. 62/2007 și să ignore decizia ICCJ – Secțiile Unite nr. 8/2010.

b. Opinia mea este că faptele ce aduc atingere demnității pot fi încadrate în textul art. 205 sau, după caz, art. 206 C. pen. chiar dacă au fost comise anterior zilei de ieri. Aceasta pentru că din data 12 februarie 2007, când a fost publicată în M. Of. nr. 104/2007 decizia nr. 62, cele două infracțiuni de insultă și calomnie se regăsesc în Codul Penal. Oricum, problema se pune pentru un număr restrâns de cauze, căci pentru declanșarea urmăririi penale  e necesar ca victima să depună plângere prealabilă în termen de două luni de la momentul cunoașterii identității făptuitorului (art. 284 Cpp).

c. Nu există nicio incompatibilitate între principiul libertăţii de exprimare şi incriminarea insultei şi calomniei (dec. CCR 298/2003, 62/2007). De altfel, incriminări asemănătoare celei cuprinse în textele din Codul penal referitoare la infracţiunile contra demnităţii, unele chiar mai severe, se întâlnesc şi în legislaţiile altor ţări europene, precum: Franţa, Germania, Italia, Elveţia, Portugalia, Spania, Grecia, Finlanda, Cehia, Slovenia, Ungaria.

d. Cred că începând de azi presa va deveni mai responsabilă (iar, în cazul televiziunilor, nu numai redactorii, ci și invitații lor). Sincer, sper că atacurile personale vor fi înlocuite de argumente factuale cu privire la cei criticați. Așa cum fac deja, de o perioadă lungă de timp, mulți jurnaliști corecți și mulți analiști profesioniști.

 

jud. Cristi DANILEȚ
membru CSM

  • Upvote 3
Link to comment
Share on other sites

  • Moderator

Se pare că ziariştii s-au băşicat imediat după această decizie a CC. Acum cei de la Jurnalul Naţional au creat o petiţie pe net intitulată:

"Nu puneţi botniţă presei": Petiţie online împotriva pedepsirii penale a insultei şi calomniei!

 

Ce tare! Deci ei doresc să poată insulta şi calomnia pe oricine şi după bunul plac, fără să fie pedepsiţi!

Sau cu alte cuvinte ziariştii patriei, sunt conştienţi şi admit că practică insulta şi calomnia, dar doresc să nu fie pedepsiţi penal.

Pe aceeaşi reţetă ne vom trezi mâine-poimâine şi cu violatorii că cer reducerea pedepsei pentru viol, tâlharii pentru reducerea pedepsei pentru tâlhărie ... şi aşa mai departe.

 

Iar ca penibilul situaţiei să fie şi mai şi ... cică un judecător a semnat petiţia. Este vorba despre nimeni altul decât judecatorul Adrian Neacsu, cel ce a fost trimis în judecată pentru că îşi deconta pe naşpa deplasări fictive, când era membru al CSM-ului.

  • Upvote 3
Link to comment
Share on other sites

Nu sunt incantat de modificarea asta ca iar le da nas la reclamagii.Oricum legea romaneasca e abuzata in fel si chip iar sa pui politia sa verifice laturile dintre specimenele care se dedau la astfel de acuzatii ( ok sunt si exceptii cand oameni onorabili sunt victimele unor  handicapati ) e curata pierdere de timp ( ex. tulburarea de posesie gen a intrat 12 cm cu gardul si hai mata dom sef sa vezi si sa cercetezi )

Apropos ce mama ma sii tot il citati pe D'Artagnan ala de Danilet?    

  • Upvote 3
  • Downvote 3
Link to comment
Share on other sites

de cand intra in vigoare? anul trecut trimiteam la parchet astfel de reclamatii-insulta si calomnie, dar acetea nu mai veneau inapoi. m-am interesat sa vad de ce nu mai vin iar parchetul trimitea raspuns petentilor (rezolutie) ca nu mai sunt prevazute de legea penala cele dou infractiuni :emo-yessir:

Link to comment
Share on other sites

  • 1 month later...

Convorbirile telefonice inregistrate cu telefonul propriu pot fi folosite ca proba intr-un proces de calomnie?

Edited by bibicu
Link to comment
Share on other sites

  • Moderator

Calomnia: „Afirmarea sau imputarea în public, prin orice mijloace, a unei fapte determinate privitoare la o persoană, care, dacă ar fi adevărată, ar expune acea persoană la o sancţiune penală, administrativă sau disciplinară, ori dispreţului public"

Convorbirile telefonice nu sunt publice. Deci pentru existenţa acestei infracţiuni este nevoie ca afirmaţia să fie publică. Concluzia o poţi trage singur.

  • Upvote 2
Link to comment
Share on other sites

Convorbirile telefonice nu sunt publice. Deci pentru existenţa acestei infracţiuni este nevoie ca afirmaţia să fie publică.

 

Cu conditia sa fii ascultat(interceptat) de o singura persoana. :))  :)) Prietenii stiu de ce ....

Link to comment
Share on other sites

Nu știu dacă să mă bucur sau nu. Pe de o parte, calomnia trebuie pedepsită drastic. Sînt de acord cu asta. Pe de altă parte însă, aleșii își vor vedea liniștiți de afacerile lor oneroase, pentru că presei îi va fi frică să mai scrie despre ele.

În fine, să sperăm că n-am dreptate. Vom vedea...

Link to comment
Share on other sites

  • Moderator

Asta e bună! Păi presa nu poate scrie de afacerile ălea decât cu ajutorul unor insulte şi calomnii?

Să facă anchete juranlistice adevărate, în care să aibă punctul de vedere al tuturor părţilor, să prezinte lucrurile cât mai obiectiv, fără înflorituri manipulatoare menite să transforme musai ştirea ori dezvăluirea în ceva scandalos.

 

Ţi-aduci aminte de cazul poliţistei "violate" de la Balş? Toate televiziunile au titrat peste tot o săptămână "poliţista violată de şefi, procurori sau colegi", de s-a creat impresia că în secţiile de poliţie din ţara asta ar fi un adevărat dezmăţ sexual, iar poliţiştii ăştia ar fi nişte obsedaţi sexuali şi curvari notorii. Ba chiar şi ministrul s-a grăbit să facă nişte şedinţe în masă cu poliţistele, supunându-le la nişte întrebări penibile şi jignitoare. Şi toate acestea datorită informaţiilor "pe surse" ce au venit numai dintr-o singură parte.

 

În această săptămână s-a încheiat ancheta şi "poliţista violată" a fost trimisă în judecată, iar acuzaţiile ei, conform cărora ar fi fost violată de colegi, de şefi şi de procurori NU s-au confirmat deloc.

Ai văuzut vreo televiziune să titreze pe burtieră "poliţista ce spunea că a fost violată a minţit cu neruşinare"? Nu!

Dar lovitura de imagine a rămas şi omul de rând trăieşte în continuare cu impresia că prin secţiile de poliţie din ţara asta se comit violuri şi aşa mai departe.

Dacă fătuca aia avea nişte interese la acel moment şi a minţit, atunci ziariştii ăştia atât de grozavi i-au cântat în strună fără pic de obiectivitate.

  • Upvote 2
Link to comment
Share on other sites

Da, înțeleg ce vrei să spui și sînt perfect de acord cu tine. Cazurile de calomnie dovedite trebuie pedepsite drastic.

Mi-e teamă doar ca legea asta să nu fie folosită de politicieni ca un bau-bau pentru oricine îndrăznește să-i deranjeze (pentru că știm cu toții că în justiția noastră șchioapă, controlată politic, dacă superi pe cineva prea important poți să mori cu dreptatea și cu dovezile în brațe). Mi-e teamă că atunci cînd au transformat calomnia într-o infracțiune gravă nu s-au gîndit la binele nostru sau al polițiștilor acuzați de fătuca aia, ci în primul rînd la ei înșiși și la afacerile lor, care trebuie puse la adăpost de ziariștii prea băgăreți.

Dar poate că n-am dreptate; rămîne de văzut...

Edited by VladSoare
Link to comment
Share on other sites

  • 3 weeks later...
  • Moderator

Da, sunt incriminate, mai exact din data de 29.04.2013, când nişte indivizi de la Curtea Constuţională care nici măcar nu sunt judecători în adevăratul sens al cuvântului şi-au arătat muşchii în faţa judecătorilor din cadrul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie care în 2010 admiseseră recursul în interesul legii formulat de Procurorul General al României privind dezincriminarea acestor infracţiuni.

Citeşte mai multe aici :

www.magistrati.ro

Edited by Cristi
Link to comment
Share on other sites

  • 9 months later...

in actualul CP insulta si calomnia nu apar. mai sunt infractiuni sau nu? daca da, care e legea speciala? multumesc.

Link to comment
Share on other sites

Create an account or sign in to comment

You need to be a member in order to leave a comment

Create an account

Sign up for a new account in our community. It's easy!

Register a new account

Sign in

Already have an account? Sign in here.

Sign In Now
 Share

×
×
  • Create New...

Important Information

By using this site, you agree to our Terms of Use and Privacy Policy.