Search the Community

Curtea Constituţională - CCR a decis că măsura preventivă a controlului judiciar este neconstituţională deoarece nu are o durată limitată de timp. Concret, deşi noul Cod de procedură penală include printre măsurile preventive controlul judiciar şi controlul judiciar pe cauţiune, nu prevede durata pentru care pot fi dispuse aceste măsuri. Or, caracterul excepţional al măsurilor preventive, care implică restrângerea exerciţiului unor drepturi şi libertăţi fundamentale, impune caracterul temporar, limitat în timp, al acestora. Prin urmare, Curtea a reţinut că normele de procedură penală care dau posibilitatea organelor judiciare de a dispune măsurile preventive ale controlului judiciar şi ale controlului judiciar pe cauţiune pentru perioade nelimitate contravin prevederilor art.53 din Constituţie. COMUNICAT DE PRESĂ 04.12.2014 În ziua de 4 decembrie 2014, Plenul Curţii Constituţionale, învestit în temeiul art.146 lit.d) din Constituţia României şi al art.29 din Legea nr.47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, a luat în dezbatere excepţia de neconstituționalitate a dispozițiilor art.211-217 din Codul de procedură penală care reglementează măsurile preventive ale controlului judiciar şi ale controlului judiciar pe cauţiune. În urma deliberărilor, Curtea Constituțională, cu majoritate de voturi, a admis excepția de neconstituționalitate și a constatat că prevederile art.211-217 din Codul de procedură penală sunt neconstituţionale, întrucât încalcă art.53 din Constituţie referitor la restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi fundamentale cu raportare la libertatea individuală (art.23), la libera circulaţie (art.25) şi la viaţa intimă, familială şi privată (art.26). În pronunţarea acestei soluţii, Curtea a constatat că, deşi noul Cod de procedură penală include printre măsurile preventive controlul judiciar şi controlul judiciar pe cauţiune, nu prevede durata pentru care pot fi dispuse aceste măsuri. Or, caracterul excepţional al măsurilor preventive, care implică restrângerea exerciţiului unor drepturi şi libertăţi fundamentale, impune caracterul temporar, limitat în timp, al acestora. Prin urmare, Curtea a reţinut că normele de procedură penală care dau posibilitatea organelor judiciare de a dispune măsurile preventive ale controlului judiciar şi ale controlului judiciar pe cauţiune pentru perioade nelimitate contravin exigenţelor art.53 din Constituţie. Decizia este definitivă şi general obligatorie şi se comunică celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi instanței care a sesizat Curtea Constituțională, respectiv Judecătoriei Satu-Mare – Secţia penală. Argumentațiile reținute în motivarea soluţiei pronunţate de Plenul Curţii Constituţionale vor fi prezentate, pe larg, în cuprinsul deciziei, care se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Această hotărâre nu produce deocamdată efecte până la publicarea ei în Monitorul Oficial. Apoi însă, toate controalele judiciare existente la data publicării încetează de drept. Învinuiţii nu vor mai fi obligaţi să se prezinte la organul de poliţie sau să respecte anumite interdicţii. Puterea legislativă trebuie să îndrepte eroarea constituţională din Codul de Procedură Penală. Soluţia este ca Parlamentul să se întrunească urgent şi să emită o lege prin care să completeze dispoziţiile Codului la acest capitol. Ideal ar fi ca această modificare legilativă să se facă înainte ca decizia Curţii Constituţionale să fie publicată în Monitorul Oficial şi să producă efecte. Se poate modifica legislaţia şi prin Ordonanţă de Urgenţă a Guvernului, iar această ordonanţă poate fi dată fără să se aştepte motivarea Curţii Constituţionale. Păreri?

Curtea Constituţională a decis, că este neconstituţională dezlegarea dată problemelor de drept judecate prin Decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţiile Unite nr.8 din 18 octombrie 2010 prin care s-a stabilit că normele de incriminare a insultei şi calomniei nu sunt în vigoare. CCR, cu unanimitate de voturi, a admis excepţia de neconstituţionalitate având ca obiect dispoziţiile art. 414 indice 5 alin.4 din Codul de procedura penală şi a constatat că "dezlegarea dată problemelor de drept judecate" prin Decizia ÎCCJ - Secţiile Unite nr.8 din 18 octombrie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 416 din 14 iunie 2011, este neconstituţională, contravenind Constituţiei şi Deciziei Curţii Constituţionale nr.62 din 18 ianuarie 2007." Decizia CCR este definitivă şi general obligatorie şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. În 18 octombrie 2010, ÎCCJ a admis recursul în interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi sesizarea Colegiului de conducere al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, în sensul că: "Normele de incriminare a insultei şi calomniei cuprinse în art. 205 şi 206 din Codul penal, precum şi prevederile art. 207 din Codul penal privind proba verităţii, abrogate prin dispoziţiile art. I pct. 56 din Legea nr. 278/2006, dispoziţii declarate neconstituţionale prin Decizia nr. 62 din 18 ianuarie 2007 a Curţii Constituţionale, nu sunt în vigoare. Obligatorie, potrivit art. 4142 alin. 3 din Codul de procedură penală". În 18 ianuarie 2007, CCR a constatat că dispoziţiile art.I pct.56 din Legea 278/2006 pentru modificarea şi completarea Codului penal, precum şi pentru modificarea şi completarea altor legi, partea referitoare la abrogarea art.205, 206 şi 207 din Codul penal, sunt neconstituţionale. Dispoziţiile art. 205, 206 şi 207 din Codul penal, abrogate prin art.I pct.56 din Legea 278/2006, au următorul cuprins: art.205 - Insulta "Atingerea adusă onoarei ori reputaţiei unei persoane prin cuvinte, prin gesturi sau prin orice alte mijloace, ori prin expunerea la batjocură, se pedepseşte cu amendă. Aceeaşi pedeapsă se aplică şi în cazul când se atribuie unei persoane un defect, boală sau infirmitate care, chiar reale de-ar fi, nu ar trebui relevate. Acţiunea penală se pune în mişcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate. Împăcarea părţilor înlătură răspunderea penală"; art.206 - Calomnia "Afirmarea sau imputarea în public, prin orice mijloace, a unei fapte determinate privitoare la o persoană, care, dacă ar fi adevărată, ar expune acea persoană la o sancţiune penală, administrativă sau disciplinară ori dispreţului public, se pedepseşte cu amendă de la 2.500.000 lei la 130.000.000 lei. Acţiunea penală se pune în mişcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate. Împăcarea părţilor înlătură răspunderea penală"; art.207 - Proba verităţii "Proba verităţii celor afirmate sau imputate este admisibilă, dacă afirmarea sau imputarea a fost săvârşită pentru apărarea unui interes legitim. Fapta cu privire la care s-a făcut proba verităţii nu constituie infracţiunea de insultă sau calomnie"