Ultrajul asupra politistilor
de
Marius, în Discuţii pe teme profesionale
-
Conţinut similar
-
de Cristi
Prin decursul anului 2015, la Postul de Poliție unde mi-am desfășurat activitatea în trecut, a fost primită o scrisoare din Penitenciarul Mioveni, județul Argeș, de la un cetățean încarcerat la vremea respectivă pentru săvârșirea unei infracțiuni de "lovituri cauzatoare de moarte". Omul și-a adus aminte că a avut anumite interacțiuni cu mine în trecut și a zis să mă "salute". La momentul respectiv nu am băgat în seamă această scrisoare, însă am înțeles că între timp individul s-ar fi liberat și ar fi revenit chiar prin județ. Am deschis acest topic pentru a sublinia, încă o dată, pericolele la care sunt expuși polițiștii români și de ce aceștia trebuie să beneficieze de protecție eficientă atât legislativ, cât și din prisma dotărilor.
Lectură "frumoasă"!
-
de Catalin
Am citit pe facebook postarea liderului sindicatului Diamantul în care semnala o măgărie a unui procuror ce a dispus clasarea într-un caz de ultraj comis sub forma unor ameninţări explicite şi directe asupra unui poliţist, pe considerentul că “fapta nu a fost de natură să producă o stare de temere” poliţistului ameninţat. Şi mi-am adus aminte că vorbisem cu voi aici, într-un alt topic, despre faptul că ar fi util să strângem separat într-un topic dedicat jurisprudenţă, decizii, motivări pe acest subiect care să ne poată fi utile în astfel de cazuri.
Din păcate nu e un caz singular, am mai auzit despre astfel de situaţii în care unii procurori, atunci când vine vorba de poliţişti, confundă infracţiunea de ultraj cu cea de ameninţare. Şi avem aici o speţă în care Curtea de Apel Galaţi lămureşte problema:
Important de reţinut:
Subiectul pasiv al infracţiunii este statul, respectiv autoritatea statului de care funcţionarii publici aflaţi în exerciţiul funcţiunii trebuie să se bucure în exercitarea atribuţiilor lor de serviciu. Persoana funcţionarului public reprezintă un subiect pasiv adiacent, neavând relevanţă dacă aceasta, în forul său interior s-a simţit sau nu ameninţată.
Infractiunea de “Ultraj” diferă de infracţiunea de “ameninţare”, prin urmatoarele trăsături esenţiale:
Infracţiunea de ultraj este o infracţiune împotriva autorităţii de stat;
Subiectul pasiv principal vătămat este statul, iar subiect vătămat secundar este funcţionarul public aflat în exercitarea puterii de stat;
În conţinutul constitutiv al infracţiunii de “Ultraj” (şi similar, la infracţiunea de Ultraj Judiciar) nu se regăseşte condiţia de a se produce o stare de temere, funcţionarului public agresat, acestă condiţie fiind menţionată doar la infracţiunea de “ameninţare”.
Art. 206 CP - (1) Fapta de a ameninţa o persoană cu săvârşirea unei infracţiuni sau a unei fapte păgubitoare îndreptate împotriva sa ori a altei persoane, dacă este de natură să îi producă o stare de temere, se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la un an sau cu amendă, fără ca pedeapsa aplicată să poată depăşi sancţiunea prevăzută de lege pentru infracţiunea care a format obiectul ameninţării.
Art. 257 CP. - (1) Ameninţarea săvârşită nemijlocit sau prin mijloace de comunicare directă, lovirea sau alte violenţe, vătămarea corporală, lovirile sau vătămările cauzatoare de moarte ori omorul săvârşite împotriva unui funcţionar public care îndeplineşte o funcţie ce implică exerciţiul autorităţii de stat, aflat în exercitarea atribuţiilor de serviciu sau în legătură cu exercitarea acestor atribuţii, se sancţionează cu pedeapsa prevăzută de lege pentru acea infracţiune, ale cărei limite speciale se majorează cu o treime.
Art. 279 CP - (1) Ameninţarea, lovirea sau alte violenţe, vătămarea corporală, lovirile sau vătămările cauzatoare de moarte ori omorul, săvârşite împotriva unui judecător sau procuror aflat în exercitarea atribuţiilor de serviciu, se sancţionează cu pedeapsa prevăzută de lege pentru acea infracţiune, ale cărei limite speciale se majorează cu jumătate.
În concluzie, nu contează, pentru consumarea infracţiunilor de ultraj sau ultraj judiciar, dacă s-a produs o stare de temere funcţionarului public sau magistratului ameninţat.
Curtea de Apel Galati a reţinut :
"Persoana funcţionarului public reprezintă un subiect pasiv adiacent, neavând relevanţă dacă aceasta, în forul său interior s-a simţit sau nu ameninţată."
-
-
Activi pe această pagină 0 membri
Niciun utilizator înregistrat nu vizualizează această pagină acum.