Jurisprudenţă, decizii, motivări, etc privind ultrajul asupra poliţiştilor

[Catalin]

Am citit pe facebook postarea liderului sindicatului Diamantul în care semnala o măgărie a unui procuror ce a dispus clasarea într-un caz de ultraj comis sub forma unor ameninţări explicite şi directe asupra unui poliţist, pe considerentul că “fapta nu a fost de natură să producă o stare de temere” poliţistului ameninţat. Şi mi-am adus aminte că vorbisem cu voi aici, într-un alt topic, despre faptul că ar fi util să strângem separat într-un topic dedicat jurisprudenţă, decizii, motivări pe acest subiect care să ne poată fi utile în astfel de cazuri.

Din păcate nu e un caz singular, am mai auzit despre astfel de situaţii în care unii procurori, atunci când vine vorba de poliţişti, confundă infracţiunea de ultraj cu cea de ameninţare. Şi avem aici o speţă în care Curtea de Apel Galaţi lămureşte problema:
 

Citat:

Ultraj. Ameninţare. Provocarea unei stări de temere

C. pen., art. 193, art. 239
Fapta inculpatului de a ameninţa cu un briceag trei poliţişti care se aflau în timpul programului de lucru, în misiune ordonată, erau îmbrăcaţi cu uniforme specifice şi aveau asupra lor armamentul din dotare, constituie infracţiunea de ultraj. Inculpatul a avut reprezentarea că poliţiştii sunt reprezentanţii autorităţii statului, aflaţi în exercitarea prerogativelor de serviciu, şi a urmărit sau a acceptat ca prin fapta sa să aducă atingere autorităţii statului.
C.A. Galaţi, s. pen., dec. nr. 688 din 6 decembrie 2007, în B.C.A. nr. 1/2008
în speţă, în rejudecare, din probele aflate la dosar, a rezultat că la data de 28 iunie 2005 inculpatul T.V. conducea autoturismul marca F.F. pe DN2, pe şoseaua de centură a municipiului F. şi, încercându-se oprirea acestuia de către trei poliţişti aflaţi în exerciţiul funcţiunii, inculpatul şi-a continuat drumul, fiind necesară urmărirea acestuia pentru a fi oprit. Când i s-a solicitat să fie testat cu alcoolscopul, inculpatul a refuzat şi a încercat să fugă ameninţând pe poliţişti cu un briceag ce-1 avea asupra lui. Fiind imobilizat de poliţişti, T.V. a fost condus la spital, unde a refuzat să i se recolteze probe biologice în vederea stabilirii alcoolemiei.
Instanţa de apel a considerat că în mod corect prima instanţă a reţinut că fapta inculpatului de a ameninţa cu briceagul pe cei trei poliţişti nu întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de ultraj, având în vedere că nu a fost de natură să creeze o stare de temere acestora. Disproporţia de forţe era vădit în favoarea poliţiştilor, care erau şi înarmaţi, situaţie în care atitudinea agresivă a inculpatului nu a putut să-i alarmeze.
împotriva deciziei penale nr. 253 din 27 iunie 2007 a Tribunalului Vrancea, în termen legal, au declarat recurs Parchetul de pe lângă Tribunalul Vrancea şi inculpatul T.V. criticând soluţia instanţei de apel pentru nelegalitate şi netemeinicie.
In recursul formulat, Parchetul de pe lângă Tribunalul Vrancea a arătat că cele două instanţe au considerat că fapta inculpatului de a ameninţa cu cuţitul pe cei trei poliţişti nu întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de ultraj, întrucât nu a creat o stare de temere acestora. Instanţa de apel a reţinut, ca unic argument în susţinerea soluţiei de achitare a inculpatului pentru infracţiunile de ultraj, declaraţia dată de partea vătămată O.A., care a precizat că acţiunea inculpatului de a-1 ameninţa cu briceagul nu i-a provocat vreo temere. Parchetul de pe lângă Tribunalul Vrancea a apreciat că, în realitate, din probele administrate în cauză, rezultă că folosirea cuţitului de către inculpat la momentul în care se afla în trafic şi ameninţarea din partea acestuia, în sensul că va folosi cuţitul dacă nu va fi lăsat în pace, denotă împrejurarea că inculpatul a provocat o stare de temere. In acest sens, chiar unul dintre poliţişti a fost nevoit să scoată pistolul din dotare, avertizându-1 pe inculpat că, dacă nu se linişteşte şi nu introduce briceagul în buzunar, va fi nevoit să facă uz de armă. La faţa locului a mai fost chemat un echipaj de poliţie, ceea ce denotă temerea celor implicaţi în eveniment că nu vor putea contracara un eventual atac material al inculpatului asupra lor.
Declaraţia poliţistului O.A. care a arătat că „acţiunea inculpatului de a ameninţa cu briceagul nu i-a provocat vreo temere”, trebuie coroborată cu declaraţiile celorlalţi poliţişti şi trebuie interpretată în sensul că acesta se simţea în siguranţă întrucât colegul său M.M. scosese arma din dotare, moment în care inculpatul s-a speriat, fiind imobilizat şi dezarmat.
Recursul Parchetului de pe lângă Tribunalul Vrancea a fost considerat fondat, deoarece, în mod greşit instanţele de fond şi apel au apreciat că fapta inculpatului de a ameninţa cu briceagul trei lucrători de poliţie, aflaţi în exerciţiul funcţiunii, nu întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de ultraj, prevăzută de art. 239 C. pen., deoarece poliţiştii nu s-au simţit ameninţaţi.
În primul rând, infracţiunea prevăzută de art. 239 C. pen. face parte din titlul V „Infracţiuni contra autorităţii” a Codului penal.
Subiectul pasiv al infracţiunii este statul, respectiv autoritatea statului de care funcţionarii publici aflaţi în exerciţiul funcţiunii trebuie să se bucure în exercitarea atribuţiilor lor de serviciu.
Persoana funcţionarului public reprezintă un subiect pasiv adiacent, neavând relevanţă dacă aceasta, în forul său interior s-a simţit sau nu ameninţată.
Din probele administrate a rezultat că poliţiştii se aflau în timpul programului de lucru, în misiune ordonată, erau îmbrăcaţi cu uniforme specifice, aveau asupra lor armamentul din dotare iar automobilul purta însemnele specifice poliţiei rutiere.
Rezultă deci că inculpatul a avut reprezentarea că poliţiştii sunt reprezentanţii autorităţii statului, aflaţi în exercitarea prerogativelor de serviciu, a urmărit şi a acceptat ca prin fapta sa să aducă atingere autorităţii acestuia.
In al doilea rând, s-a constatat că declaraţia poliţistului O.A. că nu s-a simţit ameninţat, este singulară şi trebuie privită în contextul în care poliţistul M.M. scosese deja pistolul din dotare (dovadă că se simţea în pericol) iar celălalt poliţist, N. S. solicitase prin staţia radio sosirea la faţa locului a încă unui echipaj de poliţie.
S-a apreciat că mod greşit, instanţele de fond şi de apel au dispus achitarea inculpatului pentru infracţiunea prevăzută de art. 11 pct. 1 din Legea nr. 61/1991, republicată.
În mod evident portul fără drept de către inculpat a unui briceag, folosit apoi la ameninţarea cu moartea a lucrătorilor de poliţie se absoarbe în latura obiectivă a infracţiunii de ultraj.
S-a apreciat că instanţele de fond şi apel trebuiau să pună în discuţia părţilor, în baza rolului lor activ, schimbarea încadrării juridice, conform art. 334 C. proc. pen.
Aşa fiind, şi văzând şi prevederile art. 38515 pct. 2 lit. d), art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., art. 192 alin. (2) şi (3) C. proc. pen., Curtea de Apel Galaţi a admis recursul formulat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Vrancea, a casat în totalitate decizia penală nr. 253 din 27 iunie 2007 a Tribunalului Vrancea şi sentinţa penală nr. 1513 din 22 mai 2006 a Judecătoriei Focşani.
în rejudecare, a dispus schimbarea încadrării juridice dată faptelor prin actul de sesizare în infracţiunile prevăzute de art. 239 C. pen. şi art. 79 alin. (4) din O.U.G. nr. 195/2002, fară reţinerea infracţiunii prevăzute de art. I1 pct. 1 din Legea nr. 61/1991, deoarece, aşa cum s-a arătat, această infracţiune se absoarbe în conţinutul infracţiunii prevăzute de art. 239 C. pen.

Sursa

 

Important de reţinut:

Subiectul pasiv al infracţiunii este statul, respectiv autoritatea statului de care funcţionarii publici aflaţi în exerciţiul funcţiunii trebuie să se bucure în exercitarea atribuţiilor lor de serviciu. Persoana funcţionarului public reprezintă un subiect pasiv adiacent, neavând relevanţă dacă aceasta, în forul său interior s-a simţit sau nu ameninţată.

Infractiunea de “Ultraj” diferă de infracţiunea de “ameninţare”, prin urmatoarele trăsături esenţiale:
Infracţiunea de ultraj este o infracţiune împotriva autorităţii de stat;
Subiectul pasiv principal vătămat este statul, iar subiect vătămat secundar este funcţionarul public aflat în exercitarea puterii de stat;
În conţinutul constitutiv al infracţiunii de “Ultraj” (şi similar, la infracţiunea de Ultraj Judiciar) nu se regăseşte condiţia de a se produce o stare de temere, funcţionarului public agresat, acestă condiţie fiind menţionată doar la infracţiunea de “ameninţare”.

Art. 206 CP - (1) Fapta de a ameninţa o persoană cu săvârşirea unei infracţiuni sau a unei fapte păgubitoare îndreptate împotriva sa ori a altei persoane, dacă este de natură să îi producă o stare de temere, se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la un an sau cu amendă, fără ca pedeapsa aplicată să poată depăşi sancţiunea prevăzută de lege pentru infracţiunea care a format obiectul ameninţării.
Art. 257 CP. - (1) Ameninţarea săvârşită nemijlocit sau prin mijloace de comunicare directă, lovirea sau alte violenţe, vătămarea corporală, lovirile sau vătămările cauzatoare de moarte ori omorul săvârşite împotriva unui funcţionar public care îndeplineşte o funcţie ce implică exerciţiul autorităţii de stat, aflat în exercitarea atribuţiilor de serviciu sau în legătură cu exercitarea acestor atribuţii, se sancţionează cu pedeapsa prevăzută de lege pentru acea infracţiune, ale cărei limite speciale se majorează cu o treime.
Art. 279 CP - (1) Ameninţarea, lovirea sau alte violenţe, vătămarea corporală, lovirile sau vătămările cauzatoare de moarte ori omorul, săvârşite împotriva unui judecător sau procuror aflat în exercitarea atribuţiilor de serviciu, se sancţionează cu pedeapsa prevăzută de lege pentru acea infracţiune, ale cărei limite speciale se majorează cu jumătate.

În concluzie, nu contează, pentru consumarea infracţiunilor de ultraj sau ultraj judiciar, dacă s-a produs o stare de temere funcţionarului public sau magistratului ameninţat.
Curtea de Apel Galati a reţinut :
"Persoana funcţionarului public reprezintă un subiect pasiv adiacent, neavând relevanţă dacă aceasta, în forul său interior s-a simţit sau nu ameninţată."

[Catalin]

O decizie de reţinut a Tribunalului Dolj. Articolul complet dintr-un cotidian local:

Spoiler

 

12 ani de închisoare după ce a lovit un polițist cu mașina

Magistrații Tribunalului Dolj au hotărât să condamne la 12 ani de detenție un bărbat, de 33 de ani, din Craiova, acuzat că, deși nu are permis, s-a urcat la volan și a lovit cu mașina un polițist care încerca să-l tragă pe dreapta

Craioveanul Costel Viorel Petcu a fost arestat preventiv pe 6 aprilie 2015, printr-o hotărâre a Judecătoriei Craiova, la o zi după ce a lovit cu mașina și rănit grav un polițist al Serviciului Poliției Rutiere Dolj, care încerca să-l oprească. Incidentul s-a petrecut în comuna doljeană Leu, în apropierea primăriei, unde doi polițiști de la Rutieră supravegheau traficul de pe DN 6 cu aparatul radar. În jurul orei 15.30, radarul a emis semnal sonor, indicând faptul că din direcția Castranova se apropie un autovehicul cu viteză superioară celei permise pentru sectorul de drum respectiv. Este vorba de un autoturism Audi la volanul căruia se afla craioveanul Costel Viorel Petcu. Când a observat mașina polițiștilor, șoferul a încetinit și a încercat să întoarcă, însă nu a reușit dintr-o singură mișcare din cauza lățimii drumului, așa că și-a continuat deplasarea, accelerând.
„În această împrejurare, persoana vătămată a coborât de la volanul autospecialei de poliţie şi s-a deplasat spre axul drumului, cu faţa către autovehiculul ce se apropia, căruia i-a făcut semnal regulamentar de oprire, ridicând braţul stâng în sus, apoi punându-l orizontal. Deşi a observat semnalul de oprire făcut de către persoana vătămată, inculpatul Petcu Costel Viorel şi-a continuat deplasarea, semnalizând dreapta ca şi cum ar fi intenţionat să dea curs solicitării funcţionarului public, însă nu a oprit, lovindu-l pe acesta la nivelul genunchiului drept, apoi continuându-şi deplasarea în viteză“, au reținut procurorii doljeni. Polițistul a fost transportat la Spitalul de Urgență Craiova, unde medicii au stabilit că a suferit leziuni la nivelul genunchiului drept, așa că i-au pus piciorul în ghips.
Anchetatorii au mai stabilit că, după ce l-a lovit pe polițist, Petcu a condus mașina până în comuna Teasc și a parcat-o în curtea unui amic. După aceea, a scos numerele de înmatriculare, a împrumutat o altă mașină și a plecat la Craiova pe altă rută, pe DN 55. În aceeași zi, după ce a aflat că este căutat de oamenii legii, Petcu s-a prezentat singur la poliție.

Condamnat pentru ultraj asupra unui polițist

În rechizitoriul prin care au dispus trimiterea în judecată a inculpatului, procurorii doljeni au reținut că inculpatul a avut o poziţie nesinceră în legătură cu acuzațiile care i-au fost aduse. La început, Petcu a explicat că a văzut polițistul care i-a făcut semn să oprească, însă l-a ignorat şi a mers mai departe, lovindu-l cu mașina. Ulterior, a declarat că a oprit autoturismul şi nu l-a lovit pe poliţistul care, de fapt… s-a dezechilibrat şi a căzut. Martorii au susținut însă contrariul, iar viteza înregistrată de aparatul radar a arătat că Petcu nu a oprit mașina, așa cum a susținut. Astfel, după ce a încercat să întoarcă, radarul a înregistrat constant viteza mașinii conduse de Petcu, acesta accelerând până în momentul în care a trecut de mașina polițiștilor. Pe 28 mai 2015, procurorul de caz a hotărât să-l trimită în judecată pe inculpat, care a fost acuzat de ultraj raportat la comiterea infracțiunilor de omor și omor calificat, dar și conducerea unui autoturism fără permis. „Acţiunea inculpatului Petcu Costel Viorel de a lovi cu autoturismul partea vătămată întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de tentativă de omor. În speţă, fapta de tentativă de omor îmbracă forma agravantă a tentativei de omor calificat, dacă aceasta a fost comisă pentru a săvârşi sau ascunde săvârşirea unei alte infracţiuni (conducere fără permis). În cazul de faţă, fapta de tentativă de omor intră în conţinutul laturii obiective a infracţiunii de ultraj, întrucât a fost comisă împotriva unui poliţist aflat în exercitarea atribuţiilor de serviciu“, au mai reținut procurorii.
Marți, pe 12 aprilie, judecătorii de la Tribunalul Dolj l-au găsit vinovat și l-au condamnat la 12 ani de închisoare pe Costel Viorel Petcu. Din cei 12 ani de închisoare se scade perioada petrecută de inculpat în arest, de pe 6 aprilie 2015 și până pe 12 aprilie 2016.
Avocatul polițistului a precizat pentru GdS că, deși nu a fost vorba de un accident din culpă, instanța a admis introducerea în cauză a SC Astra Asigurări SA, firma la care era asigurat autoturismul condus de Petcu. Marți, instanța a admis acţiunea civilă a polițistului și a obligat SC Astra Asigurări să-i achite, împreună cu inculpatul, suma totală de 55.700 de lei drept daune materiale şi morale. Hotărârea Tribunalului Dolj nu este una definitivă și poate fi atacată cu apel la Curtea de Apel Craiova.

 

Deşi hotărârea nu este definitivă, trebuie subliniat ce au reţinut magistraţii:

„Acţiunea inculpatului Petcu Costel Viorel de a lovi cu autoturismul partea vătămată întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de tentativă de omor. În speţă, fapta de tentativă de omor îmbracă forma agravantă a tentativei de omor calificat, dacă aceasta a fost comisă pentru a săvârşi sau ascunde săvârşirea unei alte infracţiuni (conducere fără permis). În cazul de faţă, fapta de tentativă de omor intră în conţinutul laturii obiective a infracţiunii de ultraj, întrucât a fost comisă împotriva unui poliţist aflat în exercitarea atribuţiilor de serviciu“

Nr. unic (nr. format vechi) :    6960/63/2015/a7
Data inregistrarii    07.03.2016
Data ultimei modificari:    10.03.2016
Sectie:    Secţia Penală
Materie:    Penal
Obiect:    ultrajul (art.257 NCP)

[coosstti]

Asta-i condamnarea pt ultragierea a 3 politisti!

Tip solutie: Condamnare
Solutia pe scurt: I. În temeiul art. 257 alin. 1 şi 4 Ncp raportat la art. 193 alin.2 Ncp, condamnă pe inculpatul CC, la câte trei pedepse în cuantum de 1 (un) an şi 3 (trei) luni închisoare fiecare pentru comiterea infracţiunii de ultraj (trei fapte comise la data de 01.06.2016 în dauna persoanelor vătămate C. I., H. D. C. şi B.P. C.). În temeiul art. 253 Ncp, condamnă pe inculpatul CC la pedeapsa în cuantum de 6 (şase) luni închisoare pentru comiterea infracţiunii de distrugere (faptă comisă la data de 01.06.2016). În temeiul art. 371 Ncp, condamnă pe inculpatul CC la pedeapsa în cuantum de 6 (şase) luni închisoare pentru comiterea infracţiunii constând în tulburarea ordinii şi liniştii publice (faptă comisă la data de 01.06.2016). În temeiul art.38 alin.1, art. 39 alin. 1 lit. b Ncp, contopeşte cele cinci pedepse stabilite în cauză şi aplică pedeapsa cea mai grea în cuantum de 1 an şi 3 luni închisoare, la care adaugă sporul obligatoriu în cuantum de 14 luni, reprezentând o treime din suma celorlalte pedepse, urmând ca în final inculpatul CC să execute pedeapsa în cuantum de 2 (doi) ani şi 5 (cinci) luni închisoare. În baza art. 72 Ncp, constată că, inculpatul CC a fost reţinut şi arestat preventiv în cauză începând cu data de 02.06.2016 până la data de 25.07.2016. În temeiul art. 399 raportat la art. 242 alin.1 Ncpp, revocă măsura controlului judiciar dispusă faţă de inculpatul CC prin încheierea penală pronunţată la data de 21.07.2016, definitivă prin încheierea penală nr. 120/25.07.2016 a Tribunalului B. În baza art. 91 NCp, dispune suspendarea executării pedepsei sub supraveghere şi stabileşte un termen de supraveghere de 3 şi 6 luni, conform dispoziţiilor art. 92 Ncp. În baza art. 93 alin. 1 NCp, obligă inculpatul ca pe durata termenului de supraveghere să respecte următoarele măsuri de supraveghere: a) să se prezinte la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Br la datele fixate de acesta; b) să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa; c) să anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile; d) să comunice schimbarea locului de muncă; e) să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă. În baza art. 93 alin. 2 lit. b Ncp, impune condamnatului să execute următoarea obligaţie: să frecventeze unul dintre programele de reintegrare socială derulate de către Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul B sau organizate în colaborare cu instituţii din comunitate. În baza art. 93 alin. 3 Ncp, pe parcursul termenului de supraveghere, inculpatul va presta o muncă neremunerată în folosul comunităţii, în cadrul activităţilor organizate de către Primăria Municipiului B sau în cadrul Fundaţiei pentru promovarea sancţiunilor comunitare-Atelierul MFC B, pe o perioadă de 80 de zile. În baza art. 91 alin. 4 Ncp, atrage atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 96 Ncp privitoare la revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere. II. În temeiul art. 257 alin. 1 şi 4 Ncp raportat la art. 193 alin.2 Ncp, condamnă pe inculpata CAS, la pedeapsa în cuantum de 1 (un) an închisoare pentru comiterea infracţiunii de ultraj (faptă comisă la data de 01.06.2016 în dauna persoanei vătămate C. I.). În temeiul art. 371 Ncp, condamnă pe inculpata CAS la pedeapsa în cuantum de 6 (şase) luni închisoare pentru comiterea infracţiunii constând în tulburarea ordinii şi liniştii publice (faptă comisă la data de 01.06.2016). În temeiul art.38 alin.1, art. 39 alin. 1 lit. b Ncp, contopeşte pedepsele stabilite în cauză şi aplică pedeapsa cea mai grea în cuantum de 1 an închisoare la care adaugă sporul obligatoriu în cuantum de 2 luni închisoare, reprezentând o trime din durata pedepsei în cuantum de 6 luni închisoare, urmând ca în final inculpata CAS să execute pedeapsa în cuantum de 1 (un) an şi 2 (două) luni închisoare. În baza art. 91 NCp, dispune suspendarea executării pedepsei sub supraveghere şi stabileşte un termen de supraveghere de 2 ani şi 6 luni, conform dispoziţiilor art. 92 Ncp. În baza art. 93 alin. 1 NCp, obligă inculpata ca pe durata termenului de supraveghere să respecte următoarele măsuri de supraveghere: a) să se prezinte la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul B la datele fixate de acesta; b) să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa; c) să anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile; d) să comunice schimbarea locului de muncă; e) să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă. În baza art. 93 alin. 2 lit. b Ncp, impune condamnatei să execute următoarea obligaţie: să frecventeze unul dintre programele de reintegrare socială derulate de către Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul B sau organizate în colaborare cu instituţii din comunitate. În baza art. 93 alin. 3 Ncp, pe parcursul termenului de supraveghere, inculpata va presta o muncă neremunerată în folosul comunităţii, în cadrul activităţilor organizate de către Primăria Municipiului B sau în cadrul Fundaţiei pentru promovarea sancţiunilor comunitare-Atelierul MFC B, pe o perioadă de 70 de zile. În baza art. 91 alin. 4 Ncp, atrage atenţia inculpatei asupra dispoziţiilor art. 96 Ncp privitoare la revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere. În temeiul art. 7 alin. 1 raportat la prevederile art. 4 alin. 1 lit. b din Legea nr. 76/2008, dispune prelevarea de probe biologice de la inculpaţii CC şi CAS în vederea introducerii profilului genetic al acestora în Sistemul Naţional de Date Genetice Judiciare. III. Pe latura civilă a cauzei, în temeiul art. 19 Ncpp şi art. 397 Ncpp raportat la prevederile art. 1357 NCCiv, admite în parte acţiunea civilă promovată de persoana vătămată C. I., şi în consecinţă: Dispune obligarea inculpaţilor CC şi CAS la plata în solidar a sumei în cuantum de 300 lei, pentru compensarea prejudiciului material, precum şi la plata sumei în cuantum de 1300 Euro, care se va achita în lei la cursul BNR din ziua efectuării plăţii, pentru compensarea prejudiciului moral. În temeiul art. 19 Ncpp şi art. 397 Ncpp raportat la prevederile art. 1357 NCCiv, admite în parte acţiunea civilă promovată de persoana vătămată H.D., şi în consecinţă: Dispune obligarea inculpatului CC la plata sumei în cuantum de 1000 Euro, care se va achita în lei la cursul BNR din ziua efectuării plăţii, pentru compensarea prejudiciului moral cauzat victimei. În temeiul art. 19 Ncpp şi art. 397 Ncpp raportat la prevederile art. 1357 NCCiv, admite în parte acţiunea civilă promovată de persoana vătămată B.P. C., şi în consecinţă: Dispune obligarea inculpatului C.C. la plata sumei în cuantum de 1000 Euro, care se va achita în lei la cursul BNR din ziua efectuării plăţii, pentru compensarea prejudiciului moral cauzat victimei. În temeiul art. 19 Ncpp şi art. 397 Ncpp raportat la prevederile art. 1357 NCCiv, admite acţiunea civilă formulată de către IPJ B, şi în consecinţă: Dispune obligarea inculpatului CC la plata sumei în cuantum de 1159,83 lei reprezentând contravaloarea distrugerilor materiale provocate. În temeiul art. 274 alin. 1 şi 2 Ncpp, obligă inculpatul CC la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în cuantum de 900 lei, inculpata CAS urmând să fie obligată la plata sumei în cuantum de 400 lei cu titlul de cheltuieli judiciare avansate de stat. Ia act de faptul că, onorariul parţial în cuantum de câte 510 lei fiecare a fost încuviinţat pentru apărătorii desemnaţi din oficiu – av. K şi av. A - conform încheierii de şedinţă pronunţată la termenul de judecată din data de 12.09.2016. În temeiul art. 399 alin. 4 Ncpp, prezenta hotărâre este executorie în privinţa dispoziţiei privind revocarea măsurii controlului judiciar dispusă faţă de inculpatul CC. Cu drept de apel, pentru restul dispoziţiilor, în termen de 10 zile de la comunicarea copiei minutei.    Pronunţată în şedinţă publică, azi, 31.10.2016