Jump to content
POLITISTI.ro
  • 0

Este furt sau nu este, in acest caz?


crazycrazy
 Share

Question

Buna...am si eu o problema...in urma cu cateva luni am imprumutat o ´´prietena´´ cu niste bani, bineinteles ca din august si pana acum nu am vazut de la ea nici un leu si totusi e vorba de ceva bani la mijloc, ma tot aburea ca imi da banii peste cateva zile...in urma cu cateva zile m-am intalnit cu fratele ei intamplator in oras si nu recunoaste faptul ca ea are o datorie de achitat...l-am rugat sa o sune ca sa vorbesc cu ea ca mie nu imi raspundea la telefon...zis si facut...dar nu am avut o conversatie tocmai placuta....am ajuns sa iau drept garantie telefonul fratelui ei, asta numai ca sa ajunga ea la mine sa vorbim fata in fata despre situatia in care ne aflam...el nu a fost de acord ca eu sa ii iau telefonul dar intr-un final a cedat si m-a lasat sa plec...dupa cateva ore de la acest incident ma suna ea si ma ameninta ca merge la politie si depune plangere ca am furat telefonul fratelui ei(specific ca acel telefon nu valoreaza mai mult de 120 lei, deci nu acopera deloc datoria, eu doar l-am drept garantie ca ea sa ia legatura cu mine)...este posibil asa ceva?sa mi se faca dosar pt asa zisul ´´´furt´´?ce as putea sa fac in legatura cu recuperarea banilor ca nu am nici un act semnat cu ea...

Link to comment
Share on other sites

Recommended Posts

  • 0
  • Moderator

Infractiunea de abuz de incredere este prevazuta si pedepsita de art. 256. Cod Penal si este definita ca fiind , insusirea unui bun mobil al altuia , detinut cu orice titlu , sau dispune de acest bun pe nedrept , ori refuzul de a-l restitui , se pedepseste inchisoare de la 3ani sau cu zile amenda . Cu aceiasi pedeapsa se sanctioneaza si fapta de a schimba in totul sau in parte , substanta sau calitatile marfurilor incredintate spre transport . Daca schimbarea substantei sau a calitatii marfurilor ncredintate spre transport s-a facut prin folosirea de substante vatamatoare , pedeapsa este inchisoarea stricta de la un an la 5 ani. Cu pedeapsa prevazuta in alin.3 se sanctioneaza si fapta de a distruge obiectele primite in gaj de catre creditor .

Infractiunea de furt, conform art.208 Cod Penal este definita ca luarea unui bun mobil din posesia sau detentia altuia, fara consimtamintul acestuia, in scopul de a si-l insusi pe nedrept, se pedepseste cu inchisoare de la unu la 12 ani.

Se considera bunuri mobile si orice energie care are o valoare economica, precum si inscrisurile.

Fapta constituie furt chiar daca bunul apartine in intregime sau in parte faptuitorului, dar in momentul savarsirii acel bun se gasea in posesia sau detinerea legitima a altei persoane.

  • Upvote 1
  • Downvote 1
Link to comment
Share on other sites

  • 0
  • Moderator

D.p.d.v. legal, tu ţi-ai însuşit acel telefon fără drept. Dacă îţi va face reclamaţie, lucrurile se vor complica pentru tine şi nu va fi vorba despre furt, există posibilitatea să te alegi cu nişte acuzaţii mult mai grave decât un simplu furt.

Cum l-ai deposedat de telefon pe fratele respectivei? Cu forţa, prin ameninţări?

Link to comment
Share on other sites

  • 0
  • Moderator

Incearca sa rezolvi amiabil conflictul, fara sa ajungeti la politie sau instanta.

Si pe viitor, daca mai imprumuti bani cuiva, incearca sa faci o chitanta de mana. Daca imi mai aduc bine aminte din facultate, se numeste inceput de dovada scrisa si te scapa de multe framantari ulterioare.

Link to comment
Share on other sites

  • 0

el mi-a dat telefonul...nu l-am amenintat cu absolut nimic si nici nu l-am fortat, in schimb el m-a cam bruscat cand am cerut telefonul si il inteleg ca totusi nu are nici o vina ca sora lui se imprumuta bani aiurea la altii si apoi pica vina pe el...si dupa acest incident primesc telefoane peste telefoane in care sunt amenintata...sincer nu stiu ce vor ei sa rezolve cu acest lucru...chiar daca am acel telefon nici nu am fost curioasa sa ma uit ce are in el, nu e treaba mea asta eu vreau doar sa rezolv aceasta situatie incurcata intr-un mod cat mai calm

Link to comment
Share on other sites

  • 0

slabe sanse sa rezolv pe cale amiabila acest conflict...cand ma mai suna voi inregistra conversatia sa am dovada ca ma ameninta...o solutie cred ca ar fi sa vorbesc cu parintii lor (cei doi sunt studenti, dependenti financiar de parinti) nu doresc sa se ajunga prea departe, e spre binele meu, dar nu inteleg ce castiga ei daca depun plangere impotriva mea, pana la urma tot eu sunt in dezavantaj pt faptul ca am imprumutat niste bani bazandu-ma pe incredere....dar probabil aceasta situatie imi este pedeapsa pt faptul ca am indraznit sa cer banii inapoi

Link to comment
Share on other sites

  • 0

daca esti fata va fi cam greu sa convinga ca tu esti cea care l-a deposedat cu forta. daca nu are martori, nici o sansa.

data viitoare scrie o chitanta cind dai bani.

Link to comment
Share on other sites

  • 0
  • Moderator

Abuzul de incredere tot ramane...eu zic sa ii dai telefonul inapoi, iar pentru ati recupera banii sa te adresezi instantei de judecata. Cand veti pricepe, oameni buni, ca litigiile se rezolva pe cale legala, nu cu legea pumnului?

Link to comment
Share on other sites

  • 0

eu nu i-am cautat acasa sa imi recuperez banii, doar cateva mesaje ce am trimis ca la telefon nu raspundea...pur si simplu s-a intamplat sa ma intalnesc pe strada cu el...am incercat sa ii explic situatia dar daca omul s-a simtit cu musca pe caciula a devenit mai agresiv din punct de vedere verbal....si repet m-a lasat sa plec cu telefonul, nu l-am imobilizat ca eu sa ii sustrag telefonul

Link to comment
Share on other sites

  • 0
  • Moderator

Tot abuz de incredere se numeste in fata legii. Raspunderea penala, cat si civila, este personala cu anumite exceptii clar stabilite numai pentru latura civila( e.g. partea responsabila civilmente, plata in solidar etc.). Daca omul ala depune plangere penala impotriva ta, ai toate sansele sa te trezesti cu o amenda administrativa.(atentie, a nu se confunda cu amenda contraventionala!). Inca odata iti zic, rezolva amiabil problema sau daca nu, in fata instantei de judecata, insa restituie omului telefonul.

Link to comment
Share on other sites

  • 0

Fapta persoanei care refuza sa-ti restituie suma de bani cu care tu ai imprumutat-o nu este de natura penala, ci constituie un litigiu civil.Regula generala : cand obiectul unui imprumut este o suma de bani, nu poate fi retinuta infractiunea de " abuz de incredere". In situatia in care nu va intelegeti pe cale amiabila, tu ai posibilitatea de a o actiona in judecata pentru recuperarea prejudiciului( suma imprumutata), tie revenindu-ti si sarcina probei.

Referitor la al doilea aspect, respectiv acela de luare a telefonului de la fratele persoanei careia tu i-ai dat bani imprumut, la modul in care tu ai prezentat speta, constituie infractiunea de furt , ci nu de abuz de incredere, pentru ca tu ai luat telefonul din posesia si detentia proprietarului, fara acordul acestuia. In situatia in care el iti dadea telefonul cu titlu de gaj, pana la plata datoriei, se poate vorbi despre existenta sau inexistenta infractiunii de abuz de incredere, desi eu asi vedea tot un litigiu civil, legat de prima speta, de titlul de gaj si de existenta unui raport juridic intre doua persoane.

Daca proprietarul telefonului( nu sora acestuia) depune plangere scrisa, tu o sa fii cercetata pentru furt si in cel mai grav caz poti primi o sanctiune cu caracter administrativ,mustrare sau amenda,care poate fii cuprinsa intre 1oo si 1ooo lei.

Link to comment
Share on other sites

  • 0
  • Membru

Dragos a expus aproape complet problema, dar trebuie facute cateva precizari:

- In general, in cazul imprumuturilor nerestituite, lumea obisnuieste sa faca plangere penala pentru inselaciune, iar NUP este motivat pe art. 10 lit. b din Cpp - fapta nu este prevazuta de legea penala - respectiv, fiind vorba de un litigiu civil.

- In jurisprudenta exista o dezbatere cu privire la aprecierea banilor ca obiect material al infractiunii de abuz de incredere. De altfel, acest aspect este si prezentat in unele carti de drept penal adnotat (Ex: Obiectul material: Abuzul de incredere are ca obiect material bunul mobil al altuia, detinut cu orice titlu de catre faptuitor . Obiectul material a abuzului de incredere se caracterizeaza asadar in primul rand prin aceea ca nu poate fi decat un bun mobil. Sunt asimilate bunurilor mobile, putand constitui obiectul material al infractiunii, bunurile imobile prin destinatia lor, precum si cele care sunt considerate astfel datorita bunului la care sunt atasate. Bunul mobil poate fi orice bun mobil corporal care are o anumita valoare, roadele acestuia, inscrisurile, banii, titlurile de credit si orice alte valori evaluabile in bani). Cel mai "respectat" si "in voga" autor/teoretician la ora actuala, judecatorul Mihail Udroiu (care face subiecte la INM si etc), exemplifica in cartea sa Decizia Curtii Supreme de Justitie nr. 301/1996 prin care se motiveaza ca "refuzul de a restitui o suma imprumutata atrage raspunderea civila si nu constituie infractiunea de abuz de incredere".

Voi exemplifica in limbaj simplu anumite situatii:

Daca i-ai dat banii cu imprumut, e de natura civila.

Daca i-ai dat banii sa cumpere ceva pentru tine (de obicei unui angajat, etc), iar acesta nu a cumparat acel obiect si refuza sa iti dea banii, e abuz de incredere. :)

Referitor la speta prezentata o sa vorbesc din propria experienta:

Daca dai bani cu imprumut si nu poti formula niciun fel de dovada (tranzactie bancara, contract de imprumut, o declaratie notariala, o chitanta de mana, o declaratie de conformitate, martori care sa aiba cunostinta de tranzactie, etc) poti sa fii sanatos ca nu o sa mai vezi banii...

Este extrem de interesant cum ai intrat in posesia telefonului. De obicei, intr-o astfel de situatie, nu prea are cum sa fie vorba de furt decat daca ii ceri telefonul sa te uiti la el sau sa dai un apel (ultima e schema clasica) si, brusc, fugi cu el. In majoritatea cazurilor s-a retinut talharie, deoarece s-a recurs la amenintari sau violente (smulgeri, loviri, etc). Astfel, de la parte vatamata, foarte usor, facandu-ti dreptate singur, ajungi autor de talharii. Cunosc un caz, identic cu al tau, in care o persoana in situatia ta, pentru doua palme si deposedarea de telefonul mobil a celui care avea o datorie la el, a fost arestat si condamnat 2 ani cu executare pentru talharie. Am inteles ca esti fata si este extrem de putin probabil sa fi luat telefonul "cu japca". Intrebarea este de ce ti-a dat telefonul de buna-voie? Ca si garantie, sau cum?

Link to comment
Share on other sites

  • 0

ca si garantie mi-a dat telefonul, astfel incat sa ma linistesc ca sora lui va vorbi cu mine ca sa rezolvam problema cu banii...pt o fata sunt destul de inalta, am 1,80m, sunt mai inalta si mai solida decat el, deci poate sa convinga destul de usor ca l-am deposedat cu forta...deocamdata nu am primit nimic acasa ca sa ma prezint pt declaratii si telefonul l-am returnat individului...din partea unor oameni care nu recunosc ca le-ai imprumutat o suma de bani ma pot astepta la orice...Exista persoane care au fost de fata cand am dat diferite sume de mai multe ori, ca sa nu mai spun ca am ajuns sa ii platesc diferite comenzi de comestice pe care le facea la vecina mea, dar pana la urma e cuvantul prietenilor mei impotriva acelor indivizi...singura solutie amiabila este sa vorbesc cu parintii lor, fara politie, avocati sau tribunale, poate poate asa rezolv ceva...

vreau sa adaug ca ea si-a schimbat de 4 ori domiciliul in acest an...nu a platit facturile si acum este cautata de proprietarii ap unde a locuit, acest lucru l-am aflat acum cateva zile...m-a sunat un domn care o cauta pt neachitarea unor facturi...

Link to comment
Share on other sites

  • 0

Am o intrebare. Daca infractiunea de furt s-a produs pe raza judetului X, iar pagubitul vrea sa depuna plangere pe raza judetului Y, din cauza ca de acolo este cel pe care el il suspecteaza ca a savarsit infractiunea de furt, el poate asta? Sau plangerea trebuie depusa pe raza judetului in locuieste?

Link to comment
Share on other sites

  • 0

Raspuns pentru Ioanna :

CRITERII DE DETERMINARE

A COMPETENŢEI TERITORIALE ÎN MATERIE PENALĂ

Competenţa teritorială („ratione loci”) este criteriul cu ajutorul căruia se determină care dintre organele de acelaşi grad este competent să soluţioneze o anumită cauză. Competenţa teritorială împarte cauzele penale între organele judiciare pe linie orizontală[1]. Competenţa teritorială diferenţiază, din punct de vedere teritorial, organele judiciare cu o egală competenţă materială.

Aceste criterii sunt stabilite de art. 30 Cod procedură penală, modificat prin Legea nr. 281/2003, care arată: „competenţa după teritoriu este determinată de”:

  • locul unde a fost săvârşită infracţiunea;
  • locul unde a fost prins făptuitorul;
  • locul unde locuieşte făptuitorul;
  • locul unde locuieşte persoana vătămată.

Aşa cum rezultă şi din dispoziţiile legale, primul criteriu de determinare a competenţei teritoriale se referă la „locul săvârşirii infracţiunii”. Potrivit acestui criteriu, în competenţa teritorială a unei instanţe intră toate infracţiunile (de competenţa ei materială), ce se săvârşesc în circumscripţia teritorială în care îşi exercită jurisdicţia. Acest criteriu îşi are raţiunea în împrejurarea că la locul săvârşirii infracţiunii se produce cu maximum de intensitate tulburarea ordinii şi liniştii publice, aici se găsesc cu mai multă uşurinţă probele şi judecata penală îşi produce cu maximă eficacitate efectele.

Potrivit art. 30 alin. 4 Cod procedură penală prin „locul săvârşirii infracţiunii” se înţelege locul unde s-a desfăşurat activitatea infracţională, în tot sau în parte, ori locul unde s-a produs rezultatul acesteia[6].

Repartizarea spre rezolvare a unei cauze penale în cadrul criteriilor prevăzute în art. 30 alin. 1 C. pr. pen., se realizează ţinându-se seama de modul în care a fost făcută sesizarea organelor penale care intră în concurs pentru soluţionarea cauzei. În cazul în care a fost sesizat un singur organ din cele prevăzute de art. 30 alin. 1, acesta va fi competent să rezolve cauza penală. În cazul în care au fost sesizate două sau mai multe organe din cele prevăzute în art. 30 alin. 1 Cod procedură penală, competenţa se stabileşte prin lege. Astfel, potrivit art. 45 Cod procedură penală, modificat prin Legea nr. 281/2003, alin. 3: „în caz de sesizări simultane, precăderea se stabileşte în ordinea enumerării de la art. 30 alin. 1”, operând aşa-numita preferinţă-legală.

Astfel, în aceste situaţii, este preferat, în primul rând, organul de la locul săvârşirii infracţiunii („forum delicti comissi”). Importanţa „locului săvârşirii infracţiunii” este evidentă: la locul săvârşirii infracţiunii pot fi culese şi administrate cel mai uşor probele.

Un alt criteriu este al locului unde a fost prins făptuitorul. Acest criteriu se justifică prin necesităţi de ordin practic, întrucât este nevoie ca primele măsuri privind persoana infractorului să fie întreprinse, imediat, de organele de cercetare şi de judecată de la locul prinderii.

Criteriul locului unde locuieşte (are domiciliul sau reşedinţa) făptuitorul. Includerea acestui criteriu între celelalte privind competenţa teritorială are în vedere faptul că persoana infractorului este mai bine cunoscută unde locuieşte şi se asigură mai uşor prezentarea făptuitorului în faţa justiţiei iar hotărârea judecătorească are altă re­zonanţă în colectivitatea din care face parte acesta.

Criteriul locului unde domiciliază persoana vătămată. Acest criteriu se justifică pe consideraţii de politică judiciară deoarece înlesneşte accesul la justiţie al persoanei vătămate, mai ales, în cazul în care punerea în mişcare a acţiunii penale se face la plângere prealabilă.

Când trebuie stabilit „locul săvârşirii infracţiunii" se va avea în vedere locul unde s-a desfăşurat activitatea infracţională, în total sau în parte, ori locul unde s-a produs rezultatul acesteia.

Potrivit art. 45 din acelaşi Cod, modificat prin Legea nr. 281/2003, alin. 2: „când nici unul din locurile arătate în art. 30 alin. 1 nu este cunoscut, competenţa revine organului de urmărire penală care a fost mai întâi sesizat”. În acest sens, poate fi competent, din punct de vedere teritorial, organul de urmărire penală la care a fost depusă plângerea sau denunţul cu privire la săvârşirea unei infracţiuni , cu toate că, este posibil, să nu facă parte din organele arătate expres în art. 30 alin. 1 Cod procedură penală.

In concluzie, partea vatamata poate depune plangerea la organul judiciar unde domiciliaza faptuitorul, dar din ratiuni de operativitate si solutionare procedurala rapida , este de preferat la organul judiciar pe raza caruia s-a comis fapta penala .

Apropo, crezi ca partii vatamate i-ar conveni sa mearga in alt judet sa fie audiata, sa participe la confruntari , adica sa faca mai multe drumuri pentru a participa la activitatile procedurale necesare ?? Ma indoiesc, din experienta proprie dar si din practica judiciara, reiese contrariul .

Link to comment
Share on other sites

  • 0

Asta este o motivatie de doua parale.... reciteste opinia mea si recomandarea pe text juridic , pe care ti-am facut-o in prima postare.

Parafrazez o replica de film : Restul este doar .... tacere !

O seara buna !

Link to comment
Share on other sites

  • 0

Ti-am raspuns de ce cred ca vrea sa depuna plangerea in judetul persoanei suspectate de furt. Si acest raspuns a fost dat ca urmare la intrebarea ta, ''De ce?''

Multumesc pentru raspuns! O seara buna!

Link to comment
Share on other sites

  • 0

Ioanna - cel vatamat poate sa depuna plangere oriunde doreste, de cele mai multe ori, din comoditate, organul in fata caruia se prezinta cel vatamant il va indruma sa depuna plangere la organul pe raza caruia s-a savarsit fapta iar de acolo, potrivit art. 30 din CPP privind competenta teritoriala isi declina sau nu competenta catre organul competent a solutiona fapta! Daca fapta s-a petrecut in jud. X cei de acolo vor solutionata chiar daca faptuitorul locuieste in Y cu conditia sa se cunoasca locul unde a fost savarsita fapta...daca nu e cunoscut va fi competent organul pe raza caruia a fost prins faptuitorul daca nici asta nu e cunoscut va urma punctul c) apoi d)!

Cu privire la telefonul luat ca si gaj nu va fi furt pt ca nu intruneste elementele constitutive ale infractiunii de furt si anume Latura subiectia- Vinovatia!

Luarea unui bun mobil din posesia sau detenţia altuia, fără consimţământul acestuia, în scopul de a şi-l însuşi pe nedrept iar scopul aici nu e petru insusire ci un gaj pentru a-si asigura restituirea sumei imprumutate!!! in eventualitatea remiterii sumei de bani, telefonul va fi inapoiat! deci lipsa intentiei!( cel putin teoretic) din cunostintele mele umile de penal special eu asa vad lucrurile! Bine...asta nu e batuta in cuie, un procuror "bine pregatit" poate incadra fapta si la abuz de incredere, nu m`ar surprinde nimic! :)

Link to comment
Share on other sites

  • 0

buna. am tot cautat sa vorbesc si sa intreb pe cineva care stie cum sa rezolv o problema legata de furt. anul trecut am infintat o firma cu mama mea,matusa si prietena cea mai buna,si am deschis un mini-bar.. dupa cateva luni, "prietena mea cea mai buna" i-a furat lantisorul matusii mele si a fugit din oras. avea si datorie la noi 14 milioane, dar fara dovezi,doar ca fiecare si-a pus partea pentru infiintarea firmei,pentru renovari unde am inciriat,si am platit si pentru ea. am doar facturii pentru materiale si numele ei scris in actele firmei, in rest nu am nimic la mana impotriva ei. de cateva luni tot incerc sa vorbesc cu ea sa ne trimita banii pe cale amiabila..si tot minte ca maine,ca poimaine trimite..dar in zadar ca nu am vazut nici un ba. dovezi am doar mesaje in care vorbesc cu ea si recunoaste ca a furat si ca imi va trimite banii. ce masuri legale pot lua impotriva ei sa imi trimita banii?? as putea acuza-o de furt? va rog daca pute-ti sa ma ajutati

Link to comment
Share on other sites

  • 0

am uitat sa specific ca eu sunt administrator pe firma si ea doar asociata. si a fost angajata pe firma. o pot trece cu "i" pe cartea de munca? sau ceva sa ii fac sa o fac sa trimita banii

Link to comment
Share on other sites

  • 0

Daca achizitionezi anumite bunuri, electrocasnice (cu plata in rate), pe care le oferi cuiva (nu in sensul ca le vinzi sau ceva, pur si simplu le oferi cuiva.. unei rude, prieten, orice persoana).

Esti scuzat in vreun fel ca cu buna vointa le-ai oferit, si nu ti-au fost furate ca sa fie infractiune? Politia sau orice alt mijloc legal pot sa se implice in a lua bunurile respective de la persoana careia i le-ai oferit singur si a le returna la cel care le-a achizitionat/are rate la ele?

Personal mi se pare ilogic, adica ar fi abuziv sa te duci la cineva in casa si sa iei lucruri oferite de buna voie. E ca si cand achizitionez ceva si il dau unui necunoscut pe strada sa mi-l tina din inconstienta si dupa ma plang la politie ca am dat bunul respectiv si nu mi-l mai da. Nu e furt, l-am oferit singur practic... 

Link to comment
Share on other sites

  • 0
  • Membru

De fapt vrei sa ne întrebi ce s-ar întâmpla, dacă nu ai mai plati ratele și bunurile pe care le-ai cumpărat în rate le-ai da cuiva.

In exemplul tau (referitoare la lăsarea bunurilor cuiva sa ți le țină) într-adevăr nu este furt. Asta pentru că este vorba de alta infracțiune care se numește abuz de incredere.

Răspunsul pentru tine este următorul: Poliția poate ridica bunuri care au legătură cu o infracțiune, indiferent că sunt produs al infracțiunii sau doar au ajutat la săvârșirea infracțiunii.

Sfatul este să îți plătești ratele și să lași variantele ocolitoare.

 

  • Upvote 2
Link to comment
Share on other sites

Create an account or sign in to comment

You need to be a member in order to leave a comment

Create an account

Sign up for a new account in our community. It's easy!

Register a new account

Sign in

Already have an account? Sign in here.

Sign In Now
 Share

×
×
  • Create New...

Important Information

By using this site, you agree to our Terms of Use and Privacy Policy.