Jump to content
POLITISTI.ro

Ordinul M.A.I. 400 din 29.10.2004 privind regimul disciplinar al poliţiştilor


freedeluder
 Share

Recommended Posts

ORDINUL

MINISTRULUI ADMINISTRAŢIEI ŞI INTERNELOR

Nr. 400 din 29.10.2004

 

privind regimul disciplinar al poliţiştilor din Ministerul Administraţiei şi Internelor

Având în vedere prevederile art. 25, 29 alin. (1), 42 – 45, 53 – 65 din Legea nr.360/2002 privind Statutul poliţistului, cu modificările şi completările ulterioare;

În temeiul art. 7 alin. (5) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 30/2007 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Administraţiei şi Internelor, aprobată cu modificări prin Legea nr. 15/2008, cu modificările ulterioare,

ministrul administraţiei şi internelor emite următorul

 

ORDIN:

TITLUL I

DISPOZIŢII GENERALE PRIVIND DISCIPLINA POLIŢIŞTILOR

DIN MINISTERUL ADMINISTRAŢIEI ŞI INTERNELOR

 

          Art. 1. – Prezentul ordin stabileşte principiile, termenele şi condiţiile în care se desfăşoară procedura cercetării prealabile în cazul poliţiştilor, despre care există indicii că ar fi comis fapte care pot constitui abateri disciplinare, recompensele şi sancţiunile care se acordă, respectiv se aplică, acestora, activitatea consiliilor de disciplină, precum şi aplicarea şi contestarea sancţiunilor.

          Art. 2. – (1) Prin regim disciplinar, în sensul prezentului ordin, se înţelege starea de ordine şi disciplină instituită în structurile Ministerului Administraţiei şi Internelor prin exercitarea de către şefi, potrivit competenţelor, a drepturilor de a acorda recompense şi de a aplica sancţiuni poliţiştilor, cu respectarea procedurilor legale instituite în domeniu.

(2) La baza regimului disciplinar se situează respectarea drepturilor omului, a prevederilor constituţionale şi ale actelor normative în vigoare, ale Codului de etică şi deontologie al poliţistului.

          Art. 3. - (1) Starea disciplinară constituie unul dintre indicatorii principali ai activităţii unităţilor.

(2) Ordinea interioară reflectă nivelul organizării şi desfăşurării activităţilor în cadrul unităţilor şi conformitatea acestora cu prevederile actelor normative în vigoare.

          Art. 4. - Şeful unităţii răspunde de asigurarea disciplinei în rândul poliţiştilor şi de ordinea interioară în structura pe care o conduce.

          Art. 5. – Pentru asigurarea unui climat de disciplină şi ordine interioară, şeful unităţii este obligat:

a) să fie un model de conduită etică şi profesională pentru colegi şi subordonaţi;

b) să respecte şi să asigure respectarea prevederilor actelor normative în vigoare, ale ordinelor şi dispoziţiilor date în aplicarea acestora;

c) să dea ordine şi dispoziţii legale subordonaţilor şi să se asigure că aceştia au dotarea corespunzătoare şi pregătirea necesară pentru a le executa;

d) să verifice îndeplinirea atribuţiilor funcţionale de către subordonaţi;

e) să evalueze periodic starea de disciplină şi ordine interioară din unitate şi să întreprindă măsurile necesare pentru menţinerea şi întărirea acestora;

f) să recompenseze poliţiştii merituoşi şi să-i sancţioneze pe cei care săvârşesc abateri disciplinare, în condiţiile legii.

 

TITLUL II

REGIMUL DISCIPLINAR AL POLIŢIŞTILOR

CAPITOLUL I

Recompensarea poliţiştilor

 

          Art. 6. - (1) Recompensarea poliţiştilor se realizează în scopul recunoaşterii publice în cadrul comunităţii profesionale şi în societate, dacă este cazul, a meritelor personalului care se evidenţiază în mod deosebit în îndeplinirea atribuţiilor, misiunilor şi a altor acţiuni organizate, precum şi pentru motivarea efectivelor în vederea menţinerii/întăririi disciplinei şi ordinii interioare.

(2) Recompensele au caracter moral sau material, după caz.

(3) Acordarea recompenselor sau formularea de propuneri în acest sens, reprezintă atributul exclusiv al şefilor care au competenţe în domeniu, potrivit legii.

(4) Şefii unităţilor au obligaţia de a acorda recompense cu obiectivitate, în mod echitabil şi principial, cu consultarea şefilor direcţi şi nemijlociţi şi, după caz, a reprezentantului Corpului Naţional al Poliţiştilor din structura respectivă, pentru membrii Corpului.

          Art. 7. – La acordarea de recompense sau la formularea de propuneri în acest sens se au în vedere următoarele elemente:

a) comportamentul exemplar al poliţistului;

b) conduita profesională generală a poliţistului şi modul de îndeplinire a atribuţiilor/misiunilor;

c) efectul motivator pe care recompensarea îl poate produce asupra celorlalţi poliţişti;

d) importanţa faptelor pentru care poliţistul este recompensat şi impactul lor în societate;

e) posibilitatea ca recompensa acordată să stimuleze poliţistul în obţinerea unor rezultate şi mai bune în activitatea sa profesională.

          Art. 8. (1) Recompensele care se pot acorda poliţiştilor sunt următoarele:

a) avansarea în gradul profesional următor înaintea îndeplinirii stagiului minim - se acordă pentru merite excepţionale, la atingerea unor obiective deosebite în activitate, şi se realizează la propunerea şefilor ierarhici în condiţiile prevăzute de art. 15 şi art. 16 din Legea nr. 360/2002 privind Statutul poliţistului, cu modificările şi completările ulterioare;

b) conferirea de decoraţii, ordine şi medalii – se acordă pentru contribuţii deosebite la asigurarea ordinii şi siguranţei publice, a drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale cetăţenilor şi la prevenirea faptelor antisociale;

c) recompense morale şi/sau materiale.

(2) În categoria recompenselor prevăzute la alin. (1) lit. c) se includ următoarele:

a) ridicarea unei sancţiuni disciplinare aplicate – precede altă recompensă, se acordă înaintea termenului de expirare a efectelor unei sancţiuni şi determină încetarea imediată a acestora, cu excepţia celor care vizează obligaţia de repunere în funcţia ocupată anterior aplicării sancţiunii. Se acordă numai de către şeful care a aplicat sancţiunea disciplinară ce urmează a fi ridicată sau de către noul şef care îndeplineşte aceeaşi funcţie. În cazul în care poliţistul sancţionat disciplinar a fost mutat la altă unitate se acordă de către şeful care îndeplineşte funcţia similară celui care a aplicat sancţiunea disciplinară.

În situaţia în care sancţiunea disciplinară a fost aplicată de către un şef de la un nivel ierarhic superior, ridicarea acesteia se face de către şeful care a dispus sancţionarea, când constată că situaţia impune acest lucru, sau la propunerea şefului unităţii în care îşi desfăşoară activitatea poliţistul sancţionat.

b) mulţumirile scrise – se acordă pentru îndeplinirea în condiţii foarte bune a atribuţiilor şi misiunilor şi se pot aduce la cunoştinţă individual sau în faţa personalului;

c) felicitările – pot fi scrise sau verbale, se acordă pentru îndeplinirea deosebită a atribuţiilor şi misiunilor şi se aduc la cunoştinţă individual sau în faţa personalului;

d) premiile în bani sau obiecte – se acordă poliţiştilor care s-au evidenţiat prin obţinerea de rezultate exemplare în activitate;

e) însemnele onorifice (ecusoane, insigne etc.), diplomele de merit şi distincţiile – se acordă pentru obţinerea de rezultate foarte bune la absolvirea unor cursuri, competiţii sportive, manifestări cultural-artistice şi sociale cu prilejul unor aniversări şi al finalizării unor acţiuni/misiuni;

f) armele de apărare şi pază sau armele albe cu înscrisuri gravate - se înmânează poliţiştilor, în condiţiile legii, pentru acte de eroism, curaj deosebit, devotament şi pentru merite deosebite în îndeplinirea unor atribuţii şi misiuni;

g) titlurile de onoare – se conferă poliţiştilor pentru acte de eroism, curaj deosebit, devotament şi pentru merite deosebite în îndeplinirea unor atribuţii şi misiuni;

h) înscrierea pe placa de onoare a instituţiilor de învăţământ pentru formarea personalului a gradului profesional, numelui şi prenumelui şefilor de promoţii – se realizează la absolvirea perioadei de şcolarizare.

(3) Categoriile de recompense ce pot fi acordate poliţiştilor şi competenţele persoanelor cu funcţii de conducere care le acordă sunt prevăzute în anexa nr. 1 din prezentul ordin.

(4) Acordarea recompenselor se face prin act administrativ emis potrivit competenţelor prevăzute în anexa nr.1

 

CAPITOLUL II

Răspunderea disciplinară

Secţiunea 1

Abateri disciplinare şi sancţiuni

 

          Art. 9. – (1) Încălcarea de către poliţist, cu vinovăţie, a normelor etice şi deontologice specifice şi/sau a celor referitoare la îndeplinirea atribuţiilor/îndatoririlor profesionale constituie abatere disciplinară şi angajează răspunderea sa disciplinară.

(2) Scopul sancţiunii disciplinare este acela de a asigura starea de ordine şi disciplină, dezvoltarea spiritului de răspundere pentru îndeplinirea conştiincioasă a îndatoririlor de serviciu, respectarea normelor de comportare, precum şi prevenirea producerii unor acte de indisciplină

          Art. 10. – (1) Constituie abateri disciplinare, dacă nu au fost săvârşite în condiţii în care, potrivit legii, să fie considerate infracţiuni, următoarele fapte comise de poliţist, cu vinovăţie:

a) comportarea necorespunzătoare în serviciu, familie sau societate dacă aduce atingere onoarei, probităţii profesionale a poliţistului sau prestigiului instituţiei;

b) neglijenţa manifestată în îndeplinirea îndatoririlor de serviciu sau a dispoziţiilor primite de la şefii ierarhici sau de la autorităţile anume abilitate de lege;

c) întârzierea repetată sau nejustificată a soluţionării lucrărilor;

d) depăşirea atribuţiilor de serviciu ori lipsa de solicitudine în relaţiile cu cetăţenii;

e) absenţa nemotivată ori întârzierea repetată de la serviciu;

f) producerea de pagube materiale unităţii din care face parte sau patrimoniului Ministerului Administraţiei şi Internelor;

g) încălcarea normelor privind confidenţialitatea activităţii desfăşurate;

h) nerespectarea prevederilor jurământului de credinţă;

i) imixtiunea ilegală în activitatea altui poliţist;

j) intervenţia pentru influenţarea soluţionării ilegale a unor cereri privind satisfacerea intereselor oricărei persoane;

k) încălcarea prevederilor legale referitoare la îndatoriri, incompatibilităţi, conflicte de interese şi interdicţii stabilite de lege pentru poliţişti.

(2) Răspunderea disciplinară a poliţistului este angajată şi pentru încălcarea dispoziţiilor altor acte normative dacă prevăd, în mod expres, acest lucru dar numai după îndeplinirea procedurii prevăzute de prezentul titlu.

          Art. 11. – Este interzisă aplicarea mai multor sancţiuni disciplinare pentru aceeaşi abatere.

          Art. 12. –La stabilirea sancţiunilor disciplinare se va ţine seama de următoarele elemente:

a) activitatea desfăşurată şi rezultatele obţinute anterior în activitate;

b) caracterul şi gravitatea faptei comise;

c) împrejurările în care abaterea disciplinară a fost săvârşită;

d) cauzele şi consecinţele acesteia;

e) gradul de vinovăţie;

f) preocuparea pentru înlăturarea urmărilor faptei comise;

g) conduita anterioară a poliţistului, precum şi cea adoptată pe perioada cercetării disciplinare.

          Art. 13. - Pentru prevenirea comiterii de abateri disciplinare de către poliţişti, şefii structurilor sunt obligaţi:

a) să prelucreze cu subordonaţii cazurile de abateri disciplinare în care a fost implicat personalul Ministerului Administraţiei şi Internelor;

b) să atragă atenţia poliţiştilor, după caz, cu privire la respectarea sarcinilor profesionale şi civice care le revin, pentru evitarea săvârşirii de abateri disciplinare;

c) să dispună măsuri, conform prevederilor prezentului ordin, dacă se impune.

          Art. 14. - Şeful care aplică o sancţiune disciplinară trebuie să respecte dispoziţiile legale, să fie echidistant şi obiectiv, să nu întrebuinţeze cuvinte ofensatoare sau să aducă atingere în orice fel demnităţii poliţistului sancţionat disciplinar.

          Art. 15. - (1) Măsurile care pot fi dispuse faţă de poliţişti sunt:

a) atenţionarea în scris a poliţistului asupra faptei săvârşite şi a consecinţelor acesteia şi indicarea modului de comportare în viitor;

b) aplicarea unei sancţiuni disciplinare.

(2) Sancţiunile disciplinare, care pot fi aplicate poliţiştilor, sunt:

a) mustrare scrisă - constă în reproşul oficial adresat, în scris, poliţistului vinovat;

b) diminuarea drepturilor salariale pentru funcţia îndeplinită cu 5 – 20% pe o perioadă de 1 – 3 luni - presupune reducerea, în procentul menţionat şi pentru o perioadă de 1-3 luni, a salariului poliţistului prevăzut la art. 28 alin. (1) din Legea nr. 360/2002 privind Statutul poliţistului, cu modificările şi completările ulterioare. Stabilirea procentului şi a perioadei se face ţinându-se cont şi de prevederile art. 13 din prezentul ordin;

c) amânarea promovării în grade profesionale sau funcţii superioare pe o perioadă de 1- 3 ani – amânarea promovării în grade profesionale pe o perioadă de 1-3 ani se aplică, conform competenţelor, de către persoanele prevăzute la art. 15 din Legea nr.360/2002 privind Statutul poliţistului, cu modificările şi completările ulterioare. La aplicarea sancţiunii se va avea în vedere fie amânarea promovării în grade profesionale, fie în funcţii superioare. Data de la care curge termenul de executare a sancţiunii de amânare a promovării în grade profesionale superioare este data emiterii actului administrativ de sancţionare, iar perioada de timp stabilită pentru sancţiune are ca efect suspendarea curgerii stagiului în grad. Amânarea promovării în funcţii superioare pe o perioadă de 1-3 ani se aplică de către şeful care are competenţă de numire în funcţie a poliţistului sancţionat;

d) trecerea într-o funcţie inferioară până la cel mult nivelul de bază al gradului profesional deţinut – constă în trecerea poliţistului într-o funcţie inferioară celei pe care o ocupă, în limita nivelului de bază al gradului profesional pe care acesta îl deţine. Efectele sancţiunii constau în imposibilitatea ocupării de către poliţistul sancţionat, a unei funcţii egale sau superioare celei deţinute la momentul aplicării sancţiunii disciplinare. După împlinirea termenului de radiere a sancţiunii disciplinare, prevăzut la art. 80 alin. (1) lit. c) din prezentul ordin, poliţistul poate ocupa, în condiţiile legii, o funcţie egală sau superioară celei deţinute la momentul aplicării sancţiunii disciplinare. În cazul poliţiştilor care ocupă funcţii de conducere, efectele sancţiunii constau în eliberarea din funcţia de conducere deţinută şi numirea într-o funcţie inferioară până la cel mult nivelul de bază al gradului profesional deţinut.

e) destituirea din poliţie - reprezintă cea mai gravă sancţiune disciplinară, care constă în încetarea raporturilor de serviciu pentru comiterea uneia sau mai multor abateri grave de la prevederile actelor normative care stabilesc obligaţiile profesionale, comportamentul poliţistului pe timpul îndeplinirii atribuţiilor de serviciu şi în societate, ori ale altor dispoziţii legale, care prevăd în cuprinsul lor atragerea răspunderii disciplinare. Se dispune în mod corespunzător de către persoanele care, potrivit art. 15 din Legea nr.360/2002 privind Statutul poliţistului, cu modificările şi completările ulterioare, au competenţa să acorde grade profesionale poliţiştilor, la propunerea şefilor unităţilor, după consultarea consiliilor de disciplină. În situaţia în care poliţistul refuză depunerea jurământului de credinţă se aplică prevederile art. 72 alin. (3) din Legea nr. 360/2002 privind Statutul poliţistului, cu modificările şi completările ulterioare.

(3) Măsura atenţionării în scris, prevăzută la alin. (1) lit. a) nu constituie sancţiune disciplinară.

          Art. 16. – (1) Competenţele privind aplicarea sancţiunilor sunt prevăzute în anexa nr. 2 din prezentul ordin.

(2) Sancţiunile disciplinare se stabilesc şi se aplică numai după efectuarea cercetării prealabile şi după consultarea consiliilor de disciplină.

(3) De la prevederile alin. (2) fac excepţie sancţiunile prevăzute la art. 15 alin. (2) lit. a) şi b) din prezentul ordin, care se pot aplica fără consultarea consiliilor de disciplină.

 

Secţiunea a 2-a

Procedura cercetării prealabile

 

          Art. 17. - (1) Cercetarea prealabilă reprezintă ansamblul activităţilor desfăşurate în scopul stabilirii existenţei/inexistenţei abaterii disciplinare şi a vinovăţiei, cu privire la aspectele care au fost sesizate sau despre care s-a luat la cunoştinţă, la cauzele şi împrejurările concrete în care acestea s-au produs.

(2) Cercetarea prealabilă se efectuează cu respectarea principiului prezumţiei de nevinovăţie, principiului garantării dreptului la apărare, principiului legalităţii, principiului celerităţii şi principiului aflării adevărului.

(3) Sesizările anonime nu se iau în considerare.

          Art. 18. - (1) Cercetarea prealabilă se poate efectua de către şeful unităţii1 sau de către ofiţeri anume desemnaţi, din cadrul unităţii sau de la eşalonul superior, cu respectarea competenţelor de gestiune a resurselor umane.

1 - şefii unităţilor prevăzute la art 76 din Legea nr. 360/2002 privind Statutul poliţistului cu modificările şi completările ulterioare, precum şi şefii unităţilor aflate în subordinea Ministerului Administraţiei şi Internelor;

- şefii direcţiilor generale/direcţiilor şi serviciilor independente din cadrul Inspectoratului General al Poliţiei Române şi Inspectoratului General al Poliţiei de Frontieră Române;

- şefii structurilor din cadrul sau subordinea IGPR şi IGPF care nu fac parte din structura organizatorică a unor direcţii;

- şefii secţiilor regionale de poliţie transporturi;

- şefii brigăzilor pentru combaterea criminalităţii organizate;

- şeful Secţiei Poliţiei Autostrăzi;

- şefii inspectoratelor judeţene de poliţie, inspectoratelor teritoriale ale poliţiei de frontieră directorul Gărzii de Coastă;

- directorul general al Direcţiei Generale de Poliţie a Municipiului Bucureşti;

(2) La desemnarea ofiţerilor pentru efectuarea cercetării prealabile se va urmări ca aceştia să provină din rândul poliţiştilor care au calitatea de organe de cercetare ale poliţiei judiciare sau să aibă studii juridice şi, de regulă, să fie cel puţin egali în grad profesional sau în funcţie cu poliţistul cercetat. Nu pot fi desemnaţi să efectueze cercetarea prealabilă poliţiştii care:

a) nu au fost definitivaţi în profesie;

b) fac parte din structurile de conducere ale Corpului Naţional al Poliţiştilor sau ale organizaţiilor sindicale;

c) au fost sancţionaţi disciplinar în ultimii 5 ani;

d) se află în curs de cercetare prealabilă ori în judecata Consiliului de disciplină;

e) sunt învinuiţi sau inculpaţi într-o cauză penală.

(3) Declanşarea cercetării prealabile se face prin dispoziţie emisă de către şeful competent, în care se nominalizează ofiţerul care va efectua cercetarea şi, după caz, ofiţerul desemnat să ajute la efectuarea acesteia.

(4) Înainte de începerea cercetării prealabile, ofiţerul desemnat cu cercetarea prealabilă, dacă provine din alt eşalon, este obligat să informeze asupra misiunii şeful unităţii din care face parte poliţistul ce urmează a fi cercetat şi să organizeze activitatea de cercetare.

          Art. 19. – (1) În situaţia abaterilor disciplinare săvârşite pe timpul cât poliţistul se află delegat sau detaşat la alte unităţi ale Ministerului Administraţiei şi Internelor, cercetarea prealabilă se va efectua la unităţile unde se află delegat sau detaşat, urmând ca, după finalizare, dosarul să fie remis şefilor unităţilor din care acesta face parte, pentru a dispune potrivit competenţei.

(2) Dacă poliţistul a săvârşit abateri disciplinare în perioada în care se află delegat sau detaşat la alte ministere/instituţii, urmează diferite cursuri sau alte forme de pregătire profesională în ţară sau în străinătate în afara Ministerului Administraţiei şi Internelor, ori participă la misiuni în străinătate, cercetarea prealabilă se va desfăşura de către unitatea din care poliţistul a fost mutat în Statul „M” sau „S”, ori cea din care provine, după caz.

(3) Pentru poliţiştii din cadrul Serviciilor publice comunitare pentru eliberarea şi evidenţa paşapoartelor simple şi Serviciilor publice comunitare regim permise de conducere înmatriculare a vehiculelor, cercetarea prealabilă se efectuează de către ofiţerii desemnaţi prin dispoziţia directorului general al Direcţiei Generale de Paşapoarte, respectiv al directorului Direcţiei Regim Permise de Conducere şi Înmatriculare a Vehiculelor din cadrul Ministerului Administraţiei şi Internelor.

(4) Cercetarea prealabilă a poliţiştilor detaşaţi la Serviciile publice comunitare locale de evidenţă a persoanelor, se efectuează de către ofiţerii desemnaţi prin dispoziţia directorului Direcţiei pentru Evidenţa Persoanelor şi Administrarea Bazelor de Date din cadrul Ministerului Administraţiei şi Internelor.

(5) În situaţia abaterilor disciplinare săvârşite pe timpul cât poliţistul se află la cursuri şi examene de carieră în instituţiile de învăţământ ale Ministerului Administraţiei şi Internelor, cercetarea prealabilă se va efectua la unităţile de învăţământ, urmând ca, după finalizare, dosarul să fie transmis şefilor unităţilor din care acesta face parte, pentru a dispune potrivit competenţei.

(6) Prin excepţie de la prevederile alin. (1) şi (5), şeful unităţii în care se află delegat sau detaşat poliţistul şi şeful instituţiei de învăţământ a Ministerului Administraţiei şi

- directorul general al Direcţiei Generale de Paşapoarte şi al Direcţiei Regim Permise de Conducere şi Înmatriculare a Vehiculelor

- şeful Brigăzii Poliţiei Rutiere;

- şefii sectoarelor de poliţie din Direcţia Generală de Poliţie a Municipiului Bucureşti;

- şefii secţiilor de poliţie;

- şefii poliţiilor municipale;

- şefii poliţiilor orăşeneşti;

- şefii sectoarelor poliţiei de frontieră şi şefii serviciilor judeţene ale poliţiei de frontieră;

- şefii structurilor subordonate direct Inspectorului General al Poliţiei de Frontieră Române care au în structură compartimente de resurse umane.

Internelor au competenţa de a aplica sancţiunea disciplinară prevăzută de 15 alin. (2) lit. a) din prezentul ordin .

          Art. 20. – (1) Poliţistul desemnat să efectueze cercetarea prealabilă este obligat să se abţină sau poate fi recuzat dacă:

a) a făcut sesizări împotriva persoanei cercetate sau urmează să se prezinte ca martor;

b) se află în curs de cercetare prealabilă ori în analiza Consiliului de disciplină;

c) împotriva sa a început urmărirea penală sau se află în faza de judecată;

d) este soţ, rudă sau afin, până la gradul 4 inclusiv, cu poliţistul cercetat;

e) este parte (el, soţul sau rudele lor până la gradul 4 inclusiv) într-un proces cu poliţistul cercetat;

f) este creditor sau debitor ai celui cercetat ori are un interes în cauză;

g) are calitatea de şef nemijlocit sau subaltern al poliţistului cercetat.

(2) Poliţistul desemnat să efectueze cercetarea prealabilă, dacă are cunoştinţă despre existenţa vreunui motiv de recuzare în privinţa sa, este obligat să înştiinţeze despre acest lucru şi să se abţină de la efectuarea cercetării prealabile.

(3) Cererea de recuzare ori de abţinere se face în scris, în termen de cel mult 2 zile lucrătoare de la luarea la cunoştinţă a conţinutului dispoziţiei de declanşare a cercetării prealabile şi trebuie să fie temeinic justificată.

(4) Cererea se analizează şi se soluţionează în termen de 2 zile lucrătoare, prin dispoziţie, de către şeful care a desemnat ofiţerul cu cercetarea prealabilă. În situaţia în care cererea de recuzare ori de abţinere este admisă, prin dispoziţia de soluţionare se desemnează noul ofiţer cu cercetarea prealabilă şi se prevede în ce măsură actele îndeplinite de poliţistul recuzat urmează să fie păstrate. În cazul în care cererea este respinsă, în dispoziţia de soluţionare, şeful unităţii va preciza motivele respingerii. Dispoziţia de soluţionare a cererii de recuzare ori de abţinere se comunică atât ofiţerului cu cercetarea prealabilă, cât şi poliţistului cercetat.

(5) În situaţia în care ofiţerul desemnat cu cercetarea prealabilă nu îşi mai poate desfăşura activitatea din motive întemeiate, altele decât cele de recuzare sau de abţinere (de exemplu: motive medicale, deces, etc.), acesta va fi înlocuit prin dispoziţia şefului care a dispus cercetarea. Actele anterior întocmite îşi menţin valabilitatea.

          Art. 21. – (1) Declanşarea procedurii cercetării prealabile se face şi în situaţia în care fapta săvârşită are caracter penal, dar se suspendă potrivit procedurii prevăzute la art. 22 din prezentul ordin până la soluţionarea definitivă a cauzei penale.

(2) În situaţia în care fapta săvârşită are caracter penal şi, pe lângă aceasta, au fost comise şi alte fapte ce pot constitui abateri disciplinare, ofiţerul cu cercetarea prealabilă va dispune disjungerea acestora, în baza unui proces verbal. Pentru faptele ce pot constitui abateri disciplinare operează procedura disciplinară obişnuită.

(3) Cercetările din care rezultă date şi indicii că au fost săvârşite fapte prevăzute de legea penală, se vor efectua şi cu participarea unui reprezentant al Corpului Naţional al Poliţiştilor, urmând ca, în raport de constatări, să fie sesizate organele judiciare.

(4) Dacă nu sunt întrunite condiţiile pentru angajarea răspunderii penale/ contravenţionale, iar fapta poliţistului poate constitui abatere disciplinară, se va declanşa procedura cercetării prealabile, conform prevederilor prezentului titlu.

(5) Existenţa răspunderii penale/contravenţionale/materiale pentru fapta săvârşită nu înlătură răspunderea disciplinară, dacă pe lângă aceasta, au fost comise şi alte fapte care pot constitui abateri disciplinare, potrivit art. 57 din Legea nr. 360/2002 privind Statutul poliţistului, cu modificările şi completările ulterioare.

          Art. 22.– (1) Suspendarea procedurii cercetării prealabile se dispune în cazuri speciale şi pentru motive bine întemeiate de natură a împiedica participarea poliţistului cercetat (de exemplu, este spitalizat, în concediu medical, concediu de odihnă, participă la cursuri şi examene de carieră fiind trimis de către unitate, are un deces în familie, forţă majoră, este arestat preventiv etc.), procedura urmând a fi reluată în termen de cel mult 3 zile lucrătoare de la data luării la cunoştinţă de către ofiţerul desemnat cu cercetarea prealabilă despre încetarea situaţiei care a cauzat suspendarea, în cadrul termenului de un an de la data comiterii faptei, conform prevederilor art. 59 alin.(9) din Legea nr.360/2002, privind Statutul poliţistului, cu modificările şi completările ulterioare.

(2) Suspendarea prevăzută la alin. (1) operează în baza unui proces-verbal întocmit de ofiţerul desemnat cu cercetarea prealabilă, în termen de 2 zile lucrătoare de la luarea la cunoştinţă despre situaţia de suspendare, avizat de şeful care a dispus cercetarea.

(3) În situaţia în care sunt implicaţi mai mulţi poliţişti în aceeaşi cauză, cercetarea prealabilă poate fi continuată numai cu privire la cei faţă de care nu s-a suspendat procedura, cu condiţia ca prezenţa poliţistului/poliţiştilor pentru care a intervenit suspendarea procedurii să nu fie absolut necesară pentru lămurirea unor aspecte/definitivarea cercetării prealabile.

(4) În cazul în care poliţistului cercetat nu se prezintă la ofiţerul desemnat cu cercetarea prealabilă, în termenul de 3 zile lucrătoare de la încetarea situaţiei care a cauzat suspendarea, procedura prealabilă se continuă de drept.

(5) Reluarea procedurii cercetării prealabile se face şi în situaţia în care termenul de un an de la data comiterii faptei, prevăzut la art. 59 alin. (9) din Legea nr. 360/2002 privind Statutul poliţistului, cu modificările şi completările ulterioare, s-a împlinit, caz în care prevederile prezentului ordin se aplică în mod corespunzător, cu excepţia celor referitoare la aplicarea sancţiunii.

(6) Suspendarea şi obligaţia poliţistului cercetat de a se prezenta la ofiţerul desemnat cu cercetarea prealabilă, în termenul prevăzut la alin. (5), se aduc la cunoştinţa poliţistului în cauză prin scrisoare recomandată expediată la domiciliul sau reşedinţa comunicate de acesta.

          Art. 23. – (1) Pe parcursul cercetării prealabile, ofiţerii desemnaţi să efectueze verificări vor adopta o conduită corectă, obiectivă, vor manifesta tact şi profesionalism şi vor respecta dispoziţiile constituţionale, legile interne şi prevederile internaţionale în materia drepturilor omului. Dacă se apreciază că este necesar, unele activităţi din cadrul cercetării prealabile pot fi înregistrate audio/video.

(2) Sunt interzise ameninţările, intimidările, promisiunile, violenţele faţă de poliţistul cercetat şi faţă de martori, exercitate în scopul de a obţine probe sau dovezi, rapoarte şi declaraţii ori de a influenţa rezultatul verificărilor şi/sau constatărilor. Probele sau dovezile obţinute în aceste condiţii sunt nule de drept.

(3) Ofiţerul care efectuează cercetarea prealabilă, precum şi persoanele care, prin natura funcţiei deţinute, pot lua la cunoştinţă despre conţinutul unor date şi informaţii administrate sau rezultate pe parcursul îndeplinirii procedurii cercetării prealabile, au obligaţia de a asigura confidenţialitatea acestora.

          Art. 24. - (1) Cercetarea prealabilă se va efectua de către o singură persoană din cele competente, cu respectarea regulilor stabilite în prezentul titlu.

(2) Pentru cauzele complexe şi pentru motive justificate poliţistul desemnat să efectueze cercetarea prealabilă poate fi ajutat în desfăşurarea activităţilor de alţi ofiţeri, cu respectarea prevederilor art. 20 din prezentul ordin, materialul probator obţinut în aceste condiţii urmând să fie vizat de către ofiţerul titular.

          Art. 25. - (1) După primirea dispoziţiei de declanşare a cercetării prealabile, ofiţerul desemnat să efectueze cercetarea prealabilă va proceda, de îndată, la citarea poliţistului cercetat pentru a-i aduce la cunoştinţă dispoziţia de declanşare a cercetării prealabile, materialul de sesizare şi a-i solicita rapoarte explicative în scopul clarificării tuturor aspectelor semnalate.

(2) Citarea poliţistului cercetat se va face obligatoriu prin înştiinţarea scrisă cu semnătură de primire, direct sau prin intermediul şefului structurii unde îşi desfăşoară activitatea, ori prin scrisoare recomandată expediată la domiciliul sau reşedinţa comunicată de acesta unităţii. Dacă poliţistul cercetat refuză să semneze de primire, se va întocmi un proces-verbal, în care se va consemna acest aspect, precum şi motivele refuzului, procedura disciplinară continuându-se de drept.

(3) Dacă poliţistul cercetat nu se găseşte la domiciliu, înştiinţarea scrisă, se va înmâna unei persoane din familie sau, în lipsă, oricărei alte persoane care locuieşte cu acesta, iar în alte cazuri, administratorului ori portarului, care va semna de primire, persoana care o înmânează certificându-i identitatea şi semnătura şi încheind un proces-verbal în acest sens.

(4) În situaţia în care persoanele prevăzute la alin. (3) nu vor sau nu pot să semneze de primirea înştiinţării scrise, sau la domiciliul ori reşedinţa comunicată nu se află nicio persoană, ofiţerul desemnat să efectueze cercetarea prealabilă încheie un proces - verbal în care consemnează faptul că a lăsat înştiinţarea uneia dintre persoanele de la alin.(3) sau a afişat-o pe uşa locuinţei poliţistului cercetat.

(5) În cazul în care citarea poliţistului cercetat se face prin scrisoare recomandată, iar aceasta este restituită de către oficiul poştal, se va întocmi un proces-verbal în acest sens, iar procedura citării se va relua, urmând a fi efectuată potrivit alin. (3) şi (4).

(6) Dacă după citarea efectuată conform alin. (2) – (4) poliţistul nu se prezintă din motive nejustificate, continuarea cercetării prealabile se face de drept, menţionându-se acest aspect într-un proces-verbal.

(7) Citarea poliţistului cercetat se poate face şi în alte cazuri decât cele prevăzute în mod expres în prezentul titlu, cu respectarea alin. (2) – (5).

(8) Înfăţişarea poliţistului cercetat, în persoană, ori necomunicarea de către acesta a domiciliului sau a adresei de corespondenţă actuale, acoperă orice vicii de procedură legate de citarea poliţistului.

(9) Citarea poliţiştilor din cadrul Serviciilor publice comunitare pentru eliberarea şi evidenţa paşapoartelor simple şi al Serviciilor publice comunitare regim permise de conducere şi înmatriculare a vehiculelor, prevăzută la alin. (2), se poate face şi prin intermediul şefilor acestor structuri. După realizarea înştiinţării scrise a poliţistului cercetat, şefii acestor structuri vor informa despre aceasta ofiţerul desemnat cu cercetarea prealabilă, iar în cazul refuzului luării la cunoştinţă, vor întocmi un proces verbal, conform alin (2).

          Art. 26. - (1) Ofiţerul desemnat cu cercetarea prealabilă este obligat să strângă toate probele care pot conduce la aflarea adevărului, respectiv existenţa sau inexistenţa abaterilor disciplinare şi gravitatea acestora.

(2) În scopul completării datelor şi informaţiilor obţinute pe timpul cercetării prealabile, cu respectarea prevederilor legale, se pot desfăşura următoarele activităţi: verificarea unor înscrisuri, constatarea la faţa locului a unor situaţii de fapt, controlul activităţii poliţistului cercetat, inventarieri, audieri de martori, controale financiar-contabile, ridicări de înscrisuri şi, de la caz la caz, executarea unor fotografii, filmări, înregistrări pe casete video şi pe bandă audio, în condiţiile legii, luând măsuri de sigilare a suportului de imprimare a înregistrărilor efectuate, ridicarea şi verificarea conţinutului unor medii de stocare a datelor, ridicarea şi verificarea anumitor bunuri care pot constitui mijloace materiale de probă, etc.

(3) Pentru lămurirea unor fapte şi împrejurări ale cercetării prealabile, poate fi solicitat şi punctul de vedere al unor specialişti/experţi. Desemnarea acestora se face la solicitarea ofiţerului desemnat să efectueze cercetarea prealabilă, cu aprobarea persoanei care a dispus cercetarea prealabilă, aplicându-se în mod corespunzător prevederile art. 20.

          Art. 27. – (1) Pe parcursul efectuării cercetării prealabile, poliţistul cercetat are dreptul să formuleze cereri, să depună rapoarte, să propună administrarea unor probe în apărare, care trebuie verificate şi incluse în dosarul de cercetare prealabilă, motivele privind admiterea sau respingerea acestora urmând să fie consemnate în raportul de cercetare prealabilă. În situaţia în care poliţistul cercetat solicită efectuarea unei expertize extrajudiciare, va suporta contravaloarea acesteia.

(2) Pe parcursul procedurii cercetării prealabile, poliţistul are dreptul de a fi asistat, la cerere, de un alt poliţist, ales de către acesta sau desemnat de organizaţia sindicală din care face parte ori de Corpul Naţional al Poliţiştilor.

(3) Cercetările referitoare la abateri, din care rezultă date şi indicii ca au fost săvârşite fapte prevăzute de legea penală, se vor efectua şi cu participarea unui reprezentant al Corpului Naţional al Poliţiştilor.

(3) Nu pot acorda asistenţă:

a) şeful unităţii (înlocuitorii legali ai acestuia în perioada cât îndeplinesc atribuţiile acestei funcţii);

b) poliţiştii desemnaţi în Consiliul de disciplină ;

c) ofiţerul desemnat să efectueze cercetarea prealabilă;

d) poliţistul care îndeplineşte funcţia de consilier juridic.

(4) Ascultarea poliţistului cercetat, înregistrarea cererilor/rapoartelor scrise ale acestuia şi consemnarea susţinerilor sale sunt obligatorii.

          Art. 28. – Dacă poliţistul cercetat refuză să dea curs citării în vederea ascultării, nu doreşte să facă nicio declaraţie sau nu are nici o cerere de formulat, se va întocmi un proces-verbal, în care vor fi cuprinse aceste aspecte, procedura disciplinară continuându-se de drept.

          Art. 29. - (1) Obligaţia de a furniza date şi informaţii ori de a redacta rapoarte sau declaraţii revine întregului personal din MAI care are cunoştinţă despre faptele care fac obiectul cercetării şi poate contribui astfel la lămurirea tuturor aspectelor în legătură cu cauza.

(2) Împotriva celor care formulează sesizări ori depun mărturie sau contribuie, în orice fel, la lămurirea unor aspecte ale cercetării prealabile, nu pot fi luate măsuri disciplinare ori de alt gen, exceptând situaţiile în care, ulterior, se dovedeşte că, prin depoziţiile sau sesizările făcute cu rea-credinţă, au influenţat sau au încercat să influenţeze rezultatul cercetării.

          Art. 30. – (1) Dacă pe parcursul cercetării prealabile şeful care a dispus-o este sesizat sau ia la cunoştinţă în mod direct de alte fapte ce pot constitui abateri disciplinare comise de poliţistul cercetat, va dispune, prin rezoluţie, conexarea materialului de sesizare la cel iniţial.

(2) În această situaţie, noile fapte se vor cerceta cu respectarea regulilor stabilite de prezentul ordin, iar la finalizare va fi întocmit un singur raport de cercetare prealabilă.

          Art. 31. - (1) La terminarea verificărilor, ofiţerul desemnat cu cercetarea prealabilă citează poliţistul cercetat şi îi aduce la cunoştinţă în întregime actele cercetării şi proiectul raportului de cercetare prealabilă, pe bază de proces – verbal.

(2) Cu această ocazie poliţistul cercetat poate formula obiecţii şi solicita noi probe în apărare, numai dacă acestea nu au putut fi propuse pe parcursul cercetării din motive independente de voinţa lui, şi se vor consemna în procesul verbal de la alin (1). Aceste propuneri vor fi analizate şi, dacă este necesar, se procedează la efectuarea unor verificări suplimentare. Rezultatul analizei şi, după caz, al verificărilor, va fi consemnat în raportul de cercetare prealabilă, care va fi adus la cunoştinţa poliţistului cercetat, în termen de 2 zile lucrătoare de la data finalizării acestuia.

(3) Citarea poliţistului cercetat pentru activităţile prevăzute la alin. (1) şi (2) se face conform prevederilor art. 25 alin. (2) din prezentul ordin, iar în caz de neprezentare procedura disciplinară se continuă de drept, menţionându-se acest lucru într-un proces-verbal care se anexează raportului de cercetare prealabilă.

          Art. 32. - (1) Raportul de cercetare prealabilă cuprinde, în mod obligatoriu: descrierea faptei sesizate şi persoanele implicate, modalităţile şi procedeele verificării, concluziile privind existenţa sau inexistenţa aspectelor sesizate şi a vinovăţiei poliţistului cercetat, prevederile legale încălcate de poliţist şi încadrarea juridică a faptelor reţinute cu indicarea probelor şi a dovezilor pe care se întemeiază, motivele privind respingerea cererilor sau a probelor propuse în apărare de către poliţistul cercetat, cauzele şi condiţiile care au generat şi favorizat comiterea abaterilor, aprecieri privind atitudinea şi conduita persoanei cercetate.

(2) La raportul de cercetare prealabilă pot fi anexate şi rapoarte întocmite în urma verificărilor şi controalelor efectuate de ofiţeri din cadrul structurilor cu atribuţii de

11

control/inspecţii ori de cei desemnaţi să verifice sesizări/reclamaţii formulate împotriva poliţiştilor care au comis abateri disciplinare.

          Art. 33. – În situaţia în care doi sau mai mulţi poliţişti sunt cercetaţi pentru fapte săvârşite în comun, li se vor întocmi dosare separate cu un singur raport de cercetare prealabilă (în numărul corespunzător de exemplare originale), cu excepţia cazului în care cei doi provin din unităţi diferite.

          Art. 34 – (1) Dosarul de cercetare prealabilă cuprinde:

a) copia dispoziţiei prin care s-a declanşat procedura;

b) proiectul raportului de cercetare prealabilă, respectiv raportul de cercetare prealabilă;

c) toate actele întocmite/administrate în perioada desfăşurării procedurii prealabile;

d) opis privind documentele existente în dosarul de cercetare prealabilă.

(2) Dosarul prevăzut la alin. (1) va fi prezentat şefului care a dispus cercetarea prealabilă în termen de maximum 3 zile lucrătoare de la data prezentării raportului de cercetare prealabilă poliţistului cercetat. Cu privire la finalizarea cercetării prealabile va fi informat şi şeful unităţii din care face parte poliţistul cercetat, dacă este cazul.

          Art. 35. – (1) După primirea raportului de cercetare prealabilă şeful care a dispus-o poate lua, prin dispoziţie scrisă, una din următoarele hotărâri:

a) aprobă clasarea materialelor în cazul inexistenţei faptelor imputate, a constatării nevinovăţiei poliţistului cercetat sau a depăşirii termenului prevăzut la art. 59 alin. (9) din Legea nr. 360/2002 privind Statutul poliţistului, cu modificările şi completările ulterioare, ori în situaţia constatării încetării raporturilor de serviciu ale poliţistului cercetat;

b) restituie dosarul pentru continuarea cercetării prealabile, cu respectarea prevederilor art. 31, în cazul în care constată că verificările au fost incomplete pentru stabilirea vinovăţiei/nevinovăţiei poliţistului cercetat, situaţie în care termenul de 60 de zile prevăzut de art. 70 curge de la data completării cercetării şi finalizării raportului de cercetare prealabilă;

c) atenţionează poliţistul în conformitate cu art. 15 alin. 1 lit. a) din prezentul ordin sau aplică una dintre sancţiunile disciplinare prevăzute la art. 15 alin. 2 lit. a) şi b) din prezentul ordin, dacă se constată vinovăţia poliţistului cercetat, conform competenţei şi în condiţiile legii;

d) sesizează şi consultă Consiliul de disciplină.

(2) După sancţionarea disciplinară a poliţiştilor din Serviciile publice comunitare de evidenţă a persoanelor, măsură se comunică Consiliului local, judeţean sau, după caz, al Municipiului Bucureşti în structura căruia este constituit serviciul public comunitar la care este detaşat poliţistul, iar în situaţia poliţiştilor din cadrul Serviciilor publice comunitare pentru eliberarea şi evidenţa paşapoartelor simple şi ai Serviciilor publice comunitare regim permise de conducere înmatriculare a vehiculelor, măsura se comunică prefectului.

          Art. 36. – (1) Dispunerea măsurilor disciplinare faţă de poliţist se poate face şi la propunerea Corpului de Control al ministrului, a structurilor de control ale inspectoratelor generale (similare) pentru structurile din subordine sau a unităţilor care coordonează la nivelul aparatului central domeniul de activitate specific funcţiei respective, în urma evaluării pe timpul inspecţiilor, controalelor de fond şi tematice, precum şi a verificărilor ocazionate de sesizări la adresa personalului.

(2) Rapoartele întocmite de ofiţerii care fac parte din structurile prevăzute la alin. (1) constituie rapoarte de cercetare prealabilă, dacă s-a parcurs procedura şi cerinţele cercetării prealabile prevăzută de prezentul titlu.

(3) În situaţia în care nu s-a parcurs procedura cercetării prealabile, rapoartele de control întocmite de ofiţerii care fac parte din structurile prevăzute la alin. (1) constituie acte de sesizare potrivit art. 17 alin. (1) din prezentul ordin.

(4) Dosarul cercetării prealabile va fi trimis unităţii din care face parte poliţistul cercetat.

(5) După primirea dosarului şeful unităţii poate dispune:

a) atenţionarea poliţistului în conformitate cu art. 15 alin. (1) lit. a) din prezentul ordin sau aplicarea uneia dintre sancţiunile disciplinare prevăzute la art. 15 alin. (2) lit. a) şi b) din prezentul ordin, dacă se constată vinovăţia poliţistului cercetat, conform competenţei şi în condiţiile legii;

b) sesizarea şi consultarea Consiliului de disciplină;

c) completarea cercetării prealabile. În acest sens va emite actul administrativ pentru desemnarea ofiţerului pentru efectuarea cercetării prealabile, cu respectarea prevederilor art.18 alin. (2) din prezentul ordin.


CAPITOLUL III

Consiliile de disciplină

Secţiunea 1

Organizarea şi atribuţiile consiliilor de disciplină

 

          Art. 37. – (1) Consiliul de disciplină, denumit în continuare Consiliu, este un organism colectiv de analiză juridică şi profesională a abaterilor comise de poliţişti şi a modului în care acestea au fost cercetate, constituit pentru a fi consultat de şeful care a dispus efectuarea cercetării prealabilă.

(2) Consiliile se constituie la nivelul fiecărei unităţi dintre cele prevăzute la art. 18 alin. (1) din prezentul ordin, prin act administrativ al şefului unităţii, cu respectarea normelor de competenţă privind numirea în funcţie şi are caracter consultativ.

(3) La nivelul aparatului central al Ministerului Administraţiei şi Internelor se constituie un singur Consiliu de disciplină, prin ordin al ministrului administraţiei şi internelor.

          Art. 38. - (1) Consiliul de disciplină are în componenţă 3 membri titulari, ofiţeri de poliţie, dintre care 2 membri desemnaţi de şeful unităţii, iar al treilea membru este desemnat de către structura teritorială a CNP. În situaţia în care, la nivelul unităţii, nu este constituit un astfel de organism sau acesta refuză desemnarea, al treilea membru al Consiliului se desemnează tot de către şeful unităţii. Cel puţin unul dintre membri trebuie să aibă studii juridice.

(2) Consiliul are un preşedinte desemnat dintre membrii acestuia şi nominalizat în actul administrativ de constituire şi un secretar.

(3) Secretarul Consiliului se desemnează prin actul administrativ de constituire, de regulă, din rândul ofiţerilor din compartimentele de resurse umane sau al altor ofiţeri cu pregătire juridică, cu excepţia consilierului juridic al unităţii. Secretarul Consiliului nu are calitatea de membru şi nu are drept de vot.

(4) Prin actul administrativ de constituire a Consiliului se desemnează şi 3 membri supleanţi, precum şi un secretar supleant. Aceştia îşi desfăşoară activitatea în absenţa titularilor, în cazul suspendării mandatului acestora, respectiv în cazul în care mandatul lor a încetat înainte de termen, în condiţiile prezentului ordin.

(5) Membrii titulari şi membrii supleanţi ai Consiliului de disciplină se numesc pe o perioadă de 3 ani, cu posibilitatea reînnoirii mandatului.

(6) Hotărârea Consiliului se adoptă cu majoritate de voturi şi se materializează într-un document denumit încheiere.

          Art. 39. - Cu 30 de zile înainte de data expirării mandatului membrilor Consiliului se va proceda la constituirea unui nou Consiliu de disciplină sau, după caz, la reînnoirea mandatului acestora.

          Art. 40.– (1) În Consiliu se numesc poliţişti definitivaţi în profesie, apreciaţi pentru integritate morală, competenţă profesională şi credibilitate.

(2) În cazul în care la nivelul unor unităţi nu se pot constitui Consilii de disciplină în condiţiile art. 38 alin. (1) din prezentul ordin, din acestea pot face parte poliţişti de la nivelul ierarhic superior.

(3) Nu pot fi numiţi ca membri în Consiliu, poliţiştii care în ultimii 5 ani au fost sancţionaţi disciplinar, iar sancţiunea nu a fost radiată, în condiţiile prezentului titlu. De asemenea, din Consiliu nu pot face parte:

a) şeful unităţii la nivelul căreia se constituie Consiliul, precum şi cel de la nivelul ierarhic superior;

b) poliţiştii care se află în curs de cercetare prealabilă ori în analiza Consiliului;

c) poliţiştii împotriva cărora a început urmărirea penală, se află în faza de judecată într-un proces penal sau au fost condamnaţi prin hotărâre judecătorească la pedeapsa închisorii cu suspendarea executării pedepsei ori la pedeapsa amenzii penale pentru infracţiuni săvârşite din culpă;

d) poliţiştii care ocupă funcţia de consilier juridic.

          Art. 41. – (1) Mandatul de membru sau preşedinte al Consiliului se suspendă, de drept, în următoarele situaţii:

a) a fost detaşat sau delegat;

b) a săvârşit o faptă care constituie obiectul sesizării Consiliului;

c) s-a dispus începerea urmăririi penale împotriva membrului respectiv.

(2) Suspendarea mandatului unui membru al Consiliului se constată, printr-un referat, de către Preşedintele Consiliului şi se aduce de îndată la cunoştinţa persoanei prin al cărei act administrativ a fost constituit.

(3) Suspendarea mandatului preşedintelui Consiliului de disciplină se constată de către persoana prin al cărei act administrativ a fost constituit Consiliul, care va dispune, prin act administrativ emis în acest sens, înlocuirea acestuia.

          Art. 42. – Preşedintele şi membrii Consiliului pot fi recuzaţi sau se pot abţine pentru următoarele motive:

a) au făcut sesizări împotriva persoanei cercetate sau urmează să se prezinte ca martor cu privire la faptele cercetate;

b) sunt soţi, rude sau afini, până la gradul 4 inclusiv, ai celui cercetat;

c) sunt părţi (ei, soţul sau rudele lor până la gradul 4 inclusiv) într-un proces cu poliţistul cercetat;

d) sunt creditori sau debitori ai celui cercetat ori au un interes în cauză;

e) sunt subordonaţi ai celui cercetat;

f) deţin o funcţie de conducere în structurile Corpului Naţional al Poliţiştilor sau ale organizaţiilor sindicale;

g) s-au pronunţat în orice mod cu privire la fapta cercetată, anterior soluţionării cauzei;

          Art. 43 – Poliţistul cercetat nu poate formula o nouă cerere de recuzare împotriva aceluiaşi membru al Consiliului, pentru aceleaşi motive.

          Art. 44. – (1) Cererea de recuzare/abţinere se depune în cadrul primei şedinţe a Consiliului.

(2) Prin excepţie de la alin. (1), în cazul în care situaţiile prevăzute la art. 42 intervin ulterior, cererea se poate depune în cadrul primei şedinţe a Consiliului de la data apariţiei situaţiei respective, însoţită de documente din care să reiasă momentul interveniri acesteia.

(3) Cererea de recuzare/abţinere a preşedintelui Consiliului se soluţionează de către şeful unităţii prin al cărui act administrativ a fost constituit Consiliul, sau de către înlocuitorul legal al acestuia, în termen de o zi lucrătoare.

(4) Preşedintele Consiliului analizează cererea de recuzare/abţinere a membrilor şi se pronunţă, prin referat, în termen de o zi lucrătoare, cu privire la admiterea sau la respingerea acesteia.

(5) În urma analizării cererii de recuzare/abţinere, potrivit alin. (3) şi (4), şeful unităţii/preşedintele Consiliului, va decide menţinerea componenţei Consiliului sau înlocuirea celor recuzaţi cu membri supleanţi.

          Art. 45. - (1) Membrul sau membrii Consiliului recuzaţi sau care se abţin să participe la analiza unui caz, vor fi înlocuiţi cu membrii supleanţi, în acest sens în referatul întocmit

14

de preşedintele Consiliului se va prevede în ce măsură actele îndeplinite de poliţistul recuzat urmează să fie păstrate.

(2) În situaţia în care unul din membrii Consiliului nu îşi mai poate desfăşura activitatea din motive întemeiate, altele decât cele de recuzare sau de abţinere (de exemplu, este spitalizat, deces, se află în concediu medical etc.), va fi înlocuit cu unul dintre membrii supleanţi prin referatul preşedintelui, acest fapt fiind consemnat şi în încheierea Consiliului.

          Art. 46. – Suspendarea mandatului unui membru al Consiliului sau al preşedintelui, pentru motivele prevăzute la art. 41 alin. (1), precum şi înlocuirea acestuia ca urmare a recuzării/abţinerii, operează până la încetarea cauzei care le-a determinat.

          Art. 47. - (1) Mandatul de membru al Consiliului sau cel al preşedintelui încetează înainte de termen, în următoarele situaţii:

a) renunţarea la calitatea de membru, pentru motive temeinic justificate;

b) a fost mutat în cadrul altei unităţi sau transferat în cadrul altei instituţii publice;

c) i-au încetat raporturile de serviciu în condiţiile prevăzute de Legea nr. 360/2002 privind Statutul poliţistului, cu modificările şi completările ulterioare;

d) a intervenit o situaţie de suspendare a raporturilor de serviciu, în condiţiile legii;

e) i s-a aplicat o sancţiune disciplinară;

f) intervine unul dintre cazurile prevăzute la art. 40 alin. (3).

(2) Cererea de renunţare la calitatea de membru se înaintează preşedintelui Consiliului, care, se va pronunţa în termen de 2 zile lucrătoare.

(3) Încetarea mandatului de membru al Consiliului se constată printr-un referat al preşedintelui, care se aduce de îndată la cunoştinţă persoanei prin al cărei act administrativ a fost constituit.

(4) Cererea de renunţare la calitatea de membru formulată de preşedintele Consiliului se analizează de către persoana prin al cărei act administrativ a fost constituit Consiliul, care va dispune, prin act administrativ emis în acest sens, înlocuirea acestuia, în termen de 2 zile lucrătoare.

          Art. 48. - Prevederile art. 40-41 şi 47 se aplică în mod corespunzător şi membrilor supleanţi.

          Art. 49. - (1) În cazul suspendării sau încetării mandatului unui membru sau al preşedintelui Consiliului, atribuţiile acestora se vor exercita de către unul dintre supleanţi.

(2) În cazul în care se impune înlocuirea preşedintelui Consiliului ca urmare a suspendării, admiterii cererii de recuzare/abţinere ori încetării mandatului, odată cu completarea membrilor titulari cu un supleant, prin actul administrativ se desemnează noul preşedinte.

(3) În cazul în care Consiliul nu poate fi constituit prin utilizarea supleanţilor, se va proceda la desemnarea altor membri sau supleanţi ori a preşedintelui după caz, în condiţiile prezentului ordin.

          Art. 50. – În cazul în care secretarul Consiliului se află în imposibilitatea de a-şi îndeplini atribuţiile, va fi înlocuit de secretarul supleant.

          Art. 51. – (1) Consiliul are următoarele atribuţii principale:

a) studiază şi analizează dosarul şi raportul de cercetare prealabilă;

b) suspendă, respectiv reia activitatea în condiţiile prevăzute în prezentul ordin;

c) întocmeşte încheierea cu privire la cauza în legătură cu care a fost sesizat şi o înaintează şefului care a dispus consultarea sa;

d) propune aplicarea uneia din sancţiunile disciplinare prevăzute la art. 15 alin. (2) din prezentul ordin sau propune clasarea în situaţiile prevăzute la art. 35 alin. (1) lit. a).

(2) În scopul soluţionării cauzei cu care a fost sesizat, Consiliul poate avea şi alte atribuţii decât cele prevăzute la alin. (1) şi poate desfăşura activităţi care să completeze cercetarea prealabilă.

          Art. 52. – Preşedintele Consiliului are următoarele atribuţii principale:

a) stabileşte locul, data si ora la care au loc şedinţele Consiliului;

b) conduce şedinţele Consiliului;

c) coordonează activitatea Consiliului şi a secretarului acestuia;

d) reprezintă Consiliul în faţa conducătorului unităţii, precum şi în faţa oricărei alte persoane fizice sau juridice;

e) analizează şi se pronunţă cu privire la situaţiile de suspendare/încetare a mandatului membrilor Consiliului.

          Art. 53. - Secretarul Consiliului are următoarele atribuţii principale:

a) înregistrează actele necesare desfăşurării activităţii Consiliului;

b) convoacă, la cererea preşedintelui, pe membrii Consiliului, poliţistul a cărui faptă face obiectul analizării, precum şi persoanele care urmează a fi audiate;

c) redactează şi semnează alături de membrii Consiliului încheierile, procesele-verbale de şedinţă şi actele emise de către acesta;

d) ţine evidenţa, asigură securitatea documentelor (sesizări, rapoarte) şi efectuează alte lucrări necesare în vederea desfăşurării activităţii Consiliului.

          Art. 54. – (1) Poliţiştii care săvârşesc abateri pe timpul cât sunt delegaţi sau detaşaţi la alte unităţi din Ministerul Administraţiei şi Internelor sau alte ministere, în misiuni în cadrul forţelor internaţionale de poliţie ori urmează diferite cursuri sau alte forme de pregătire profesională în ţară/străinătate, vor fi analizaţi în Consiliul constituit la unitatea în care sunt încadraţi sau din care au fost mutaţi în Statul „M” sau „S”, după caz, la propunerea şefilor în subordinea cărora se află delegaţi/detaşaţi.

(2) Poliţiştii din cadrul Serviciilor publice comunitare pentru eliberarea şi evidenţa paşapoartelor simple şi al Serviciilor publice comunitare regim permise de conducere şi înmatriculare a vehiculelor, vor fi analizaţi în Consiliul constituit la Direcţia Generală de Paşapoarte, respectiv Direcţia Regim Permise de Conducere şi Înmatriculare a Vehiculelor din cadrul Ministerului Administraţiei şi Internelor.

(3) Poliţiştii detaşaţi la Serviciile publice comunitare locale pentru evidenţa persoanelor, vor fi analizaţi în Consiliul constituit la Direcţia Pentru Evidenţa Persoanelor şi Administrarea Bazelor de Date din cadrul Ministerului Administraţiei şi Internelor.

 

Secţiunea a 2-a

Procedura privind activitatea de consultare a consiliilor de disciplină

 

          Art. 55. – (1) După primirea raportului de cercetare prealabilă, în situaţia în care apreciază că este necesar, şeful unităţii care a dispus-o solicită Consiliului de disciplină, prin dispoziţie scrisă, să se pronunţe cu privire la legalitatea şi temeinicia cercetării, precum şi cu privire la pertinenţa concluziilor privind existenţa sau inexistenţa aspectelor sesizate şi încadrarea juridică a faptelor reţinute şi să facă propuneri în consecinţă.

(2) Consiliul de disciplină poate fi sesizat să analizeze/reanalizeze un caz şi prin decizia motivată emisă în condiţiile art. 75 alin. (3) lit. c) din prezentul ordin.

(3) Dosarul cercetării prealabile, cu întreg materialul probator, se înaintează Consiliului de disciplină, pe bază de adresă scrisă, prin grija ofiţerului care a efectuat cercetarea prealabilă.

          Art. 56. – Activitatea Consiliului are la bază următoarele principii:

a) prezumţia de nevinovăţie - poliţistul se prezumă că este nevinovat;

b) garantarea dreptului la apărare - se recunoaşte dreptul poliţistului de a fi audiat, de a prezenta dovezi în apărarea sa şi de a fi asistat;

c) celeritatea procedurii - presupune obligaţia Consiliului de a proceda fără întârziere la soluţionarea cauzei, cu respectarea drepturilor persoanelor implicate şi a regulilor prevăzute de lege şi de prezentul capitol;

d) contradictorialitatea - presupune asigurarea posibilităţii persoanelor aflate pe poziţii divergente de a se exprima cu privire la orice act sau fapt care are legătură cu abaterea disciplinară pentru care Consiliul a fost sesizat;

e) proporţionalitatea – presupune asigurarea unui raport corect între gravitatea abaterii disciplinare, circumstanţele săvârşirii acesteia şi sancţiunea disciplinară propusă;

f) unicitatea sancţiunii - pentru o abatere disciplinară nu se poate aplica decât o singură sancţiune disciplinară;

g) legalitatea sancţiunii – presupune aplicarea numai a sancţiunilor disciplinare prevăzute de Legea nr. 360/2002 privind Statutul poliţistului, cu modificările şi completările ulterioare.

          Art. 57. – (1) Şedinţele Consiliului nu sunt publice, cu excepţia situaţiilor prevăzute de lege.

(2) Sub sancţiunea nulităţii absolute, lucrările fiecărei şedinţe se consemnează într-un proces-verbal semnat de preşedinte, de membrii şi de secretarul Consiliului, precum şi de către poliţistul cercetat, atunci când este prezent.

(3) În cazul în care poliţistul cercetat refuză semnarea procesului-verbal, se va face menţiune despre acest fapt, activitatea desfăşurându-se în continuare, potrivit prezentului ordin.

          Art. 58. - (1) Pentru îndeplinirea rolului şi atribuţiilor specifice, de regulă, Consiliul îşi desfăşoară activitatea după următoarea procedură:

a) citează poliţistul cercetat şi îi solicită să precizeze dacă are cunoştinţă de rezultatul cercetării prealabile, precum şi dacă are obiecţii sau noi probe de formulat care nu au putut fi prezentate în perioada cercetării prealabile;

b) analizează şi formulează concluzii, dacă este cazul, asupra obiecţiilor sau probelor şi se pronunţă cu privire la temeinicia acestora;

c) dacă apreciază că se impune, poate solicita poliţistului care a efectuat cercetarea prealabilă clarificările necesare;

d) audiază persoane, administrează probe şi verifică documente;

e) deliberează asupra cauzei;

f) pe baza probelor administrate, formulează concluzii cu privire la vinovăţia sau nevinovăţia poliţistului cercetat şi propune, după caz, fie aplicarea uneia dintre sancţiunile disciplinare prevăzute la art. 15 alin. (2) din prezentul ordin, fie clasarea cauzei.

(2) În cazul în care cercetarea prealabilă s-a făcut pentru abateri comise de mai mulţi poliţişti care provin de la aceeaşi unitate şi sunt implicaţi în aceeaşi cauză, Consiliul se pronunţă cu privire la întreaga activitate de cercetare. În acest caz citarea de către Consiliu a poliţiştilor cercetaţi se va face individual.

          Art. 59. – (1) Citarea poliţistului cercetat şi a celorlalte persoane în faţa Consiliului se face conform procedurii prevăzută la art. 25 din prezentul ordin, procedura de citare fiind obligatorie numai pentru primul termen.

(2) Absenţa nejustificată a persoanelor citate în faţa Consiliului nu împiedică continuarea de drept a procedurii, dacă citarea s-a făcut conform alin. (1), acest aspect urmând să fie menţionat şi în încheierea Consiliului.

          Art. 60. – (1) Suspendarea activităţii Consiliului se dispune numai în cazuri excepţionale şi pentru motive bine întemeiate (de exemplu, poliţistul cercetat este spitalizat, în concediu medical, concediu de odihnă, participă la cursuri şi examene de carieră fiind trimis de către unitate, are un deces în familie, forţă majoră, este arestat preventiv, este cercetat penal pentru fapta care face obiectul cercetării disciplinare etc.), procedura urmând a fi reluată în termen de cel mult 3 zile lucrătoare de la data încetării situaţiei care a cauzat suspendarea.

(2) Suspendarea activităţii Consiliului se face în baza procesului-verbal de şedinţă, întocmit în termen de 2 zile lucrătoare de la luarea la cunoştinţă despre situaţia de suspendare, situaţie care va fi adusă la cunoştinţa şefului unităţii la nivelul căreia s-a constituit Consiliul.

(3) În cazul în care poliţistul cercetat nu se prezintă în termenul prevăzut la alin. (1), activitatea Consiliului se desfăşoară de drept şi în lipsa acestuia, menţionându-se acest aspect în procesul-verbal de şedinţă şi în încheierea Consiliului.

(4) Reluarea activităţii Consiliului se face şi în situaţia în care termenul de un an de la data comiterii faptei, prevăzut la art. 59 alin. (9) din Legea nr. 360/2002 privind Statutul poliţistului, cu modificările şi completările ulterioare, s-a împlinit, caz în care, prevederile prezentului ordin se aplică în mod corespunzător, cu excepţia celor referitoare la aplicarea sancţiunii.

          Art. 61. – (1) În cazul în care Consiliul constată că una dintre faptele în legătură cu care a fost sesizat are caracter penal şi, pe lângă aceasta, au fost comise şi alte fapte ce pot constitui abateri disciplinare, va dispune disjungerea acestora, în baza unui proces verbal de şedinţă, pe care îl va prezenta şefului unităţii pentru sesizarea organelor de urmărire penală.

(2) Cu privire la faptele ce constituie abateri disciplinare Consiliul se pronunţă prin încheiere, în condiţiile prezentului ordin.

(3) Pentru faptele cu caracter penal, se aplică în mod corespunzător prevederile art. 60 din prezentul ordin.

          Art. 62. - (1) În faţa Consiliului, poliţistul cercetat are dreptul să fie asistat, la cererea sa, de un alt poliţist ales de către acesta sau desemnat de organizaţia sindicală din care face parte ori de Corpul Naţional al Poliţiştilor.

(2) Alegerea poliţistului asistent revine în sarcina poliţistului cercetat şi nu poate constitui un motiv de tergiversare a lucrărilor Consiliului.

(3) Poliţistul asistent va fi ales de cel în cauză, dintre poliţiştii în activitate, de regulă, din rândul absolvenţilor cu studii juridice.

(4) Nu poate fi ales ca poliţist asistent:

a) şeful unităţii (înlocuitorii legali ai acestuia în perioada cât îndeplinesc atribuţiile acestei funcţii);

b) poliţistul desemnat în Consiliul de disciplină;

c) ofiţerul care a efectuat cercetarea prealabilă;

d) poliţistul care îndeplineşte funcţia de consilier juridic.

          Art. 63. – (1) În cazul în care poliţistul cercetat formulează alte cereri în apărarea sa, acestea vor fi analizate de Consiliu în termenul fixat de preşedinte, dar nu mai târziu de 3 zile lucrătoare de la înregistrarea lor. Consiliul poate să admită sau să respingă, motivat, cererile, în tot ori în parte, aspecte care se vor consemna în procesul-verbal de şedinţă.

(2) După finalizarea analizei cu privire la abaterile disciplinare săvârşite şi vinovăţia poliţistului cercetat, Consiliul redactează o încheiere în care formulează punctul de vedere privitor la situaţia examinată şi în care face propuneri.

(3) Încheierea Consiliului cu privire la cauza în legătură cu care a fost sesizat trebuie să cuprindă următoarele elemente:

a) numărul şi data de înregistrare ale sesizării;

b) numărul actului administrativ prin care s-a constituit Consiliul, unitatea în care funcţionează şi componenţa acestuia, precum şi, după caz, modificările survenite în componenţa acestuia, prin înlocuirea unor membri;

c) gradul profesional, numele, prenumele şi funcţia poliţistului a cărui faptă a fost cercetată şi unitatea din care face parte;

d) prezentarea pe scurt a faptei sesizate şi a circumstanţelor în care a fost săvârşită;

e) date şi informaţii referitoare la procedură (neprezentarea celor citaţi, suspendarea activităţii Consiliului, etc.);

f) evaluarea probelor administrate (verificate, confirmate, neconfirmate, etc.);

g) propunerea privind sancţiunea disciplinară aplicabilă sau, după caz, de clasare a cauzei;

h) motivarea propunerii;

i) gradul profesional, numele, prenumele şi semnătura preşedintelui, ale membrilor Consiliului, precum şi ale secretarului;

j) data întocmirii încheierii.

(4) Încheierea poate cuprinde şi alte date şi elemente necesare soluţionării cauzei.

(5) Încheierea se semnează de toţi membrii Consiliului (se consemnează şi opiniile separate), inclusiv de secretar şi se aduce la cunoştinţa celui cercetat, după deliberare, sub semnătură. Dacă acesta refuză să semneze, preşedintele Consiliului va dispune consemnarea situaţiei respective în procesul-verbal de şedinţă.

(6) Secretarul Consiliului înmânează poliţistului cercetat o copie a încheierii Consiliului, cu semnătură de primire, ori o expediază, după caz la sediul structurii unde îşi desfăşoară activitatea sau prin scrisoare recomandată, la domiciliul sau reşedinţa comunicată de acesta unităţii. În situaţia în care documentul este clasificat comunicarea se va face obligatoriu la sediul unităţii în care îşi desfăşoară activitatea poliţistul, fiindu-i adusă la cunoştinţă prin intermediul şefului unităţii.

          Art. 64. - (1) Încheierea Consiliului împreună cu dosarul de cercetare prealabilă se prezintă şefului unităţii la nivelul căreia s-a constituit Consiliul, de către preşedintele acestuia, şeful unităţii urmând să dispună:

a) aprobarea clasării materialelor în cazul constatării nevinovăţiei poliţistului cercetat, a prescrierii faptei sau în situaţia încetării raporturilor de serviciu ale poliţistului cercetat;

b) emiterea actului administrativ de sancţionare a celui în cauză, sau propune aplicarea unei sancţiuni potrivit normelor de competenţă.

(2) Dacă şeful unităţii nu este de acord cu sancţiunea disciplinară propusă poate dispune, motivat, potrivit principiului proporţionalităţii, aplicarea unei alte sancţiuni disciplinare sau formulează propuneri în acest sens, motivate în mod corespunzător, pe care le va înainta ierarhic, cu respectarea normelor de competenţă.

(3) Hotărârea şefului unităţii de înlocuire a sancţiuni disciplinare propuse de Consiliu trebuie să fie motivată temeinic.

          Art. 65. – (1) În cazul în care şeful unităţii nu are competenţă de a aplica sancţiunea disciplinară, înaintează un raport motivat împreună cu întregul material de cercetare disciplinară persoanei competente să emită ordinul/dispoziţia în acest sens, cu cel puţin 15 zile înainte de expirarea termenului de 60 de zile, prevăzut de art. 59 alin. (9) din Legea nr. 360/2002 privind Statutul poliţistului, cu modificările şi completările ulterioare.

(2) Destituirea din poliţie se dispune, potrivit legii, de către persoanele care au dreptul şi competenţa să acorde gradele profesionale ale poliţiştilor.

          Art. 66. – (1) Dosarul cauzei se păstrează în arhiva compartimentului resurse umane din unitatea unde s-a constituit Consiliul, în dosarul personal al poliţistului cercetat. După împlinirea termenului legal privind radierea sancţiunii, anularea ori ridicarea ei în condiţiile art. 8 alin. (2) lit. a), dosarul cauzei se predă, pentru păstrare la arhiva unităţii, iar o copie a încheierii Consiliului se păstrează în dosarul personal al poliţistului cercetat.

(2) În cazul în care poliţistul este mutat într-o altă unitate de poliţie sau în altă unitate a Ministerului Administraţiei şi Internelor, dosarul cauzei va fi trimis la această unitate împreună cu dosarul personal, cu excepţia situaţiei în care dosarul a fost predat pentru păstrare la arhiva unităţii în condiţiile alin. (1).

 

Secţiunea a 3-a

Consiliul superior de disciplină

 

          Art. 67. - (1) La nivelul aparatului central al Inspectoratului General al Poliţiei Române/Inspectoratului General al Poliţiei de Frontieră Române/similare se constituie, prin dispoziţia inspectorului general/similar, Consiliul superior de disciplină.

(2) Consiliul superior de disciplină analizează abaterile disciplinare comise de chestori, chestori principali, chestori-şefi şi chestori generali, directori generali şi adjuncţii acestora, directori (similari) şi adjuncţii/locţiitorii acestora, şefii serviciilor din direcţiile generale şi direcţiile/similare.

(3) Prevederile alin. (2) se aplică şi poliţiştilor aflaţi în competenţa de numire a inspectorului general/similar.

          Art. 68. – (1) La nivelul aparatului central al Ministerului Administraţiei şi Internelor se constituie Consiliul superior de disciplină prin ordin al ministrului administraţiei şi internelor.

(2) Consiliul superior de disciplină de la nivelul aparatului central analizează abaterile disciplinare comise de chestori, chestori principali, chestori-şefi şi chestori generali, inspectori generali/directori generali/similari şi adjuncţii acestora, directori/similari şi adjuncţii/locţiitorii acestora, şefii serviciilor din aparatul central al Ministerul Administraţiei şi Internelor, precum şi de către personalul din competenţa de numire în funcţie a ministrului administraţiei şi internelor, a secretarilor de stat, precum şi de şefii şi adjuncţii unităţilor subordonate aparatului central al Ministerului Administraţiei şi Internelor.

(3) Consiliul superior de disciplină prevăzut la alin. (1) analizează şi abaterile disciplinare săvârşite de poliţiştii aflaţi în competenţa de numire a primului-ministru.

(4) Abaterile disciplinare comise de chestori, chestori principali, chestori-şefi, chestori generali şi de către şefii structurilor Ministerului Administraţiei şi Internelor care nu sunt prevăzute la art. 67 şi art. 68 din prezentul ordin sunt analizate de Consiliul superior de disciplină constituit la nivelul aparatului central în condiţiile alin. (1).

          Art. 69. – Prevederile Secţiunii 1 şi a 2-a ale prezentului capitol se aplică în mod corespunzător.

 

CAPITOLUL IV

Aplicarea şi contestarea sancţiunilor

Secţiunea 1

Aplicarea sancţiunilor disciplinare

 

          Art. 70. – Sancţiunea disciplinară se aplică în maximum 60 de zile de la finalizarea cercetării prealabile, dar nu mai târziu de un an de la data comiterii faptei.

          Art. 71. – (1) - Actul administrativ de sancţionare disciplinară a poliţistului va fi emis de către şeful unităţii care a dispus declanşarea cercetării prealabile şi, după caz, a sesizat Consiliul de disciplină, cu excepţia situaţiei prevăzută la art. 65 alin. (1).

(2) În actul administrativ de sancţionare disciplinară prevăzut la alin. (1) se cuprind în mod obligatoriu:

a) descrierea faptei care constituie abatere disciplinară şi încadrarea juridică a acesteia, potrivit art. 57 din Legea nr. 360/2002 privind Statutul poliţistului, cu modificările şi completările ulterioare, respectiv art. 10 din prezentul ordin;

b) precizarea prevederilor legale care au fost încălcate de către poliţist;

c) motivele pentru care au fost înlăturate apărările formulate în timpul cercetării prealabile şi în faţa Consiliului de disciplină;

d) sancţiunea disciplinară şi temeiul legal (prevăzut de actele normative de nivel superior şi/sau inferior) în baza căruia aceasta se aplică şi, după caz, motivul pentru care a fost aplicată o altă sancţiune disciplinară decât cea propusă de Consiliul de disciplină;

e) termenul în care sancţiunea disciplinară poate fi contestată;

f) instanţa competentă la care poate fi contestat actul administrativ prin care s-a dispus sancţiunea disciplinară.

(3) Actul administrativ de sancţionare disciplinară poate cuprinde şi alte date şi elemente.

(4) Actul administrativ de sancţionare disciplinară va fi întocmit conform modelului din anexa nr. 3 din prezentul ordin, şi va fi redactat prin grija compartimentelor de resurse umane, cu respectarea prevederilor legale referitoare la acordarea drepturilor de personal.

(5) În cazul în care, la data emiterii actului administrativ de sancţionare disciplinară, poliţistul sancţionat se află în concediu pentru incapacitate temporară de muncă, sancţiunea disciplinară produce efecte juridice de la data reluării activităţii.

(6) În fiecare situaţie, după efectuarea menţiunilor necesare în documentele de evidenţă, o copie a actului administrativ de sancţionare disciplinară, va fi introdusă în dosarul personal al poliţistului sancţionat.

(7) Actele administrative privind sancţiunile disciplinare pecuniare aplicate poliţiştilor se comunică şi compartimentului financiar al unităţii care asigură plata drepturilor salariale poliţistului sancţionat disciplinar.

          Art. 72. – Sancţiunea disciplinară privind destituirea din poliţie nu poate fi aplicată în situaţia în care poliţistul se află în incapacitate temporară de muncă stabilită prin certificat medical obţinut conform legii, precum şi în alte situaţii prevăzute de lege, decât după reluarea activităţii poliţistului în cauză.

          Art. 73. - (1) Poliţistului împotriva căruia s-a dispus măsura sancţionării disciplinare i se comunică actul administrativ în termen de cel mult 5 zile lucrătoare de la data emiterii, prin grija compartimentului de resurse umane.

(2) Comunicarea se face personal poliţistului sancţionat disciplinar, cu semnătura de primire, ori prin poştă, după caz la sediul structurii unde îşi desfăşoară activitatea sau prin scrisoare recomandată, la domiciliul sau reşedinţa comunicată de acesta unităţii. În situaţia în care documentul este clasificat, comunicarea se va face obligatoriu la sediul unităţii în care îşi desfăşoară activitatea poliţistul, actul administrativ fiindu-i înmânat prin intermediul şefului compartimentului de resurse umane.

(3) Dacă poliţistul sancţionat refuză să semneze de primire, ori scrisoarea recomandată este restituită de către oficiul poştal, se aplică procedura prevăzută la art. 25 alin. (3) – (4).

(4) În cazul poliţiştilor din cadrul Serviciilor publice comunitare pentru eliberarea şi evidenţa paşapoartelor simple şi al Serviciilor publice comunitare regim permise de conducere şi înmatriculare a vehiculelor comunicarea se poate face şi prin intermediul şefilor acestor structuri. În cazul refuzului luării la cunoştinţă, şefii structurilor vor întocmi un proces verbal pe care îl vor trimite, în regim de urgenţă şefului care a dispus sancţionarea.

Secţiunea a 2-a

Procedura internă de contestare

a sancţiunilor disciplinare

          Art. 74. - (1) Sancţiunea disciplinară poate fi contestată, prin cerere scrisă, adresată de poliţistul cercetat şefului ierarhic superior celui care a aplicat sancţiunea, în termen de 5 zile lucrătoare de la data luării la cunoştinţă sau de la data comunicării.

(2) Contestaţia se depune la secretariatul unităţii în care este încadrat poliţistul.

(3) Pentru poliţiştii din cadrul Serviciilor publice comunitare pentru eliberarea şi evidenţa paşapoartelor simple şi al Serviciilor publice comunitare regim permise de conducere şi înmatriculare a vehiculelor, contestaţia se depune la secretariatul Direcţiei Generale de Paşapoarte, respectiv al Direcţiei Regim Permise de Conducere şi Înmatriculare a Vehiculelor din cadrul Ministerului Administraţiei şi Internelor.

(4) Pentru poliţiştii detaşaţi la Serviciile publice comunitare locale pentru evidenţa persoanelor, contestaţia se depune la secretariatul Direcţiei Pentru Evidenţa Persoanelor şi Administrarea Bazelor de Date din cadrul Ministerului Administraţiei şi Internelor.

(5) În cazul în care a fost depusă contestaţie, şeful care a aplicat sancţiunea disciplinară înaintează cu celeritate şefului ierarhic superior, dosarul cauzei şi un raport motivat cu privire la sancţiunea în cauză, precum şi la motivele propunerii de respingere/admitere a contestaţiei depuse de poliţistul sancţionat, iar aplicarea sancţiunii se suspendă până la comunicarea deciziei motivate de soluţionare a contestaţiei, totodată fiind suspendat şi termenul de 60 de zile prevăzut la art. 70.

(6) Asupra contestaţiei, şeful ierarhic superior se pronunţă prin decizie motivată, conform modelului prevăzut în anexa nr. 4 din prezentul ordin, în termen de 15 zile lucrătoare de la data luării la cunoştinţă. La analizarea contestaţiei vor fi avute în vedere toate documentele aflate în dosarul cauzei.

(7) În situaţia în care sancţiunea disciplinară a fost aplicată de către ministrul administraţiei şi internelor, poliţistul nemulţumit de sancţiunea disciplinară aplicată se poate adresa instanţei de contencios administrativ, în condiţiile legii.

(8) În situaţia în care poliţistul sancţionat disciplinar nu depune contestaţie în termenul prevăzut la alin. (1), actul administrativ de sancţionare produce efecte la expirarea termenului de 5 zile lucrătoare.

(9) În cazul respingerii contestaţiei, sancţiunea produce efecte de la data comunicării deciziei motivate.

          Art. 75. - (1) Decizia motivată cuprinde în mod obligatoriu cel puţin următoarele elemente:

a) descrierea faptei care constituie abatere disciplinară;

b) precizarea prevederilor legale care au fost încălcate de poliţist;

c) motivele pentru care au fost înlăturate apărările formulate de poliţist în timpul cercetării prealabile şi, după caz, în faţa Consiliului de disciplină;

d) temeiul de drept în baza căruia se aplică sancţiunea disciplinară

e) motivul admiterii sau respingerii contestaţiei poliţistului cu privire la sancţiunea aplicată.

(2) Prin decizia motivată şeful ierarhic superior poate dispune, după caz:

a) respingerea contestaţiei ca tardiv introdusă sau neîntemeiată şi menţinerea sancţiunii aplicate;

b) admiterea contestaţiei şi aplicarea unei sancţiuni mai uşoare decât cea dispusă de şeful unităţii;

c) reanalizarea cazului de către Consiliul de disciplină, indiferent dacă anterior acesta a fost sesizat sau nu, urmând ca încheierea acestuia să fie înaintată în termen de 3 zile lucrătoare. Această decizie se va lua numai dacă nu se depăşeşte termenul de 60 de zile prevăzut la art. 59 alin. (9) din Legea nr. 360/2002 privind Statutul poliţistului, cu modificările şi completările ulterioare, ţinând cont şi de prevederile art. 74 alin. (5).

d) admiterea contestaţiei şi anularea dispoziţiei de sancţionare.

(3) Comunicarea deciziei motivate către poliţistul sancţionat se face conform art. 73 alin. (2) din prezentul ordin.

          Art. 76. – Poliţistul nemulţumit de sancţiunea disciplinară aplicată, ulterior soluţionării contestaţiei formulate, se poate adresa instanţei de contencios administrativ, în condiţiile legii.

          Art. 77. - (1) Pentru motive temeinice, sancţiunea disciplinară se poate ridica în totalitate sau, după caz, parţial numai prin dispoziţia şefului care a aplicat-o, fapt ce se consemnează în documentele de evidenţă.

(2) În situaţia în care şeful ce a aplicat sancţiunea disciplinară nu mai ocupă funcţia respectivă ridicarea acesteia se poate face de către şeful care ocupă funcţia similară.

(3) Sancţiunea disciplinară aplicată de şefii ierarhici superiori poate fi ridicată din iniţiativa acestora sau la propunerea şefului nemijlocit al celui sancţionat.

          Art. 78. – (1) La ridicarea/radierea/anularea unei sancţiuni disciplinare se menţionează, în scris, pe documentul de evidenţă, în dreptul rubricii unde este consemnată sancţiunea disciplinară: ”Ridicată/radiată/anulată la data de ____________ de către (funcţia, numele şi prenumele şefului care a dispus măsura), pentru următoarele motive________(pe scurt motivul care a stat la baza ridicării/radierii/anulării sancţiunii disciplinare)”.

(2) După ridicarea/radierea/anularea sancţiunii disciplinare, o copie de pe raportul de cercetare prealabilă, încheierea Consiliului de disciplină, actul administrativ de sancţionare disciplinară, decizia motivată de soluţionare a contestaţiei, se păstrează la dosarul personal al poliţistului sancţionat, inclusiv menţiunea făcută în fişa matricolă.

          Art. 79. – (1) Sancţiunile disciplinare aplicate conform prezentului titlu se radiază, de drept, după cum urmează:

a) în termen de 6 luni de la aplicare, sancţiunea disciplinară prevăzută la art. 15 alin. (2) lit. a) din prezentul ordin, dacă cel sancţionat nu a mai săvârşit în această perioadă o nouă abatere disciplinară;

b) în termen de un an de la expirarea termenului pentru care au fost aplicate sancţiunile disciplinare prevăzute la art. 15 alin. (2) lit. b) şi c) din prezentul ordin, respectiv de la aplicarea sancţiunii prevăzute la 15 alin. (2) lit. d);

c) în termen de 7 ani de la data destituirii din poliţie.

(2) Abaterile disciplinare ale poliţiştilor se sancţionează potrivit prezentului titlu şi sancţiunile aplicate se au în vedere la evaluarea anuală de serviciu, avansare, promovare şi recompensare, cu excepţia situaţiei în care acestea au fost anulate, radiate de drept sau ridicate ca recompensă în condiţiile prezentului ordin.

(3) Toate actele întocmite pe parcursul cercetării disciplinare de către ofiţerul desemnat să efectueze cercetarea prealabilă şi de către membrii Consiliului nu constituie informaţii clasificate şi pot fi eliberate în copie poliţistului cercetat, la solicitarea acestuia, cu excepţia situaţiei în care prin natura informaţiilor conţin date nedestinate publicităţii sau dacă prin divulgarea lor pot prejudicia interesul unităţii.

 

CAPITOLUL V

Dispoziţii tranzitorii

 

          Art. 80. – (1) În perioada cercetării prealabile şi/sau în perioada în care a fost trimis în faţa Consiliului de disciplină, poliţistul nu poate fi mutat, delegat, transferat, împuternicit pe o funcţie de conducere sau detaşat din unitate şi nici nu poate participa la misiuni internaţionale decât după soluţionarea cauzei.

(2) În situaţia în care în urma reorganizării unităţii funcţia ocupată de către poliţistul cercetat nu se mai regăseşte în statul de organizare, acesta poate fi mutat, procedura disciplinară urmând să fie finalizată de către unitatea din care provine.

          Art. 81. – Pentru abaterile disciplinare sesizate după mutarea într-o altă unitate, dar care nu sunt încă prescrise, procedura disciplinară se va efectua de către noua unitate, conform prevederilor prezentului titlu.

          Art. 82. – (1) Consiliile de disciplină constituite anterior intrării în vigoare a prezentului ordin şi a căror activitate se află în curs de desfăşurare vor finaliza activităţile specifice în conformitate cu prevederile Ordinul ministrului administraţiei şi internelor nr. 400/2004 (Ordinul ministrului administraţiei şi internelor nr. 400/2004 privind regimul disciplinar al personalului din Ministerul Administraţiei şi Internelor nu a fost publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, deoarece are ca obiect reglementări din sectorul naţional de apărare, ordine publică şi siguranţă naţională.) privind regimul disciplinar al personalului din Ministerul Administraţiei şi Internelor, în condiţiile legii.

(2) Prevederile alin. (1) se aplică şi în cazul cercetărilor prealabile aflate în curs de desfăşurare.

 

TITLUL IV

DISPOZIŢII FINALE

 

          Art. 83. — Când pe parcursul cercetării unui caz rezultă implicarea şi a altor poliţişti din afara unităţii, ofiţerul cu cercetarea prealabilă/preşedintele Consiliului de disciplină raportează situaţia şefului unităţii, care este obligat să sesizeze în acest sens pe şefii unităţilor din care fac parte respectivii poliţişti. Aceştia pot dispune demararea procedurii disciplinare, potrivit prezentului ordin, dacă apreciază că se impune această măsură.

          Art. 84. – Cercetarea prealabilă, precum şi activităţile specifice Consiliului de disciplină, a căror desfăşurare impun prezenţa poliţistului cercetat, se efectuează, de regulă, în timpul programului normal de lucru.

          Art. 85. – Fiecare unitate are obligaţia să ţină evidenţa recompenselor acordate şi a sancţiunilor aplicate personalului, potrivit competenţei.

          Art. 86. – Nerespectarea termenelor stabilite în prezentul ordin, din motive imputabile şi a prevederilor prezentului ordin atrage răspunderea disciplinară, materială sau penală, în condiţiile legii.

          Art. 87 –Echivalarea recompenselor acordate şi a sancţiunilor aplicate poliţiştilor pe timpul efectuării misiunilor în străinătate cu cele prevăzute de legislaţia specifică poliţiştilor, precum şi stabilirea efectelor acestora după revenirea în ţară se realizează potrivit procedurii aprobată prin dispoziţie a Secretarului general al Ministerului Administraţiei şi Internelor.

          Art. 88. – Anexele 1 – 4 fac parte integrantă din prezentul ordin.

          Art. 89. – La data intrării în vigoare a prezentului ordin, prevederile Ordinului ministrului administraţiei şi internelor nr. 400/2004 privind regimul disciplinar al personalului din Ministerul Administraţiei şi Internelor, cu modificările şi completările ulterioare, îşi încetează aplicabilitatea asupra poliţiştilor încadraţi în Ministerul Administraţiei şi Internelor.

          Art. 90. – În termen de cel mult 30 de zile de la intrarea în vigoare a prezentului ordin, în toate unităţile de poliţie se vor constitui Consilii disciplină în baza prevederilor acestuia.

          Art. 91. – Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I şi intră în vigoare în termen de 30 zile de la data publicării.

 

MINISTRUL ADMINISTRAŢIEI ŞI INTERNELOR

MIRCEA DUŞA

 

 

SURSA: mai.gov.ro

  • Upvote 1
Link to comment
Share on other sites

Din câte cunosc eu, este în vigoare. Altfel, nu ar mai fi menționat în actele întocmite de comisiile de disciplină.

 

Se face referire la acest aspect la art. 82:

(Ordinul ministrului administrației și internelor nr. 400/2004 privind regimul disciplinar al personalului din Ministerul Administrației și Internelor nu a fost publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, deoarece are ca obiect reglementări din sectorul național de apărare, ordine publică și siguranță națională.)

 

Conform art 91 din acest ordin, acesta trebuia să intre în vigoare la 30 de zile de la data publicării în Monitorul Oficial, însă nu a mai fost publicat din considerentele explicate într-o mențiune pe care eu am inserat-o la art 82 deoarece acolo avea indicele trecut.

 

Personal l-am văzut recent menționat în mai multe acte oficiale de sancționare, iar când am întrebat dacă este în vigoare mi s-a răspuns că este în vigoare.

Link to comment
Share on other sites

  • Moderator

Ce nu înţeleg:

 

Art. 89. – La data intrării în vigoare a prezentului ordin, prevederile Ordinului ministrului administraţiei şi internelor nr. 400/2004 privind regimul disciplinar al personalului din Ministerul Administraţiei şi Internelor, cu modificările şi completările ulterioare, îşi încetează aplicabilitatea asupra poliţiştilor încadraţi în Ministerul Administraţiei şi Internelor.
Link to comment
Share on other sites

Era probabil alt ordin care a fost înlocuit de prezentul ordin. Dispozițiile de abrogare a altor ordine se fac de obicei la sfârșitul noilor ordine, după cum bine știți. Deci ar putea avea o logică.

Primul ordin prevedea regimul disciplinar al personalului din Ministerul Administraţiei şi Internelor, iar actualul prevede regimul disciplinar al poliţiştilor din Ministerul Administraţiei şi Internelor.

 

Eu nu am modificat nimic. Același ordin poate fi găsit la adresa mai.gov.ro

Link to comment
Share on other sites

@Elvis - de acord cu tine. Și eu știu la fel. Acest lucru l-am luat în considerare când am postat acest OMAI. Ultima dată când am văzut un act de sancționare în care să se facă referire la acest OMAI a fost acum o lună.

 

Numai bine!

Link to comment
Share on other sites

Este vorba de OMAI 400/2004 deci cel din anul 2004 si nu cel postat de tine, respectiv de pe vremea lui Dusa, cand s-a dorit un nou ordin. Acesta era un proiect si tot asa a ramas, nu observi ca acesta nu are nici macar numar?

Link to comment
Share on other sites

drAGO5 are dreptate. În dorința de a pune o variantă cât mai ”originală”, deși aveam pe calculator varianta cea mai bună, am căutat pe internet să găsesc informația direct de la sursă și din păcate am postat altceva.
 
Rog un administrator care are posibilitatea, să șteargă postarea mea sau să o înlocuiască cu originalul OMAI 400/2004 pe care l-am pus în atașament, pentru a nu induce pe cineva în eroare.
 
Mulțumesc!

OMAI 400 privind regimul disciplinar al personalului din Ministerul Administraţiei şi Internelor.pdf

Edited by freedeluder
Link to comment
Share on other sites

Create an account or sign in to comment

You need to be a member in order to leave a comment

Create an account

Sign up for a new account in our community. It's easy!

Register a new account

Sign in

Already have an account? Sign in here.

Sign In Now
 Share

×
×
  • Create New...

Important Information

By using this site, you agree to our Terms of Use and Privacy Policy.