Jump to content
POLITISTI.ro
Marcus

Genialul criminalist postbelic Dumitru Ceacanica

Recommended Posts

Marcus

Am gasit câteva informaţii despre renumitul Dumitru Ceacanica şi m-am gândit sa deschid un topic în care să posteze toţi cei care ştiu câte ceva despre el precum şi despre cazurile care l-au făcut faimos .

Dumitru Ceacanica este printre cei mai cunoscuţi şi renumiţi criminalişti români.

S-a născut la 27 octombrie 1918, la Cernavodă, judeţul Constanţa, părinţii săi fiind ambii de origine greacă (Constantin şi Eufrosina) deţineau un important magazin din oraş, unde vindeau arme, biciclete şi articole tehnice, şi erau foarte respectaţi în oraş.

Îşi pierde tatăl încă de la o vârstă fragedă, iar pentru a obţine cetăţenia română pleacă şi luptă pe front în al doilea război mondial, de unde se întoarce datorită problemelor de sănătate.

229050331019823894_eJAjaFPC_c.jpg

Începând cu anul 1945 se angajează iniţial ca “informator diurnist" în Prefectura Poliţiei Capitalei. Iar din luna august a aceluiaşi an este numit "comisar ajutor" deşi în dosarul său de la Securitate scrie că avea doar patru clase gimnaziale, ulterior făcând şi liceul. În 1948 devine comisar, după care a urcat treaptă cu treaptă în carieră chiar şi după înfiinţarea Miliţiei, în 1949. S-a remarcat destul de repede dând dovadă de perseverenţă şi fler, fiind apreciat în special pentru faptul că era un autodidact. Ştia medicină legală şi psihologie criminalistică.

Cu toate acestea, cariera sa a avut suişuri şi coborâşuri, astfel că a fost arestat şi cercetat sub acuzaţia de corupţie, dar şi-a dovedit nevinovăţia, foştii săi colegi considerând că a fost vorba de o "înscenare". De asemenea tot din dosarul său de la Securitate reiese că originea sa era considerată de regimul comunist ca fiind "nesănătoasă", cu toate că Ceacanica a încercat să ascundă această origine, menţionând că părinţii săi au făcut parte, de fapt, din “mica burghezie”.

A mai fost acuzat de-a lungul timpului de către Securitate că ar fi fost, în tinereţea sa, legionar sau simpatizant al acestora, însă s-a dovedit că nu a avut de-a face cu mişcarea legionară.

Deşi calităţile şi succesele sale erau incontestabile, subalternii săi îl descriu drept un şef greu de suportat, tocmai din cauza temperamentului său coleric. Nu tolera leneşii sau mincinoşii şi nu-şi pierdea timpul să explice celor cu care lucra de ce trebuie să facă un anumit lucru.

Într-un referat din 9 august 1949 este descris ca fiind "îngâmfat, înfumurat şi nervos”. Tot în dosarul său de la Securitate se găsesc acuzaţii conform cărora Dumitru Ceacanica ar fi folosit printre metodele lui “bătaia şi tortura” fiind caracterizat ca: “un element priceput şi cu multă putere de muncă, însă care nu depune întotdeauna întreaga sa capacitate şi forţă de muncă".

Printre cazurile celebre la care a lucrat se numără "Rîmaru" (supranumit şi Jack Spintecătorul Bucureştiului din anii ‘70), “Omul cu ciocanul” (un criminal în serie care a îngrozit Cluj-Napoca în 1973), “cazul Anca” (o tânără din Sibiu venită la facultate în Bucureşti a fost ucisă, bucăţile trupului fiind împrăştiate în diverse zone ale oraşului) şi multe altele, foarte puţine dintre ele rămânând cu A.N. (Autori Necunoscuti). Cei care au lucrat cu el povestesc că avea un fler de excepţie, cunoştea foarte bine psihologia infractorilor şi mai ales a criminalilor în serie, fiind foarte atent şi perseverent. Evident că au existat şi cazuri la care a lucrat şi la care nu au fost descoperiţi făptaşii. Cel mai cunoscut dintre acestea este furtul de tablouri de la Muzeul Brukenthal din Sibiu, comis în anul 1968.

A fost un personaj controversat, dar ce trebuie reţinut este că infractorii acelor vremuri se temeau teribil de el, ba chiar în jargonul infractorilor dar şi al subalternilor făcându-şi apariţia şi împământenindu-se expresia “Să moară Ceacanica!”

Dar cu toate aceste controverse din jurul carierei sale, Colonelul Traian Tandin, un alt celebru criminalist român, care a lucrat cu Dumitru Ceacanica aproape 20 de ani, povesteşte despre atenţia pe care acesta o acorda locului unde s-a înfăptuit o infracţiune.“Locul trebuie să spună ceva despre criminal”.

În 1992 este avansat post-mortem la gradul de general-maior.

Decret privind acordarea gradului de general-maior post-modem unor colonei, care au activat în cadrul Ministerului de Interne

În temeiul art. 94 lit. b) din Constituția României,

Președintele României decretează:

Articol unic. - Se acordă gradul de general-maior post-mortem defuncților colonei:

colonelului Anghelescu I. Ion

colonelului Ceacanica C. Dumitru.

Președintele României, Ion Iliescu

În temeiul art. 99 alin. (2) din Constituția României, contrasemnăm acest decret.

Prim-ministru, Theodor Stolojan

București, 2 noiembrie 1992 | Nr. 217.

  • Upvote 3

Share this post


Link to post
Share on other sites
CITADELA

Va relatez o intamplare cu Dumitru Ceacanica, pe care o stiu din "sursa" sigura, adica de la un militian/politist, care a lucrat cu el aproape un an de zile. Dupa pensionare, Ceacanica era deseori solicitat sa participe ca "observator" la anchetele dificile, atat de catre fostii sai colegi/subordonati, dar, uneori, chiar si de catre conducerea I.G.M. La unul dintre aceste cazuri, a participat si "sursa" mea, care era abia iesita de pe bancile scolii de la Campina, fusese repartizata la Directia Cercetari Penale din Cal. Rahovei. Cum Ceacanica era in rezerva si nu putea sa mai exercite atributiile de politie judiciara, avea la dispozitie cate un "pufan", purtator de legitimatie de militian, care deschidea usile, insa intrebarile si ancheta o facea el. In acest context, "sursa" l-a cunoscut pe Ceacanica.

Insa povestea dateaza de pe vremea cand Ceacanica era inca in activitate. Mai exact, Ceacanica a participat la un CFL, cu ocazia unui dublu-omor, comis undeva in tara. Pe timpul cat ridicau urmele de la fata locului, a constatat ca ii lipsea din trusa criminalistica un dispozitiv de pulverizat. Intrebandu-i pe colegii de la judet daca au acest dispozitiv, i-au raspuns, ca si in zilele noastre, ca s-a stricat si ca nu au cum sa mai obtina altul. Dupa ceva vreme, cand a descoperit asasinul, a primit drept recompensa suma de 5000 lei (la vremea respectiva erau cam 3 salarii), bani cu care a comandat la un atelier de mecanica-fina 40 de pulverizatoare, cate unul pentru fiecare judet.

Tot legenda spune ca Ceacanica putea sa dea un verdic vinovat/nevinovat dupa 30 min de dialog cu suspectul... un fel de detector de minciuni uman!

Share this post


Link to post
Share on other sites
maxu08

cazul "Anca"? ala care se invata la Facultate ca si caz-scoala de eroare judiciara? :hmmmt:

Share this post


Link to post
Share on other sites
Catalin

Da, despre acel caz este vorba.

Ceacanica a fost unul dintre cei câţiva miliţieni ce nu au fost de acord cu direcţia în care se îndrepta ancheta. A întocmit chiar şi un raport cu privire la nevinovatia taximetristului, pe care l-a prezentat generalilor şi procurorilor, dar întrucât se dorea găsirea unui vinovat şi rezolvarea problemei cât mai repede, atât Ceacanica cât şi ceilalţi miliţieni ce considerau că Samoilescu nu era ucigaşul au fost excluşi din colectivul de anchetă.

În schimb, la aceea eroare judiciară cunoscută ca şi "cazul Anca" şi-a adus aportul "renumitul psiholog criminalist Tudorel Butoi", cel pe care astăzi îl vedeţi invitat prin emisiuni sau că intervine telefonic şi care aberează cu voioşie, iar ziariştii se uită la el ca la un guru.

butoi2.gif

Domnul profesor universitar Tudorel Butoi, pe atunci locotenent de miliţie, după testarea la poligraf a lui Samoilescu a întocmit un raport de constatare tehnico-ştiinţifică din care rezulta că taximetristul a prezentat reacţii emoţionale la întrebări vizând întâlnirea, raportul sexual, uciderea şi luarea obiectelor personale ale Ancăi. Numai că, concluziile raportului său tehinco-ştiinţific s-au dovedit a fi greşite faţă de situaţia reală.

  • Upvote 1

Share this post


Link to post
Share on other sites
danpin

Asa o fi dat aparatul raspuns... El era tanar, tehnica empirica...

Totusi, Tudorel Butoi, pe care am avut ocazia sa il urmaresc la niste prelegeri in Academie, este o somitate.

  • Upvote 1

Share this post


Link to post
Share on other sites
Catalin

Eu l-am văzut pe la televizor şi bătea câmpii rău. Poligraful lui era rezolvarea pentru absolut toate problemele posibile.

Share this post


Link to post
Share on other sites
Kapacs

Din cate am citit Dumitru Ceacanica ar fi fost autorul a sase carti, eu am avut parte sa gasesc si sa citesc numai "Insemnarile unui criminalist" publicata de editura militara. Are cineva cunostinte despre titluriile celorlalte carti pe care le-a scris?

Share this post


Link to post
Share on other sites
marin1981

Din cate stiu eu a mai scris si "Amintirile unui criminalist" si "In slujba legalitatii - cazuistica si studii judiciare" (Serviciul Editorial si Cinematografic, 1979)

Share this post


Link to post
Share on other sites

Create an account or sign in to comment

You need to be a member in order to leave a comment

Create an account

Sign up for a new account in our community. It's easy!

Register a new account

Sign in

Already have an account? Sign in here.

Sign In Now

  • Similar Content

    • Politisti.ro
      By Politisti.ro
      Există o falsă percepţie a realităţii în rândul cetăţenilor, datorită filmelor de gen CSI, Dexter şi aşa mai departe, văzute la TV. Din acest motiv criminaliştii sunt confundaţi frecvent cu poliţiştii judiciarişti, cei care desfăşoară efectiv cercetarea penală, fac investigaţii, audiază victimele, martorii, persoanele suspecte, identifică şi reţin autorii faptelor penale etc. Spre deosebire de imaginea senzaţionalistă din filme, în realitate poliţistii criminalişti doar adună probele, le analizează şi apoi trimit concluziile colegilor poliţişti care instrumentează cauzele penale.
      Tot datorită acestor seriale şi a ficţiunilor prezente la TV, criminaliştii sunt foarte des puşi în situaţia de a da explicaţii persoanelor care, în calitate de parte vătămată, le solicită să identifice autorul furtului după urmele papilare lăsate pe o piatră/cărămida cu care a fost spart geamul, sau pe îmbrăcăminte şi aşa mai departe. Ori aceste aspecte, în practică sunt considerate cel puţin deplasate şi din domeniul fantasmagoricului.
      Criminalistica - este ştiinţa care elaborează mijloace şi metode tehnico-ştiinţifice, precum şi procedee tactice destinate descoperirii, fixării, ridicării, examinării şi interpretării probelor judiciare, efectuării expertizelor şi constatărilor tehnico-ştiinţifice, în scopul prevenirii şi descoperirii infracţiunilor, identificării făptuitorilor şi administrării probelor necesare aflării adevărului în procesul judiciar.
      Drept urmare, principalele atribuţii ale poliţistilor criminalişti sunt:
      participă la cercetarea la faţa locului în cazul infracţiunilor (efectuează fotografii judiciare, fixează şi ridică urme sau orice fel de probe materiale, etc.) efectuarea de expertize şi constatări tehnico-stiinţifice în laboratoarele poliţiei desfăşoară activităţi de identificare în cartoteci, baze de date şi colecţii criminalistice, etc. În concluzie, pentru adolescenţii care visează să devină criminalişti, e bine să ştie că pentru asta trebuie să fie poliţişti. Asta presupune să susţină şi să promoveze examenul de admitere la una dintre instituţiile de învăţământ pentru formarea poliţiştilor (Academia de Poliţie Bucureşti - cu durata studiilor de 3 ani ori la una dintre Scolile de poliţie din Câmpina şi Cluj - cu durata studiilor de 2 ani). Abia după ce vor fi admişi în una dintre aceste instituţii de învăţământ există posibilitatea să opteze pentru specializarea criminalistică.
      În urma unor analize privind necesarul şi disponibilitatea funcţiilor de criminalişti în structurile poliţiei, anual se înfiinţează sau nu clase cu specializare criminalistică în fiecare dintre instituţiile de învăţământ pentru formarea poliţiştilor. Specializarea criminalistică se poate urma şi după iniţierea în carieră, mai exact în timpul carierei poliţistului. Trebuie precizat că nu există alte forme de învăţământ, nicio facultate, cursuri, studii postuniversitare şi/sau de masterat etc. în urma cărora absolvenţii acestora să fie încadraţi în Poliţia Română pe funcţii de criminalisti.
      Pentru o imagine corectă a criminalistului puteţi urmări acest clip video:
       
    • Privacy
      By Privacy
      Buna tuturor!
      Imi pare rau daca s-a mai discutat inainte pe aceasta tema, dar chiar vreau sa ma lamuresc cu privire la OSP. Eu am inceput acum pregatirea pentru admitere la Academia de Politie Alexandru Ioan Cuza (sunt clasa a XI-a) si simt ca asta mi s-ar potrivi, dar nu am cu cine sa port o discutie despre pasii ce trebuie urmati si anumite informatii. 
       Din cate am mai citit pe internet, criminalistul nu este cel care cerceteaza crima ci judiciaristul, el se ocupa doar de prelevarea ampentelor, dovezilor, face fotografii etc.. De asemenea stiu ca in anul II, in functie de medie, poti opta pentru ramura care ti se potriveste. Eu as putea alege in anul II, daca am medie mare, aceasta ramura a investigarii crimelor? Corectati-ma daca am gresit undeva.
      Le multumesc celor care-si rup cateva minute sa imi raspunda! 
  • Recently Browsing   0 members

    No registered users viewing this page.

×
×
  • Create New...

Important Information

By using this site, you agree to our Terms of Use and Privacy Policy.