Stiaţi că...de la 1 octombrie, noile Coduri civil si penal devin litera de lege.

[radusandu]

Drepturile persoanei fizice in Noul Cod Civil

- Institutie nou introdusa prin Capitolul II - „Respectul datorat fiintei umane si drepturilor ei inerente” din Titlul II „Persoana fizica”, a Cartii I – „Despre persoane” din Codul Civil (articolele 58-81);

- Notiunea de drepturi ale personalitatii apare in denumirea marginala a articolului 58. Alineatul (1) al acestui articol prevede ca: „Orice persoana fizica are dreptul la ocrotirea valorilor intrinseci fiintei umane, cum sunt viata, sanatatea, integritatea fizica si psihica, demnitatea, intimitatea vietii private, libertatea de constiinta, creatia stiintifica, artistica, literara sau tehnica”.

- Unele dintre aceste drepturi isi au originea in Conventia Europeana privind drepturile si libertatile fundamentale, altele in Constitutie.

Caracteristicile drepturilor personalitatii:

- sunt inerente calitatii de persoana umana: apartin oricarui individ prin insusi faptul ca este om si ocrotesc in special caracteristicile fizice si morale ale fiintei umane, individualitatea sau personalitatea acesteia.

- nu sunt drepturi patrimoniale: aceasta inseamna ca viata, demnitatea, onoarea, imaginea, viata privata nu pot fi evaluate in bani

- sunt netransmisibile: apartin doar titularului lor.

Drepturile la viata, la sanatate si la integritate ale persoanei fizice

- Viata, sanatatea si integritatea fizica si psihica a oricarei persoane sunt garantate si ocrotite in mod egal de lege.

- Interesul si binele fiintei umane trebuie sa primeze asupra interesului unic al societatii sau al stiintei.

- Nimeni nu poate aduce atingere speciei umane.

- Este interzisa orice practica eugenica prin care se tinde la organizarea selectiei persoanelor.

- Sunt interzise orice interventii medicale asupra caracterelor genetice avand drept scop modificarea descendentei persoanei, cu exceptia celor care privesc prevenirea si tratamentul maladiilor genetice.

- Este interzisa orice interventie avand drept scop crearea unei fiinte umane genetic identice unei alte fiinte umane vii sau moarte, precum si crearea de embrioni umani in scopuri de cercetare.

- Utilizarea tehnicilor de reproducere umana asistata medical nu este admisa pentru alegerea sexului viitorului copil decat in scopul evitarii unei boli ereditare grave legate de sexul acestuia.

- Corpul uman este inviolabil. Orice persoana are dreptul la integritatea sa fizica si psihica. Nu se poate aduce atingere integritatii fiintei umane decat in cazurile si in conditiile expres si limitativ prevazute de lege.

- Examenul caracteristicilor genetice ale unei persoane nu poate fi intreprins decat in scopuri medicale sau de cercetare stiintifica, efectuate in conditiile legii.

- Identificarea unei persoane pe baza amprentelor sale genetice nu poate fi efectuata decat in cadrul unei proceduri judiciare civile sau penale, dupa caz, sau in scopuri medicale ori de cercetare stiintifica, efectuate in conditiile legii.

- Orice acte care au ca obiect conferirea unei valori patrimoniale corpului uman, elementelor sau produselor sale sunt lovite de nulitate absoluta, cu exceptia cazurilor expres prevazute de lege.

- Nicio persoana nu poate fi supusa experientelor, testelor, prelevarilor, tratamentelor sau altor interventii in scop terapeutic ori in scop de cercetare stiintifica decat in cazurile si in conditiile expres si limitativ prevazute de lege.

- Prelevarea si transplantul de organe, tesuturi si celule de origine umana de la donatori in viata se fac exclusiv in cazurile si conditiile prevazute de lege, cu acordul scris, liber, prealabil si expres al acestora si numai dupa ce au fost informati, in prealabil, asupra riscurilor interventiei. In toate cazurile, donatorul poate reveni asupra consimtamantului dat, pana in momentul prelevarii.

- Este interzisa prelevarea de organe, tesuturi si celule de origine umana de la minori, precum si de la persoanele aflate in viata, lipsite de discernamant din cauza unui handicap mintal, unei tulburari mintale grave sau dintr-un alt motiv similar, in afara cazurilor expres prevazute de lege.

Dreptul de a dispune de sine insusi (art. 60):

Persoana fizica are dreptul sa dispuna de sine insasi, daca nu incalca drepturile si libertatile altora, ordinea publica sau bunele moravuri.

Respectul vietii private si al demnitatii persoanei umane

- Dreptul la libera exprimare: Orice persoana are dreptul la libera exprimare. Exercitarea acestui drept nu poate fi restransa decat in cazurile in care atingerile sunt permise de lege sau de conventiile si pactele internationale privitoare la drepturile omului la care Romania este parte (a se vedea art. 10 alin.2 CEDO).

- Dreptul la viata privata: Orice persoana are dreptul la respectarea vietii sale private. Nimeni nu poate fi supus vreunor imixtiuni in viata intima, personala sau de familie, nici in domiciliul, resedinta sau corespondenta sa, fara consimtamantul sau, fara respectarea legii, a pactelor si conventiilor internationale la care Romania este parte. Este interzisa utilizarea, in orice mod, a corespondentei, manuscriselor sau a altor documente personale, precum si a informatiilor din viata privata a unei persoane, fara acordul acesteia ori fara respectarea limitelor legale.

- Dreptul la demnitate: Orice persoana are dreptul la respectarea demnitatii sale. Este interzisa orice atingere adusa onoarei si reputatiei unei persoane, fara consimtamantul acesteia ori fara respectarea legii.

- Dreptul la propria imagine: Orice persoana are dreptul la propria imagine. In exercitarea dreptului la propria imagine, ea poate sa interzica ori sa impiedice reproducerea, in orice mod, a infatisarii sale fizice ori a vocii sale sau, dupa caz, utilizarea unei asemenea reproduceri.

Atingeri aduse vietii private

a) intrarea sau ramanerea fara drept in locuinta sau luarea din aceasta a oricarui obiect fara acordul celui care o ocupa in mod legal;

B) interceptarea fara drept a unei convorbiri private, savarsita prin orice mijloace tehnice, sau utilizarea, in cunostinta de cauza, a unei asemenea interceptari;

c) captarea ori utilizarea imaginii sau a vocii unei persoane aflate intr-un spatiu privat, fara acordul acesteia;

d) difuzarea de imagini care prezinta interioare ale unui spatiu privat, fara acordul celui care il ocupa in mod legal;

e) tinerea vietii private sub observatie, prin orice mijloace, in afara de cazurile prevazute expres de lege;

f) difuzarea de stiri, dezbateri, anchete sau de reportaje scrise ori audiovizuale privind viata intima, personala sau de familie, fara acordul persoanei in cauza;

g) difuzarea de materiale continand imagini privind o persoana aflata la tratament in unitatile de asistenta medicala, precum si a datelor cu caracter personal privind starea de sanatate, problemele de diagnostic, prognostic, tratament, circumstante in legatura cu boala si cu alte diverse fapte, inclusiv rezultatul autopsiei, fara acordul persoanei in cauza, iar in cazul in care aceasta este decedata, fara acordul familiei sau al persoanelor indreptatite;

h) utilizarea, cu rea-credinta, a numelui, imaginii, vocii sau asemanarii cu o alta persoana;

i) difuzarea sau utilizarea corespondentei, manuscriselor ori a altor documente personale, inclusiv a datelor privind domiciliul, resedinta, precum si numerele de telefon ale unei persoane sau ale membrilor familiei sale, fara acordul persoanei careia acestea ii apartin sau care, dupa caz, are dreptul de a dispune de ele.

Limite ale exercitarii acestor drepturi

Nu constituie o incalcare a drepturilor la viata privata si la demnitate, atingerile care sunt permise de lege sau de conventiile si pactele internationale privitoare la drepturile omului la care Romania este parte (a se vedae art. 8 din CEDO si jurisprudenta Curtii de la Strabourg).

Exercitarea drepturilor si libertatilor constitutionale cu buna-credinta si cu respectarea pactelor si conventiilor internationale la care Romania este parte nu constituie o incalcare a drepturilor la viata privata si la demnitate (a se vedea art. 10 din CEDO si jurisprudenta Curtii de la Strabourg).

Prezumtia de consimtamant

Cand insusi cel la care se refera o informatie sau un material le pune la dispozitia unei persoane fizice ori persoane juridice despre care are cunostinta ca isi desfasoara activitatea in domeniul informarii publicului, consimtamantul pentru utilizarea acestora este prezumat, nefiind necesar un acord scris.

Respectul datorat persoanei si dupa decesul sau

- Respectul datorat corpului si memoriei persoanei decedate: Persoanei decedate i se datoreaza respect cu privire la memoria sa, precum si cu privire la corpul sau. Memoria persoanei decedate este protejata in aceleasi conditii ca si imaginea si reputatia persoanei aflate in viata.

- Respectarea vointei persoanei decedate: Orice persoana poate determina felul propriilor funeralii si poate dispune cu privire la corpul sau dupa moarte. In cazul celor lipsiti de capacitate de exercitiu sau al celor cu capacitate de exercitiu restransa este necesar si consimtamantul scris al parintilor sau, dupa caz, al tutorelui. In lipsa unei optiuni exprese a persoanei decedate, va fi respectata, in ordine, vointa sotului, parintilor, descendentilor, rudelor in linie colaterala pana la al patrulea grad inclusiv, legatarilor universali sau cu titlu universal ori dispozitia primarului comunei, orasului, municipiului sau al sectorului municipiului Bucuresti in a carui raza teritoriala a avut loc decesul. In toate cazurile se va tine seama de apartenenta confesionala a persoanei decedate.

- Prelevarea de organe, tesuturi si celule umane, in scop terapeutic sau stiintific, de la persoanele decedate se efectueaza numai in conditiile prevazute de lege, cu acordul scris, exprimat in timpul vietii, al persoanei decedate sau, in lipsa acestuia, cu acordul scris, liber, prealabil si expres dat, in ordine, de sotul supravietuitor, de parinti, de descendenti ori, in sfarsit, de rudele in linie colaterala pana la al patrulea grad inclusiv.

[radusandu]

Noul Cod Civil - Despre Dreptul de proprietate

Dezmembramintele dreptului de proprietate sunt reglementate in Noul Cod Civil in titlul III, art. 693-772. Ele sunt urmatoarele:

- dreptul de superficie

- dreptul de uzufruct;

- dreptul de uz;

- dreptul de abitatie;

- dreptul de servitute.

Noul Cod Civil nu cuprinde si o definitie a ceea ce inseamna „dezmembramintele dreptului de proprietate”, dar potrivit doctrinei ele reprezinta drepturile reale principale, derivate din dreptul de proprietate privata asupra unui bun proprietatea altei persoane, care se constituie sau se dobandesc prin transferarea unor elemente ale continutului juridic al dreptului de proprietate asupra bunului respectiv catre o alta persoana, sau prin exercitarea acestor elemente de catre proprietarul bunului si o alta persoana.

Dreptul de superficie

Reglementare: Dreptul de superficie este o institutie reglementata expres in Noul Cod civil, respectiv in art. 693-702 N.C.Civ.

Definitie: dreptul de a avea sau de a edifica o constructie pe terenul altuia, deasupra ori in subsolul acelui teren, asupra caruia superficiarul dobandeste un drept de folosinta (art. 693).

Caracteristicile dreptului de superficie: drept real principal (se poate constitui numai asupra bunurilor imobile), drept derivat (este rezultatul dezmembrarii dreptului de proprietate asupra terenului), drept temporar (durata maxima a termenului de superficie este de 99 de ani, cu posibilitatea reinnoirii la expirarea termenului, conform art. 694 noul Cod civil).

Dobandirea dreptului de superficie, potrivit reglementarii din noul Cod civil, se poate face prin act juridic (act unilateral, precum testamentul, sau conventie), precum si prin uzucapiune sau prin alt mod prevazut de lege. In toate cazurile se aplica dispozitiile privind cartea funciara.

Intinderea si exercitarea dreptului de superficie: Dreptul de superficie se exercita in limitele si in conditiile actului constitutiv. In lipsa unei stipulatii contrare, exercitarea dreptului de superficie este delimitata de suprafata de teren pe care urmeaza sa se construiasca si de cea necesara exploatarii constructiei sau, dupa caz, de suprafata de teren aferenta si de cea necesara exploatarii constructiei edificate.(art. 695 alin. 1. N.C.Civ.).

Prevederi speciale privesc interdictia modificarii constructiei de catre titularul dreptului de superficie, acesta avand obligatia, in cazul reconstruirii, sa respecte forma initiala. In cazul nerespectarii acestor dispozitii, proprietarul terenului poate sa ceara, in termen de trei ani, incetarea superficiei sau repunerea in situatia anterioara.

Apararea dreptului de superficie: Dreptul de superficie poate fi aparat prin actiunea confesorie de superficie, actiune ce poate fi intentata impotriva oricarei persoane chiar si impotriva proprietarului terenului, daca ea impiedica exercitarea dreptului. Dreptul la actiune este imprescriptibil.

Constituirea cu titlu oneros a superficiei - Evaluarea prestatiei superficiarului : In cazul in care superficia s-a constituit cu titlu oneros, daca partile nu au prevazut alte modalitati de plata a prestatiei de catre superficiar, titularul dreptului de superficie datoreaza, sub forma de rate lunare, o suma egala cu chiria stabilita pe piata libera, tinand seama de natura terenului, de destinatia constructiei in cazul in care aceasta exista, de zona in care se afla terenul, precum si de orice alte criterii de determinare a contravalorii folosintei. In caz de neintelegere intre parti, suma datorata proprietarului terenului va fi stabilita pe cale judecatoreasca (art. 697).

Incetarea superficiei : Dreptul de superficie se stinge prin radierea din cartea funciara pentru una dintre urmatoarele cauze:

- la expirarea termenului;

- prin consolidare, daca terenul si constructia devin proprietatea uneia si aceleiasi persoane;

- prin pieirea constructiei, daca exista o stipulatie expresa in acest sens;

- in alte moduri prevazute de lege.

Efectele incetarii superficiei : In lipsa unei stipulatii contrare, proprietarul terenului devine proprietarul constructiei edificate de superficiar, prin accesiune, cu obligatia de a plati constructia la valoarea de circulatie de la data expirarii termenului. Exista si posibilitatea, in cazul in care constructia are o valoare mult mai mare decat terenul, ca proprietarul terenului sa-l oblige pe superficiar sa cumpere terenul la valoarea de piata.

Dreptul de uzufruct

Reglementare: Dreptul de uzufruct este reglementat in art. 703 – 748 N.C.Civ..

Definitie: „Uzufructul este dreptul de a folosi bunul altei persoane si de a culege fructele acestuia intocmai ca proprietarul, insa cu indatorirea de a-i conserva substanta....”.

Dobandirea dreptului de uzufruct: Uzufructul se poate constitui prin act juridic, uzucapiune sau alte moduri prevazute de lege, dispozitiile in materie de carte funciara fiind aplicabile. Uzufructul se poate constitui numai in favoarea unei persoane existente.

Obiectul dreptului de uzufruct: orice bunuri mobile si imobile, corporale ori incorporale, inclusiv o masa patrimoniala, o universalitate de fapt ori o cota-parte din aceasta. Nu pot face obiectul dreptului de uzufruct bunurile din domeniul public. In N.C.Civ. au fost introduse, in mod expres, dispozitii speciale privind uzufructul asupra creantelor, inclusiv asupra unei rente viagere, asupra actiunilor sau a partilor sociale, precum si uzufructul asupra fondului de comert (art. 737-745 N.C.Civ.).

Apararea dreptului de uzufruct: Acest drept poate fi aparat printr-o actiune confesorie, in aceleasi conditii in care aceasta poate fi exercitata si in cazul superficiei.

Durata uzufructului: Uzufructul in favoarea unei persoane fizice este cel mult viager. Uzufructul constituit in favoarea unei persoane juridice poate avea durata de cel mult 30 de ani. Atunci cand este constituit cu depasirea acestui termen, uzufructul se reduce de drept la 30 de ani. Daca nu s-a prevazut durata uzufructului, se prezuma ca este viager sau, dupa caz, ca este constituit pe o durata de 30 de ani. Uzufructul constituit pana la data la care o alta persoana va ajunge la o anumita varsta dureaza pana la acea data, chiar daca acea persoana ar muri inainte de implinirea varstei stabilite.

Drepturile uzufructuarului sunt:

- de folosinta exclusiva a bunului, inclusiv dreptul de a culege fructele acestuia (naturale, industriale, civile si chiar productele);

- de a cere si de a obtine predarea bunului;

- de a dispune, ca un bun proprietar, de bunurile care, fara a fi consumptibile, se deterioreaza rapid prin utilizare. In acest caz, la sfarsitul uzufructului, uzufructuarul va restitui valoarea pe care ar fi avut-o bunul la aceasta din urma data.

- de cesiune a uzufructului;

- de a inchiria sau, dupa caz, de a arenda bunul primit in uzufruct;

- de a exploata partile de paduri inalte care au fost destinate taierii regulate, fie ca aceste taieri se fac periodic pe o intindere de pamant determinata, fie ca se fac numai pentru un numar de arbori alesi pe toata suprafata fondului;

- de a lua din paduri araci pentru vii;

- de a lua produsele anuale sau periodice ale arborilor, cu respectarea folosintei obisnuite a proprietarului, in limitele dispozitiilor legale;

- dreptul asupra pomilor fructiferi care se usuca si a celor cazuti accidental;

- dreptul asupra carierelor de piatra si de nisip aflate in exploatare.

- in cazul unei creante: dreptul de a incasa capitalul si de a percepe dobanzile creantei, dreptul de a spori capitalul, dreptul de vot, dreptul la dividende.

Obligatiile uzufructuarului. Acestea constau fie intr-o obligatie generala, la un loc cu toti cei care formeaza subiectul pasiv, de a respecta dreptul la nuda proprietate, fie in anumite obligatii ale uzufructuarului, care dau expresie raporturilor speciale dintre uzufructuar si nudul proprietar:

- de a inventaria bunurile mobile si de a constata starea in care se afla imobilele, cu exceptia cazului in care uzufructul unui bun mobil este dobandit prin uzucapiune;

- de a respecta destinatia data bunurilor de nudul proprietar, cu exceptia cazului in care se asigura o crestere a valorii bunului sau cel putin nu se prejudiciaza in niciun fel interesele proprietarului;

- de a despagubi pe nudul proprietar pentru orice prejudiciu cauzat prin folosirea necorespunzatoare a bunurilor date in uzufruct;

- de a depune o garantie pentru indeplinirea obligatiilor sale;

- de a efectua reparatiile de intretinere a bunului; reparatiile mari sunt in sarcina uzufructuarului atunci cand sunt determinate de neefectuarea reparatiilor de intretinere.

- de a suporta toate sarcinile si cheltuielile ocazionate de litigiile privind folosinta bunului, culegerea fructelor ori incasarea veniturilor;

- de a aduce de indata la cunostinta nudului proprietar orice uzurpare a fondului si orice contestare a dreptului de proprietate, sub sanctiunea obligarii la plata de daune-interese.

Drepturile nudului proprietar. Obligatiile mentionate ale uzufructuarului devin, in raporturile juridice, drepturi de creanta ale nudului proprietar. Astfel sunt, de exemplu, dreptul de a cere intocmirea inventarului, conservarea lucrului, efectuarea reparatiilor de intretinere, dreptul de a cere despagubiri, dreptul de a cere restituirea lucrului si altele asemenea.

Obligatiile nudului proprietar .In general, nudul proprietar are o obligatie generala negativa de a nu tulbura exercitarea dreptului de uzufruct. „Proprietarul nu poate prin faptul sau nici cu orice chip vatama drepturile uzufructuarului”.

Stingerea uzufructului: Modurile de stingere a uzufructului, prevazute in art. 746-748 noul Cod civil sunt in numar de sapte, si anume:

- moartea sau, dupa caz, incetarea personalitatii juridice a uzufructuarului;

- expirarea termenului pentru care a fost constituit uzufructul;

- consolidarea (cand una si aceeasi persoana dobandeste atat calitatea de proprietar cat si pe aceea de uzufructuar);

- neuzul timp de 10 de ani, iar in cazul creantelor, 2 ani;

- pieirea totala a lucrului supus uzufructului;

- abuzul de folosinta;

- renuntarea uzufructuarului.

Dreptul de uz si dreptul de abitatie

Reglementare: Drepturile de uz si de abitatie sunt reglementate in art. 749-754 N.C.Civ.

Definitie: Uzul este dreptul unei persoane de a folosi lucrul altuia si de a-i culege fructele naturale si industriale numai pentru nevoile proprii si ale familiei sale. Abitatia este dreptul unei persoane de a locui in locuinta nudului proprietar impreuna cu sotul si copiii sai, chiar daca nu a fost casatorit sau nu avea copii la data la care s-a constituit abitatia, precum si cu parintii ori alte persoane aflate in intretinere.

Caracteristici: Aceste doua dezmembraminte ale dreptului de proprietate se deosebesc de uzufruct deoarece, pe langa faptul ca ele nu sunt cesibile, este interzisa si cesiunea emolumentului (beneficiile titularului rezultate din exercitarea dreptului). Titularul dezmembramantului respectiv nu isi poate exercita dreptul decat pentru nevoile lui si ale familiei sale.

Diferenta dintre dreptul de uz si dreptul de abitatie rezulta din obiectul acestor dezmembraminte.

Astfel, dreptul de abitatie se constituie asupra unei locuinte, iar dreptul de uz asupra unor bunuri mobile sau imobile, cu exceptia locuintei.

Dreptul de uz si dreptul de abitatie se supun, cat priveste constituirea, exercitarea si stingerea lor, regulilor din materia uzufructului.

Dreptul de servitute (servitutile)

Reglementare: dreptul de servitute este reglementat in art. 755 – art. 772 N.C.Civ.

Definitie: servitutea este sarcina care greveaza un imobil pentru uzul sau utilitatea imobilului unui alt proprietar. De regula, servitutea presupune doua imobile apartinand unor proprietari diferiti, dintre care unul (dintre imobile) este fondul dominant, iar cel care „suporta servitutea” este fondul aservit. Pot fi insa si situatii in care servitutile sa aiba caracter reciproc. In art. 755 alin. (2) al noului Cod civil se mentioneaza ca fondul dominant poate, prin constituirea servitutii, sa-si sporeasca utilitatea economica sau confortul.

Constituire: servitutea se poate constitui numai pe temeiul unui act juridic ori prin uzucapiune.

Clasificare:

- servituti aparente si servituti neaparente, dupa cum ele sunt determinate printr-un semn vizibil (o usa, o fereastra, etc.), sau nu (servitutea de a nu construi peste o anumita inaltime);

- servituti continue si servituti necontinue, in functie de modul de exercitare, care poate fi continuu, fara fapta omului (servitutea de vedere) sau necontinuu, unde este necesar faptul actual al omului (servitutea de trecere);

- servituti pozitive si servituti negative, cele pozitive implicand exercitarea partiala a unor prerogative ale dreptului de proprietate asupra fondului aservit, iar servitutile negative fiind acelea potrivit carora proprietarul fondului aservit este obligat sa se abtina de la exercitarea unora dintre prerogativele dreptului sau de proprietate (ex. servitutea de a nu construi).

Obligatiile in sarcina proprietarului fondului aservit sunt, in principal, cele care privesc respectarea obligatiilor asumate pentru asigurarea uzului si utilitatii fondului dominant precum si notarea in cartea funciara, iar obligatia se transmite, pe aceasta cale, dobanditorilor subsecventi ai fondului aservit. Cat priveste abtinerea proprietarului fondului aservit de a impiedica exercitarea servitutii, aceasta nu poate impiedica pe proprietarul fondului aservit de a schimba locul prin care se exercita servitutea, in masura in care exercitarea servitutii ramane la fel de comoda pentru proprietarul fondului dominant.

Drepturile si obligatiile proprietarului fondului dominant, sunt, in principal:

- dreptul de a lua toate masurile si de a face pe cheltuiala sa toate lucrarile pentru a exercita si a conserva servitutea;

- obligatia de a nu agrava situatia fondului aservit si de a nu cauza prejudicii prin exercitarea servitutii.

Stingerea servitutilor : Servitutile se sting pe cale principala prin radierea lor din cartea funciara pentru una dintre urmatoarele cauze:

a) consolidarea, atunci cand ambele fonduri ajung sa aiba acelasi proprietar;

B) renuntarea proprietarului fondului dominant;

c) ajungerea la termen;

d) rascumpararea;

e) imposibilitatea definitiva de exercitare;

f) neuzul timp de 10 de ani;

g) disparitia oricarei utilitati a acestora.

(2) Servitutea se stinge, de asemenea, prin exproprierea fondului aservit, daca servitutea este contrara utilitatii publice careia ii va fi afectat bunul expropriat.

[radusandu]

Noul Cod Civil si dreptul imobiliar: Care sunt noutatile?

Noul Cod Civil in domeniul dreptului imobiliar

Legea civila este aplicabila cat timp este in vigoare (potrivit art. 6 Cod Civil). Aceasta nu are putere retroactiva. Este de importanta maxima sa retinem ca noile prevederi ale Codului Civil nu se aplica:

• actelor/faptelor juridice incheiate/savarsite inainte de intrarea in vigoare a Codului civil;

• prescriptiilor, decaderilor, uzucapiunilor incepute si neimplinite la data intrarii in vigoare a Codului.

Prevederile Codului Civil se aplica:

• actelor/faptelor juridice incheiate/savarsite dupa intrarea in vigoare a Codului;

• prescriptiilor, decaderilor, uzucapiunilor incepute dupa intrarea in vigoare a Codului;

• situatiilor juridice nascute dupa intrarea in vigoare a Codului si, in anumite cazuri, efectelor viitoare ale situatiilor juridice nascute anterior.

In reglementarea Noului Cod Civil exista o diferentiere in ceea ce priveste termenul de “imobil” in sens general si “imobil” in sens special regasit in materia Cartilor Funciare, astfel:

• imobil in sens general (art.537 Cod Civil) - terenuri, izvoare, cursuri de apa, plantatii prinse in radacini, constructii si tot ceea ce e incorporat/fixat in acestea cu caracter permanent;

• imobil in sens special (art.876 alin.3 Cod Civil) - una sau mai multe parcele alaturate apartinand aceluiasi proprietar, situate pe teritoriul unei unitati administrativ-teritoriale si avand un numar cadastral unic.

Dreptul de proprietate se intinde asupra subsolului si a spatiului de deasupra terenului (potrivit art.559 Cod Civil).

• Aplicatia practica a acestei prevederi este utilizata in domeniul drepturilor de servitute/superficie (ex. pentru cabluri, rotor al statiilor eoliene, etc.).

Dovada dreptului de proprietate se va face in functie de situatia in care imobilul este sau nu inscris in Cartea Funciara:

• In cazul imobilelor inscrise in Cartea Funciara (art.565 Cod Civil), extrasul de Carte Funciara va face dovada dreptului de proprietate (insa numai dupa finalizarea lucrarilor de cadastru pentru fiecare unitate administrativ-teritoriala si deschiderea, la cerere sau din oficiu, a cartilor funciare pentru imobilele respective, in conformitate cu dispozitiile Legii Cadastrului si a publicitatii imobiliare nr. 7/1996, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare), pana la aceasta data inscrierea dreptului de proprietate in Cartea Funciara are ca efect opozabilitatea fata de terti ca si pana la 01.10.2011;

• In cazul imobilelor neinscrise in Cartea Funciara se va face distinctie intre modul de dobandire al proprietatii originar sau derivat.

In materia dobandirii proprietatii asupra imobilelor, uzucapiunea a suferit cateva schimbari radicale, in locul uzucapiunilor avute pana acum vom avea:

A. uzucapiunea tabulara de 5 ani (art.931 Cod Civil), cu urmatoarele conditii de aplicare:

• inscrierea in Cartea Funciara fara cauza legitima, dar cu buna-credinta;

• posesie utila exercitata timp de 5 ani de la inscrierea in Cartea Funciara.

Ca efect al acestei uzucapiuni tabulare, dreptul de proprietate al uzucapantului este inscris in Cartea Funciara si nu mai poate fi contestat.

B. uzucapiunea extratabulara de 10 ani (art.930 Cod Civil), care are urmatoarele conditii de aplicare:

• posesia exercitata timp de 10 ani;

• alternativ, imobilul inscris in Cartea Funciara si proprietarul imobilului inscris in Cartea Funciara sa fie decedat sau si-a incetat existenta sau inscrierea in Cartea Funciara a declaratiei de renuntare la proprietate;

• imobilul nu a fost inscris in Cartea Funciara.

Ca efect, uzucapantul poate dobandi dreptul numai daca si-a inregistrat cererea de inscriere in Cartea Funciara inainte ca o terta persoana sa isi fi inregistrat propria cerere de inscriere a dreptului in folosul sau, pe baza unei cauze legitime, in cursul sau chiar dupa implinirea termenului de uzucapiune.

In materia accesiunii (art.567 Cod Civil), ca mod de dobandire a proprietatii asupra imobilelor, proprietarul terenului devine proprietarul constructiei edificate pe teren ori de cate ori nu si-a dat acordul la edificarea constructiei, inclusiv in cazul in care constructorul a fost de buna-credinta.

• Proprietarul terenului are o situatie mai avantajoasa, concretizata in optiuni mai convenabile, atunci cand se „confrunta” cu un constructor de rea-credinta.

• In compararea situatiei constructorului de buna-credinta cu aceea a constructorului de rea-credinta intervine si o alta distinctie, inedita in raport cu reglementarea din vechiul Cod Civil, si anume distinctia dintre „lucrarile autonome” si „lucrarile adaugate.

[maxu08]

prevederile privind cartea funciara nu se aplica pina la definitivarea cadastrului general. Este foarte important de retinut faptul ca exista deja localitati unde acest cadastru este definitivat si deci s-ar aplica aceste noi dispozitii insa in restul localitatilor acestea nu sunt aplicabile si se merge pe legea veche.

aveti grija unde cumparati sau vindeti imobile, verificati la notarii din zona care dispoziti sunt aplicabile.

[radusandu]

@maxu

Aveti dreptate...

Inscrierea in Cartea Funciara: Ce modificari aduce Noul Cod Civil

Legea nr. 71/2011 prevede ca efectul constitutiv al inscrierii de Carte Funciara (conform art. 557, alin.4; art. 565; art. 885, alin. 1 si art.n886) va fi aplicat numai dupa finalizarea lucrarilor de cadastru pentru fiecare unitate administrativ-teritoriala si deschiderea, la cerere sau din oficiu, a cartilor funciare pentru imobilele respective, in conformitate cu dispozitiile Legii nr.7/1996.

Exista insa doua conditii ca efectul constitutiv al inscrierii de Carte Funciara sa opereze:

- Lucrarile de cadastru la nivel de unitate administrativ-teritoriala sa fie finalizate;

- Pentru imobilele respective sa fi fost deschise la cerere sau din oficiu Carti Funciare conform Legii nr. 7/1996.

Codul civil nu prevede, insa, un termen de finalizare in privinta indeplinirii lucrarilor de cadastru la nivelul unei unitati administrativ-teritoriale, fapt care amana cu mult in viitor aplicabilitatea dispozitiilor si, respectiv, indeplinirea efectului constitutiv de drepturi prin inscrierea de Carte Funciara.

• Efectul achizitiv al inscrierii de Carte Funciara.
  

Publicitatea nu valideaza dreptul, actual sau faptul supus ori admis la publicitate, insa poate produce efecte achizitive in favoarea tertilor dobanditori de buna-credinta, in cazurile expres prevazute de lege (art. 20, alin. 3 Cod Civil).

Totodata, oricine a dobandit cu buna-credinta vreun drept real inscris in Cartea Funciara in temeiul unui act juridic cu titlu oneros, va fi socotit titularul dreptului inscris in folosul sau, chiar daca la cererea adevaratului titular, dreptul autorului sau este radiat din Cartea Funciara (art. 901, alin.1 Cod Civil).

Buna-credinta a celui inscris in Cartea Funciara trebuie sa existe in momentul inregistrarii cererii de inscriere si in momentul intrarii in posesie.

Cand cel inscris in Cartea Funciara cu buna-credinta ca titular al unui drept real asupra unui imobil exercita o posesie neviciata asupra imobilului timp de 5 ani dupa momentul inregistrarii cererii de inscriere in Cartea Funciara, drepturile sale nu vor mai putea fi contestate, chiar si in cazul in care drepturile sale au fost inscrise fara cauza legitima.

Prevederile Noului Cod Civil incearca sa sublinieze si sa extinda rolul Cartii Funciare in constituirea, modificarea si stingerea drepturilor reale imobiliare, insa unele aspecte nu sunt reglementate clar si de aceea unele din aceste situatii raman fara un raspuns legislativ clar determinat.

Modificat 4 Noiembrie, 2011 de radusandu

[radusandu]

“Revin cu aceasta scrisoare asupra unei rugaminti adresate dumneavoastra in data de 20 octombrie 2011, de a acorda o atentie deosebita in adoptarea de catre Parlament, cat mai urgent posibil, a urmatoarelor proiecte de acte normative:

• Proiectul de lege pentru modificarea si completarea Legii nr. 303/2004 privind statutul judecatorilor si procurorilor si a Legii nr. 304/2004 privind organizarea judiciara;

• Proiectul legii asistentei sociale.

Pe langa aceste doua proiecte de acte normative, va adresez rugamintea de a avea in vedere si urgentarea adoptarii urmatoarelor acte normative:

• Proiectul de Lege pentru punerea in aplicare a Codului penal si pentru modificarea si completarea unor acte normative care cuprind dispozitii penale;

• Proiectul de lege pentru aprobarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 79/2011 pentru reglementarea unor masuri necesare intrarii in vigoare a Legii nr. 287/2008 privind Codul Civil;

• Proiectul de Lege privind statutul personalului de specialitate din cadrul instantelor judecatoresti si al parchetelor de pe langa acestea;

• Proiectul de Lege pentru modificarea si completarea Codului penal si a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal (confiscarea extinsa);

• Proiectul de lege pentru modificarea si completarea unor acte normative in vederea imbunatatirii activitatii de valorificare a bunurilor sechestrate sau dupa caz, intrate, potrivit legii, in proprietatea privata a statului.

Toate aceste proiecte, odata adoptate, ar imbunatati cadrul legislativ in materia reformarii sistemului judiciar din Romania si s-ar inscrie in indeplinirea de catre Romania a conditionalitatilor si recomandarilor prevazute in ultimul Raport de tara privind progresele Romaniei in domeniul justitiei si combaterii coruptiei.”

Sursa: Administratia Prezidentiala

[radusandu]

Abuzul de drept, modificat substantial de Noul Cod Civil. Care sunt noutatile?

Exercitarea unui drept poate fi considerata abuziva daca este realizata cu intentia de a vatama o alta persoana sau contrar bunei-credinte. Noul Cod Civil a adus modificari substantiale in aceasta privinta, dupa cum explica Christina Vladescu, partener in cadrul casei de avocatura Tuca Zbarcea si Asociatii, in articolul urmator. Veti gasi in acest material toate informatiile relevante despre abuzul de drept.

O modificare substantiala adusa de Noul Cod Civil („NCC”), cu impact asupra viitoarelor solutii jurisprudentiale, consta in codificarea doctrinei si a jurisprudentei cu privire la abuzul de drept.

Abuzului de drept ii este, astfel, consacrata o reglementare expresa: pe de o parte, art. 15 din NCC („niciun drept nu poate fi exercitat in scopul de a vatama sau pagubi pe altul ori intr-un mod excesiv si nerezonabil, contrar bunei-credinte”), pe de alta parte, art. 1353 din NCC („cel care cauzeaza un prejudiciu prin chiar exercitiul drepturilor sale nu este obligat sa-l repare, cu exceptia cazului in care acesta este exercitat abuziv”). In acest sens, de pilda, punerea in executare silita a unei hotarari judecatoresti executorii nu constituie un abuz de drept: neminem laedit qui suo jure utitur (cel ce uzeaza de dreptul sau nu lezeaza).

In esenta, exercitarea unui drept va fi considerata abuziva atunci cand dreptul nu este utilizat in vederea realizarii finalitatii sale, ci cu intentia de a vatama o alta persoana sau contrar bunei-credinte.

In materia abuzului de drept, rolul inovator al NCC este cu atat mai salutar, cu cat legislatia civila anterioara nu cuprindea referiri exprese la acesta.

Totusi, nu mai putin, dispozitiile art. 57 din Constitutia Romaniei si cele art. 3 din Decretul nr. 31/1954 privitor la persoanele fizice si persoanele juridice, printr-o interpretare sistematica, puteau constitui temei legal pentru invocarea abuzului de drept. Potrivit dispozitiilor art. 54 din Constitutia Romaniei, „[c]etatenii romani, cetatenii straini si apatrizii trebuie sa-si exercite drepturile si libertatile constitutionale cu buna-credinta, fara sa incalce drepturile si libertatile celorlalti”, iar, potrivit dispozitiilor art. 3 din Decretul nr. 31/1954 privitor la persoanele fizice si persoanele juridice, “[d]repturile civile sunt ocrotite de lege. Ele pot fi exercitate numai potrivit cu scopul lor economic si social”.

In schimb, in materie procesual-civila, Codul de procedura civila (art. 723) sanctioneaza exercitarea drepturilor procedurale cu rea-credinta si contrar scopului in vederea caruia au fost recunoscute de lege, partii care foloseste aceste drepturi in mod abuziv revenindu-i obligatia de arecunoscute de lege, partii care foloseste aceste drepturi in mod abuziv revenindu-i obligatia de a raspunde pentru prejudiciile cauzate. In tacerea Codului de procedura civila, care nu arata criteriile pentru determinarea abuzului de drept, simpla respingere a unei cereri de chemare in judecata nu inseamna, eo ipso, ca reclamantul a actionat abuziv, astfel incat sa fie tras la raspundere pentru invocarea unor pretentii nejustificate. Ca atare, s-a considerat ca numai demersul judiciar, declansat cu rea-credinta sau dintr-o eroare grava ce o apropie de dol, cu intentia de a produce o paguba, morala sau materiala, poate constitui abuz de drept .

Sursa: AVOCATNET