Jump to content
POLITISTI.ro
  • 0
PeRuZzI

Problema vanzare auto

Question

PeRuZzI

Buna seara, 

In data de 30 august 2016 am vandut un autoturism, la vanzare am facut toate actele ( contract, scris pe talon instrainat catre). Asigurarea RCA pe numele meu a expirat pe data de 1 septembrie 2016. Astazi am verificat daca noul proprietar si-a facut o noua asigurare si spre surprinderea mea a facut asigurare in data de 04 octombrie 2016 insa tot pe numele meu. Asta inseamna ca el inca nu a inmatriculat masina. Problema e de ce a putut face pe numele meu cand in talon era trecut instrainat catre .... Eu mi-am recuperat clasa Bonus de la asigurator pentru noua masina. Ce pot face in situatia asta ? 

 

Multumesc

Share this post


Link to post
Share on other sites

3 answers to this question

Recommended Posts

  • 0
25tess

Este indicat sa va adresati instantei de judecata in vederea obtinerii unei hotarari judecatoresti in urma careia sa puteti radia autoturismul din evidentele Serviciului de inmatriculari  Auto (SRPCIV). 

Share this post


Link to post
Share on other sites
  • 0
PeRuZzI

Pai este corect sa ma duc la judecata si sa radiez masina, poate omul o inmatriculeaza. Pe mine ma deranjeaza faptul ca a putut face RCA pe numele meu cu toate ca in talon este completata rubrica instrainat catre .. ?

Share this post


Link to post
Share on other sites
  • 0
25tess

Ai mai multe detalii aici 

 

Edited by 25tess

Share this post


Link to post
Share on other sites

Create an account or sign in to comment

You need to be a member in order to leave a comment

Create an account

Sign up for a new account in our community. It's easy!

Register a new account

Sign in

Already have an account? Sign in here.

Sign In Now

  • Similar Content

    • Aarach
      By Aarach
      Buna seara, daca am buletinul facut la o rudă iar acea rudă vinde casa eu mai am buletinul valabil? 
    • Crixtine
      By Crixtine
      Buna ziua,
      Astazi am achizitionat un automobil SH, detin toate actele, si maine doresc sa il integistrez la financiar si sa il inmatriculez.
      Nu vreau sa schimb numerele, si stiu ca trebuie RCA valabil 6 luni pe numele noului proprietar (Eu). Actualul proprietar mai are RCA valabil pana la 15.03 anul curent (8 zile). Intrebarea mea este: pot sa fac RCA ul pe numele meu incepand cu data expirarii fostului proprietar, 16.03.2018?
      Daca nu, ,cu ce data trebuie incheiata asigurarea RCA, avand in vedere ca ma prezint pentru inmatriculare in data de 08.03.
      Multumesc anticipat. 
    • Marius
      By Marius
      Legea nr. 132/2017 - privind asigurarea obligatorie de răspundere civilă auto
      pentru prejudicii produse terţilor prin accidente de vehicule şi tramvaie 
      Monitorul Oficial nr. 431 din 12 iunie 2017
       
      CAPITOLUL I
      Obiectul şi domeniul de aplicare
      Obiectul de reglementare
      Art. 1. — Prezenta lege reglementează:
      a) asigurarea obligatorie de răspundere civilă auto pentru prejudicii produse terţilor prin accidente de vehicule şi de tramvaie, denumită în continuare asigurare RCA]
      b) domeniul de aplicare a asigurării RCA, respectiv persoanele care au obligaţia să încheie contracte RCA şi excepţiile de la această obligaţie, limitele teritoriale de aplicare, limitele de răspundere, obligaţiile asiguratului, obligaţiile asigurătorului RCA, riscurile acoperite şi excluderile, elementele privind stabilirea şi plata despăgubirilor, verificarea asigurării RCA, facilităţile şi penalizările aplicabile asiguraţilor şi asigurătorilor;
      c) organizarea şi funcţionarea Biroului Asigurătorilor de Autovehicule din România, denumit în continuare BAAR.
      Definiții
      Art. 2. — Termenii şi expresiile utilizaţi/utilizate în prezenta lege au înţelesul prevăzut la art. 1 alin. (2) din Legea nr. 237/2015 privind autorizarea şi supravegherea activităţii de asigurare şi reasigurare, cu modificările ulterioare, precum şi următoarele semnificaţii:
      1. accident de vehicule — eveniment în care a fost implicat cel puţin un vehicul în urma căruia au rezultat prejudicii materiale şi/sau vătămarea sănătăţii şi a integrităţii corporale ori decesul uneia sau mai multor persoane;
      2. Acord multilateral — acordul între birourile naţionale ale asigurătorilor din statele membre ale Uniunii Europene sau părţi la Acordul privind Spaţiul Economic European şi ale altor state asociate Uniunii Europene încheiat pentru punerea în aplicare a prevederilor art. 2 din Directiva 72/166/CEE a Consiliului în ceea ce priveşte controlul asigurării de răspundere civilă auto, intrat în vigoare pentru biroul naţional auto din România în baza Deciziei Comisiei 2007/482/CE;
      3. asigurare facultativă — asigurare în care raporturile dintre asigurat şi asigurător şi drepturile şi obligaţiile fiecărei părţi se stabilesc prin contractul de asigurare;
      4. asigurat — proprietarul sau utilizatorul unui vehicul sau unui tramvai a cărui răspundere civilă delictuală este preluată contractual de un asigurător RCA în baza contractului RCA valabil pentru prejudiciile produse terţelor persoane din accidente de vehicule/tramvaie;
      5. asigurat cu risc ridicat — persoana care pe baza încadrării în clasele de risc pentru care cel puţin 3 asigurători RCA ofertează un tarif de primă de N ori mai mare decât tariful de referinţă calculat de către BAAR; factorul „N" este stabilit de către BAAR, cu aprobarea Autorităţii de Supraveghere Financiară şi este calculat pentru un vehicul cu aceleaşi caracteristici tehnice cu cele ale vehiculului pentru care se solicită asigurarea, precum şi pentru aceeaşi clasă de bonus-malus a asiguratului/utilizatorului; caracteristicile tehnice ale vehiculelor se vor raporta la capacitatea cilindrică, cu excepţia vehiculelor cu motoare electrice, caz în care se va ţine seama de puterea acestora;
      6. asigurător RCA — asigurător autorizat să practice asigurare RCA;
      7. avizarea daunei — notificarea asigurătorului de către persoana prejudiciată, asigurat sau mandatarii acestora, cu privire la producerea evenimentului asigurat; notificarea trebuie să fie însoţită de documentele necesare stabilirii răspunderii asigurătorului RCA;
      8. birou naţional auto — organizaţie profesională constituită în conformitate cu Recomandarea nr. 5 din 25 ianuarie 1949, adoptată de Subcomitetul de transport rutier al Comitetului de transporturi pe uscat din cadrul Comisiei economice pentru Europa a Organizaţiei Naţiunilor Unite, şi care grupează societăţile de asigurare care sunt autorizate într-un stat să practice asigurarea de răspundere civilă auto;
      9. BAAR — asociaţie profesională, independentă şi autonomă a tuturor societăţilor de asigurare, indiferent de forma de organizare şi de statul în care îşi au sediul social, care, în baza legii, au dreptul să practice în România asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru prejudicii produse terţilor prin accidente de vehicule şi care îndeplineşte atribuţiile de birou naţional auto, de organism de plată a despăgubirilor, de organism de compensare, de centru de informare, precum şi alte atribuţii conferite prin lege;
      10. bonus/malus— sistem prin care asiguratul este încadrat în una dintre clasele de bonus (ceea ce conduce la reducerea primei de asigurare) sau în una dintre clasele de malus (ceea ce conduce la majorarea primei de asigurare), în funcţie de istoricul de daunalitate al acestuia în perioada de referinţă;
      11. Carte Verde — document internaţional de asigurare emis în numele biroului naţional auto, în conformitate cu Recomandarea nr. 5 din 25 ianuarie 1949, adoptată de Subcomitetul de transport rutier al Comitetului de transporturi pe uscat din cadrul Comisiei economice pentru Europa a Organizaţiei Naţiunilor Unite;
      12. cerere de despăgubire — documentul prin care partea prejudiciată sau asiguratul formulează către asigurătorul RCAsau către BAAR pretenţiile de despăgubire;
      13. contract RCA — contractul de asigurare de răspundere civilă auto obligatorie pentru prejudicii produse terţilor prin accidente de vehicule şi de tramvaie, a cărui încheiere se constată prin poliţa de asigurare RCA, care atestă existenţa asigurării de răspundere civilă pentru prejudicii produse terţilor prin accidente de vehicule; condiţiile contractuale pentru asigurarea RCA sunt stabilite de prezenta lege şi de reglementările Autorităţii de Supraveghere Financiară, denumită în continuare A.S.F., emise în aplicarea acesteia; forma şi conţinutul contractului RCA se stabilesc prin reglementări ale A.S.F.;
      14. contractant— persoana care încheie contractul RCA şi care se obligă faţă de asigurătorul RCA să plătească prima de asigurare;
      15. corespondent— persoana pe care biroul naţional auto din România o desemnează pentru a reprezenta unul sau mai mulţi asigurători din străinătate, membri ai altor birouri naţionale auto, pentru soluţionarea cererilor de despăgubire formulate de persoanele prejudiciate prin accidente de vehicule produse pe teritoriul României prin intermediul unor vehicule asigurate RCA de asigurătorii respectivi;
      16. daună totală economică — situaţia unui vehicul sau unui bun avariat a cărui valoare de reparaţie depăşeşte valoarea de piaţă a acestuia;
      17. decontare directă — serviciul auxiliar de gestionare a daunelor de către asigurătorii RCA a propriilor asiguraţi, care se ofertează obligatoriu de către asigurător, iar achiziţia acestuia este opţională de către asigurat;
      18. limitele teritoriale de aplicare ale asigurării de răspundere civilă pentru prejudicii produse prin accidente de vehicule:
      a) teritoriul României;
      b) teritoriile statelor membre ale Uniunii Europene, ale statelor părţi la Acordul privind Spaţiul Economic European, denumite în continuare state membre, şi teritoriul Confederaţiei Elveţiene;
      c) teritoriile statelor situate între două state care leagă direct două state membre ale Uniunii Europene, în care nu există birou naţional auto;
      d) teritoriile statelor în care sunt competente birourile naţionale auto care au semnat Acordul multilateral;
      19. mandatar— orice persoană fizică sau juridică împuternicită în condiţiile legii să reprezinte interesele persoanei prejudiciate în raporturile acesteia cu asigurătorul RCA şi cu unitatea reparatoare auto;
      20. persoană prejudiciată — persoana îndreptăţită să primească despăgubiri pentru prejudiciul suferit ca urmare a producerii unui risc acoperit printr-un contract RCA;
      21. poliţa de asigurare RCA — documentul prin care se constată încheierea contractului de asigurare RCA şi se atestă existenţa asigurării de răspundere civilă pentru prejudicii produse terţelor persoane prin accidente de vehicule şi de tramvaie;
      22. prejudiciu — efectul negativ suferit de către persoana prejudiciată prin producerea unui risc acoperit printr-un contract RCA;
      23. răscumpărare — prejudiciul suportat de către asigurat în condiţiile prezentei legi şi ale contractului de asigurare RCA;
      24. tarif de referinţă — prima de asigurare cu caracter orientativ determinată pe baza datelor statistice de la nivelul pieţei de asigurări RCA. Tariful de referinţă se calculează conform formulei:
      T. ref = PR x (1+IBNR) x (1+f)t x (1+i)t/ (1-Ch-P) x (1-BM), în care:
      PR = prima de risc = dauna medie (Dm) x frecvenţa medie (Fm), rezultate pe baza datelor statistice;
      IBNR = factorul de încărcare aferent rezervei de daune întâmplate, dar neavizate sau insuficient avizate;
      f- rata anuală de modificare a frecvenţei daunei, pe baza datelor statistice;
      i = rata anuală de modificare a inflaţiei (severităţii) daunelor, pe baza datelor statistice;
      t = diferenţa în ani dintre data medie de apariţie a daunelor din perioada de aplicare a tarifului de referinţă şi data medie de apariţie a daunelor din perioada de analiză;
      Ch = cheltuielile asigurătorului determinate la valoare medie exprimat ca procent din prima brută;
      P = marja de profit exprimată ca procent din prima brută;
      BM = încărcare datorită aplicării sistemului bonus-malus;
      Dm şi Fm sunt factori raportaţi la ultimii 5 ani;
      25. teritoriul în care staţionează în mod obişnuit vehiculul:
      a) teritoriul statului de unde vehiculul are o plăcuţă de înmatriculare sau înregistrare, fie că aceasta este permanentă sau temporară; sau
      b) În cazurile în care nu există înmatriculare/înregistrare pentru un anumit tip de vehicul, dar vehiculul are un contract RCA ori un semn distinctiv similar plăcuţei de înmatriculare/înregistrare, teritoriul statului în care s-a eliberat contractul RCA sau semnul respectiv; sau
      c) În cazurile în care pentru anumite tipuri de vehicule nu există plăcuţă de înmatriculare/înregistrare, contract RCA şi nici vreun semn distinctiv, teritoriul statului în care proprietarul vehiculului este rezident permanent; sau
      d) În cazul în care vehiculul nu are plăcuţă de înmatriculare/înregistrare sau are o plăcuţă care nu corespunde ori nu mai corespunde cu vehiculul şi a fost implicat într-un accident, teritoriul statului în care a avut loc accidentul, cu scopul de a soluţiona cererea de despăgubire de către biroul naţional auto sau organismul de plată a despăgubirilor;
      26. unitate reparatoare auto — persoană juridică care are înscris ca obiect de activitate executarea de lucrări de întreţinere şi reparaţie a vehiculelor şi este autorizată pentru aceste activităţi; pentru reparaţiile efectuate pe teritoriul României autorizaţia este eliberată de către Regia Autonomă „Registrul Auto Român”, conform legii;
      27. vehicul — mijloc de transport cu sau fără propulsie proprie, destinat deplasării pe uscat, inclusiv orice tip de remorcă, indiferent dacă este cuplată sau nu, pentru care în România există obligaţia legală de înmatriculare sau înregistrare, cu excepţia celor care se deplasează pe şine, altele decât tramvaiele, bicicletelor sau vehiculelor cu tracţiune animală;
      28. utilizator — persoană fizică sau juridică, căreia proprietarul vehiculului îi acordă dreptul de folosinţă asupra acestuia, pe o anumită perioadă, în baza unui contract de închiriere, contract de leasing sau alt act întocmit în condiţiile legii.
      Obligativitatea încheierii contractului RCA
      Art. 3. — Persoanele fizice sau juridice care au în proprietate vehicule supuse înmatriculării sau înregistrării în România, precum şi tramvaie au obligaţia să se asigure pentru cazurile de răspundere civilă ca urmare a prejudiciilor produse prin accidente de vehicule în limitele teritoriale prevăzute la art. 2 pct. 18.
      Excepţii de la obligaţia încheierii contractului RCA
      Art. 4. — Nu sunt obligate să încheie un contract RCA persoanele fizice şi juridice care utilizează vehicule exclusiv în scopul antrenamentelor, curselor, întrecerilor sau raliurilor, organizate legal; pentru riscurile ce derivă din aceste activităţi, proprietarii de vehicule sau organizatorii competiţiei se pot asigura facultativ.
      CAPITOLUL II
      Dispoziţii generale privind contractul RCA
      Încheierea contractului RCA
      Art. 5. — (1) Contractul RCA se încheie pe o perioadă cuprinsă între o lună şi 12 luni, multiplu de o lună, în funcţie de opţiunea asiguratului.
      (2) Prin excepţie de la prevederile alin. (1), contractul RCA se poate încheia pe o perioadă mai mică de o lună în următoarele situaţii:
      a) pentru vehiculele înmatriculate/înregistrate în alte state membre ale Spaţiului Economic European şi Confederaţiei Elveţiene pentru care se solicită asigurarea în vederea importului în România, pe o perioadă de maximum 30 de zile de la data dobândirii proprietăţii, dovedită cu documente justificative;
      b) pentru vehiculele destinate exportului, pe o perioadă de maximum 30 de zile;
      c) pentru vehiculele care se autorizează provizoriu pentru circulaţie, pe perioade de 30 de zile, dar cumulat nu mai mult de 90 de zile.
      (3) Plata primelor de asigurare se face integral sau în rate conform acordului dintre asigurat şi asigurătorul RCA. Contractul RCA produce efecte şi în cazul în care rata primei de asigurare nu a fost plătită la termenul convenit între asigurat/contractant/utilizator şi asigurătorul RCA, dacă asigurătorul RCA nu şi-a exercitat dreptul de reziliere a contractului RCA. Contractul RCA constituie titlu executoriu pentru ratele scadente şi neachitate.
      (4) Asigurarea RCA produce efecte în baza prevederilor prezentei legi, a reglementărilor emise de A.S.F. În aplicarea acesteia, precum şi a încheierii contractului RCA între asigurat şi un asigurător RCA, emis inclusiv prin mijloace electronice, conform reglementărilor A.S.F.
      (5) Părţile pot conveni şi includerea altor clauze suplimentare faţă de cele stabilite prin prezenta lege şi prin reglementările emise de A.S.F. În aplicarea acesteia, cu excepţia celor care restrâng drepturile persoanei prejudiciate.
      (6) Asiguratul se obligă să plătească prima de asigurare asigurătorului RCA, iar asigurătorul RCA se obligă ca la producerea riscului asigurat să plătească despăgubirea terţului prejudiciat, în condiţiile legii şi ale contractului de asigurare.
      (7) La încheierea contractului RCA şi pe parcursul derulării acestuia asiguratul are obligaţia să permită asigurătorului RCA accesul în baza de date cu asigurările obligatorii de răspundere civilă auto încheiate pe teritoriul României, la evidenţa accidentelor şi a cererilor de despăgubire anterioare şi să furnizeze informaţiile solicitate de asigurătorul RCA pentru evaluarea riscului şi calculul primei de asigurare, stabilite prin reglementări A.S.F.
      (8) Răspunderea asigurătorului RCA începe:
      a) din ziua următoare celei în care expiră valabilitatea contractului RCA anterior, pentru asiguratul care îşi îndeplineşte obligaţia încheierii asigurării cel mai târziu în ultima zi de valabilitate a acesteia;
      b) din ziua următoare celei în care s-a încheiat contractul RCA, pentru persoanele care nu aveau o asigurare RCA valabilă la momentul încheierii noii asigurări;
      c) din momentul eliberării contractului de asigurare, dar nu mai devreme de data intrării în vigoare a autorizaţiei provizorii de circulaţie sau a înmatriculării/înregistrării vehiculului, pentru vehiculele comercializate care urmează să fie înmatriculate/înregistrate.
      (9) În situaţia în care informaţiile furnizate de asigurat nu sunt reale la momentul încheierii contractului RCA, prima de asigurare poate fi recalculată şi modificată de asigurătorul RCA după notificarea prealabilă a asiguratului.
      (10) În cazul prevăzut la alin. (9), dacă asiguratul nu îşi exprimă acordul cu privire la modificarea condiţiilor contractuale, acesta poate denunţa contractul RCA în termen de 20 de zile de la data primirii notificării.
      (11) Pentru menţinerea clasei de bonus/malus, prin contractul RCA părţile pot conveni posibilitatea răscumpărării, respectiv suportarea de către asigurat a contravalorii despăgubirii corespunzătoare evenimentului, asiguratul compensând asigurătorului RCA cuantumul acesteia, ulterior achitării despăgubirii cuvenite persoanei prejudiciate.
      Contractul RCA
      Art. 6. — (1) Contractul RCA conţine informaţii privind: numărul şi data încheierii contractului, părţile contractului RCA, perioada de valabilitate, limitele maxime de răspundere stabilite de către asigurătorul RCA, prima de asigurare, numărul ratelor, scadenţa ratelor, intermediarul, clasa bonus/malus, numărul de înmatriculare/înregistrare şi numărul de identificare a vehiculului, precum şi statele în care acest document are valabilitate.
      (2) Asigurătorii RCA solicită informaţiile necesare pentru evaluarea riscului, conform propriilor criterii stabilite în tariful de primă şi verifică corectitudinea informaţiilor privind datele de identificare şi tehnice ale vehiculului, datele proprietarului/utilizatorului acestuia.
      (3) Asigurătorii RCA îşi asumă răspunderea pentru toate contractele RCA, inclusiv pentru cele alocate de către BAAR conform art. 19 alin. (2), precum şi pentru erorile sau omisiunile apărute la emiterea contractelor RCA fie direct, fie prin intermediarii în asigurări, definiţi conform Legii nr. 32/2000 privind activitatea şi supravegherea intermediarilor în asigurări şi reasigurări, cu modificările şi completările ulterioare.
      (4) Limitele minime de răspundere acoperite prin asigurarea RCA conform reglementărilor Uniunii Europene sunt următoarele:
      a) pentru prejudicii materiale produse în unul şi acelaşi accident, indiferent de numărul persoanelor prejudiciate, limita de despăgubire se stabileşte, pentru accidente, la un nivel de 1.220.000 euro, echivalent în lei la cursul de schimb al pieţei valutare la data producerii accidentului, comunicat de Banca Naţională a României;
      b) pentru vătămări corporale şi decese, inclusiv pentru prejudicii fără caracter patrimonial produse în unul şi acelaşi accident, indiferent de numărul persoanelor prejudiciate, limita de despăgubire se stabileşte, pentru accidente, la un nivel de 6.070.000 euro, echivalent în lei la cursul de schimb al pieţei valutare la data producerii accidentului, comunicat de Banca Naţională a României.
      (5) Limitele de răspundere sunt revizuite din 5 în 5 ani, în funcţie de evoluţia indicelui european al preţurilor de consum (IEPC) stabilit în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 2.494/95 al Consiliului din 23 octombrie 1995 privind indicii armonizaţi ai preţurilor de consum şi sunt prevăzute în reglementările A.S.F.
      (6) Contractul RCA poate fi suspendat la cererea asiguratului care a încheiat un contract RCA pe perioada suspendării dreptului de circulaţie al vehiculului conform prevederilor legale sau pe perioada imobilizării vehiculului, cu obligaţia depunerii plăcuţelor de înmatriculare/înregistrare la autoritatea care le-a eliberat. Procedura suspendării şi a cazurilor de imobilizare se stabileşte prin reglementări comune ale Ministerului Afacerilor Interne, Ministerului Transporturilor, A.S.F. şi Ministerului Dezvoltării Regionale, Administraţiei Publice şi Fondurilor Europene.
      (7) Asiguratul are obligaţia ca, pe toată durata suspendării contractului RCA, să imobilizeze vehiculul într-un spaţiu privat, în afara domeniului public. Neîndeplinirea acestei obligaţii este asimilată cu încălcarea obligaţiei de asigurare şi neîndeplinirea obligaţiei de a depune plăcuţele de înmatriculare şi se sancţionează contravenţional conform art. 37 alin. (9).
      (8) Contractul RCA dă dreptul persoanei prejudiciate, în cazul producerii unui prejudiciu, să se poată adresa pentru efectuarea reparaţiei oricărei unităţi reparatoare auto, în condiţiile legii, fără nicio restricţie sau constrângere din partea asigurătorului RCA sau a unităţii reparatoare auto, care ar putea să-i influenţeze opţiunea.
      (9) În aplicarea prevederilor alin. (8) contractul RCA va cuprinde o clauză potrivit căreia, în cazul producerii unei daune, persoana prejudiciată să se poată adresa pentru efectuarea reparaţiei oricărui operator economic care desfăşoară activităţi de reparaţii ale autovehiculelor, în condiţiile legii, fără nicio restricţie sau constrângere care ar putea să-i influenţeze opţiunea.
      CAPITOLUL III
      Încetarea contractului RCA şi asigurarea multiplă
      Încetarea contractului RCA
      Art. 7. —Contractul RCA încetează:
      a) la data la care proprietarul vehiculului notifică asigurătorul RCA referitor la transmiterea dreptului de proprietate asupra vehiculului, însoţită de documente justificative;
      b) la data la care vehiculul este radiat din circulaţie;
      c) la împlinirea termenului stabilit în contractul RCA.
      Desfiinţarea ș denunţarea contractului RCA
      Art. 8. — (1) Contractul RCA se desfiinţează de drept dacă:
      a) riscul asigurat s-a produs sau producerea lui a devenit imposibilă înainte de a se naşte obligaţia i asigurătorului RCA;
      b) producerea riscului asigurat a devenit imposibilă după naşterea obligaţiei asigurătorului RCA.
      (2) În cazurile prevăzute la alin. (1) şi la art. 7 lit. a) şi b), atunci când asiguratul a plătit integral sau în rate prima de asigurare, acesta este îndreptăţit să o recupereze proporţional cu perioada neexpirată a contractului RCA, dacă nu s-au plătit sau nu se datorează despăgubiri pentru evenimente produse în perioada de valabilitate a asigurării. În cazul în care asigurătorul RCA este ulterior obligat la plata unor despăgubiri pentru evenimente acoperite prin contractul RCA, asigurătorul RCA este îndreptăţit să recupereze de la asigurat prima de asigurare restituită acestuia, la cerere.
      (3) Asiguratul are obligaţia de a informa asigurătorul RCA despre încheierea altor contracte RCA cu alţi asigurători RCA şi poate opta pentru menţinerea în vigoare a unui singur contract RCA. Dreptul de opţiune se exercită o singură dată pe perioada unui an calendaristic şi poate opta pentru rezilierea contractelor cu data de intrare în vigoare ulterioară primului contract RCA încheiat
      Asigurarea RCA multiplă
      Art. 9. — (1) În cazul în care, pentru acelaşi vehicul, la data producerii accidentului, existau mai multe contracte RCA valabile, despăgubirea se suportă în părţi egale de către toţi asigurătorii RCA.
      (2) Despăgubirea se plăteşte integral de către asigurătorul RCA la care s-a adresat persoana prejudiciată, urmând ca ulterior asigurătorul RCA în cauză să se îndrepte împotriva celorlalţi asigurători RCA pentru recuperarea părţii de despăgubire, plătită în numele acestora.
      (3) Asiguratul are obligaţia de a informa asigurătorul RCA despre încheierea altor contracte RCA cu alţi asigurători RCA şi poate opta pentru menţinerea în vigoare a unei singure poliţe.
      CAPITOLUL IV
      Scopul asigurării RCA
      Prevederi generale
      Art. 10. — (1) În baza unei prime unice, asigurarea RCA acoperă prejudicii produse terţilor prin accidente de vehicule şi de tramvaie.
      (2) Asigurătorul RCA acordă despăgubiri pentru prejudiciile produse terţilor prin accidente de vehicule şi de tramvaie şi pentru cheltuielile făcute de aceştia în procesul civil, în conformitate cu:
      a) nivelul impus de legislaţia statului membru pe teritoriul căruia s-a produs accidentul sau la nivelul legislaţiei din România în cazul în care acesta din urmă este mai mare;
      b) nivelul impus de legislaţia din România, în cazul în care persoanele prejudiciate sunt cetăţeni ai unor state membre, în timpul unei călătorii ce leagă direct două teritorii în care se aplică Tratatul privind Uniunea Europeană şi Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene, dacă nu există birou naţional auto competent pe teritoriul traversat în care s-a produs accidentul.
      (3) Despăgubirile se acordă în cuantum egal cu întinderea prejudiciului până la limita maximă de răspundere a asigurătorului RCA care este egală cu valoarea cea mai mare dintre limita de răspundere prevăzută în legislaţia aplicabilă, conform prevederilor alin. (2), şi cea prevăzută în contractul RCA.
      Riscurile acoperite
      Art. 11. — (1) Asigurătorul RCA are obligaţia de a despăgubi partea prejudiciată pentru prejudiciile dovedite suferite în urma accidentului produs prin intermediul vehiculului asigurat.
      (2) Fără a se depăşi limitele de răspundere prevăzute în contractul RCA, în conformitate cu prevederile art. 6 alin. (4) şi (5) şi în condiţiile în care evenimentul asigurat s-a produs în perioada de valabilitate a contractului RCÂ, asigurătorul RCA acordă despăgubiri în bani pentru:
      a) vătămări corporale sau deces, inclusiv pentru prejudicii fără caracter patrimonial;
      b) prejudicii materiale, inclusiv costuri de radiere şi înmatriculare, costuri cu taxe de timbru, cheltuieli cu limitarea prejudiciului, dovedite cu acte, cheltuieli aferente diminuării valorii vehiculului după reparaţii, dovedite cu acte sau expertiză;
      c) costuri privind readucerea vehiculului la starea dinaintea evenimentului asigurat, dovedite cu documente emise prin sisteme specializate sau prin documente emise în condiţiile legii;
      d) prejudicii reprezentând consecinţa lipsei de folosinţă a vehiculului avariat, inclusiv înlocuirea temporară a vehiculului, pe baza opţiunii persoanei prejudiciate;
      e) cheltuieli de judecată efectuate de către persoana prejudiciată sau cheltuieli aferente în cazul soluţionării alternative a litigiului dacă soluţia este favorabilă persoanei prejudiciate;
      f) cheltuielile legate de transportul vehiculului avariat, aparţinând terţului păgubit, de la locul accidentului la locaţia în care se găseşte centrul de constatare daune, la unitatea reparatoare aleasă de păgubit în vederea reparării vehiculului, cel/cea mai apropiat/apropiată de locul producerii accidentului sau de domiciliul persoanei prejudiciate, după caz, dacă respectivul vehicul nu se mai poate deplasa prin mijloace proprii, iar asigurătorul nu asigură transportul.
      (3) Indiferent de locul în care s-a produs accidentul de vehicul — pe drumuri publice, pe drumuri care nu sunt deschise circulaţiei publice, în incinte şi în orice alte locuri, atât în timpul deplasării, cât şi în timpul staţionării vehiculului asigurat, asigurătorul RCA acordă despăgubiri până la limita de răspundere prevăzută în contractul RCA pentru:
      a) prejudiciul produs de dispozitivele sau instalaţiile cu care a fost echipat vehiculul, inclusiv pentru prejudiciul produs din cauza desprinderii accidentale a remorcii, semiremorcii ori a ataşului tractat de vehicul;
      b) prejudiciul produs din culpa conducătorului vehiculului asigurat;
      c) prejudiciul produs prin fapta lucrului, când prejudiciul îşi are cauza în însuşirile, acţiunea sau inacţiunea vehiculului, prin intermediul altui lucru antrenat de deplasarea vehiculului, prin scurgerea, risipirea ori căderea accidentală a substanţelor, materialelor sau a obiectelor transportate;
      d) prejudiciile provocate terţilor, drept consecinţă a deschiderii uşilor vehiculului, în timpul mersului sau atunci când vehiculul este oprit ori staţionează, de către pasagerii acestuia, fără asigurarea că nu se pune în pericol siguranţa deplasării celorlalţi participanţi la trafic;
      e) prejudiciile provocate terţilor, drept consecinţă a conducerii vehiculului sub influenţa băuturilor alcoolice sau a stupefiantelor.
      (4) Prevederile alin. (3) lit. b) se aplică inclusiv în cazurile în care la data accidentului conducătorul vehiculului:
      a) a condus vehiculul fără consimţământul expres sau prezumat al asiguratului;
      b) nu este titularul unui permis care atestă dreptul să conducă vehiculul respectiv;
      c) nu a respectat obligaţiile legale cu privire la starea şi siguranţa vehiculului respectiv.
      (5) Membrii familiei asiguratului, conducătorului auto sau oricărei altei persoane a cărei răspundere civilă este angajată într-un accident de vehicule şi este acoperită de asigurarea obligatorie RCA nu sunt excluşi de la beneficiul asigurării pentru propriile lor vătămări corporale.
      Neacordarea despăgubirilor
      Art. 12. —Asigurătorul RCA nu acordă despăgubiri pentru:
      a) cazurile în care proprietarul, utilizatorul sau conducătorul vehiculului vinovat nu are răspundere civilă, dacă accidentul a fost produs:
      (i) Într-un caz de forţă majoră;
      (ii) din culpa exclusivă a persoanei prejudiciate;
      (iii) din culpa exclusivă a unei terţe persoane, cu excepţia situaţiilor prevăzute la art. 11 alin. (3) lit. d);
      b) prejudiciile produse bunurilor aparţinând conducătorului vehiculului răspunzător de producerea accidentului, precum şi cele produse ca urmare a vătămării corporale sau decesului acestuia, indiferent cine solicită aceste despăgubiri;
      c) În următoarele situaţii:
      (i) prejudiciile au fost produse bunurilor aparţinând persoanelor fizice sau persoanelor juridice, dacă au fost provocate de un vehicul asigurat RCA, aflat în proprietatea ori utilizat de aceeaşi persoană fizică sau juridică şi care este condus de un prepus al aceleiaşi persoane juridice ori de o altă persoană pentru care răspunde persoana fizică sau persoana juridică;
      (ii) bunul avariat şi vehiculul asigurat fac parte din patrimoniul comun al soţilor;
      (iii) bunul avariat este utilizat de proprietarul vehiculului asigurat, care a produs dauna;
      d) prejudiciile cauzate în situaţiile în care nu se face dovada valabilităţii la data accidentului a asigurării RCA sau asigurătorul RCA nu are răspundere;
      e) partea din prejudiciu care depăşeşte limitele de răspundere stabilite prin contractul RCA, produs în unul şi acelaşi accident indiferent de numărul persoanelor prejudiciate şi de numărul persoanelor răspunzătoare de producerea prejudiciului;
      f) amenzile de orice fel şi cheltuielile penale la care ar fi obligat proprietarul, utilizatorul sau conducătorul vehiculului asigurat, răspunzător de producerea prejudiciului;
      g) cheltuielile făcute în procesul penal de proprietarul, utilizatorul sau conducătorul vehiculului asigurat, răspunzător de producerea prejudiciului, chiar dacă în cadrul procesului penal s-a soluţionat şi latura civilă;
      h) sumele pe care conducătorul vehiculului răspunzător de producerea prejudiciului este obligat să le plătească proprietarului sau utilizatorului care i-a încredinţat vehiculul asigurat, pentru avarierea ori distrugerea acestui vehicul;
      i) prejudiciile produse bunurilor transportate, dacă între proprietarul sau utilizatorul vehiculului care a produs accidentul ori conducătorul auto răspunzător şi persoanele prejudiciate a existat un raport contractual la data producerii accidentului;
      j) prejudiciile produse persoanelor sau bunurilor aflate în vehiculul cu care s-a produs accidentul, dacă asigurătorul RCA poate dovedi că persoanele prejudiciate ştiau că vehiculul respectiv era furat;
      k) prejudiciile produse de dispozitivele sau de instalaţiile montate pe vehicule, atunci când acestea sunt utilizate ca utilaje ori instalaţii de lucru, acestea constituind riscuri ale activităţii profesionale;
      l) prejudiciile produse prin accidente survenite în timpul operaţiunilor de încărcare şi de descărcare, acestea constituind riscuri ale activităţii profesionale;
      m) prejudiciile produse ca urmare a transportului de produse periculoase: radioactive, ionizante, inflamabile, explozive, corozive, combustibile, care au determinat sau au agravat producerea prejudiciului;
      n) prejudiciile cauzate prin utilizarea unui vehicul în timpul unui atac terorist sau război, dacă evenimentul are directă legătură cu respectivul atac ori război.
      Culpa comună
      Art. 13. — (1) În situaţia în care persoana prejudiciată a contribuit, din culpă, la producerea accidentului sau la mărirea prejudiciului, cel chemat să răspundă va fi ţinut răspunzător numai pentru partea din prejudiciu care îi este imputabilă. În astfel de situaţii întinderea răspunderii fiecărei persoane va fi cea constatată prin orice mijloc de probă.
      (2) În situaţia în care nu se poate stabili întinderea răspunderii fiecărei persoane, aceasta se va stabili în cote egale, în raport cu numărul părţilor implicate în accident, fiecare parte având dreptul la despăgubire în proporţia în care nu s-a făcut răspunzătoare de producerea accidentului.
      Cuantumul despăgubirilor
      Art. 14. — (1) Despăgubirile se acordă în cuantum egal cu întinderea prejudiciului până la limita maximă de răspundere a asigurătorului RCA care este egală cu cea mai mare valoare dintre limita de răspundere prevăzută în legislaţia aplicabilă şi cea prevăzută în contractul RCA, iar asigurătorul este obligat să comunice valoarea maximă de despăgubire, la cererea păgubitului sau a mandatarului acestuia, în termen de 7 zile calendaristice.
      (2) În cazul daunei totale economice, asigurătorul evaluează vehiculul avariat, printr-un sistem de evaluare specializat sau prin documente emise în condiţiile legii pentru a-i determina valoarea de piaţă din momentul premergător evenimentului. Păgubitul poate opta pentru reparare până la valoarea de piaţă a vehiculului, calculată în urma evaluării, sau pentru soluţionarea cazului ca daună totală prin plata diferenţei dintre valoarea de piaţă a vehiculului şi valoarea epavei.
      (3) Valoarea reparaţiei se stabileşte folosind sistemele de evaluare specializate sau prin documente emise în condiţiile legii în care unitatea reparatoare auto îşi poate utiliza propria valoare a orei de manoperă afişată.
      (4) Despăgubirile se acordă pentru sumele pe care asiguratul le plăteşte cu titlu de dezdăunare şi pentru cheltuielile de judecată şi/sau cheltuielile aferente în cazul soluţionării alternative a litigiului persoanelor prejudiciate prin vătămare corporală sau deces şi prin avarierea ori distrugerea de bunuri.
      (5) În caz de vătămare a integrităţii corporale sau a sănătăţii ori decesului, despăgubirile se acordă atât pentru persoanele aflate în afara vehiculului care a produs accidentul, cât şi pentru persoanele aflate în acel vehicul, cu excepţia conducătorului vehiculului din vina căruia s-a produs accidentul.
      (6) În caz de vătămare a integrităţii corporale sau a sănătăţii ori decesului altor persoane în afara conducătorului auto răspunzător de producerea accidentului, se acordă despăgubiri şi pentru prejudiciile produse soţului/soţiei sau persoanelor care se află în întreţinerea proprietarului ori conducătorului vehiculului asigurat.
      (7) În caz de vătămare a integrităţii corporale sau a sănătăţii ori decesului unei persoane ori de avariere sau distrugere de bunuri, se acordă despăgubiri dacă vehiculul care a produs accidentul este identificat şi asigurat chiar dacă autorul accidentului a rămas neidentificat.
      (8) Pentru avarierea sau distrugerea bunurilor, despăgubirile se acordă pentru bunurile aflate în afara vehiculului care a produs accidentul, iar pentru bunurile aflate în acel vehicul, numai dacă acestea nu erau transportate în baza unui raport contractual existent cu proprietarul sau cu utilizatorul vehiculului respectiv, precum şi dacă nu aparţineau proprietarului, utilizatorului ori conducătorului vehiculului răspunzător de producerea accidentului.
      (9) Despăgubirile, astfel cum sunt prevăzute la alin. (1)—(6) şi (8) se acordă şi în cazul în care conducătorul vehiculului, răspunzător de producerea accidentului, este o altă persoană decât asiguratul.
      (10) Despăgubirile se plătesc şi atunci când persoanele prejudiciate nu au domiciliul, reşedinţa sau sediul în România.
      CAPITOLUL V
      Obligaţiile asiguratului
      Notificarea asigurătorului RCA în cazul producerii unui eveniment asigurat
      Art. 15. — (1) Ca urmare a producerii unui accident de vehicule, asiguratul notifică asigurătorul RCA cu privire la aceasta în termen de 5 zile lucrătoare de la producerea accidentului.
      (2) Asiguratul furnizează asigurătorului RCA informaţii cu privire la cauzele şi împrejurările producerii accidentului şi documentele necesare instrumentării cazului.
      (3) Asiguratul înştiinţează asigurătorul RCA în termenul prevăzut la alin. (1), cu privire la faptul că:
      a) partea prejudiciată a solicitat despăgubirea de la acesta;
      b) procedurile penale sau administrative au fost îndreptate împotriva lui în legătură cu evenimentul produs şi informează asigurătorul RCA imediat cu privire la desfăşurarea acestor proceduri şi rezultatul acestora;
      c) partea prejudiciată şi-a exercitat dreptul de a fi despăgubită prin înaintarea unei cereri către o instanţă judecătorească sau către o altă autoritate, în situaţia în care contractantul află despre acest lucru;
      d) informaţiile înscrise în contractul RCA au suferit modificări intervenite în timpul derulării contractului.
      (4) Prevederile la alin. (1) şi (3) nu se aplică în situaţia în care asiguratul face dovada imposibilităţii îndeplinirii acestei obligaţii.
      (5) Neîndeplinirea de către asigurat a obligaţiilor prevăzute la alin. (1)—(3) nu limitează dreptul persoanei prejudiciate de a fi despăgubită.
      (6) Neprezentarea asiguratului la solicitarea asigurătorului nu îngrădeşte dreptul persoanei prejudiciate de a fi despăgubită.
      Informarea persoanei prejudiciate
      Art. 16. — Asiguratul transmite părţii prejudiciate, la cererea acesteia, informaţiile necesare pentru formularea pretenţiilor de despăgubire, în special:
      a) numele, prenumele şi adresa ale persoanei care a condus vehiculul asigurat în momentul producerii daunei;
      b) numele, prenumele şi adresa sau denumirea, sediul contractantului ori asiguratului vehiculului;
      c) denumirea, sediul asigurătorului RCA care a emis contractul RCA, seria şi numărul contractului RCA, precum şi numărul de înmatriculare/înregistrare al vehiculului asigurat ori numărul de identificare al acestuia.
      Constatarea amiabilă de accident
      Art. 17. — (1) Pentru evenimentele în care sunt implicate două vehicule, din care rezultă numai prejudicii materiale, asiguraţii pot informa societăţile din domeniul asigurărilor şi în baza unui formular tipizat, eliberat de către aceste societăţi, denumit în continuare constatare amiabilă de accident, în care conducătorii vehiculelor implicate consemnează informaţii privind data şi locul producerii accidentului, datele de identificare ale conducătorilor auto implicaţi, ale proprietarilor vehiculelor implicate, datele vehiculelor implicate şi ale propriilor societăţi de asigurare RCA, precum şi informaţii privind circumstanţele producerii accidentului.
      (2) Forma, dimensiunile, conţinutul şi procedurile privind utilizarea formularului tipizat sunt stabilite prin reglementări ale A.S.F., în conformitate cu prevederile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.
      CAPITOLUL VI
      Drepturile şi obligaţiile asigurătorului RCA
      Stabilirea primei de asigurare RCA și informarea asiguratului
      Art. 18. — (1) Asigurătorul calculează o primă de asigurare astfel încât să se acopere toate obligaţiile ce decurg din încheierea contractelor RCA.
      (2) Tariful de referinţă se calculează semestrial de către o societate cu expertiză recunoscută în domeniu, contractată de către A.S.F., după formula prevăzută la art. 2 pct. 24 şi se publică de către A.S.F.
      (3) În calculul tarifului de primă, asigurătorii RCA pot folosi criterii de risc, indici de încărcare, coeficienţi de majorare şi/sau corecţie ori alte instrumente de ajustare a tarifelor stabilite prin reglementari ale A.S.F.
      (4) Cheltuielile administrative şi de vânzare ale poliţei de asigurare, incluse în tariful de primă, nu pot depăşi cumulat 25% din tariful rezultat.
      (5) Pentru determinarea sumei reprezentând prima de asigurare, asigurătorul RCA poate lua în calcul istoricul daunelor plătite, în ultimii 5 ani, pentru accidente produse prin intermediul vehiculului asigurat, precum şi utilizarea unor tehnologii de tip telematics.
      (6) Criteriile de aplicare pentru sistemul bonus/malus sunt cele prevăzute în reglementările A.S.F. Clasa bonus/malus poate lua în calcul istoricul şoferului. Informaţiile privind istoricul şoferului sunt cele aflate atât în baza de date cu asigurările obligatorii de răspundere civilă auto încheiate pe teritoriul României coroborate cu cele din baza de date deţinută de către direcţia de specialitate din cadrul Ministerului Afacerilor Interne.
      (7) Asigurătorul RCA are obligaţia să informeze asiguraţii cu privire la modul de calcul al primei de asigurare.
      (8) Asigurătorii RCA şi intermediarii de asigurări RCA au obligaţia să informeze asiguraţii/contractanţii cu privire la încetarea contractului RCA şi la posibilitatea de reînnoire a acestuia, cu 30 de zile înainte de încetarea contractului RCA. Modalitatea de reînnoire a contractului RCA se stabileşte prin reglementări ale A.S.F., conform art. 43.
      (9) Asigurătorul RCA comunică A.S.F., la solicitarea acesteia, următoarele informaţii:
      a) modalitatea de stabilire a primei de asigurare;
      b) datele statistice în baza cărora este stabilită prima de asigurare;
      c) raportul actuarial care stă la baza determinării tarifului de primă;
      d) orice alte informaţii privind modalitatea de calcul al primei de asigurare.
      (10) Asigurătorul RCA eliberează asiguratului/utilizatorului, în termen de 15 zile de la înregistrarea solicitării acestuia, un certificat privind daunele înregistrate, pe parcursul ultimilor 5 ani de raporturi contractuale, sau absenţa acestor daune.
      (11) Procedura privind constatarea daunelor se stabileşte prin reglementări ale A.S.F.
      (12) Personalul care efectuează constatarea daunelor este avizat de A.S.F. pe baza certificării iniţiale şi a validării continue a competenţelor profesionale de către Institutul de Studii Financiare. Modalitatea de avizare şi înregistrare a personalului care efectuează constatarea daunelor se stabileşte prin reglementări ale A.S.F.
      Prevederi aplicabile asiguraţilor cu risc ridicat
      Art. 19. — (1) Un asigurat cu risc ridicat se poate adresa BAAR pentru formularea unei oferte de asigurare.
      (2) BAAR va formula o ofertă de asigurare calculată pornind de la tariful de referinţă şi îi va aloca acestuia un asigurător RCA în vederea încheierii contractului RCA.
      (3) Alocarea prevăzută la alin. (2) se realizează de către BAAR.
      Cererea de despăgubire
      Art. 20. — (1) Persoana prejudiciată are dreptul să înainteze cererea de despăgubire către asigurătorul RCA sau către propriul asigurător RCA în cazul decontării directe, în cazul producerii unui risc acoperit prin asigurarea RCA sau către BAAR, în cazul producerii unui risc acoperit de acesta în condiţiile prevăzute de prezenta lege.
      (2) Persoana prejudiciată are dreptul, direct sau prin mandatari, să înainteze cererea de despăgubire către asigurătorul RCA sau către propriul asigurător RCA în cazul decontării directe, în cazul producerii unui risc acoperit prin asigurarea RCA, sau către BAAR, în cazul producerii unui risc acoperit de acesta în condiţiile prevăzute de prezenta lege.
      (3) Cererea de despăgubire se poate înainta şi prin mijloace electronice.
      Soluţionarea cererii de despăgubire
      Art. 21. — (1) În termen de 30 de zile de la data înaintării cererii de despăgubire de către asigurat ori de către partea prejudiciată, asigurătorul RCA este obligat:
      a) fie să răspundă cererii părţii solicitante, formulând în scris o ofertă de despăgubire justificată, transmisă cu confirmare de primire, în cazul în care se dovedeşte răspunderea asiguratului în producerea riscurilor acoperite prin asigurarea RCA, iar prejudiciul a fost cuantificat;
      b) fie să notifice părţii prejudiciate în scris, cu confirmare de primire, motivele pentru care nu a aprobat, în totalitate sau parţial, pretenţiile de despăgubire.
      (2) Dacă în termen de 30 de zile de la depunerea cererii de despăgubire de către partea prejudiciată ori de către asigurat, asigurătorul RCA nu a notificat părţii prejudiciate respingerea pretenţiilor de despăgubire, precum şi motivele respingerii, asigurătorul RCA este obligaţia plata despăgubirii.
      (3) Deschiderea procedurii privind efectuarea investigaţiilor se face de către asigurător dacă există indicii temeinice asupra producerii evenimentului, în baza unui raport de expertiză realizat de un expert autorizat, şi dacă acesta a notificat în scris persoana prejudiciată/asiguratul, în termen de 5 zile lucrătoare de la data deschiderii dosarului de daună şi întocmirea procesului-verbal de constatare, cu privire la intenţia de a desfăşura investigaţii. Dacă în urma cercetărilor efectuate s-a constatat faptul că despăgubirea se cuvine persoanei prejudiciate, se aplică dispoziţiile art. 11 alin. (2) lit. d). Necomunicarea notificării privind intenţia de a desfăşura investigaţii în termenul de 5 zile decade asigurătorul RCA din acest drept, fiind obligat la plata despăgubirii. Rezultatul motivat al investigaţiilor se comunică părţii prejudiciate în termen de 3 zile lucrătoare de la finalizare, dar fără a depăşi termenul prevăzut la alin. (1).
      (4) Despăgubirea se plăteşte de către asigurătorul RCA în termen de 10 zile de la data acceptării ofertei de despăgubire prevăzută la alin. (1) lit. a) sau de la data la care asigurătorul RCA a primit o hotărâre judecătorească definitivă sau acordul entităţii de soluţionare a litigiului cu privire la suma de despăgubire pe care este obligat să o plătească. Documentele care stau la baza cererii de despăgubire sunt stabilite prin reglementări aleA.S.F.
      (5) Dacă asigurătorul RCA nu îşi îndeplineşte obligaţiile în termenul prevăzut la alin. (4) sau şi le îndeplineşte defectuos, inclusiv dacă diminuează nejustificat despăgubirea sau întârzie achitarea despăgubirii, acesta este obligat la plata unor penalităţi de 0,2% pe zi de întârziere calculate la nivelul sumei de despăgubire cuvenită sau la diferenţa de sumă neachitată. Plata penalităţilor se face odată cu plata despăgubirii.
      (6) În cazurile privind vătămările corporale şi daunele morale care fac obiectul unui litigiu, penalităţile şi plata acestora sunt stabilite de către instanţa judecătorească.
      Stabilirea despăgubirilor
      Art. 22. — (1) Despăgubirea se stabileşte şi se plăteşte în conformitate cu prevederile art. 14, iar în cazul stabilirii despăgubirii prin hotărâre judecătorească, drepturile persoanelor prejudiciate prin accidente produse de vehicule aflate în proprietatea persoanelor asigurate în România se exercită împotriva asigurătorului RCA, în limitele obligaţiei acestuia cu citarea obligatorie a persoanei/persoanelor răspunzătoare de producerea accidentului în calitate de intervenienti forţaţi.
      (2) Pentru prejudiciile produse bunurilor, despăgubirile se stabilesc pe baza preţurilor de referinţă pe piaţă la data producerii riscului asigurat.
      (3) Drepturile persoanelor prejudiciate prin accidente produse pe teritoriul României de vehicule aflate în proprietatea persoanelor asigurate RCA de către asigurători cu sediul în state aflate în aria de competenţă a unui birou naţional auto se exercită împotriva asigurătorului RCA prin BAAR sau prin corespondenţii desemnaţi, după caz, dacă sunt îndeplinite condiţiile prevăzute la art. 24.
      (4) În caz de vătămare a integrităţii corporale sau a sănătăţii ori de deces rezultate în urma unui accident de vehicule, stabilirea despăgubirii se realizează atât pe cale amiabilă, cât şi pe cale judecătorească.
      (5) Stabilirea despăgubirii pe cale amiabilă se realizează pe baza următoarelor criterii generale de evaluare:
      a) despăgubirile cuvenite persoanelor prejudiciate ca urmare a vătămării integrităţii corporale ori a sănătăţii persoanelor se stabilesc prin ordin comun emis de Ministerul Sănătăţii şi A.S.F., în baza punctajului comunicat de Institutul Naţional de Medicină Legală „Mina Minovici” Bucureşti;
      b) evaluarea despăgubirilor are în vedere un nivel mediu prezumat al suferinţei îndurate de persoanele prejudiciate;
      c) valoarea unui punct traumatic este egală cu dublul salariului de bază minim brut pe ţară garantat în plată de la data producerii accidentului;
      d) despăgubirile se pot ajusta în funcţie de particularităţile fiecărui caz în parte, pe bază de documente justificative;
      e) punctajul pentru suferinţele cauzate prin vătămarea integrităţii corporale ori a sănătăţii persoanelor include numai prejudiciile legate de durerile fizice; pentru prejudiciile legate de traumele psihice, persoana prejudiciată poate aduce documente în dovedirea acestora.
      (6) Stabilirea despăgubirii pe cale judecătorească se realizează pe baza probelor cu caracter medical, medico-legal, psihologic şi statistic.
      (7) Întinderea răspunderii civile delictuale a asiguratului nu poate depăşi întinderea răspunderii contractuale a asigurătorului RCA, până la atingerea limitelor de răspundere prevăzute în asigurarea RCA.
      Plata despăgubirilor
      Art. 23. — (1) Despăgubirile se plătesc de către asigurătorul RCA persoanelor fizice sau juridice prejudiciate, în contul indicat de către persoana prejudiciată sau mandatarul acesteia, în condiţiile legii.
      (2) Despăgubirile nu pot fi urmărite de creditorii asiguratului RCA.
      (3) Despăgubirile se plătesc asiguraţilor dacă aceştia dovedesc că au despăgubit persoanele prejudiciate şi despăgubirile nu urmează să fie recuperate potrivit prevederilor art. 25.
      (4) În cazul în care în drepturile persoanei prejudiciate s-a subrogat asigurătorul facultativ al acesteia, eventuala diferenţă de despăgubire dintre cea rezultată potrivit contractului de asigurare facultativă şi cea care rezultă potrivit contractului RCA rămâne pe contul contractului de asigurare facultativă, neputând fi recuperată de la asigurat, dacă despăgubirea plătită din contractul facultativ nu depăşeşte limita maximă a despăgubirii ce poate fi acordată de asigurătorul RCA pentru prejudiciile cauzate în unul şi acelaşi accident de vehicul, prevăzută de legislaţia în vigoare.
      (5) În situaţia în care părţile nu se înţeleg asupra cuantumului despăgubirii, suma care nu face obiectul litigiului este plătită de către asigurătorul RCA înainte ca acesta să se fi soluţionat prin negocieri, prin soluţionarea alternativă a litigiilor sau de către instanţa judecătorească.
      (6) În cazurile în care despăgubirile se stabilesc prin soluţionarea alternativă a litigiilor sau prin hotărâre judecătorească, asigurătorul RCA acordă despăgubiri în baza acordului rezultat în urma soluţionării alternative a litigiului sau în baza hotărârii judecătoreşti rămase definitivă.
      Reprezentantul de despăgubiri
      Art. 24. — (1) Asigurătorii RCA au obligaţia să desemneze în fiecare stat aparţinând Uniunii Europene sau parte la Acordul privind Spaţiul Economic European şi în alte state asociate Uniunii Europene şi în Confederaţia Elveţiană un reprezentant de despăgubiri pentru regularizarea prejudiciilor provocate de vehicule supuse obligaţiei de asigurare în România rezidenţilor în aceste state, cu condiţia ca accidentul să se producă pe teritoriul unui alt stat decât statul de reşedinţă al persoanei prejudiciate.
      (2) Reprezentantul de despăgubiri este împuternicit să instrumenteze cazurile de daună în numele şi în contul asigurătorului RCA şi să reprezinte asigurătorul RCA. În acest scop, reprezentantul de despăgubiri întocmeşte dosarul de daună şi ia toate măsurile necesare pentru soluţionarea cererilor de despăgubire pretinse de partea prejudiciată, pentru prejudiciile cauzate în urma unui accident de vehicule:
      a) pentru care asigurarea obligatorie RCA a fost emisă de către un asigurător RCA ori de filiala acestuia în alt stat membru decât statul în care partea prejudiciată este rezidentă sau îşi are sediul;
      b) care provine din alt stat membru decât statul în care partea prejudiciată este rezidentă sau îşi are sediul; şi
      c) pentru prejudiciul produs în alt stat membru decât cel în care partea prejudiciată este rezidentă sau îşi are sediul.
      (3) Reprezentantul de despăgubiri poate acţiona în numele mai multor asigurători RCA.
      (4) Reprezentantul de despăgubiri trebuie să fie mandatat să reprezinte asigurătorul RCA cu puteri depline, inclusiv cu drept de dispoziţie în faţa părţii prejudiciate, să i se atribuie competenţa necesară pentru a răspunde pretenţiilor de despăgubire justificate ale părţii prejudiciate şi să fie apt să examineze cazul în limba oficială a statului membru în care partea prejudiciată este rezidentă sau îşi are sediul.
      (5) Numirea unui reprezentant de despăgubiri nu exclude dreptul părţii prejudiciate de a acţiona direct împotriva persoanei care a cauzat prejudiciul sau a asigurătorului RCA al acesteia, după caz.
      (6) Asigurătorul RCA este obligat să informeze BAAR cu privire la numele şi prenumele, data naşterii şi adresa ori punctul de lucru ale reprezentantului de despăgubiri, în cazul în care acesta este reprezentat de o persoană fizică, sau cu privire la denumire şi sediu, în cazul în care este reprezentat de o persoană juridică, precum şi cu privire la toate modificările în privinţa reprezentantului, în termen de 7 zile de la numire ori de la producerea modificărilor respective.
      Dreptul asigurătorului RCA de a solicita recuperarea sumelor plătite
      Art. 25. — Asigurătorul RCA are dreptul de a recupera sumele plătite drept despăgubire de la persoana răspunzătoare de producerea prejudiciului, în următoarele situaţii:
      a) accidentul a fost produs cu intenţie;
      b) accidentul a fost produs în timpul comiterii unor fapte incriminate de dispoziţiile legale privind circulaţia pe drumurile publice ca infracţiuni săvârşite cu intenţie, chiar dacă aceste fapte nu s-au produs pe astfel de drumuri sau în timpul comiterii altor infracţiuni săvârşite cu intenţie;
      c) accidentul a fost produs în timpul când autorul infracţiunii săvârşite cu intenţie încearcă să se sustragă de la urmărire;
      d) persoana răspunzătoare de producerea prejudiciului a condus vehiculul fără consimţământul contractantului;
      e) asiguratul a refuzat în mod nejustificat îndeplinirea obligaţiilor sale împiedicând în acest fel asigurătorul RCA să desfăşoare propria investigaţie conform prevederilor art. 21 alin. (3), iar asigurătorul este în măsură să probeze că acest fapt a condus la plata nejustificată a despăgubirii.
      Decontarea directă între asigurătorii RCA
      Art. 26. — (1) Decontarea directă între asigurătorii RCA este aplicabilă la îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiţii:
      a) accidentele auto se produc pe teritoriul României;
      b) vehiculele implicate în accidentele auto sunt înmatriculate/înregistrate în România;
      c) prejudiciile sunt produse exclusiv vehiculelor;
      d) ambele vehicule implicate în accidentul auto au asigurare RCA valabilă la data evenimentului;
      e) prejudiciile exclud vătămările corporale.
      (2) Serviciul de decontare directă se ofertează obligatoriu de către asigurător, dar achiziţia acesteia este opţională de către asigurat.
      (3) Procedura de decontare directă se stabileşte prin reglementări ale A.S.F.
      (4) Decontarea directă nu afectează dreptul persoanei prejudiciate în urma unui accident auto produs de un vehicul asigurat RCA de a exercita acţiunea directă pentru recuperarea prejudiciului produs împotriva asigurătorului RCA al persoanei vinovate de producerea accidentului auto.
      CAPITOLUL VII
      Verificarea asigurării RCA
      Condiţii speciale de verificare a vehiculelor înmatriculate/înregistrate pe teritoriul României
      Art. 27. — La înmatricularea/înregistrarea în circulaţie, la efectuarea de modificări în certificatul de înmatriculare/înregistrare sau în cartea de identitate a unui vehicul şi la efectuarea verificărilor tehnice periodice este obligatorie prezentarea dovezii existenţei contractului RCA, în condiţiile prezentei legi.
      Verificarea vehiculelor înmatriculate/înregistrate
      Art. 28. — (1) Nu sunt supuse procedurii de control documentele de asigurare obligatorie de răspundere civilă auto pentru vehiculele care staţionează în mod obişnuit pe teritoriul statelor membre sau pe al celor aflate în competenţa birourilor naţionale care au semnat Acordul multilateral şi nici pentru cele care staţionează în mod obişnuit pe teritoriul unor state terţe, dacă acestea intră pe teritoriul României de pe teritoriul unui alt stat membru.
      (2) Prin excepţie de la prevederile alin. (1) controalele sunt permise dacă acestea au un caracter nesistematic, nediscriminatoriu şi nu urmăresc exclusiv verificarea asigurării RCA.
      (3) Pentru vehiculele care nu se află în situaţia prevăzută la alin. (1) este obligatorie verificarea documentelor care atestă existenţa asigurării RCA valabilă în România la punctele de control pentru trecerea frontierei de stat de către personalul poliţiei de frontieră.
      Vehicule înmatriculate în străinătate
      (4) Persoanele care nu se regăsesc în una dintre situaţiile prevăzute la art. 29 sau persoanele care la control nu pot face dovada existenţei asigurării RCA valabile sunt obligate să încheie asigurarea de frontieră prevăzută la art. 30.
      Art. 29. — Persoanele care intră pe teritoriul României cu vehicule înmatriculate sau înregistrate în afara teritoriului României se prezumă a fi asigurate, în condiţiile prezentei legi, dacă:
      a) biroul naţional auto competent în statul pe teritoriul căruia vehiculul staţionează în mod obişnuit este semnatar al Acordului multilateral;
      b) prezintă documente internaţionale de asigurare pentru prejudicii produse prin accidente de vehicule, valabile în România.
      CAPITOLUL VIII
      Asigurarea de frontieră
      Prevederi generale
      Art. 30. — (1) Asigurarea de frontieră are ca scop acoperirea prin asigurare a riscurilor de răspundere civilă pentru vehiculele care sunt înmatriculate/înregistrate într-un stat terţ care pătrund pe teritoriul României fără a avea un contract RCA valabil sau al căror contract RCA expiră pe perioada şederii în România.
      (2) Conducătorul auto al unui vehicul care este înmatriculat/înregistrat într-un alt stat, cu excepţia aceluia care deţine o Carte Verde valabilă, emisă sub autoritatea unui birou naţional competent, şi cu excepţia conducătorului auto a cărui asigurare de răspundere civilă pe teritoriul statului membru de reşedinţă este garantată de biroul naţional al acelui stat, încheie un contract de asigurare de frontieră.
      (3) Asigurarea de frontieră se încheie la data intrării vehiculului pe teritoriul României sau cel târziu la data expirării documentului internaţional de asigurare pentru prejudicii produse prin accidente de vehicule valabil în România, pentru o perioadă de 30 de zile.
      (4) Pentru vehiculele care staţionează în mod obişnuit în alte state decât cele aflate în aria de competenţă a unui birou naţional, asigurarea de frontieră se poate prelungi pe noi perioade de câte 30 de zile.
      (5) La încheierea asigurării de frontieră, în baza unei prime de asigurare, se emite conducătorului auto al vehiculului un document denumit Asigurare de frontieră RC pentru vehicule cu valabilitate în toate statele membre ale Uniunii Europene, ale Spaţiului Economic European şi în Confederaţia Elveţiană.
      Cerinţele şi riscurile acoperite
      Art. 31. — (1) Cerinţele privind forma certificatului de asigurare de frontieră sunt prevăzute prin regulamentul BAAR.
      (2) Asigurarea de frontieră acoperă prejudiciile suferite în urma unor evenimente produse în limitele teritoriale de aplicare pe perioada de valabilitate prevăzută în certificatul de asigurare de frontieră.
      (3) Asigurătorii mandataţi de BAAR exercită activitatea de încheiere a asigurării de frontieră în numele şi pe seama BAAR, pe baze contractuale.
      (4) Conducătorul vehiculului a cărui utilizare pe teritoriul României este condiţionată de încheierea asigurării de frontieră prezintă certificatul de asigurare de frontieră pentru întreaga durată de deplasare a vehiculului pe teritoriul României, după ce a expirat valabilitatea documentului internaţional de asigurare pentru prejudicii produse prin accidente de vehicule, până la ieşirea de pe teritoriul României.
      (5) Conducătorii vehiculelor care nu îşi îndeplinesc obligaţia de a încheia asigurarea de frontieră sunt sancţionaţi în conformitate cu prevederile legale aplicabile în România.
      CAPITOLUL IX
      Biroul Asigurătorilor de Autovehicule din România
      Organizarea şi funcţionarea BAAR
      Art. 32. — (1) BAAR se constituie ca asociaţie profesională, independentă şi autonomă a tuturor societăţilor de asigurare, indiferent de forma de organizare şi de statul în care îşi au sediul sodal, care, în baza legii, au dreptul să practice în România asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru prejudicii produse terţelor persoane prin accidente de vehicule.
      (2) BAAR are următoarele atribuţii:
      a) de birou naţional auto;
      b) de organism de plată a despăgubirilor, în conformitate cu prevederile art. 33;
      c) de centru de informare, în conformitate cu prevederile art. 34;
      d) de organism de compensare, în conformitate cu prevederile art. 35;
      e) de a asigura dezvoltarea şi administrarea bazei de date privind evidenţa contractelor RCA în ceea ce priveşte colectarea, administrarea, procesarea, prelucrarea, managementul calităţii şi publicarea datelor referitoare la:
      (i) poliţele de asigurare obligatorie de răspundere civilă auto;
      (ii) comportamentul de daunalitate şi de risc al proprietarilor şi utilizatorilor de vehicule aferente poliţelor RCA;
      f) de a întocmi şi publica statistici privind asigurările auto la nivel naţional şi internaţional;
      g) de a elabora şi publica analize şi studii comparative privind tarifele utilizate de asigurătorii RCA din statele membre şi alte informaţii considerate relevante pentru asigurarea RCA;
      h) de a publica statistici privind evoluţia nivelurilor despăgubirilor în cazurile de vătămare a integrităţii corporale sau a sănătăţii ori pentru deces;
      i) de a primi şi/sau furniza autorităţii competente din subordinea Ministerului Afacerilor Interne cu atribuţii de organizare şi coordonare a activităţii de evidenţă şi eliberare a certificatelor de înmatriculare şi a plăcuţelor cu numere de înmatriculare, datele referitoare la accidentele rutiere, vehiculele asigurate pentru răspundere civilă pentru pagube produse terţelor persoane prin accidente de circulaţie, în condiţiile prevăzute de art. 1 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 189/2005 pentru stabilirea unor măsuri privind vehiculele rutiere înmatriculate, aprobată cu modificări prin Legea nr. 432/2006;
      j) de alocare a asiguraţilor cu risc ridicat, în conformitate cu prevederile art. 19;
      k) publicarea pe site-ul propriu de date privind tendinţele referitoare la fluctuaţiile tarifelor utilizate de asigurătorii RCA;
      l) colectarea şi publicarea de date şi informaţii agregate privind piaţa asigurărilor auto din România, inclusiv în ceea ce priveşte volumul daunelor;
      m) publicarea pe site-ul propriu de date statistice privind tarifele practicate de unităţile reparatoare specializate în reparaţia vehiculelor.
      (3) Pentru îndeplinirea atribuţiilor de birou naţional auto, de organism de plată a despăgubirilor şi de organism de compensare, BAAR îşi constituie o structură proprie denumită Fondul naţional de protecţie, prin contribuţia tuturor membrilor, proporţional cu volumul primelor brute încasate din vânzarea contractelor RCA/Carte Verde. Disponibilul Fondului naţional de protecţie, nivelurile contribuţiilor pentru BAAR şi ale taxei de administrare a bazei de date se stabilesc prin reglementări ale A.S.F. la propunerea BAAR, astfel încât BAAR să îşi poată îndeplini în orice moment atribuţiile de birou naţional auto, de organism de plată a despăgubirilor şi de organism de compensare.
      (4) Pentru neplata la termen a sumelor cuvenite BAAR se datorează dobânzi şi penalităţi de întârziere, calculate în conformitate cu reglementările legale în vigoare, aplicabile la colectarea creanţelor bugetare. Dobânzile şi penalităţile plătite se virează în contul BAAR.
      (5) Actul prin care se constată şi se individualizează obligaţia unui asigurător de plată a contribuţiei la BAAR constituie, potrivit legii, titlu de creanţă. La data scadenţei, titlul de creanţă devine titlu executoriu, în baza căruia BAAR declanşează procedura silită de recuperare a creanţelor, conform dispoziţiilor Codului de procedură civilă.
      (6) În exercitarea atribuţiilor prevăzute la alin. (2) lit. a) şi b), BAAR despăgubeşte persoanele prejudiciate în calitate de garant al obligaţiei de despăgubire şi, după plata despăgubirii, se subrogă în drepturile acestora dobândind un drept de regres împotriva persoanei sau persoanelor responsabile pentru repararea prejudiciului, în privinţa despăgubirii plătite, a cheltuielilor legate de instrumentarea şi lichidarea pretenţiilor de despăgubire, precum şi pentru dobânda legală aferentă cheltuielilor efectuate.
      (7) BAAR încheie memorandumuri/protocoale de colaborare privind schimbul de informaţii cu autorităţile, instituţiile şi societăţile care contribuie la siguranţa circulaţiei pe drumurile publice. Pentru îndeplinirea atribuţiilor prevăzute la alin. (2) lit. a)—d) BAAR încheie acorduri cu entităţile echivalente din celelalte state.
      (8) În vederea îndeplinirii de către A.S.F. a obiectivelor privind supravegherea prudenţială BAAR furnizează, la cererea A.S.F. sau din proprie iniţiativă, date şi informaţii agregate şi/sau individuale privind asigurarea RCA.
      (9) La cererea proprietarilor de autovehicule, BAAR eliberează în termen de 15 zile calendaristice o atestare privind acţiunile de răspundere civilă ale terţilor.
      (10) Consiliul director al BAAR, criteriile care trebuie îndeplinite de către persoanele propuse pentru funcţiile de conducere, actul constitutiv, statutul şi modificările acestora, nivelurile cotizaţiilor, ale contribuţiilor pentru fond şi ale taxei de administrare a bazei de date se stabilesc de către BAAR cu avizul prealabil al A.S.F.
      (11) Bugetul de venituri şi cheltuieli al BAAR, atât cel preliminar, cât şi execuţia acestuia, se aprobă de către A.S.F.
      (12) A.S.F. exercită atribuţii de supraveghere în ceea ce priveşte competenţele BAAR prevăzute la alin. (2) lit. b)—m).
      Atribuţii ale BAAR în calitate de organism de plată a despăgubirilor
      Art. 33. — (1) În calitate de organism de plată a despăgubirilor, BAAR garantează fără a avea beneficiu de discuţiune despăgubirea persoanelor prejudiciate, rezidenţi ai statelor membre, prin accidente produse pe teritoriul României sau pe teritoriul unui alt stat membru decât statul lor de rezidenţă, prin intermediul unor vehicule sau tramvaie care staţionează în mod obişnuit pe teritoriul României sau pe teritoriul unui stat al cărui birou naţional auto nu a semnat Acordul multilateral, neasigurate RCA cu toate că, în conformitate cu prevederile legii, pentru acestea trebuia încheiată asigurarea RCA sau prin intermediul unor vehicule neidentificate, în următoarele condiţii:
      a) dacă vehiculul sau tramvaiul a fost identificat, dar nu era asigurat pentru RCA, se acordă despăgubiri atât pentru daune materiale, cât şi pentru vătămarea integrităţii corporale sau sănătăţii ori pentru deces;
      b) dacă vehiculul sau tramvaiul rămâne neidentificat, se acordă despăgubiri doar pentru vătămarea integrităţii corporale sau sănătăţii ori pentru deces; se acordă despăgubiri şi pentru daune materiale cu aplicarea unei franşize de 500 de euro în echivalent lei la cursul comunicat de Banca Naţională a României la data producerii accidentului, dacă în urma unui astfel de accident a rezultat decesul unei persoane sau s-a pricinuit integrităţii corporale sau sănătăţii unei persoane o vătămare care necesită pentru vindecare îngrijiri medicale mai mult de 60 de zile; accidentul produs de un vehicul care a rămas neidentificat este accidentul în care respectivul vehicul a intrat în coliziune directă cu persoana accidentată sau cu bunul pe care l-a avariat, după care a părăsit locul accidentului;
      c) În situaţia producerii riscului pe perioada suspendării contractului RCA, conform art. 6 alin. (6).
      (2) BAAR intervine în calitate de organism de plată a despăgubirilor şi în cazul accidentelor provocate pe teritoriul României sau pe teritoriul unui alt stat membru, prin intermediul unui vehicul neasigurat pentru RCA, exportat dintr-un alt stat membru în România, dacă accidentul se produce în termen de 30 de zile de la data acceptării exportului.
      (3) Nu pot beneficia de despăgubiri persoanele care la data producerii accidentului au posibilitatea să îşi recupereze prejudiciile suferite în baza unei asigurări facultative sau obligatorii ori în baza legii şi nici cele care au urcat de bunăvoie în vehiculul condus de către persoana vinovată pentru producerea accidentului, dacă se dovedeşte că acestea ştiau că pentru vehiculul respectiv nu era în vigoare un contract RCA.
      (4) Nicio entitate care a compensat în orice fel persoanele prejudiciate sau a oferit acestora servicii în legătură cu prejudiciile suferite, inclusiv servicii medicale, în baza unor contracte încheiate ori în baza legii, nu are dreptul să solicite de la BAAR recuperarea cheltuielilor efectuate.
      (5) Cuantumul prejudiciului suferit de persoanele prejudiciate prin accidente de vehicule produse pe teritoriul României, precum şi persoanele care pot beneficia de despăgubiri şi condiţiile de intervenţie ale BAAR în calitate de organism de plată a despăgubirilor sunt stabilite în conformitate cu prevederile prezentei legi şi ale normelor adoptate în aplicarea acesteia în vigoare în România la data producerii accidentului.
      (6) Pentru cazurile de daună care sunt soluţionate prin intermediul organismelor de compensare sau a fondurilor de garantare din statele de reşedinţă ale persoanelor păgubite sau din statele pe teritoriul cărora s-au produs accidentele, cuantumul prejudiciului este stabilit de aceste organisme, în condiţiile respectării clauzelor acordului pe care l-au încheiat cu BAAR.
      (7) BAAR nu poate plăti despăgubiri pentru prejudiciile cauzate într-un singur accident care să depăşească limitele de răspundere ale asigurătorului RCA prevăzute de legislaţia în vigoare la data producerii accidentului în România sau de legislaţia în vigoare a celorlalte state pe teritoriul cărora s-a produs accidentul, din care va fi dedusă, după caz, franşiza prevăzută prin lege.
      Atribuţii ale BAAR în calitate de centru de informare
      Art. 34. — (1) În calitate de centru de informare, BAAR are următoarele atribuţii:
      a) furnizează, la solicitarea persoanelor prejudiciate sau a centrelor de informare din celelalte state semnatare ale Acordului cu privire la schimbul de informaţii între centrele de informare, date privind:
      (i) numele şi adresa asigurătorului RCA pentru vehiculul condus de vinovatul de producerea accidentului;
      (ii) numele şi adresa reprezentantului de despăgubiri al asigurătorului RCA, emitent al contractului RCA pentru vehiculul condus de către conducătorul auto vinovat de producerea accidentului, în statul de reşedinţă al persoanei prejudiciate;
      (iii) numărul contractului RCA;
      (iv) numele şi adresa organismului autorizat să primească şi să soluţioneze cererile de despăgubire în statul de reşedinţă al persoanei prejudiciate, pentru vehiculul condus de către conducătorul auto vinovat de producerea accidentului sau pentru cazul în care persoana proprietară a vehiculului respectiv beneficiază de derogare de la obligativitatea încheierii contractului RCA;
      b) furnizează, la solicitarea persoanelor prejudiciate care prezintă un interes legitim, numele şi adresa proprietarului, ale conducătorului obişnuit sau ale utilizatorului vehiculului condus de către conducătorul auto vinovat de producerea accidentului; aceste date se pot solicita de persoana prejudiciată în mod direct sau prin intermediul centrului de informare din statul său de reşedinţă; dovada existenţei interesului legitim este în sarcina celui care face solicitarea; furnizarea acestor date se face în conformitate cu prevederile legislaţiei privind prelucrarea datelor cu caracter personal şi libera circulaţie a acestor date.
      (2) În scopul îndeplinirii atribuţiilor prevăzute la alin. (1) lit. b), BAAR are drept de acces pentru consultarea evidenţelor cu vehicule înmatriculate sau înregistrate în România administrate de autorităţile publice, în condiţii stabilite prin protocol încheiat între A.S.F., Direcţia Regim Permise de Conducere şi înmatriculare a Vehiculelor din cadrul Ministerului Afacerilor Interne şi BAAR.
      (3) Informaţiile comunicate de asigurătorul RCA conform art. 24 alin. (6) sunt transmise centrelor de informare naţionale din statele membre.
      (4) Solicitarea prevăzută la alin. (1) lit. b) se poate face de către persoana prejudiciată, în mod direct sau prin intermediul centrului de informare din statul de reşedinţă.
      (5) Furnizarea de date cu caracter personal potrivit alin. (1) lit b) se face cu respectarea dispoziţiilor Legii nr. 677/2001 pentru protecţia persoanelor cu privire la prelucrarea datelor cu caracter personal şi libera circulaţie a acestor date, cu modificările şi completările ulterioare.
      (6) BAAR nu poate prelucra datele cu caracter personal la care are acces potrivit alin. (2) În alt scop decât cel pentru care prezenta lege stabileşte dreptul de acces.
      (7) Prin protocolul prevăzut la alin. (2) se stabilesc inclusiv măsurile de natură organizatorică şi tehnică pentru asigurarea securităţii prelucrărilor de date cu caracter personal efectuate, în condiţiile legislaţiei privind protecţia datelor cu caracter personal, precum şi măsuri necesare pentru asigurarea:
      a) controlului accesului la sisteme;
      b) controlului utilizatorilor;
      c) controlului accesului la date;
      d) stabilirii profilurilor utilizatorilor în raport cu sarcinile relevante în condiţiile prezentei legi;
      e) mecanismelor necesare exercitării drepturilor de către persoana vizată;
      f) mecanismelor necesare pentru verificarea legalităţii prelucrărilor;
      g) securităţii prelucrărilor de date cu caracter personal.
      Atribuţii ale BAAR în calitate de organism de compensare
      Art. 35. — (1) În calitate de organism de compensare BAAR intervine în următoarele situaţii:
      a) dacă în termen de 3 luni de la data la care a adresat o cerere de despăgubire persoana rezidentă în România care a suferit un prejudiciu cauzat de un accident de vehicule produs pe teritoriul unui stat situat în limitele teritoriale de aplicare, cu excepţia României, sau pe teritoriul unui stat terţ al cărui birou naţional a aderat la sistemul Carte Verde, prin intermediul unui vehicul care staţionează în mod obişnuit pe teritoriul unui stat membru al Spaţiului Economic European, cu excepţia României, nu a fost despăgubită sau nu a primit un răspuns motivat de la asigurătorul RCA al vehiculului respectiv sau de la reprezentantul de despăgubiri al asigurătorului RCA în România;
      b) dacă asigurătorul RCA nu şi-a desemnat un reprezentant de despăgubire pe teritoriul României;
      c) dacă în termen de două luni de la data producerii accidentului asigurătorul RCA nu poate fi identificat.
      (2) BAAR, ca organism de compensare, nu are calitate procesuală pasivă sau de parte responsabilă civilmente în raport cu persoanele prejudiciate în urma producerii accidentelor de vehicule.
      (3) Persoanele juridice care s-au subrogat în drepturile persoanelor păgubite prin accidente produse în condiţiile prevăzute la alin. (1) lit. a) nu pot să depună cereri de despăgubire la BAAR.
      Atribuţii ale BAAR în gestionarea asigurărilor RCA aplicabile asiguratului cu risc ridicat
      Art. 36. — (1) BAAR elaborează proceduri pentru gestionarea asigurărilor RCA aplicabile asiguratului cu risc ridicat, care să cuprindă cel puţin următoarele:
      a) elaborarea de atribuţii privind gestionarea asigurărilor RCA aplicabile asiguratului cu risc ridicat către structurile proprii;
      b) modalitatea de determinare a tarifului de primă RCA propus de BAAR;
      c) modul de determinare şi publicare a factorului „N" prevăzut la art. 2 pct. 5;
      d) modalitatea formulării unei oferte de către BAAR, conţinând propunerea de tarif de primă RCA;
      e) aspectele referitoare la modalitatea de ofertare, acceptarea ofertei, precum şi alocarea contractului de asigurare RCA unui asigurător RCA.
      (2) Procedurile prevăzute la alin. (1) vor fi avizate de către adunarea generală a BAAR şi aprobate de către A.S.F.
      CAPITOLUL X
      Sancţiuni
      Contravenţii şi sancţiuni
      Art. 37. — (1) Constituie contravenţie săvârşirea următoarelor fapte:
      a) neplata integrală la termen de către asigurătorii RCA a despăgubirilor datorate din asigurarea obligatorie RCA către persoanele prejudiciate sau către asiguraţi, în condiţiile prezentei legi şi ale reglementărilor emise în temeiul art. 43;
      b) neplata la termen de către asigurătorii RCA a sumelor destinate BAAR şi a contribuţiei procentuale din valoarea primelor brute încasate aferente asigurării obligatorii RCA;
      c) nedepunerea la asigurătorii RCA de către intermediarii de asigurări a sumelor încasate cu titlu de prime de asigurare, dacă fapta nu constituie infracţiune;
      d) nerespectarea de către asigurătorii RCA a obligaţiilor prevăzute la art. 6 alin. (3), art. 11, art. 14, art. 18 alin. (1) şi (3)—(12), art. 21 alin. (1)—(5) şi art. 23 alin. (1);
      e) nerespectarea de către BAAR a prevederilor art. 32 alin. (2) lit. b)—m) şi art. 32 alin. (3), (8) şi (9);
      f) nerespectarea de către BAAR a obligaţiei privind solicitarea avizului/aprobării, conform art. 19 alin. (3), art. 32 alin. (10) şi (11) şi art. 36 alin. (2);
      g) nerespectarea obligaţiei de către asigurătorii RCA de a încheia contracte RCA cu asiguraţii cu risc ridicat în urma alocării de către BAAR conform art. 19 alin. (2);
      h) nerespectarea de către asigurători şi BAAR a prevederilor prezentei legi şi a reglementărilor A.S.F.;
      i) nerespectarea de către asigurători a interdicţiei de recuperare a diferenţei de despăgubire dintre asigurarea facultativă şi asigurarea obligatorie de răspundere civilă auto, prevăzută la art. 23 alin. (4).
      (2) Săvârşirea contravenţiilor prevăzute la alin. (1) se sancţionează astfel:
      a) faptele asigurătorilor RCA prevăzute la alin. (1) lit. a), b), d), g), h) şi i), cu avertisment scris sau, prin derogare de la prevederile art. 8 alin. (2) lit. a) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările şi completările ulterioare, cu amendă de la 50.000 lei la 500.000 lei;
      b) faptele persoanelor din conducerea asigurătorilor RCA sau ale persoanelor care deţin funcţii-cheie ori alte funcţii critice în cadrul acestora, prevăzute la alin. (1) lit. a), b), d), g), h) şi i), cu avertisment scris sau cu amendă de la 10.000 lei la 100.000 lei;
      c) faptele persoanelor din consiliul director al BAAR sau ale persoanelor care deţin funcţii de conducere în cadrul BAAR, prevăzute la alin. (1) lit e) şi f), cu avertisment scris sau cu amendă de la 10.000 lei la 100.000 lei;
      d) faptele intermediarilor în asigurări, prevăzute la alin. (1) lit. c), cu avertisment scris sau cu amendă de la 1.000 lei la 100.000 lei;
      e) faptele BAAR prevăzute la alin. (1) lit. e) şi f), cu avertisment scris sau cu amendă de la 10.000 lei la 100.000 lei.
      (3) Constatarea contravenţiilor prevăzute la alin. (1) se face de către persoanele cu atribuţii privind supravegherea şi controlul din cadrul A.S.F. Aplicarea sancţiunilor contravenţionale prevăzute la alin. (2) şi (5)—(7) se realizează de către Consiliul A.S.F. prin decizie, cu respectarea în mod corespunzător a prevederilor art 8 alin. (3), art. 39 alin. (10), art. 40 şi art. 421 din Legea nr. 32/2000, cu modificările şi completările ulterioare, art. 163 alin. (12), (16) şi (17) şi ale art. 165 din Legea nr. 237/2015, cu modificările ulterioare. Prin derogare de la art. 8 alin. (4) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările şi completările ulterioare, art. 163 alin. (16) din Legea nr. 237/2015, cu modificările ulterioare, se aplică şi pentru persoane fizice.
      (4) În funcţie de natura şi gravitatea faptei, Consiliul A.S.F. poate aplica şi alte sancţiuni contravenţionale:
      a) asigurătorilor RCA;
      b) persoanelor din conducerea asigurătorilor RCA sau persoanelor care deţin funcţii-cheie ori alte funcţii critice în cadrul acestora;
      c) intermediarilor în asigurări.
      (5) Sancţiunile contravenţionale aplicate asigurătorilor RCA potrivit alin. (4) lit. a) sunt următoarele:
      a) interzicerea temporară sau definitivă a exercitării activităţii de asigurare pentru asigurarea obligatorie RCA;
      b) retragerea autorizaţiei de funcţionare.
      (6) Sancţiunile contravenţionale aplicate persoanelor din conducerea asigurătorilor RCA sau persoanelor care deţin funcţii-cheie ori alte funcţii critice în cadrul acestora potrivit alin. (4) lit. b) sunt următoarele:
      a) interzicerea dreptului de a ocupa funcţii care necesită aprobarea A.S.F. pentru o perioadă cuprinsă între un an şi 5 ani de la comunicarea deciziei de sancţionare sau la o altă dată menţionată în mod expres în aceasta;
      b) retragerea aprobării acordate de A.S.F.
      (7) Sancţiunile contravenţionale aplicate intermediarilor în asigurări potrivit alin. (4) lit. c) sunt următoarele:
      a) interzicerea temporară sau definitivă a activităţii de intermediere în asigurări;
      b) retragerea autorizaţiei.
      (8) Sancţiunile prevăzute la alin. (5)—(7) se pot aplica în mod cumulativ cu cele prevăzute la alin. (2).
      (9) Încălcarea de către persoanele fizice sau juridice a obligaţiei de asigurare prevăzute la art. 3 şi a obligaţiilor prevăzute la art. 6 alin. (6) şi (7) constituie contravenţie şi se sancţionează cu amendă de la 1.000 lei la 2.000 lei şi cu reţinerea certificatului de înmatriculare/înregistrare a vehiculului până la prezentarea documentului privind încheierea asigurării. Constatarea şi aplicarea acestora se fac de către personalul poliţiei.
      (10) Actul emis de A.S.F. prin care se constată şi se individualizează obligaţia de plată a asigurătorilor RCA şi a persoanelor din conducerea asigurătorilor RCA sau a persoanelor care deţin funcţii-cheie ori alte funcţii critice în cadrul acestora constituie titlu de creanţă, care la data scadentei devine titlu executoriu.
      (11) În cazul constatării săvârşirii a două sau mai multe contravenţii se aplică amenda prevăzută pentru contravenţia cea mai gravă.
      (12) A.S.F. publică sancţiunile aplicate conform alin. (5)—(7) În Monitorul Oficial al României, Partea I.
      (13) Aplicarea sancţiunilor prevăzute de prezentul articol nu înlătură răspunderea materială, civilă sau penală, după caz.
      (14) Contravenţiilor prevăzute în prezentul articol le sunt aplicabile dispoziţiile Ordonanţei Guvernului nr. 2/2001, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările şi completările ulterioare, în măsura în care acestea nu sunt contrare prevederilor prezentei legi.
      (15) A.S.F. comunică de îndată Comisiei Europene următoarele:
      a) prevederile prezentului articol;
      b) modificările şi/sau completările prezentului articol.
      Infracțiuni
      Art. 38. — (1) Emiterea şi comercializarea poliţelor de asigurare RCA false sau falsificate constituie infracţiune, care se pedepseşte conform Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, cu modificările şi completările ulterioare.
      (2) Utilizarea în reparaţia vehiculelor avariate a pieselor sau ansamblelor contrafăcute şi/sau falsificate de către unităţile reparatoare auto.
      CAPITOLUL XI
      Dispoziţii tranzitorii şi finale
      Prevederi tranzitorii
      Art. 39. — (1) Actele şi faptele juridice încheiate ori, după caz, săvârşite sau produse înainte de intrarea în vigoare a prezentei legi nu pot genera alte efecte juridice decât cele prevăzute de legea în vigoare la data încheierii sau, după caz, a săvârşirii ori producerii lor.
      (2) La data intrării în vigoare a prezentei legi, actele juridice nule, anulabile sau afectate de alte cauze de ineficacitate, încheiate în temeiul Legii nr. 136/1995 privind asigurările şi reasigurările în România, cu modificările şi completările ulterioare, în temeiul Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 54/2016 privind asigurarea obligatorie de răspundere civilă auto pentru prejudicii produse terţelor persoane prin accidente de vehicule şi de tramvaie şi al normelor emise în aplicarea acestora, rămân supuse dispoziţiilor legii vechi, neputând fi considerate valabile ori, după caz, eficace potrivit dispoziţiilor prezentei legi.
      (3) Prezenta lege se aplică tuturor contractelor/poliţelor de asigurare RCA emise după data intrării în vigoare a acesteia şi în legătură cu toate prejudiciile ce se despăgubesc în baza acestora.
      (4) La data intrării în vigoare a prezentei legi, BAAR preia întregul patrimoniu al Fondului de Protecţie a Victimelor Străzii şi se va reorganiza în conformitate cu prevederile prezentei legi.
      (5) Fondul naţional de protecţie, ca structură proprie a BAAR, se va constitui din Fondul Comun Carte Verde deţinut şi administrat de BAAR şi din 95% din disponibilul care va fi preluat de la Fondul de Protecţie a Victimelor Străzii. Diferenţa de 5% din disponibilul respectiv va fi utilizată pentru cheltuielile de funcţionare ale BAAR.
      (6) De la data preluării patrimoniului de către BAAR, Fondul de Protecţie a Victimelor Străzii se va dizolva.
      Prevederi finale
      Art. 40. — (1) Unităţile de poliţie, unităţile de pompieri, unităţile medicale din cadrul sistemului medical public şi privat, medicii de familie şi celelalte autorităţi publice competente să cerceteze accidente de vehicule ori să evalueze starea de sănătate a victimelor unui astfel de eveniment, după caz, vor comunica, la cererea asigurătorilor RCA, a BAAR şi a Fondului de garantare a asiguraţilor, în termen de cel mult 30 de zile de la solicitare, informaţiile deţinute cu privire la cauzele şi împrejurările producerii riscurilor asigurate şi la prejudiciile ori vătămările provocate, în vederea stabilirii şi plăţii de către asigurătorii RCA şi de către BAAR a despăgubirilor cuvenite.
      (2) Organul de stat cu atribuţii în domeniul supravegherii, îndrumării şi controlului traficului, al cercetării şi soluţionării accidentelor de circulaţie este obligat să avizeze în termen de 48 de ore BAAR cu privire la orice accident de vehicul produs pe teritoriul României din care a rezultat vătămarea integrităţii corporale sau sănătăţii ori decesul uneia sau mai multor persoane.
      (3) Ministerul Afacerilor Interne asigură interoperabilizarea bazei de date cu informaţii privind autovehiculele înmatriculate şi informaţii referitoare la amenzi şi alte sancţiuni aplicate conducătorilor vehiculelor.
      (4) Ca urmare a administrării şi gestionării bazei de date prevăzute la art 32 alin. (2) lit. e), obligaţiile A.S.F. prevăzute de Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 189/2005, aprobată cu modificări prin Legea nr. 432/2006, sunt preluate de către BAAR.
      Legislație aplicabilă
      Art. 41. — Prezenta lege se completează cu dispoziţiile Legii nr. 287/2009 privind Codul civil, republicată, cu modificările ulterioare, cu cele ale Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, şi cu cele ale Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 189/2005, aprobată cu modificări prin Legea nr. 432/2006.
      Notificarea tarifelor
      Art. 42. —A.S.F. poate solicita asigurătorilor să notifice în prealabil majorarea tarifelor sau să supună aprobării sale prealabile majorarea acestora numai în cazul introducerii unui sistem naţional general de control al preţurilor, conform reglementărilor europene.
      Reglementări
      Art. 43. — (1) În termen de 30 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi, A.S.F. emite reglementări în aplicarea acesteia privind:
      a) elemente ale contractului RCA, inclusiv reînnoirea acestuia şi riscurile acoperite;
      b) condiţii şi criterii de autorizare a asigurătorului pentru practicarea asigurării RCA;
      c) formatul poliţei de asigurare RCA;
      d) modalitatea de constatare, evaluare a daunelor şi stabilire a despăgubirilor;
      e) condiţii de plată a despăgubirilor;
      f) facilităţi şi penalităţi aplicabile asiguraţilor;
      g) lista documentelor necesare soluţionării cererii de despăgubire;
      h) criterii de aplicare a sistemului bonus/malus;
      i) nivelul contribuţiilor şi termenele de plată către BAAR, precum şi ale taxei de administrare a bazei de date;
      j) modalitatea de avizare şi înregistrare a personalului care efectuează constatarea daunelor;
      k) asigurările RCA aplicabile asiguraţilor cu risc ridicat;
      l) modalitatea de decontare directă;
      m) criteriile de risc, indicii de încărcare, coeficienţii de majorare şi/sau corecţie ori alte instrumente utilizate în calculul tarifului de primă;
      n) alte elemente referitoare la asigurarea RCA.
      (2) Până la emiterea de către A.S.F. a reglementărilor conform prevederilor alin. (1), reglementările emise de A.S.F. În aplicarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 54/2016 şi a art. 51 din Legea nr. 32/2000, cu modificările şi completările ulterioare, se aplică în continuare, în măsura în care nu contravin prevederilor prezentei legi.
      Corelarea cu alte acte normative
      Art. 44. — În cuprinsul actelor normative, sintagma „poliţă de asigurare RCA” se înlocuieşte cu sintagma „contract RCA”, iar sintagma „Fondul de Protecţie a Victimelor Străzii” se înlocuieşte cu sintagma „Biroul Asigurătorilor de Autovehicule din România”.
      Abrogări
      Art. 45. — La data intrării în vigoare a prezentei legi se abrogă:
      a) Legea nr. 136/1995 privind asigurările şi reasigurările în România, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 303 din 30 decembrie 1995, cu modificările şi completările ulterioare;
      b) Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 54/2016 privind asigurarea obligatorie de răspundere civilă auto pentru prejudicii produse terţelor persoane prin accidente de vehicule şi de tramvaie, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 723 din 19 septembrie 2016;
      c) art. 51 şi art. 39 alin. (2) lit. j) din Legea nr. 32/2000 privind activitatea şi supravegherea intermediarilor în asigurări şi reasigurări, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 148 din 10 aprilie 2000, cu modificările şi completările ulterioare.
      Intrarea în vigoare a legii
      Art. 46. — Prezenta lege intră în vigoare la 30 de zile de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I.
      Înființarea/Preluarea unei companii de asigurări
      Art. 47. — Ministerul Finanţelor Publice, în termen de 12 luni de la intrarea în vigoare a prezentei legi, poate elabora actul normativ pentru înfiinţarea/preluarea unei companii de asigurări, cu capital de stat, în domeniul asigurărilor RCA şi altor tipuri de asigurări.
      Prezenta lege transpune prevederile Directivei 2009/103/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 16 septembrie 2009 privind asigurarea de răspundere civilă auto şi controlul obligaţiei de asigurare a acestei răspunderi, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, seria L, nr. 263 din 7 octombrie 2009, precum şi prevederile art. 21 alin. (2) şi art. 181 alin. (3) din Directiva 2009/138/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 25 noiembrie 2009 privind accesul la activitate şi desfăşurarea activităţii de asigurare şi de reasigurare (Directiva Solvabilitate II).
      Această lege a fost adoptată de Parlamentul României, cu respectarea prevederilor art. 75 şi ale art. 76 alin. (1) din Constitupa României, republicată.
      p. PREŞEDINTELE CAMEREI DEPUTAŢILOR,
      PETRU-GABRIEL VLASE
      PREŞEDINTELE SENATULUI
      CĂLIN-CONSTANTIN-ANTON POPESCU-TĂRICEANU
      Bucureşti, 31 mai 2017.
  • Recently Browsing   0 members

    No registered users viewing this page.

×
×
  • Create New...

Important Information

By using this site, you agree to our Terms of Use and Privacy Policy.