Iisus

[adimercea]

Biblia ne spune ca dragostea este eterna.Se pare ca ne lipseste la toti,incepand cu mine.Hai se meditam un pic,la ce spunea apostolul Pavel corintenilor despre dragoste.

1. Chiar dacă aş vorbi în limbi omeneşti şi îngereşti, şi n-aş avea dragoste, sunt o aramă sunătoare sau un chimval zângănitor.

2. Şi chiar dacă aş avea darul prorociei, şi aş cunoaşte toate tainele şi toată ştiinţa; chiar dacă aş avea toată credinţa aşa încât să mut şi munţii, şi n-aş avea dragoste, nu sunt nimic.

3. Şi chiar dacă mi-aş împărţi toată averea pentru hrana săracilor, chiar dacă mi-aş da trupul să fie ars, şi n-aş avea dragoste, nu-mi foloseşte la nimic.

4. Dragostea este îndelung răbdătoare, este plină de bunătate: dragostea nu pizmuieşte; dragostea nu se laudă, nu se umflă de mândrie,

5. nu se poartă necuviincios, nu caută folosul său, nu se mânie, nu se gândeşte la rău,

6. nu se bucură de nelegiuire, ci se bucură de adevăr,

7. acoperă totul, crede totul, nădăjduieşte totul, suferă totul.

8. Dragostea nu va pieri niciodată. Prorociile se vor sfârşi; limbile vor înceta; cunoştinţa va avea sfârşit.

9. Căci cunoaştem în parte, şi prorocim în parte;

10. dar când va veni ce este desăvârşit, acest „în parte” se va sfârşi.

Cine vrea dragoste mai mare sa o ceara lui Dumnezeu,pentru ca Dumnezeu este dragoste.

Ioan sau apostolul iubirii,cel ce statea la pieptul lui Isus(si cel ce a scris Apocalipsa),ne scrie

8. Cine nu iubeşte, n-a cunoscut pe Dumnezeu; pentru că Dumnezeu este dragoste.

9. Dragostea lui Dumnezeu faţă de noi s-a arătat prin faptul că Dumnezeu a trimis în lume pe singurul Său Fiu, ca noi să trăim prin El.

10. Şi dragostea stă nu în faptul că noi am iubit pe Dumnezeu, ci în faptul că El ne-a iubit pe noi, şi a trimis pe Fiul Său ca jertfă de ispăşire pentru păcatele noastre.

11. Preaiubiţilor, dacă astfel ne-a iubit Dumnezeu pe noi, trebuie să ne iubim şi noi unii pe alţii.

12. Nimeni n-a văzut vreodată pe Dumnezeu; dacă ne iubim unii pe alţii, Dumnezeu rămâne în noi, şi dragostea Lui a ajuns desăvârşită în noi.

13. Cunoaştem că rămânem în El şi că El rămâne în noi prin faptul că ne-a dat din Duhul Său.

14. Şi noi am văzut şi mărturisim că Tatăl a trimis pe Fiul ca să fie Mântuitorul lumii.

15. Cine va mărturisi că Isus este Fiul lui Dumnezeu, Dumnezeu rămâne în el, şi el în Dumnezeu.

16. Şi noi am cunoscut şi am crezut dragostea pe care o are Dumnezeu faţă de noi. Dumnezeu este dragoste; şi cine rămâne în dragoste, rămâne în Dumnezeu, şi Dumnezeu rămâne în el.

17. Cum este El, aşa suntem şi noi în lumea aceasta: astfel se face că dragostea este desăvârşită în noi, pentru ca să avem deplină încredere în ziua judecăţii.

18. În dragoste nu este frică; ci dragostea desăvârşită izgoneşte frica; pentru că frica are cu ea pedeapsa; şi cine se teme, n-a ajuns desăvârşit în dragoste.

19. Noi Îl iubim pentru că El ne-a iubit întâi.

20. Dacă zice cineva: „Eu iubesc pe Dumnezeu”, şi urăşte pe fratele său, este un mincinos; căci cine nu iubeşte pe fratele său, pe care-l vede, cum poate să iubească pe Dumnezeu, pe care nu-L vede?

21. Şi aceasta este porunca, pe care o avem de la El: cine iubeşte pe Dumnezeu, iubeşte şi pe fratele său.

Frumos,frumos,greu de infaptuit?Ne trebuie credinta.Cat de mare?Cat o samanta de mustar.Chiar asa de mica,ce sa facem suntem tarana.

14. Căci El ştie din ce suntem făcuţi; Îşi aduce aminte că suntem ţărână.

15. Omul! zilele lui sunt ca iarba, şi înfloreşte ca floarea de pe câmp.

16. Când trece un vânt peste ea, nu mai este, şi locul pe care-l cuprindea, n-o mai cunoaşte.

17. Dar bunătatea Domnului ţine în veci pentru cei ce se tem de El, şi îndurarea Lui pentru copiii copiilor lor,

Doame ajuta la toti ,sa iubim ca si Tine!

[Bruneta]

Madalin tu esti ortodox?

[arcan]

De prisos intrebarea ta...

[adimercea]

Religia oricare ar fi ea nu te mantuieste,credinta in Domnul Isus,marturisita si traita DA.

[Madalin]

Da, sunt ortodox...nu cred ca am lasat din posturile mele sa se inteleaga altceva.

[adimercea]

ortodox autentic sau pe hartie?

mergi la biserica regulat,etc,etc.

[Madalin]

Undeva intre ele mai mult cu inclinatia pe hartie.

Merg la biserica doar sa ma impartasesc si sa ma spovedesc.

Am o parere mai rezervata despre biserica ortodoxa romana , consider ca este mai mult o fabrica de facut bani decat casa Domnului , aceeasi parere o am si despre unii preoti si calugari.

Cel mai recent exemplu este "catedrala mantuirii neamului"...chiar ne trebuie o asemenea cladire cu costuri imense in conditiile in care unii credinciosii de rand nu au ce pune pe masa...cum ramane cu modestia,smerenia ? si exemplele pot continua...

Modificat 24 Februarie, 2011 de Madalin

[adimercea]

Eu merg intr-o biserica unde se vad si se aud semnele credintei cele 3 subliniate

17 Iată semnele care vor însoţi pe cei ce vor crede: în Numele Meu vor scoate draci; vor vorbi în limbi noi;18 vor lua în mână şerpi; dacă vor bea ceva de moarte, nu-i va vătăma; îşi vor pune mâinile peste bolnavi, şi bolnavii se vor însănătoşi.”

Marcu,cap16

Biserica reprezinta oamenii,credinciosii si nu cladirea in sine.

27 Religia curată şi neîntinată, înaintea lui Dumnezeu, Tatăl nostru, este să cercetăm pe orfani şi pe văduve în necazurile lor şi să ne păzim neîntinaţi de lume.

Iacov 1

E foarte important sa te impartasesti.

53 Isus le-a zis: „Adevărat, adevărat vă spun că, dacă nu mâncaţi trupul Fiului omului şi dacă nu beţi sângele Lui, n-aveţi viaţa în voi înşivă.

54 Cine mănâncă trupul Meu şi bea sângele Meu are viaţa veşnică; şi Eu îl voi învia în ziua de apoi.

55 Căci trupul Meu este cu adevărat o hrană, şi sângele Meu este cu adevărat o băutură.

56 Cine mănâncă trupul Meu şi bea sângele Meu rămâne în Mine, şi Eu rămân în el.

57 După cum Tatăl, care este viu, M-a trimis pe Mine, şi Eu trăiesc prin Tatăl, tot aşa, cine Mă mănâncă pe Mine va trăi şi el prin Mine.

Ioan 6

Biblia spune vis-a-vis de spovedanie

16 Mărturisiţi-vă unii altora păcatele şi rugaţi-vă unii pentru alţii, ca să fiţi vindecaţi. Mare putere are rugăciunea fierbinte a celui neprihănit.

Nu neaparat la un preot,si doar pacatele care te framanta.Eu imi marturisesc pacatele direct la Isus.

1 Copilaşilor, vă scriu aceste lucruri ca să nu păcătuiţi. Dar, dacă cineva a păcătuit, avem la Tatăl un Mijlocitor, pe Isus Hristos, Cel Neprihănit.

2 El este jertfa de ispăşire pentru păcatele noastre; şi nu numai pentru ale noastre, ci pentru ale întregii lumi.

1 Ioan 2

Dar poate cel mai important lucru este sa ne inchinam lui Dumnezeu si numai Lui,nu la obiecte si morti.

Matei 4:10

„Pleacă, Satano”, i-a răspuns Isus. „Căci este scris: „Domnului Dumnezeului tău să te închini şi numai Lui să-I slujeşti.”

Modificat 24 Februarie, 2011 de adimercea

[arcan]

adimercea iti reamintesc.Faci afirmatii gratuite si fara fundament.Ai afirmat aici ca ai darul vorbirii in limbi.Inainte de a mai continua cu copy/paste din propaganda voastra, astept un raspuns.Sustii ce ai spus , sau retragi ?

[adimercea]

Am darul vorbirii in limbi,este darul lui Dumnezeu,nu e meritul meu.Acest dar il au toti crestinii botezati cu Duhul Sfant.Trebuie sa crezi si sa-l ceri.

Semnul care confirma botezului cu Duhul Sfant este vorbirea in alte limbi.Asemenea s-a intamplat in ziua cinzecimii cu ucenicii lui Isus si apoi a continuat cu toti care au crezut si au cerut.

7 Ioan propovăduia şi zicea: „După mine vine Cel ce este mai puternic decât mine, căruia eu nu sunt vrednic să mă plec să-I dezleg curelele încălţămintei.

8 Eu, da, v-am botezat cu apă; dar El vă va boteza cu Duhul Sfânt.”

37 În ziua de pe urmă, care era ziua cea mare a praznicului, Isus a stat în picioare şi a strigat: „Dacă însetează cineva, să vină la Mine şi să bea.

38 Cine crede în Mine, din inima lui vor curge râuri de apă vie, cum zice Scriptura.”

39 Spunea cuvintele acestea despre Duhul pe care aveau să-L primească cei ce vor crede în El. Căci Duhul Sfânt încă nu fusese dat, fiindcă Isus nu fusese încă proslăvit.

1 În ziua Cincizecimii, erau toţi împreună în acelaşi loc.

2 Deodată, a venit din cer un sunet ca vâjâitul unui vânt puternic şi a umplut toată casa unde şedeau ei.

3 Nişte limbi ca de foc au fost văzute împărţindu-se printre ei şi s-au aşezat câte una pe fiecare din ei.

4 Şi toţi s-au umplut de Duh Sfânt şi au început să vorbească în alte limbi, după cum le dădea Duhul să vorbească.

37 După ce au auzit aceste cuvinte, ei au rămas străpunşi în inimă şi au zis lui Petru şi celorlalţi apostoli: „Fraţilor, ce să facem?”

38 „Pocăiţi-vă”, le-a zis Petru, „şi fiecare din voi să fie botezat în Numele lui Isus Hristos, spre iertarea păcatelor voastre; apoi veţi primi darul Sfântului Duh.

45 Toţi credincioşii tăiaţi împrejur care veniseră cu Petru au rămas uimiţi când au văzut că darul Duhului Sfânt s-a vărsat şi peste Neamuri.

46 Căci îi auzeau vorbind în limbi şi mărind pe Dumnezeu. Atunci Petru a zis:

47 „Se poate opri apa ca să nu fie botezaţi aceştia care au primit Duhul Sfânt ca şi noi?”

1 Pe când era Apolo în Corint, Pavel, după ce a trecut prin ţinuturile de sus ale Asiei, a ajuns la Efes. Aici a întâlnit pe câţiva ucenici

2 şi le-a zis: „Aţi primit voi Duhul Sfânt când aţi crezut?” Ei i-au răspuns: „Nici n-am auzit măcar că a fost dat un Duh Sfânt.”

3 „Dar cu ce botez aţi fost botezaţi?”, le-a zis el. Şi ei au răspuns: „Cu botezul lui Ioan.”

4 Atunci Pavel a zis: „Ioan a botezat cu botezul pocăinţei şi spunea norodului să creadă în Cel ce venea după el, adică în Isus.”

5 Când au auzit ei aceste vorbe, au fost botezaţi în Numele Domnului Isus.

6 Când şi-a pus Pavel mâinile peste ei, Duhul Sfânt S-a coborât peste ei, şi vorbeau în alte limbi şi proroceau.

5 Căci Ioan a botezat cu apă, dar voi, nu după multe zile, veţi fi botezaţi cu Duhul Sfânt.”

8 Ci voi veţi primi o putere, când Se va coborî Duhul Sfânt peste voi, şi-Mi veţi fi martori în Ierusalim, în toată Iudeea, în Samaria şi până la marginile pământului.”

Cateva versete care ne arata despre botezul cu Duhul Sfant care este voia lui Isus.Daca botezul in apa este voia omului care alege sa marturisesca credinta in Isus si sa se boteze,botezul cu Duhul Sfant il primesc oamenii pe care Dumnezeu doreste.

Botezul cu Duhul Sfant este pentru toti care cred si cer,eu am auziy ca au primit botezul cu Duhul Sfant,penticostali,carismatici,baptisti,catolici,orodoxi din oastea Domnului.

Cere si ti se va da.

Am un coleg de serviciul(ortodox) foarte interesat sa primeasca acest botez cu Duhul Sfant.

[Fairytale]

Sigur ca oi avea darul vorbirii in limbi.

Or fi 44 de limbi. Oi fi baut ieri 44 de pahare, ca a fost Dragobetele, iar acum vorbesti in 44 de limbi.

Deci, tu insirui toare versetele alea, apoi la sfarsit scrii ceva ce anuleaza tot ce ai scris tu pe forumul asta : "Am un coleg de serviciul(ortodox) foarte interesat sa primeasca acest botez cu Duhul Sfant."

Asta este credinta ta? Tu incerci sa convingi pentru a obtine cat mai multi adepti? Deci tu te folosesti de forum pentru a cauta adepti.

Tu nu ai leac.

[Bruneta]

Arcan, nu intru in polemici cu oameni ce au viziuni misogine....intrebarea nu iti era adresata

[arcan]

Poate ca ai avea de invatat ceva de la mine.Sau poate ca eu de la tine.Caracterizarea dupa doua cuvinte nu cred ca e binevenita.

Tu ce zici ?

[adimercea]

Ce avantaj credeti ca am aici pe pamant daca va vorbesc despre invatatura lui Isus,nu uitati crestin vine de la Hristos adica cei ce cred in El,si daca spui ca crezi dar nu urmezi invatatura Sa lasata apostolilor pentru a o imprastia pe tot pamantul cum te numesti eu zic mincinos dar e parerea mea.Tot ce scriu eu aici este din Biblie nu e credinta penticostala este credinta traita si aratata de apostolii lui Isus.Daca veti citi Noul Testament va veti convinge singuri.

Ioan 14:15

Dacă Mă iubiţi, veţi păzi poruncile Mele.

Ioan 14:21

Cine are poruncile Mele şi le păzeşte acela Mă iubeşte; şi cine Mă iubeşte va fi iubit de Tatăl Meu. Eu îl voi iubi şi Mă voi arăta lui.”

Ioan 14:23

Drept răspuns, Isus i-a zis: „Dacă Mă iubeşte cineva, va păzi Cuvântul Meu, şi Tatăl Meu îl va iubi. Noi vom veni la el şi vom locui împreună cu el.

Ioan 14:24

Cine nu Mă iubeşte nu păzeşte cuvintele Mele. Şi Cuvântul pe care-l auziţi nu este al Meu, ci al Tatălui, care M-a trimis.

Eu nu va spuns sa va schimbati religia ci sa cititi Biblia si sa va rugati si ce va spune Dumnezeu aceea sa faceti..Si eu trebuie sa fac la fel daca imi doresc binele.

Modificat 25 Februarie, 2011 de adimercea

[Fairytale]

Degeaba ti-ai convins tu colegul daca nu l-ai convins pe Traian Igas sa se converteasca.

Adimercea, tare ma bate un gand...Cum discuti tu cu cei ce incalca legea? Le iei declaratie sau le spui povesti?

[adimercea]

Lucrez la Afis.

Eu nu am convins pe nimeni si nici nu imi doresc.Orice om ajunge sa doreasca sa se schimbe cand realiaza cu adevarat ce a facut Isus,fiul lui Dumnezeu pentru noi.Nu poti sta nepasator,indiferent fata de ceea ce a facut Dumnezeu pentru noi.A citit Biblia si Dumnezeul viu i-a vorbit si a inteles si acceptat sa faca ceea ce Dumnezeu ne spune sa facem.Facem multe in viata nostra si credem ca facand asa suntem pe placul lui Dumnezeu(folosind informatii mostenite dar neverificate) citind Biblia descoperim ceea ce ne cere Dumnezeu si facand aceste lucruri suntem pe placul lui Dumnezeu si atunci primim binecuvantarea sa aici si viata eterna in cer.Dar ce Dumnezeu avem unul plin de dragoste care s-a

jerfit singurul Fiu pentru noi,prin jerfa Sa avem iertare de pacate,prin ranile Lui avem vindecare,in numele Lui avem eliberare,biruinta impotriva lui satan si slujitorii lui.Avem un Dumnezeu mare care vrea sa-l slujim cu inima intrega,deschisa si nu de forma infaptuind ritualuri fara sens care nu sunt pe placul sau.

Nu ati intes ca botezul cu Duhul Sfant este o promisiune pentru toti oamenii indiferent de confesiune trebuie doar sa crezi in Isus si sa ceri.

In ziua cinzecimii cei prezenti in Ierusalim in prejma ucenicilor lui Isus au vazut si auzit aceasta manifestare neobisnuita,divina a botezului cu Duhul Sfant si au inteles ca Dumnezeu le-a vorbit din vechime despre acest lucru si astfel au crezut in Dumnezeu si au intrebat pe ucenici ce trebuie sa faca

1 În ziua Cincizecimii, erau toţi împreună în acelaşi loc.

2 Deodată, a venit din cer un sunet ca vâjâitul unui vânt puternic şi a umplut toată casa unde şedeau ei.

3 Nişte limbi ca de foc au fost văzute împărţindu-se printre ei şi s-au aşezat câte una pe fiecare din ei.

4 Şi toţi s-au umplut de Duh Sfânt şi au început să vorbească în alte limbi, după cum le dădea Duhul să vorbească.

5 Şi se aflau atunci în Ierusalim iudei, oameni cucernici din toate neamurile care sunt sub cer.

6 Când s-a auzit sunetul acela, mulţimea s-a adunat şi a rămas încremenită; pentru că fiecare îi auzea vorbind în limba lui.

7 Toţi se mirau, se minunau şi ziceau unii către alţii: „Toţi aceştia care vorbesc nu sunt galileeni?

8 Cum, dar, îi auzim vorbind fiecăruia din noi în limba noastră, în care ne-am născut?

9 Parţi, mezi, elamiţi, locuitori din Mesopotamia, Iudeea, Capadocia, Pont, Asia,

10 Frigia, Pamfilia, Egipt, părţile Libiei dinspre Cirena, oaspeţi din Roma, iudei sau prozeliţi,

11 cretani şi arabi, îi auzim vorbind în limbile noastre lucrurile minunate ale lui Dumnezeu!”

12 Toţi erau uimiţi, nu ştiau ce să creadă şi ziceau unii către alţii: „Ce vrea să zică aceasta?”

13 Dar alţii îşi băteau joc şi ziceau: „Sunt plini de must!”

14 Atunci Petru s-a sculat în picioare, cu cei unsprezece, a ridicat glasul şi le-a zis: „Bărbaţi iudei şi voi toţi cei care locuiţi în Ierusalim, să ştiţi lucrul acesta şi ascultaţi cuvintele mele!

15 Oamenii aceştia nu sunt beţi, cum vă închipuiţi voi, căci nu este decât al treilea ceas din zi.

16 Ci aceasta este ce a fost spus prin prorocul Ioel:

17 „În zilele de pe urmă, zice Dumnezeu, voi turna din Duhul Meu peste orice făptură; feciorii voştri şi fetele voastre vor proroci, tinerii voştri vor avea vedenii, şi bătrânii voştri vor visa vise!

18 Da, chiar şi peste robii Mei şi peste roabele Mele voi turna, în zilele acelea, din Duhul Meu şi vor proroci.

37 După ce au auzit aceste cuvinte, ei au rămas străpunşi în inimă şi au zis lui Petru şi celorlalţi apostoli: „Fraţilor, ce să facem?”

38 „Pocăiţi-vă”, le-a zis Petru, „şi fiecare din voi să fie botezat în Numele lui Isus Hristos, spre iertarea păcatelor voastre; apoi veţi primi darul Sfântului Duh.

39 Căci făgăduinţa aceasta este pentru voi, pentru copiii voştri şi pentru toţi cei ce sunt departe acum, în oricât de mare număr îi va chema Domnul Dumnezeul nostru.”

Faptele apostolilor,cap.2

Petru aici subliniaza trei conditii ale mantuirii-pocainta,botez in apa,botez cu Duhul Sfant

Dumnezeu sa ne ajute pe toti sa facem voia Sa!

vizionati pe youtube

marturii crestine politist de la blestem la viata -marturia intoarcerii mele la Dumnezeu

Modificat 27 Februarie, 2011 de adimercea

[Fairytale]

Poti sa porti o discutie fara citate biblice?

Te invit sa dezbatem problema asta cu seriozitate.

Accepti sau nu.

De ce este mai puternic,pentru tine, baptismul decat ortodoxismul?

De ce ai renuntat la ortodoxism pentru baptism?

Cum vezi tu ortodoxismul acum si cum il vedeai inainte?

Modificat 27 Februarie, 2011 de angelfire

[arcan]

Si mai ales, dovezi in sustinerea afirmatiei ca are darul vorbirii in limbi...

[adimercea]

angelfire

Poti sa porti o discutie fara citate biblice?

adimercea

Nu pot fara citate pentru ca, credinta crestina are la baza Cuvantul lui Dumnezeu (in special Noul Testament).Mie personal si milioanelor de oameni acest Cuvant a lui Dumnezeu(Biblia)ne-a schimbat viata pentru ca este un cuvant viu si are acesta putere.

angelfire

Te invit sa dezbatem problema asta cu seriozitate.

adimercea

Crede-ma ca nu imi permit sa vorbesc despre Dumnezeu numai serios.

Accepti sau nu.

adimercea

Accept cu placere orice discutie dar trebuie sa avem in numitor comun si ceva la baza.Numitorul comun este Isus fiul lui Dumnezeu,Dumnezeu ca trinitate Tatal,Isus,Duhul Sfant si Cuvantul lui Dumnezeu Biblia un adevar absolut)

angelfire

De ce este mai puternic,pentru tine, penticostalismul decat ortodoxismul?

adimercea

Eu sunt membru la o biserica penticostala(pentru mine penticostal inseamna doar botezat cu Duhul Sfant,asemenea a fost botezat cu Duhul Sfant,Isus,ucenicii sai,primii crestini si milioane de oameni dupa aceea cu conditia sa fi crezut si cerut).Aici nu e vorba de putere ci de acuratete penticostali accepta invatatura lui Isus a apostolilor a primilor crestini,invataturi referitoare la pocainta,botez in apa adult ,botez cu Duhul Sfant si o viata curata(ferindu-te sa pacatuiesti)

Un crestin adevarat se inchina numai lui Dumnezeu orice inchinare la obiecte(cruci,statui,etc) sau sfinti (oameni morti,moaste,etc) este de fapt o inchinare la satan.(intru-cat acesta este voia lui satan sa nu te inchini unui Dumnezeu viu si omniprezent ci sa te inchini la altceva,pe Dumnezeu nu-l poate substitui nimic si nimeni)

angelfire

De ce ai renuntat la ortodoxism pentru penticostal?

Primul lucru care m-a facut sa renunt a fost botezul in apa,apoi inchinarea la icoane,cultul mortilor lucruri condamnate de Dumnezeu in Biblie.Dumnezeu ne cere alte lucruri dacat ritualuri de forma.Citind Biblia a descoperit ca viata mea nu este dupa Cuvantul lui Dumnezeu ci dupa ceva invataturi care erau in contradictie cu Biblia dar invatate in biserica ortodoxa.

angelfire

Cum vezi tu ortodoxismul acum si cum il vedeai inainte?

adimercea

Acum vad ortodoxismul ca o religie moarta si o inchinare la satan inainte credeam ca este ok pentru ca nu cunosteam Scriptura si chiar daca stiam ceva nu vroiam sa o aplic in viata mea.

arcan

Si mai ales, dovezi in sustinerea afirmatiei ca are darul vorbirii in limbi...

adimercea

Daca vei cauta pe youtube vei vedea cam ce inseamna dar sigur nu vei intelege si nu vei accepta ca este ceva real ca este darul lui Dumnezeu,promisiunea lui Dumnezeu ceva iesit din comun deci divin.

Sunt afirmatii dure dar in conformiate cu Biblia.Consultati Biblia si straduiti-va sa o impliniti in viata dvs.daca va doriti binele.

Cred ca marturiile mele de pe youtube va fac sa intelegeti mai bine va rog sa le urmariti pana la capat.

Stiu ca v-am suparat si supar mereu dar intentia mea clara declarata este sa va indrept privirile spre Isus,Dumnezeu si voia sa relevata in Biblie.

La fel am avut si eu un om care mi-a indreptat privirile spre Biblie atunci ii eram ostil acum ii multumesc si ii sunt indatorat cu viata etrna.

Doamen ajuta la toti!

[Fairytale]

Eu sunt socata.

Dumnezeu sa te ierte si sa te ajute pe tine,

Esti posedat, Doamne iarta-ma.

Modificat 27 Februarie, 2011 de angelfire

[Fairytale]

http://www.crestinortodox.ro/secte-culte/cultul-penticostal-72856.html

Adimercea esti adeptul unui cult.Asta inseamna ca tu nu ai religie. Esti un "apatrid".

Si totusi, cand omul moare, cine ii face slujba? E inmormantat in alt cimitir?

Aveti cimitire separate?Cum se oficiaza slujba de inmormantare?

Ca pe-aici, cand moare un penticostal, parintele crestin ortodox ii face slujba in Biserica ortodoxa si este ingropat in cimitir ortodox cu cruce la mormant.

[arcan]

Cred ca aici se potriveste vorba ,,Mare e gradina Ta Doamne,,

[adimercea]

Vad ca va intereseaza ce se va intampla cu trupul care este supus putrezirii si nu va preocupati de suflet care este nemuritor.Eu m-am asigurat sufletul prin credinta in jerfa lui Isus.Nu va intereseaza care este voia lui Dumnezeu in viata dvs.sunteti mai preocupati de ritualuri invechite care nu sunt dupa voia lui Dumnezeu.Eu am hotarat sa-mi conduc viata dupa Scriptura un special Noul Testament si nu dupa obiceiuri si traditii religioase.Nu sun impotriva traditilor si obiceiurile dar acesta tine de cultura unui popor si nu de credinta in Dumnezeul viu si omniprezent.Eu va indemn sa cititi Noul Testament ca sa intelegeti ce Isus a invatat pe apostoli si ce apostolii au trimis mai departe pentru ca acesta inseamna crestinism si nu ritualuri moarte care sunt impotriva voi lui Dumnezeu.

Epistola către Evrei

Capitolul 11

1 Şi credinţa este o încredere neclintită în lucrurile nădăjduite, o puternică încredinţare despre lucrurile care nu se văd.

2 Pentru că, prin aceasta, cei din vechime au căpătat o bună mărturie.

3 Prin credinţă pricepem că lumea a fost făcută prin Cuvântul lui Dumnezeu, aşa că tot ce se vede n-a fost făcut din lucruri care se văd.

4 Prin credinţă a adus Abel lui Dumnezeu o jertfă mai bună decât Cain. Prin ea a căpătat el mărturia că este neprihănit, căci Dumnezeu a primit darurile lui. Şi prin ea vorbeşte el încă, măcar că este mort.

5 Prin credinţă a fost mutat Enoh de pe pământ, ca să nu vadă moartea. Şi n-a mai fost găsit, pentru că Dumnezeu îl mutase. Căci înainte de mutarea lui, primise mărturia că este plăcut lui Dumnezeu.

6 Şi, fără credinţă, este cu neputinţă să fim plăcuţi Lui! Căci cine se apropie de Dumnezeu trebuie să creadă că El este şi că răsplăteşte pe cei ce-L caută.

7 Prin credinţă Noe, când a fost înştiinţat de Dumnezeu despre lucruri care încă nu se vedeau, şi, plin de o teamă sfântă, a făcut un chivot ca să-şi scape casa; prin ea, el a osândit lumea şi a ajuns moştenitor al neprihănirii care se capătă prin credinţă.

8 Prin credinţă Avraam, când a fost chemat să plece într-un loc pe care avea să-l ia ca moştenire, a ascultat şi a plecat fără să ştie unde se duce.

9 Prin credinţă a venit şi s-a aşezat el în ţara făgăduinţei, ca într-o ţară care nu era a lui, şi a locuit în corturi, ca şi Isaac şi Iacov, care erau împreună-moştenitori cu el ai aceleiaşi făgăduinţe.

10 Căci el aştepta cetatea care are temelii tari, al cărei meşter şi ziditor este Dumnezeu.

11 Prin credinţă şi Sara, cu toată vârsta ei trecută, a primit putere să zămislească, fiindcă a crezut în credincioşia Celui ce-i făgăduise.

12 De aceea, dintr-un singur om, şi încă un om aproape mort, s-a născut o sămânţă în mare număr, ca stelele cerului, ca nisipul de pe malul mării, care nu se poate număra.

13 În credinţă au murit toţi aceştia, fără să fi căpătat lucrurile făgăduite; ci doar le-au văzut şi le-au urat de bine de departe, mărturisind că sunt străini şi călători pe pământ.

14 Cei ce vorbesc în felul acesta arată desluşit că sunt în căutarea unei patrii.

15 Dacă ar fi avut în vedere pe aceea din care ieşiseră, negreşit că ar fi avut vreme să se întoarcă în ea.

16 Dar doreau o patrie mai bună, adică o patrie cerească. De aceea lui Dumnezeu nu-I este ruşine să Se numească Dumnezeul lor, căci le-a pregătit o cetate.

17 Prin credinţă a adus Avraam jertfă pe Isaac, când a fost pus la încercare: el, care primise făgăduinţele cu bucurie, a adus jertfă pe singurul lui fiu!

18 El căruia i se spusese: „În Isaac vei avea o sămânţă care-ţi va purta numele!”

19 Căci se gândea că Dumnezeu poate să învie chiar şi din morţi; şi, drept vorbind, ca înviat din morţi l-a primit înapoi.

20 Prin credinţă a dat Isaac lui Iacov şi Esau o binecuvântare care avea în vedere lucrurile viitoare.

21 Prin credinţă Iacov, când a murit, a binecuvântat pe fiecare din fiii lui Iosif şi „s-a închinat, rezemat pe vârful toiagului său.”

22 Prin credinţă a pomenit Iosif, când i s-a apropiat sfârşitul, de ieşirea fiilor lui Israel din Egipt şi a dat porunci cu privire la oasele sale.

23 Prin credinţă a fost ascuns Moise trei luni de părinţii lui când s-a născut: pentru că vedeau că era frumos copilul şi nu s-au lăsat înspăimântaţi de porunca împăratului.

24 Prin credinţă Moise, când s-a făcut mare, n-a vrut să fie numit fiul fiicei lui faraon,

25 ci a vrut mai bine să sufere împreună cu poporul lui Dumnezeu decât să se bucure de plăcerile de o clipă ale păcatului.

26 El socotea ocara lui Hristos ca o mai mare bogăţie decât comorile Egiptului, pentru că avea ochii pironiţi spre răsplătire.

27 Prin credinţă a părăsit el Egiptul, fără să se teamă de mânia împăratului; pentru că a rămas neclintit, ca şi cum ar fi văzut pe Cel ce este nevăzut.

28 Prin credinţă a prăznuit el Paştile şi a făcut stropirea sângelui, pentru ca nimicitorul celor întâi născuţi să nu se atingă de ei.

29 Prin credinţă au trecut ei Marea Roşie ca pe uscat, pe când egiptenii, care au încercat s-o treacă, au fost înghiţiţi.

30 Prin credinţă au căzut zidurile Ierihonului, după ce au fost ocolite şapte zile.

31 Prin credinţă n-a pierit curva Rahav împreună cu cei răzvrătiţi, pentru că găzduise iscoadele cu bunăvoinţă.

32 Şi ce voi mai zice? Căci nu mi-ar ajunge vremea, dacă aş vrea să vorbesc de Ghedeon, de Barac, de Samson, de Ieftaie, de David, de Samuel şi de proroci!

33 Prin credinţă au cucerit ei împărăţii, au făcut dreptate, au căpătat făgăduinţe, au astupat gurile leilor,

34 au stins puterea focului, au scăpat de ascuţişul sabiei, s-au vindecat de boli, au fost viteji în războaie, au pus pe fugă oştirile vrăjmaşe.

35 Femeile şi-au primit înapoi pe morţii lor înviaţi; unii, ca să dobândească o înviere mai bună, n-au vrut să primească izbăvirea care li se dădea, şi au fost chinuiţi.

36 Alţii au suferit batjocuri, bătăi, lanţuri şi închisoare;

37 au fost ucişi cu pietre, tăiaţi în două cu ferăstrăul, chinuiţi; au murit ucişi de sabie, au pribegit îmbrăcaţi cu cojoace şi în piei de capre, lipsiţi de toate, prigoniţi, munciţi –

38 ei, de care lumea nu era vrednică – au rătăcit prin pustiuri, prin munţi, prin peşteri şi prin crăpăturile pământului.

39 Toţi aceştia, măcar că au fost lăudaţi pentru credinţa lor, totuşi n-au primit ce le fusese făgăduit;

40 pentru că Dumnezeu avea în vedere ceva mai bun pentru noi, ca să n-ajungă ei la desăvârşire fără noi.

Mantuirea este prin credinta dar credinta vie te determina sa faci fapte vrednice de numele crestin.

[Fairytale]

Exista si trupuri ce nu putrezesc.

S-a născut pe la 1206 în cetatea Târnovo, din sudul Dunării. Părinţii ei erau creştini şi se ocupau cu agricultura. Mama fecioarei era de neam valah, fiind o fire evlavioasă şi temătoare de Dumnezeu, mergând adesea la slujbele bisericeşti, ascultând cu luare aminte cuvintele Scripturii şi străduindu-se să fie o împlinitoare a lor. Astfel, copila Filofteia a primit o aleasă educaţie religioasă, fiind nelipsită de lângă mama ei la slujbele bisericeşti şi la celelalte fapte creştine, cu precădere cultivându-şi virtutea milosteniei.

Tatăl fecioarei se îndeletnicea cu plugăria şi avea şi el credinţa creştină, dar această credinţă era nelucrătoare. Grijile acestei lumi, precum şi deşertăciunile vieţii i-au înţelenit sufletul, aşa că binefacerile şi milosteniile făcute de Filofteia le socotea o pagubă, adeseori certând-o şi chiar bătând-o.

Când copila a ajuns la vârsta fecioriei, mama ei s-a mutat la Domnul, astfel că Filofteia a rămas în grija tatălui. Acesta s-a recăsătorit cu o femeie străină de credinţa creştină. Datorită acestui fapt, ea a ajuns să o urască de moarte pe nevinovata fecioară, pornindu-se împotriva ei cu mânie şi răutate, cu chinuiri şi cu bătăi, căutând, asemenea Irodiadei, vreme potrivită pentru a o învrăjbi şi mai mult cu tatăl ei.

Între multele îndatoriri pe care mama vitregă le dăduse fecioarei, se afla şi aceea de a duce tatălui său hrană la câmp. Pe drumul spre ţarina unde lucra tatăl ei, adeseori îi ieşeau înainte oameni săraci, care o ştiau milostivă, şi pe care o rugau să-i miluiască şi pe dânşii. Copila, văzându-i în ce stare se aflau, se înduioşa, şi neavând cu ce să-i miluiască, le dădea din mâncarea tatălui său. Întâmplându-se acest lucru de mai multe ori, tatăl copilei rămânea fără hrană îndestulată. Întrebându-şi soţia ce se întâmplă cu bucatele, aceasta i-a răspuns că ea îi dă cele trebuincioase, dar că poate Filofteia împarte mâncarea la săraci, după cum îi ştia obiceiul.

Auzind aceasta, tatăl copilei şi-a pus în gând să o urmărească. Aşa a putut vedea cum Filofteia împărţea săracilor din mâncarea pe care trebuia să o ducă tatălui. Dar, în loc să se bucure de buna deprindere a fetei, s-a pornit cu mânie asupra ei, şi scoţând de la brâu barda pe care o avea asupra sa, a aruncat-o asupra ei, rănind-o grav la picior. Prin rană, sângele a început să curgă şiroaie, astfel că datorită pierderii de sânge, copila, în vârstă de numai 12 ani, şi-a dat viaţa în mâinile Domnului.

Înspăimântându-se de fapta pe care o făcuse, nevrednicul tată, care se făcuse ucigaşul propriei fiice, s-a gândit să o ridice pentru a o înmormânta. dar Dumnezeu, care nu lasă nerăsplătite nevoinţele robilor săi, a îngreuiat trupul tinerei fecioare aşa de mult, încât nimeni nu a putut să o ridice. Nedumerit, tatăl a alergat în cetate, la episcop, unde a povestit toată întâmplarea, şi cum trupul fecioarei se află îngreuiat pe pământ, slăvit de Dumnezeu cu cerească lumină. Venind episcopul cu mai marii cetăţii, cu clerici şi cu mulţime de credincioşi, la locul unde se afla trupul fecioarei, au înălţat rugăciuni către Dumnezeu şi au vrut să ridice trupul fecioarei, pentru a fi aşezat cu cinste în catedrala cetăţii. Nu au putut însă să mişte trupul fecioarei, drept pentru care s-au minunat şi mai tare de această aleasă a lui Dumnezeu.

În cele din urmă au înţeles că nu este voia Sfintei ca să fie dusă în cetate, şi astfel au început să spună numele diferitelor cetăţi, biserici şi mânăstiri din dreapta şi stânga Dunării. Când au rostit numele bisericii cu hramul Sfântul Nicolae de la Curtea de Argeş, trupul sfintei s-a arătat imediat mai uşor şi decât era în mod firesc. Fiind înştiinţat voievodul Radu Negru despre voia Sfintei, acesta a venit în grabă, cu evlavie, la Dunăre, înconjurat fiind de vlădici, clerici şi mult popor, unde au întâmpinat sfintele moaşte ale fecioarei, după care le-au aşezat în acea biserică din Curtea de Argeş.

În anul 1517, domnitorul Neagoe Basarab ctitoreşte mânăstirea Curtea de Argeş, unde se mută şi moaştele Sfintei, rămânând acolo până astăzi, ca loc de pelerinaj şi de închinare. Astfel, sfintele moaşte ale Sfintei Muceniţe Filofteia-Fecioara au devenit pentru ţara noastră o binecuvântare a lui Dumnezeu, iar pentru poporul român, izvor nesecat de binefaceri, de 8 veacuri ea ocrotind Curtea de Argeş şi pe credincioşii ortodocşi. - www.univ-ovidius.ro

[adimercea]

Eu stiu ca numai Dumnezeul viu si atotputernic are grija de toate si de tot universul daca dvs.credeti ca vreun om mort s-a transformat in Dumnezeu sau are puterea lui Dumnezeu eu am o credinta crestina de la Hristos cel ce este viu in veacul veacurilor si care face totul dupa cum ne-a promis si ne-a lasat scris in Scriptura.Aceasta mare greseala au facut-o si evrei s-au inchinat la lucruri confectionate de mainile lor si au atribuit puterile lui Dumnezeu la obiecte in care nu este viata iar judecata lui Dumnezeu a venit peste ei nu cred sa fie un popor care a suferit asa de mult si este poporul ales de Dumnezeu dar care a intors spatele lui Dumnezeu si au ales sa slujeasca la idoli.Eu pot sa va arat unde sa va uitati in rest tine de fiecare cum isi traieste viata.

Epistola lui Pavel către Romani

Capitolul 1

1 Pavel, rob al lui Isus Hristos, chemat să fie apostol, pus deoparte ca să vestească Evanghelia lui Dumnezeu,

2 pe care o făgăduise mai înainte prin prorocii Săi în Sfintele Scripturi.

3 Ea priveşte pe Fiul Său, născut din sămânţa lui David, în ce priveşte trupul,

4 iar în ce priveşte duhul sfinţeniei, dovedit cu putere că este Fiul lui Dumnezeu, prin învierea morţilor; adică pe Isus Hristos, Domnul nostru,

5 prin care am primit harul şi apostolia, ca să aducem, pentru Numele Lui, la ascultarea credinţei pe toate neamurile,

6 între care sunteţi şi voi, cei chemaţi să fiţi ai lui Isus Hristos.

7 Deci vouă tuturor, care sunteţi preaiubiţi ai lui Dumnezeu în Roma, chemaţi să fiţi sfinţi: Har şi pace de la Dumnezeu, Tatăl nostru, şi de la Domnul Isus Hristos!

8 Mai întâi mulţumesc Dumnezeului meu, prin Isus Hristos, pentru voi toţi, căci credinţa voastră este vestită în toată lumea.

9 Dumnezeu, căruia Îi slujesc în duhul meu, în Evanghelia Fiului Său, îmi este martor că vă pomenesc neîncetat în rugăciunile mele

10 şi cer totdeauna ca, prin voia lui Dumnezeu, să am în sfârşit fericirea să vin la voi.

11 Căci doresc să vă văd, ca să vă dau vreun dar duhovnicesc pentru întărirea voastră,

12 sau mai degrabă, ca să ne îmbărbătăm laolaltă în mijlocul vostru, prin credinţa pe care o avem împreună, şi voi şi eu.

13 Nu vreau să nu ştiţi, fraţilor, că de multe ori am avut de gând să vin la voi, ca să culeg vreun rod printre voi, ca printre celelalte neamuri, dar am fost împiedicat până acum.

14 Eu sunt dator şi grecilor şi barbarilor, şi celor învăţaţi şi celor neînvăţaţi.

15 Astfel, în ce mă priveşte pe mine, am o vie dorinţă să vă vestesc Evanghelia vouă, celor din Roma.

16 Căci mie nu mi-e ruşine de Evanghelia lui Hristos; fiindcă ea este puterea lui Dumnezeu pentru mântuirea fiecăruia care crede: întâi a iudeului, apoi a grecului;

17 deoarece în ea este descoperită o neprihănire pe care o dă Dumnezeu, prin credinţă şi care duce la credinţă, după cum este scris: „Cel neprihănit va trăi prin credinţă.”

18 Mânia lui Dumnezeu se descoperă din cer împotriva oricărei necinstiri a lui Dumnezeu şi împotriva oricărei nelegiuiri a oamenilor care înăbuşă adevărul în nelegiuirea lor.

19 Fiindcă ce se poate cunoaşte despre Dumnezeu le este descoperit în ei, căci le-a fost arătat de Dumnezeu.

20 În adevăr, însuşirile nevăzute ale Lui, puterea Lui veşnică şi dumnezeirea Lui se văd lămurit, de la facerea lumii, când te uiţi cu băgare de seamă la ele în lucrurile făcute de El. Aşa că nu se pot dezvinovăţi;

21 fiindcă, măcar că au cunoscut pe Dumnezeu, nu L-au proslăvit ca Dumnezeu, nici nu I-au mulţumit; ci s-au dedat la gândiri deşarte, şi inima lor fără pricepere s-a întunecat.

22 S-au fălit că sunt înţelepţi, şi au înnebunit;

23 şi au schimbat slava Dumnezeului nemuritor într-o icoană care seamănă cu omul muritor, păsări, dobitoace cu patru picioare şi târâtoare.

24 De aceea, Dumnezeu i-a lăsat pradă necurăţiei, să urmeze poftele inimilor lor; aşa că îşi necinstesc singuri trupurile;

25 căci au schimbat în minciună adevărul lui Dumnezeu şi au slujit şi s-au închinat făpturii în locul Făcătorului, care este binecuvântat în veci! Amin.

26 Din pricina aceasta, Dumnezeu i-a lăsat în voia unor patimi scârboase; căci femeile lor au schimbat întrebuinţarea firească a lor în una care este împotriva firii;

27 tot astfel, şi bărbaţii au părăsit întrebuinţarea firească a femeii, s-au aprins în poftele lor unii pentru alţii, au săvârşit parte bărbătească cu parte bărbătească lucruri scârboase şi au primit în ei înşişi plata cuvenită pentru rătăcirea lor.

28 Fiindcă n-au căutat să păstreze pe Dumnezeu în cunoştinţa lor, Dumnezeu i-a lăsat în voia minţii lor blestemate, ca să facă lucruri neîngăduite.

29 Astfel, au ajuns plini de orice fel de nelegiuire, de curvie, de viclenie, de lăcomie, de răutate; plini de pizmă, de ucidere, de ceartă, de înşelăciune, de porniri răutăcioase; sunt şoptitori,

30 bârfitori, urâtori de Dumnezeu, obraznici, trufaşi, lăudăroşi, născocitori de rele, neascultători de părinţi,

31 fără pricepere, călcători de cuvânt, fără dragoste firească, neînduplecaţi, fără milă.

32 Şi, măcar că ştiu hotărârea lui Dumnezeu, că cei ce fac asemenea lucruri sunt vrednici de moarte, totuşi, ei nu numai că le fac, dar şi găsesc de buni pe cei ce le fac.

Doamne ajuta sa vedem adevarul Tau!