Proiect de lege privind pedepsirea fugarilor condamnaţi definitiv

[Marius]

Ministerul Justiţiei a pus astăzi 31.05.2022 în dezbatere publică un proiect de lege privind pedepsirea fugarilor condamnaţi definitiv, prin care se propune modificarea Codului penal, astfel încât persoanele condamnate definitiv care fug din ţară pentru a scăpa de executarea pedepsei cu închisoarea să poată fi pedepsite şi pentru infracţiunea de evadare.

Spoiler

Lege pentru modificarea și completarea Legii nr. 286/2009 privind Codul penal

Parlamentul României adoptă prezenta lege.

Art. I
Legea nr. 286/2009 privind Codul penal, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 510 din 24 iulie 2009, cu modificările și completările ulterioare, se modifică și se completează după cum urmează:

1. La articolul 285, după alineatul (3) se introduce un alineat nou, alin. (3¹), cu următorul cuprins:

„(3¹) Se consideră evadare și fapta persoanei condamnate definitiv la pedeapsa detențiunii pe viață sau la pedeapsa închisorii de a nu se preda organului de poliție în termen de 7 zile de la data rămânerii definitive a respectivei hotărâri de condamnare. 

2. La articolul 285, alineatul (4) se modifică și va avea următorul cuprins:

„(4) În situațiile prevăzute la alin. (1), (2), (3) lit. a) și b) și alin. (3¹), pedeapsa aplicată pentru infracțiunea de evadare se adaugă la pedeapsa rămasă neexecutată la data evadării.”

3. La articolul 285, după alineatul (5) se introduce un alineat nou, alin. (6), cu următorul cuprins:

„(6) Nu constituie infracțiunea prevăzută la alin. (31) fapta săvârșită de persoana care nu a fost citată la proces și nu a luat cunoștință în niciun alt mod oficial despre acesta, respectiv, deși a avut cunoștință de proces, a lipsit în mod justificat de la judecarea cauzei și nu a putut încunoștința instanța.”

Art. II
(1) Fapta persoanei condamnate la pedeapsa detențiunii pe viață sau la pedeapsa închisorii dispuse printr-o hotărâre rămasă definitivă anterior intrării în vigoare a prezentei legi de a nu se preda organului de poliție în termen de 7 zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 3 ani.  

(2) Nu constituie infracțiunea prevăzută la alin. (1) fapta săvârșită de persoana care nu a fost citată la proces și nu a luat cunoștință în niciun alt mod oficial despre acesta, respectiv, deși a avut cunoștință de proces, a lipsit în mod justificat de la judecarea cauzei și nu a putut încunoștința instanța.

Art. III
Structurile Ministerului Afacerilor Interne care pun în executare ordinul de dare în urmărire potrivit art. 522 alin. (1) din Legea nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală, la expirarea termenelor prevăzute de art. I pct. 1 și art. II alin. (1) sesizează organele de urmărire penală competente să efectueze urmărirea penală cu privire la infracțiunile prevăzute de prezenta lege.

În comunicatul de presă Ministerul Justiţiei precizează:
"Ca răspuns la creșterea numărului de condamnați "fugari", Ministerul Justiției propune modificarea punctuală a Codului penal, pentru a întări funcția de exemplaritate a pedepsei și a apăra încrederea în Justiție, printr-o "lege a fugarilor".
Ca răspuns la numeroasele cazuri în care persoane față de care s-a dispus o pedeapsă definitivă privativă de libertate se sustrag executării pedepsei, Ministerul Justiției a lansat în dezbatere publică un proiect de Lege pentru modificarea și completarea art. 285, alineatele 3, 4 și 5, al Legii nr. 286/2009 privind Codul penal.
Prezentul proiect de lege nu vizează  o deficiență a Codului penal în forma sa în vigoare, ci reprezintă o modificare de politică penală în contextul criminologic prezent descris în continuare.
Creșterea numărului de condamnați care se sustrag executării pedepsei penale reflectă  o realitate socială nouă, urmare a unui cumul de cauze probabile: resurse financiare considerabile ale unora dintre condamnați, sentimentul impunității și mentalitate bazată pe lipsă de respect față de lege și Justiție."

În expunerea de motive se precizează că în prezent legiuitorul a optat să incrimineze numai anumite comportamente în legătură cu executarea unor măsuri preventive privative de libertate sau, după caz, a unor pedepse privative de libertate, respectiv: 

• evadarea din starea legală de reținere sau de deținere; 
• neprezentarea nejustificată a persoanei condamnate la locul de deținere, la expirarea perioadei în care s-a aflat legal în stare de libertate;
• părăsirea, fără autorizare, de către persoana condamnată, a locului de muncă, aflat în exteriorul locului de deținere.

Recent, prin Legea nr. 146/2021 privind monitorizarea electronică în cadrul unor proceduri judiciare și execuțional penale, publicată în M.Of. nr. 515 din 18 mai 2021, sfera de aplicare a infracțiunii de evadare a fost extinsă, fiind asimilată evadării și „încălcarea de către persoana aflată în arest la domiciliu a obligației de a nu părăsi imobilul ori nerespectarea de către aceasta a itinerarului sau condițiilor de deplasare, stabilite potrivit legii.”
Și după această completare a textului art. 285 din Legea nr. 286/2009 privind Codul penal nu orice faptă de sustragere de la executarea unor pedepse privative de libertate intră în sfera de protecție a dreptului penal. În aceste condiții s-a constatat existența unui număr semnificativ de cazuri în care persoane față de care s-a dispus o pedeapsă definitivă privativă de libertate, persistă în atitudinea de sfidare a legii, sustrăgându-se executării pedepsei.

Păstrarea acestei conduite în afara ilicitului penal ar avea importante consecințe nefaste:

• sustragerea unor persoane de la executarea unor pedepse privative de libertate și declanșarea procedurii de dare în urmărire a acesteia determină aglomerarea activității organelor de aplicare a legii, mobilizând importante resurse umane, logistice și financiare;
• acest fenomen aduce grave prejudicii și eficienței actului de justiție. Astfel, aplicarea unor pedepse definitive privative de libertate care, în unele cazuri, ajung să fie strict formale, întrucât nu sunt executate, afectează funcția de exemplaritate a pedepsei și scade încrederea populației în actul de justiție și respectul față de lege, toate acestea ducând în cele din urmă la amplificarea fenomenului infracțional.

Statul român nu poate rămâne pasiv în urma apariției acestui fenomen criminologic, care în ultima perioadă a cunoscut o amplificare rapidă, cu atât mai mult cu cât lipsa unei intervenții legislative în materie penală ar putea fi interpretată în mod eronat drept o legitimare a sustragerii de la executarea pedepselor definitive privative de libertate. 
În aceste condiții se constată necesitatea unei intervenții legislative prin care, în vederea descurajării sustragerii de la executarea unei pedepse definitive privative de libertate, acest comportament, socialmente periculos, să fie incriminat.

Schimbări preconizate 

Prin art. I al proiectului de lege se propune completarea art. 285 din Legea nr. 286/2009 privind Codul penal.
Astfel, se introduce un alineat nou, alin. (3¹), prin care este asimilată evadării și fapta persoanei condamnate definitiv la pedeapsa detențiunii pe viață sau la pedeapsa închisorii de a nu se preda organului de poliție în termen de 7 zile de la data rămânerii definitive a respectivei hotărâri de condamnare.

În ceea ce privește modificarea alin. (4) în cadrul art. 285 din Legea nr. 286/2009 privind Codul penal, aceasta are în vedere revenirea la soluția tradițională în materia regimului sancționator al infracțiunii de evadare (reglementată prin Legea nr. 286/2009 privind Codul penal, în forma anterioară modificărilor aduse prin Legea nr. 146/2021 privind monitorizarea electronică în cadrul unor proceduri judiciare și execuțional penale), respectiv faptul că pedeapsa aplicată pentru infracțiunea de evadare se adaugă la pedeapsa rămasă neexecutată la data evadării.

Introducerea alin. (6) în cadrul art. 285 din Legea nr. 286/2009 privind Codul penal are în vedere introducerea unei cauze de excludere a răspunderii penale pentru situația în care persoana a fost judecată în lipsă, respectiv atunci când aceasta nu a fost citată la proces și nu a luat cunoștință în niciun alt mod oficial despre acesta, respectiv, persoana, deși a avut cunoștință de proces, a lipsit în mod justificat de la judecarea cauzei și nu a putut încunoștința instanța.

Pentru a reglementa și situația persoanelor condamnate definitiv la o pedeapsa privativă de libertate anterior intrării în vigoare a prezentei legi și care se sustrag de la executarea respectivei pedepse, art. II din proiect prevede, sub sancțiunea unei pedepse similare celei prevăzute de lege lata de art. 285 alin. (1) din Legea nr. 286/2009 privind Codul penal, un termen de 7 zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi în care aceste persoane se pot preda organului de poliție. 

Similar soluției cuprinse în art. 285 din Legea nr. 286/2009 privind Codul penal, alin. (2) introduce o cauză de excludere a răspunderii penale pentru situația în care persoana a fost judecată în lipsă.

Articolul III din proiect reglementează obligația pentru structurile Ministerului Afacerilor Interne care pun în executare un ordin de dare în urmărire potrivit art. 522 alin. (1) din Legea nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală, de a sesiza organele de urmărire penală competente să efectueze urmărirea penală cu privire la infracțiunile prevăzute de prezenta lege.

[Horia]

Ce nu inteleg:

La articolul 285, după alineatul (3) se introduce un alineat nou, alin. (3¹), cu următorul cuprins:

„(3¹) Se consideră evadare și fapta persoanei condamnate definitiv la pedeapsa detențiunii pe viață sau la pedeapsa închisorii de a nu se preda organului de poliție în termen de 7 zile de la data rămânerii definitive a respectivei hotărâri de condamnare."

Se introduce in acest alineat nou termenul de predare de 7 zile de la data rămânerii definitive a respectivei hotărâri de condamnare. 

De ce sunt necesare aceste 7 zile?

Edited May 31, 2022 by Horia