Români de care suntem mândri

[Dan]

Ne-am obisnuit sa fim luati in deradere ca natie si popor. Am uitat sa ne bucuram si sa traim momentele de glorie ale compatriotilor nostri. Am calatorit in strainatate si cei de acolo au strambat din nas cand au auzit de unde venim. Nu stim decat sa facem misto unii de altii in loc sa fim uniti. Inventam bancuri din care un roman este totdeauna cel mai de ras pentru ca incearca sa incalce regulile sau da o replica pornografica. Uitam ca sunt romani care sunt mai iubiti in afara tarii decat la noi. Si mai ales uitam ca acestia ne fac mandri ca popor acolo pe unde merg. Sincer, aseara mi-au dat lacrimile la propriu pentru prima data in viata de bucurie. Lucian Bute, un om simplu, cu mult bun simt, educat, care provine dintr-o localitate mica, a scos romanii in strada dupa 17 ani de cand echipa de fotbal a Romaniei cu Hagi, Dan Petrescu si compania faceau minuni la Campionatul Mondial de fotbal din S.U.A. 1994. Pacat ca nu traim astfel de momente mai des pentru ca stresul, grijile zilei de maine ne fac sa uitam sa ne bucuram. Astfel de oameni ma fac sa nu uit ca sunt roman. Lucian Bute sunt mandru ca esti roman!

[dorian]

Bine punctat. Din pacate pentru noi, mai sunt si alti romani de care ar trebuie sa fim mandrii, dar pe care i-am alungat din tara si ne fac mandri in strainatate.

Multumim Lucian Bute.

[Dan]

Asta este si ideea topicului dorian. Postati tot ce cunoasteti despre romanii de pretutindeni, care isi desfasoara activitatea in orice domeniu si de care sunteti mandri.

[maxu08]

bun meci ptr Bute insa adversarul mi s-a parut slab cel putin in acest meci. insusi antrenorul sau declara cum citeva zile ca acest meci nu se putea juca in Canada deoarece nu ar fu avut spectatori din cauza adversarului sau, care nu este unul de calibru.

Insa nu pot sa nu apreciez OMUL care este Bute - modest, patriot, nu i s-au urcat gloria si banii la cap asa cum vedem la alti "sportivi" de la fotbal. Nu si-a inceput cariera de profesionist cumparindu-si o masina de fite.

Felicitari lui Bute si astept meciul de unificare al centurilor. Cred ca meciul cu Andre Ward va fi momentul adevarului si daca va invinge va inchide gura multora.

[Dan]

Ieri s-au implinit 35 de ani de cand o fetita de 14 ani, cu breton a uimit lumea intreaga, blocand pur si simplu aparatul care afisa notele la gimnastica la olimpiada de la Montreal din 1976, acesta aratand nota 1.0 in loc de nota 10. Pentru prima data o sportiva a obtinut nota 10 la gimnastica. Azi aceasta minunata doamna are varsta de 49 de ani si deja a facut istorie. Nadia Comaneci ne-a facut mandri ca suntem romani atat aici in Romania si cu atat mai mult in strainatate. Doamna Nadia Comaneci va rugam sa ne lasati sa fim mandri de dvs. pentru ca existati si pentru ca ati adus faima si notorietate gimnasticii romanesti.

[Dorin17]

Ar trebui amintit si marele Emil Cioran, care a trait in exil , in Franta si care a aratat lumii intregi ca si poporul roman poate da nastere unor mari carturari! Deasemeni , Constantin Brancusi, ale carui lucrari se vand acum pe mari sume de bani, a aratat lumii ca pe firmamentul marilor oameni de arta, poate incapea si un roman! Si lista este deschisa...!

[dorian]

Putini dintre noi au auzit de Jean Moscopol, dar sa-l mai fi auzit. Recunosc, nici eu nu am auzit de dumnealui pana de curand cind am aflat ca a interpretat o melodie superba.

[Kayne]

Dorian.. ai o sticla de vin de la mine pt Moscopol.. merci ca mi-ai reamintit...!

[dorian]

Mă bucur că îți place Kayne. Așadar, mai sunt români cărora le place ce este vechi și de valoare.Tot respectul.

[Dan]

sursa jurnalul.ro

La patru ani a dat în febra cititului. Nu i-a explicat nimeni literele, le-a prins el singur. Numai ce întreba "Mama, ce literă e asta?” şi în secunda aia o şi memora. Peste un an, Roland Fazakas din Târgu Mureş se distra făcând socoteli de clasa a treia. "Mergeam cu maşina iar drumul era foarte lung şi pierdeam vremea. O rugam pe mama să facem calcule matematice, ca să nu ne plictisim. Ajunsesem să fac din minte socoteli peste 20, fără să folosesc degetele”, ne povesteşte Roland.

În clasa întâi era deja plictisit, că ştia tot. Atunci i-a venit ideea că trebuie neapărat să studieze la Harvard. N-a văzut la televizor, n-a citit în ziare. "Pur şi simplu informaţia despre Harvard o obţinusem din... vânt. Căci informaţia se găseşte peste tot în jurul nostru, trebuie numai să o luăm. Da, şi la vremea aceea mă gândeam la Harvard, la role şi la îngheţată”, zice. Nici atunci părinţii nu şi-au dat seama de nimic, ziceau că toţi copiii sunt aşa deştepţi ca Roland la şapte ani. Şi nici când învăţătorul le-a spus că băiatul lor scrie perfect şi cu stânga şi cu dreapta n-au avut reacţie.

Au început să intre la bănuieli când băiatul l-a şocat pe domnul învăţător la testul de matematică. "La finalul testului li s-au cerut ciornele. Când i-a venit rândul lui Roland, el a întrebat ce e aia ciornă, că el n-a folosit niciodată aşa ceva”, ne povesteşte mama.

Apoi, la teme, când colegilor le lua o zi întreagă, el le termina în două ore. Lecţia o reţinea din clasă şi, dacă citea cinci pagini, să zicem, pe toate cinci le memora instantaneu.

Cum funcţionează creierului unui supradotat

Acum, la 12 ani, gândeşte ca un om de 24. Cel puţin asta au stabilit specialiştii IRSCA Gifted Education, după ce l-au testat, anume că vârsta lui mentală este de 24 de ani, nici un an în minus. Cum să vorbeşti cu puştiul ăsta ca şi cum ai vorbi cu un absolvent de facultate? Căci Roland e mărunt, are vocea subţirică şi obraz de copil.

Îl întrebăm, însă, dacă e mândru de el însuşi; cu paiul de limonadă în gură ne răspunde convins, ca un bunic trecut prin viaţă: "Mândria nu este un sentiment bun... în general, ea trebuie să aibă o limită şi mult echilibru. De fapt, tot ce facem noi în viaţă trebuie să fie moderat”.

"De unde ştii tu toate lucrurile astea?”, îl întrebăm. Roland ne surâde ca şi cum noi am fi copiii: "Păi nu e nevoie să studiezi asta. Ci o auzi peste tot în jur şi reuşeşti să-ţi dai seama singur. Asta dacă eşti atent la ce se vorbeşte, chiar şi pe stradă, oriunde... De exemplu, eu în acest moment pot să fiu atent în trei locuri deodată: la copacul ăla din faţă cu o culoare atât de ciudată, la acest interviu şi la limonada pe care o beau chiar acum”.

Citeşte tot ce prinde – ştiinţe exacte, filosofie, antropologie, religie, filozofie. Chiar şi muzica o studiază, scoţându-şi singur partituri de pe internet.

Ambiţiile unui genial: "Vreau să ştiu tot ce se poate şti”

Deja e decis să se facă cercetător şi să cunoască "tot ce se poate cunoaşte”. Între timp şi-ar lua şi un job, deja s-a înscris pe ejobs. "De regulă, studiul mi-l termin prea repede şi îmi rămâne foarte mult timp. De ce să-l pierd? Dacă tot îmi rămân nişte ore libere în fiecare zi, de ce să nu le folosesc având un serviciu? În două ore, mă gândesc, se pot face atât de multe lucruri!”, spune. Într-un fel, lucrează ca un om mare, căci inventarul magazinului părinţilor el singur îl face.

Deja îşi imaginează cum va arăta BAC-ul lui, aşa că s-a decis să dea un test la engleză care să-l scutească de proba asta, la examen.

Părinţii au înlemnit când Roland le-a spus că visul lui în viaţă este să cunoască totul. "Vreau să ştiu tot ce se poate şti. Logic înţeleg că aşa ceva nu e posibil pentru că mereu apar lucruri noi, dar ştiu că până mor o să am destul timp să ştiu. Nu-mi explic de ce îmi doresc să ştiu atât de multe. Pur şi simplu ştiu că vreau”, zice. A început cu Einstein, a trecut astronomie, fizică şi ceva artă ("Eu înţeleg în general arta, chiar şi un Leonardo Da Vinci, dar nu pot înţelege arta copiilor, atât de simplistă”), iar acum are pe listă Shogun.

"În vacanţa aceasta vreau să citesc tot Shogunul, să continui cu Taipan şi cu toată seria. Temele de vacanţă plănuiesc să le fac pe toate într-o singură zi şi să termin odată cu ele că sunt foarte monotone”. Toate temele de vacanţă într-o singură zi? "Hmm, da ce-i aşa de greu?”, zice. "Dacă nu le termină până seara, va cere să stea 24 de ore neîntrerupt, până la dă gata. Aşa face de obicei, nu se opreşte până nu termină ce a început”, ne explică mama.

"Oare Dumnezeu ar putea face o piatră pe care să nu o poată ridica?”

Uneori îi testează pe ăia mari. Aşa i-a făcut şi lui Lajos Kristof, consilier de copii supradotaţi al IRSCA. "Lucram cu copiii în grup, să-i evaluăm, şi pe el l-am pus între pitici, că-i mai micuţ. Şi a început cu întrebările, bombă, nu alta. Din fiecare răspuns se năşteau alte cinci, şase întrebări. La pauză i-am spus colegei: copilul ăsta ori vrea să mă enerveze, ori am eu o problemă”, spune Lajos.

Căci Roland îl întrebase o oră întreagă, ne nerăsuflate, "de ce oamenii se nasc, dacă tot mor?”, "ce este nebunia”, "de ce înnebunesc geniile?” şi "dacă Dumnezeu este atât de puternic, oare ar putea face o piatră pe care să nu o poată ridica?”.

Ei bine, ca să se dezvolte la nivelul lui mental, lui Roland nu-i va fi suficientă şcoala obişnuită. Va avea nevoie de accelerare şcolară (doi ani într-unul) şi de programe de mentoring, în paralel, arată fişa lui psihocomportamentală şi aptitudinală.

Căci tipul lui de inteligenţă e o combinaţie rarisimă, potrivit fişei: "Are multiple valenţe vizuo-spaţiale, logico-matematice, verbal-lingvistice, intrapersonale şi spirituale.

Are o gândire eficientă, profundă, spirit critic, analitic şi sintetic în ceea ce priveşte organizarea raţională a lumii. Reuşeşte să înveţe chiar şi într-un sistem dezorganizat, citeşte şi interpretează uşor mesaje cu conţinut abstract”. I se recomandă "domenii înalte ale ştiinţelor, studiul fractalilor, matematici superioare şi implicarea în cercuri de dezbateri de tip filozofic şi ştiinţific”.

Cu tot acest bagaj genetic, Roland are de gând să emigreze la studii, apoi să se întoarcă pentru a construi aici ceva: "Vreau să continui în România ce am de făcut. M-aş putea dezvolta şi de aici în alte ţări. E clar că e mai complicat să te dezvolţi în alte ţări, dar se poate. Au putut marile firme, deci pot şi eu”.

Modificat 26 Iulie, 2011 de copman

[dorian]

Am scris acum ceva timp despre Toma Caragiu. Consider că a fost un mare om și un actor foarte inteligent cu un simț al umorului deosebit. Cinste lui și să ne bucurăm de ceea ce a lăsat în urma sa.

[Kayne]

inca un plus de la mine.. maine esti la munca? o sa fiu in zona...

[Yatuka]

Angela Similea-un om, o viata, un cantec...O mare Doamna a muzicii usoare romanesti care (si acum!) canta si ne incanta.

[Dan]

sursa adevărul.ro

Comisarul TT, în acţiune: cel mai celebru criminalist al anilor '70 vorbeşte despre execuţia lui Rîmaru

Traian Tandin, cel mai reputat ofiţer judiciar al anilor 70, dezvăluie pentru "ADS" detalii despre execuţia celui mai sadic ucigaş din istoria Poliţiei Române: Ion Rîmaru. "Micul detectiv al Grantului", aşa cum era poreclit în copilărie Traian Tandin, a devenit dintr-un împătimit al fotbalului un expert al artei criminalistice.

Comisarul Traian Tandin a devenit în vara anului 1966 locotenent de poliţie, deşi nu împlinise nici 20 de ani. Acum are 65 de ani, aceeaşi privire sticloasă de detectiv, dar parcă mai obosită din cauza miilor de pagini de carte scrise la lumina obscură a unei lampe vechi de două decenii. Justiţiarul are în spate o carieră literară prodigioasă, cu 80 de volume la activ şi 42 de scenarii de film, majoritatea ecranizate, altele expuse studenţilor de la Şcoala de Poliţie.

Nu mai e un secret pentru nimeni: meseria lui a fost similară eroilor pe care îi creionează, dat fiind că în cei 25 de ani în care a fost ofiţer judiciarist, Tandin a rezolvat peste 2.000 de cazuri pe care e în stare să ţi le povestească în cele mai mici detalii.

Unul dintre ele îl obsedează şi acum: cazul Ion Rîmaru sau "vampirul din Bucureşti", aşa cum era numit în anii '70 cel mai odios asasin din istoria României. „Mă simţeam urmărit de imaginea lui Rîmaru, doar că eu nu m-am considerat, evident, o victimă, ci eram obsedat să prindem călăul care a nenorocit atâtea femei şi a isterizat o ţară întreagă", povesteşte comisarul. El s-a alăturat echipei colonelului Ion Sântea, cel care s-a ocupat de prinderea şi execuţia lui Rîmaru, vinovat de comiterea a trei omoruri deosebit de grave, a unui omor calificat, şase tentative de omor, cinci violuri, o tentativă de viol, o tâlhărie şi trei furturi calificate.

Lui Rîmaru îi plăceau blondele

Din cauza secretomaniei tipic comuniste, în jurul acestui criminal în serie s-au născut diverse legende, clarificate acum de comisarul Tandin. Un an de zile, cât nu s-a ştiut cine este criminalul în serie care a speriat oraşul, lumea credea că era obsedat de femei blonde, dat fiind faptul că primele trei victime ale acestuia aveau părul decolorat.

Coincidenţă sau nu, comisarul Tandin spune că majoritatea victimelor care au scăpat din mâinile criminalului au fost brunete. „E posibil ca, datorită culorii părului, să fi scăpat cu viaţă din ghearele morţii", susţine Tandin, uşor amuzat.

Cel mai fascinant moment pe care şi-l aminteşte ofiţerul este cea din timpul execuţiei ucigaşului: „Într-o zi, după ce judecătorii l-au condamnat la moarte pe Rîmaru, am mers într-un poligon, la o tragere cu pistoletul. Din tot efectivul Direcţiei Judiciare lipsea doar un singur om: locotenent-colonelul Ioan Sântea. El participa la o altă tragere. La execuţia lui Ion Rîmaru!".

După execuţie venise la poligonul unde trăgea comisarul şi a povestit cum a decurs ritualul. „<Care a fost ultima dorinţă a lui Rîmaru, ultimele lui cuvinte?>, l-am întrebat eu pe colonel. <Vreau să trăiesc!>, mi-a răspuns acesta. Deodată s-a făcut linişte, iar chipurile colegilor săi s-au înnourat care mai de care", spune T.T.. El a adăugat că vorbele lui Sântea i-a făcut pe toţi prezenţi la tragere să înegistreze punctaje excepţionale. „Chiar şi eu, care eram cotat ca un trăgător mediocru, m-am apropiat de punctaj maxim.

Secretul a fost unul singur: ca şi colegii mei, nu vedeam în ţinta-piept decât pe Ion Rîmaru", îşi aminteşte comisarul.

A scris cărţi plângând

Poreclit la începutul carierei „Agentul 262", după numărul de cazuri rezolvate într-un an de zile, un record pentru Miliţia de la acea vreme, T.T. nu a atras doar simpatie, ci şi invidie din partea superiorilor, care au fost gata să-l scoată din Poliţie.

În vara anului 1983, când Tandin lucra ca şef al Brigăzii Rutiere, a publicat o carte de enigme poliţiste, după cazurile celebre rezolvate de el, numită „Bolidul verde". Cartea a avut succes la public, devenind repede carte de export. Generalul de la acea vreme, Nuţă Constantin, şeful Inspectoratului General de Miliţie a auzit asta, s-a făcut foc şi pară şi a ordonat imediat mutarea lui Tandin la Circa 3 de Miliţie, cu menţiunea să fie supravegheat şi a interzis să mai fie promovat.

„M-a umilit şi m-a pus să dau declaraţie că nu voi mai scrie niciodată, urmând ca la prima abatere să fiu dat afară din Poliţie. Următoarele cărţi le-am scris plângând", conchide justiţiarul.

A reparat cea mai gravă eroare judiciară

T.T. a devenit mâna dreaptă a geniului în criminalistică, Dumitru Ceacanica. Aşa se face că a fost rugat să rezolve cea mai mare eroare judiciară din istoria ţării, făcută de o echipă de neprofesionişti.

În ziua de 8 iulie 1977, în Parcul Hipodrom din Bucureşti, au fost găsite, într-un pachet, învelite cu folie de plastic, mâinile unui cadavru. Ulterior, timp de patru zile au mai fost identificate patru colete macabre, conţinând celelalte segmente ale corpului unei tinere femei, secţionat în şase.

În urma autopsiei s-a stabilit că era cadavrul tinerei absolvente de liceu, care, înainte de a fi tranşată, a fost asfixiata şi violată. Fata, o tânără de 18 ani, venise din Sibiu să susţină examenul de admitere la Academia de Studii Economice din Capitală.

Au greşit acuzatul

Pentru grupul de anchetatori şi procurori care se ocupau de acest caz, din păcate neprofesionişti, taximetristul Gheorghe Samoilescu era autorul acestui odios asasinat. Aceştia au considerat că el era singurul bărbat pe care victima îl cunoscuse în Bucureşti. Samoilescu a fost arestat şi supus unor torturi terifiante pentru a recunoaşte crima.

Ajuns la capătul puterilor, acesta şi-a asumat fapta iar părinţii lui s-au sinucis când au auzit mărturia băiatlui lor, ştiind că este nevinovat.

Trei ani mai târziu, când dosarul Samoilescu se afla în recurs, un judecător de la Tribunalul Bucureşti nu a acceptat nici în ruptul capului că taximetristul era adevăratul criminal, din lipsă de probe. Atunci a fost chemat Tandin să preia acest caz, alături de Ceacanica. Au primit un pont din partea unui informator de pe teren, care avea să le rezolve cazul.

Au descoperit adevăratul criminal în persoana lui Romca Cozmici, client fidel al restaurantelor din Capitală. Acesta i-a recunoscut informatorului că mai ascunde acasă, într-o galeată, şi capul sectionat al prietenei sale.

Soluţionarea primei răpiri cu despăgubire

Un alt caz anchetat de comisarul T.T. a fost prima răpire cu cerere de despăgubiri înregistrată până atunci. În 1984, un bărbat bolnav psihic din Giuleşti l-a ţinut sechestrat pe Mugurel Iancu, atunci în vârstă de 9 ani, într-un subsol de bloc, unde a abuzat sexual de el.

Răpitorul le-a cerut poliţiştilor o recompensă de 3.000 de lei, bani care trebuiau să fie amplasaţi într-o clopotniţă a bisericii din zonă. „Pe moment, poliţiştii nu mai ştiau ce să facă, legitimaseră pe toată lumea, iar ministrul de interne de-atunci se interesase el însuşi de caz.

Trebuia procedat metodic deşi ei nu se mai confruntaseră cu un astfel de caz", ne-a explicat fostul comisar şef de la Secţia Omoruri, Traian Tandin. După o zi de la dispariţie, comisarul împreună cu echipa lui l-au găsit pe răpitor şi l-au condamnat la 15 ani de închisoare.

S-au îndrăgostit la primul dublu-asasinat

Comisarul Traian Tandin a făcut întotdeauna echipă bună cu soţia sa, Aurora (63 de ani). Femeia s-a molipsit de curiozitatea tipic poliţienească imediat după prima întâlnire cu Tandin, care a fost la fel de palpitantă la fel cum avea să decurgă toată relaţia lor de peste 30 de ani.

"Am colaborat la un dublu-asasinat din Galaţi, oraşul meu natal, eu trebuia să îi fac un grafic pentru a reconstitui asasinatul. Comisarului i-a plăcut de mine că eram isteaţă şi foarte dezgheţată şi m-a scos în oraş. M-a întrebat dacă vreau o vodcă. Aveam să aflu imediat că de fapt mă pregătea să-mi arate ceva şocant. A scos de la buzunarul cămăşii o poză cu o bătrână care avea înfipt între picioare un topor!", îşi aminteşte Aurora. Aşa şi-a cucerit comisarul cea de-a doua soţie şi a învăţat-o tainele meseriei de criminalist.

"I-a plăcut atât de mult ce făceam, era palpitant, încât, ca s-o văd fericită, am prezentat-o ca procuror la câteva cazuri cercetate de mine. Se descurca să pună întrebări exact ca un anchetator", mărturiseşte Tandin.

Tot soţia este şi cel mai mare critic literar a comisarului. "Citesc cu atenţie toate manuscrisele şi îi mai aduc aminte numele criminalilor atunci când uită", completează Aurora.

Modificat 18 Septembrie, 2011 de copman

[Dorin17]

Rasfoiam internetul si am dat peste asta!

http://youtu.be/sPSuluNCobc

[Dan]

sursa observator.ro

Un elev roman a uimit America! El a inventat un dispozitiv care ar putea ajuta persoanele nevăzătoare să vadă cu ajutorul limbii

Ionuț Budișteanu a uimit cercetătorii din Statele Unite ale Americii cu ultima sa invenție. Tânărul informatician, elev in clasa a XI-a și bursier de mai mulți ani al Fundației Dan Voiculescu, a prezentat la cea mai mare competiție de știință pentru liceeni din lume, Târgul Internațional de Știință și Inginerie, organizat de prestigioasa companie americană “Intel”, la Pittsburgh, dispozitivul care ar putea ajuta persoanele nevăzătoare să vadă cu ajutorul limbii.

Pentru această invenţie, care ar putea revoluționa lumea medicinei și a tehnologiei, Ionuț Budișteanu a fost premiat de către cea mai mare asociație de inginerie electrică din lume – Institute of Electrical and Electronics Engineers (IEEE), dar și de către Asociația cercetătorilor universitari din China – China Association for Science and Technology. În acest an, peste 1.600 de participanți din 68 de țări au fost prezenți la Târgul Internațional de Știință și Inginerie din SUA. Cele două premii I vin la numai două zile după medalia de argint pe care Ionuț Budișteanu a câștigat-o la Houston, pentru un alt program, capabil să recunoască dezastrele naturale cu ajutorul satelitului.

Tânărul informatician român nu se află pentru prima dată în atenția cercetătorilor americani. În ultimii doi ani, Ionuț Budișteanu a mai fost premiat de compania americană INTEL pentru programele informatice pe care le-a creat cu ajutorul inteligenței artificiale. Mai mult, în 2010, el a fost invitat la Festivitatea de acordare a premiilor Turing, organizată anual în San Francisco, „un eveniment echivalent Premiilor Nobel, dar în domeniul calculatoarelor”, după cum chiar Ionuț spune. Motivul invitaţiei era pe cât de simplu, pe atât de onorant: printre cei 12 premianţi din acel an, alături de cercetători, doctori, profesori, doctoranzi şi studenți ai unor prestigioase universităţi din lume s-a aflat şi un elev de numai 16 ani, pe vremea aceea: Ionuţ Budişteanu din Râmnicu-Vâlcea, România.

La 18 ani, Ionuț Budișteanu este deja membru al celei mai mari asociaţii internaţionale de informatică – Association for Computing Machinery – și bursier, câțiva ani ani, al Fundației Dan Voiculescu. A câștigat peste 130 de distincţii naționale și internaționale la competiţiile din domeniul IT-ului. Participă de la vârsta de 11 ani la toate marile competiţiile din domeniul IT-ului, fie ele naţionale sau internaţionale.

[Dan]

sursa adevărul.ro

Comisarul TT, în acţiune: cel mai celebru criminalist al anilor '70 vorbeşte despre execuţia lui Rîmaru

Traian Tandin, cel mai reputat ofiţer judiciar al anilor 70, dezvăluie pentru "ADS" detalii despre execuţia celui mai sadic ucigaş din istoria Poliţiei Române: Ion Rîmaru. "Micul detectiv al Grantului", aşa cum era poreclit în copilărie Traian Tandin, a devenit dintr-un împătimit al fotbalului un expert al artei criminalistice.

Comisarul Traian Tandin a devenit în vara anului 1966 locotenent de poliţie, deşi nu împlinise nici 20 de ani. Acum are 65 de ani, aceeaşi privire sticloasă de detectiv, dar parcă mai obosită din cauza miilor de pagini de carte scrise la lumina obscură a unei lampe vechi de două decenii. Justiţiarul are în spate o carieră literară prodigioasă, cu 80 de volume la activ şi 42 de scenarii de film, majoritatea ecranizate, altele expuse studenţilor de la Şcoala de Poliţie.

Nu mai e un secret pentru nimeni: meseria lui a fost similară eroilor pe care îi creionează, dat fiind că în cei 25 de ani în care a fost ofiţer judiciarist, Tandin a rezolvat peste 2.000 de cazuri pe care e în stare să ţi le povestească în cele mai mici detalii.

Unul dintre ele îl obsedează şi acum: cazul Ion Rîmaru sau "vampirul din Bucureşti", aşa cum era numit în anii '70 cel mai odios asasin din istoria României. „Mă simţeam urmărit de imaginea lui Rîmaru, doar că eu nu m-am considerat, evident, o victimă, ci eram obsedat să prindem călăul care a nenorocit atâtea femei şi a isterizat o ţară întreagă", povesteşte comisarul. El s-a alăturat echipei colonelului Ion Sântea, cel care s-a ocupat de prinderea şi execuţia lui Rîmaru, vinovat de comiterea a trei omoruri deosebit de grave, a unui omor calificat, şase tentative de omor, cinci violuri, o tentativă de viol, o tâlhărie şi trei furturi calificate.

Lui Rîmaru îi plăceau blondele

Din cauza secretomaniei tipic comuniste, în jurul acestui criminal în serie s-au născut diverse legende, clarificate acum de comisarul Tandin. Un an de zile, cât nu s-a ştiut cine este criminalul în serie care a speriat oraşul, lumea credea că era obsedat de femei blonde, dat fiind faptul că primele trei victime ale acestuia aveau părul decolorat.

Coincidenţă sau nu, comisarul Tandin spune că majoritatea victimelor care au scăpat din mâinile criminalului au fost brunete. „E posibil ca, datorită culorii părului, să fi scăpat cu viaţă din ghearele morţii", susţine Tandin, uşor amuzat.

Cel mai fascinant moment pe care şi-l aminteşte ofiţerul este cea din timpul execuţiei ucigaşului: „Într-o zi, după ce judecătorii l-au condamnat la moarte pe Rîmaru, am mers într-un poligon, la o tragere cu pistoletul. Din tot efectivul Direcţiei Judiciare lipsea doar un singur om: locotenent-colonelul Ioan Sântea. El participa la o altă tragere. La execuţia lui Ion Rîmaru!".

După execuţie venise la poligonul unde trăgea comisarul şi a povestit cum a decurs ritualul. „<Care a fost ultima dorinţă a lui Rîmaru, ultimele lui cuvinte?>, l-am întrebat eu pe colonel. <Vreau să trăiesc!>, mi-a răspuns acesta. Deodată s-a făcut linişte, iar chipurile colegilor săi s-au înnourat care mai de care", spune T.T.. El a adăugat că vorbele lui Sântea i-a făcut pe toţi prezenţi la tragere să înegistreze punctaje excepţionale. „Chiar şi eu, care eram cotat ca un trăgător mediocru, m-am apropiat de punctaj maxim.

Secretul a fost unul singur: ca şi colegii mei, nu vedeam în ţinta-piept decât pe Ion Rîmaru", îşi aminteşte comisarul.

A scris cărţi plângând

Poreclit la începutul carierei „Agentul 262", după numărul de cazuri rezolvate într-un an de zile, un record pentru Miliţia de la acea vreme, T.T. nu a atras doar simpatie, ci şi invidie din partea superiorilor, care au fost gata să-l scoată din Poliţie.

În vara anului 1983, când Tandin lucra ca şef al Brigăzii Rutiere, a publicat o carte de enigme poliţiste, după cazurile celebre rezolvate de el, numită „Bolidul verde". Cartea a avut succes la public, devenind repede carte de export. Generalul de la acea vreme, Nuţă Constantin, şeful Inspectoratului General de Miliţie a auzit asta, s-a făcut foc şi pară şi a ordonat imediat mutarea lui Tandin la Circa 3 de Miliţie, cu menţiunea să fie supravegheat şi a interzis să mai fie promovat.

„M-a umilit şi m-a pus să dau declaraţie că nu voi mai scrie niciodată, urmând ca la prima abatere să fiu dat afară din Poliţie. Următoarele cărţi le-am scris plângând", conchide justiţiarul.

A reparat cea mai gravă eroare judiciară

T.T. a devenit mâna dreaptă a geniului în criminalistică, Dumitru Ceacanica. Aşa se face că a fost rugat să rezolve cea mai mare eroare judiciară din istoria ţării, făcută de o echipă de neprofesionişti.

În ziua de 8 iulie 1977, în Parcul Hipodrom din Bucureşti, au fost găsite, într-un pachet, învelite cu folie de plastic, mâinile unui cadavru. Ulterior, timp de patru zile au mai fost identificate patru colete macabre, conţinând celelalte segmente ale corpului unei tinere femei, secţionat în şase.

În urma autopsiei s-a stabilit că era cadavrul tinerei absolvente de liceu, care, înainte de a fi tranşată, a fost asfixiata şi violată. Fata, o tânără de 18 ani, venise din Sibiu să susţină examenul de admitere la Academia de Studii Economice din Capitală.

Au greşit acuzatul

Pentru grupul de anchetatori şi procurori care se ocupau de acest caz, din păcate neprofesionişti, taximetristul Gheorghe Samoilescu era autorul acestui odios asasinat. Aceştia au considerat că el era singurul bărbat pe care victima îl cunoscuse în Bucureşti. Samoilescu a fost arestat şi supus unor torturi terifiante pentru a recunoaşte crima.

Ajuns la capătul puterilor, acesta şi-a asumat fapta iar părinţii lui s-au sinucis când au auzit mărturia băiatlui lor, ştiind că este nevinovat.

Trei ani mai târziu, când dosarul Samoilescu se afla în recurs, un judecător de la Tribunalul Bucureşti nu a acceptat nici în ruptul capului că taximetristul era adevăratul criminal, din lipsă de probe. Atunci a fost chemat Tandin să preia acest caz, alături de Ceacanica. Au primit un pont din partea unui informator de pe teren, care avea să le rezolve cazul.

Au descoperit adevăratul criminal în persoana lui Romca Cozmici, client fidel al restaurantelor din Capitală. Acesta i-a recunoscut informatorului că mai ascunde acasă, într-o galeată, şi capul sectionat al prietenei sale.

Soluţionarea primei răpiri cu despăgubire

Un alt caz anchetat de comisarul T.T. a fost prima răpire cu cerere de despăgubiri înregistrată până atunci. În 1984, un bărbat bolnav psihic din Giuleşti l-a ţinut sechestrat pe Mugurel Iancu, atunci în vârstă de 9 ani, într-un subsol de bloc, unde a abuzat sexual de el.

Răpitorul le-a cerut poliţiştilor o recompensă de 3.000 de lei, bani care trebuiau să fie amplasaţi într-o clopotniţă a bisericii din zonă. „Pe moment, poliţiştii nu mai ştiau ce să facă, legitimaseră pe toată lumea, iar ministrul de interne de-atunci se interesase el însuşi de caz.

Trebuia procedat metodic deşi ei nu se mai confruntaseră cu un astfel de caz", ne-a explicat fostul comisar şef de la Secţia Omoruri, Traian Tandin. După o zi de la dispariţie, comisarul împreună cu echipa lui l-au găsit pe răpitor şi l-au condamnat la 15 ani de închisoare.

S-au îndrăgostit la primul dublu-asasinat

Comisarul Traian Tandin a făcut întotdeauna echipă bună cu soţia sa, Aurora (63 de ani). Femeia s-a molipsit de curiozitatea tipic poliţienească imediat după prima întâlnire cu Tandin, care a fost la fel de palpitantă la fel cum avea să decurgă toată relaţia lor de peste 30 de ani.

"Am colaborat la un dublu-asasinat din Galaţi, oraşul meu natal, eu trebuia să îi fac un grafic pentru a reconstitui asasinatul. Comisarului i-a plăcut de mine că eram isteaţă şi foarte dezgheţată şi m-a scos în oraş. M-a întrebat dacă vreau o vodcă. Aveam să aflu imediat că de fapt mă pregătea să-mi arate ceva şocant. A scos de la buzunarul cămăşii o poză cu o bătrână care avea înfipt între picioare un topor!", îşi aminteşte Aurora. Aşa şi-a cucerit comisarul cea de-a doua soţie şi a învăţat-o tainele meseriei de criminalist.

"I-a plăcut atât de mult ce făceam, era palpitant, încât, ca s-o văd fericită, am prezentat-o ca procuror la câteva cazuri cercetate de mine. Se descurca să pună întrebări exact ca un anchetator", mărturiseşte Tandin.

Tot soţia este şi cel mai mare critic literar a comisarului. "Citesc cu atenţie toate manuscrisele şi îi mai aduc aminte numele criminalilor atunci când uită", completează Aurora.

http://www.youtube.com/watch?v=Asnt6x38rs8&feature=youtu.be