Jump to content
POLITISTI.ro
VladSoare

Îmbunătățiri, upgrade-uri, etc.

Recommended Posts

VladSoare

Discutam recent, pe alt topic, despre modificările aduse mașinilor proprii. Acolo eram cam off-topic, așa că m-am gîndit să deschid o discuție separată, dedicată acestui subiect. Mulți dintre voi sînt probabil pasionați de mașini, sau dacă nu neapărat pasionați, măcar interesați de ele. V-ați îmbunătățit poate și voi la un moment dat mașinile într-un fel sau altul.
Propun să dăm frîu liber pasiunii și să vorbim aici despre ceea ce am făcut, sau ne-am dori să facem, cu mașinile noastre.
Încep eu cu una reușită de curînd, de care sînt foarte bucuros.

Spălătoarele de faruri vin în general, cu foarte puține excepții, montate din fabrică numai pe mașinile cu faruri cu xenon, pentru că numai acolo sînt obligatorii prin lege. Cînd nu-s obligatorii, fabricanții nu-și mai bat capul. Totuși, eu consider că ele sînt foarte utile chiar și cu faruri cu halogen. Orice ajutor, cît de mic, e bun. Am mers o dată la Brașov prin ploaie cu mașina soției, care are xenon din fabrică. M-au stropit toți cu mizeria de pe drum, iar a doua zi mașina era murdară, însă farurile erau curate ca lacrima. Părea că spălătoarele își făcuseră bine treaba. Așa că m-am gîndit că n-ar fi rău să văd dacă n-aș putea să-mi pun așa ceva și pe Mondeo. Am avut ceva bătaie de cap, dar pînă la urmă am reușit. 

Piese necesare: două spălătoare, două căpăcele exterioare (care trebuiau vopsite în culoarea caroseriei, ele venind nevopsite), furtun, pompă, garnitură pentru pompă, plus un alt rezervor de lichid. 
Am demontat bara. Pe spatele ei erau deja marcate locurile în care trebuia decupată pentru spălătoare. La unele mașini căpăcelele spălătoarelor vin în interiorul găurii, la același nivel cu bara însăși. Din fericire, la Mondeo căpăcelele vin deasupra, acoperind complet gaura. Din acest motiv n-am fost nevoit să șlefuiesc cu foarte mare grijă marginile găurii și nici să le vopsesc. Capacul acoperă totul și nu se vede nimic în neregulă. Dacă ar fi fost ca la BMW-uri, la nivel, ar fi fost un pic mai delicat.
Lăcașurile pentru spălătoare și furtun existau deja. Totul a fost plug & play.
Din fericire aveam deja releul și siguranța pentru pompa de faruri. Șansele erau cam de 50-50 să le am. Am avut noroc; altfel ar fi trebuit trase fire de la cutia de siguranțe și relee pînă la vasul de lichid.

Cu totul montat și conectat, mai rămînea un singur pas. Ele erau acolo, dar calculatorul nu știa că le are și deci nu le declanșa. Un coleg priceput de pe forumul de Ford m-a ajutat cu activarea din calculator. Acum totul funcționează perfect.

Și iată rezultatul final:

20160610_190936.jpg

20160610_191010.jpg

În curînd voi mai povesti despre încă una, mai interesantă decît asta.
Pînă atunci, aștept cu interes poveștile voastre. :)

Edited by VladSoare
  • Upvote 2

Share this post


Link to post
Share on other sites
VladSoare

Pînă să ajung la cea despre care voiam să vă vorbesc în continuare, pentru că nu am încă poze cu aia, povestesc acum despre una mai veche.

Acum cîțiva ani am reușit în sfîrșit, după niște ani buni de chinuri și de făcut mușchi cu deschisul porții, să-mi schimb poarta cu una mai ușoară, cu o șină mai bună și cu motor. Și m-am trezit cu o dilemă: ce să fac cu telecomanda? N-aveam nici un chef s-o car tot timpul cu mine și să mai am și grija ei. Mai era și mare cît o zi de post. Nici s-o las permanent în mașină nu-mi plăcea, din vreo trei motive. Primul, că nu știam cît de bine va rezista bateria stînd acolo în ger iarna și în caniculă vara. Al doilea, că nu voiam să-mi zdrăngăne mereu ceva prin mașină pe drumurile noastre proaste. Al treilea, că nu-mi plăcea ideea de a mă întinde mereu spre un loc din care să iau telecomanda, să apăs pe buton și s-o pun la loc.

La un moment dat însă am realizat că telecomanda are o baterie de 12V. Hopa! Mi s-a aprins imediat un bec. Mi-am adus aminte că unele mașini vin din fabrică cu o telecomandă integrată, pe care o poți programa cu codul porții tale (sau invers, poți programa poarta să accepte codul telecomenzii). La Volkswagen/Audi este în plafonieră. La BMW în parasolar. La Ford nu există așa ceva, nici măcar ca opțiune. Dar dacă tot am avut norocul ca telecomanda să meargă tocmai la 12V, oare n-aș putea să implementez eu așa ceva?

Alegerea locului n-a fost ușoară. Timp de cîteva zile mi-am tot stors creierii să găsesc locul ideal. Adică locul în care butonul să fie cel mai ușor de accesat, dar în același timp ușor de montat, cu acces ușor la o alimentare, și în același timp să nu arate urît în mașină, să nu sară în ochi. Rînd pe rînd, diverse locuri de pe bord sau de pe tunelul central sau de pe plafonieră au fost tăiate de pe listă, pînă cînd locul perfect, unul la care inițial nu mă gîndisem, mi-a sărit întîmplător în ochi: peretele frontal al cotierei.
Locul este perfect din toate punctele de vedere. Pe de o parte, acolo ajung ușor cu degetul, chiar și cînd mă sprijin relaxat pe cotieră. Pe de altă parte, pe partea din spate a cotierei, înspre pasagerii din spate, se află o priză suplimentară de 12V, în care pasagerii să poată pune la încărcat un telefon sau ceva de acest gen. Asta înseamnă că prin cotieră trebuie să treacă o alimentare de 12V care, ca bonus, mai este și permanentă (fără contact). Apoi, un buton plasat în locul respectiv nu se vede din afară, nu sare deloc în ochi, nici nu știe nimeni că-i acolo. Frumos și discret.

În primul rînd, îmi trebuia un buton. L-am găsit la Norauto. Am ales stilul de buton rotund, cu apăsare și fără blocare (adică stă cuplat numai cît timp apeși pe el, ca o sonerie).
În al doilea rînd, trebuia să descopăr cum se demontează cotiera. Am săpat o zi sau două pe internet, pe diverse forumuri. Pînă la urmă n-a fost greu, după ce am înțeles cum se face.
În al treilea rînd, trebuia să fac cumva ca telecomanda să fie acționată la apăsarea butonului. Am desfăcut telecomanda, i-am scos bateria, iar piciorușele butonașului său le-am legat între ele cu sîrmă. Practic, e ca și cum telecomanda ar avea permanent butonul apăsat. Dar nu face nimic, pentru că n-are curent. Terminalele de la capetele lăcașului bateriei urmau să fie legate la buton și la firul de alimentare care merge spre priza din spate. Telecomanda are butonașul ei intern permanent apăsat, dar primește 12V numai cînd apăs pe butonul cel nou de pe cotieră.

Cotiera are un compartiment intern. Acest compartiment este detașabil și, spre norocul meu, nu umple complet interiorul cotierei propriu-zise. Adică între peretele compartimentului și cel al cotierei rămîne, din fericire, suficient spațiu pentru telecomandă. În acest fel, după montaj telecomanda este complet ascunsă, nu se vede, nu știe nimeni că-i acolo.

Așa arată cotiera după ce i-am scos compartimentul interior. În stînga, piciorușele roșii vin de la butonul cel nou, montat pe partea opusă. În extrema dreaptă firul alb merge la priza de brichetă. Telecomanda a profitat de traseul deja existent.

Montaj.jpg


Cu compartimentul interior montat, nu se mai vede nimic în neregulă. Totul arată ca din fabrică:

Interior_cotiera.jpg


Și așa arată butonul:
Buton_closeup.jpg


O privire de ansamblu:
Buton_ansamblu.jpg


Și gata. Problemă rezolvată. Telecomanda stă la loc sigur, nu mai trebuie să-i schimb niciodată bateria, nu mai am niciodată grija ei. :D

Edited by VladSoare
  • Upvote 1

Share this post


Link to post
Share on other sites
VladSoare

Pe Mondeo 4 exista ca opțiune un sistem de încălzire auxiliară pe bază de combustibil, stil Webasto. Din meniul de pe tabloul de bord puteai seta ora la care voiai să fie mașina caldă a doua zi. Înainte de ora setată, el pornea un arzător de benzină sau motorină și o pompă electrică. Antigelul se încălzea și se plimba prin instalație, astfel încît la ora dorită tu să găsești mașina caldă.
Din păcate această opțiune nu se putea comanda în România la vremea respectivă.
La Mondeo 5 se poate comanda și în România, dar numai pe diesel. Așa că oricum nu m-ar ajuta.

Din păcate n-am garaj. În diminețile de iarnă mașina e înghețată bocnă.

Astfel de instalații se pot monta și ulterior, cam pe orice mașină. Am căutat variante, dar nu m-a atras nimic. În primul rînd, sînt foarte scumpe. În al doilea rînd, instalarea lor este destul de complicată și n-o poți face singur. Și nu-mi surîdea ideea de a lăsa un Dorel să-mi demonteze juma' de motor și, mai ales, să umble la sistemul de alimentare. În al treilea rînd, aceste instalații consumă mult combustibil și, mai rău, mult curent din baterie. De aceea au niște restricții în utilizare.
Și atunci am început să mă gîndesc la altceva. N-am garaj, dar am o priză pe exteriorul casei. Oare n-aș putea găsi o soluție electrică, la 220V? Știam că prin țările nordice se poartă așa ceva, deci m-am apucat de săpat pe internet după modele și recenzii.
M-am oprit în final la un model nemțesc. Acesta.

Omul e foarte serios, mi-a răspuns la mail în cîteva minute, deși era 1 ianuarie. Are mai multe modele; m-a lămurit care-s diferențele dintre ele, iar odată ales unul, mi l-a livrat imediat. Jos pălăria. E întotdeauna o plăcere să tratezi cu nemții.

Instalarea a fost foarte ușoară după ce am înțeles detaliile. A trebuit să scot capacul de pe motor și să demontez o parte din traseul de admisie de aer, ca să ajung la ușor la locul de montaj, dar n-a fost greu deloc.
Teoretic se poate monta oriunde pe traseul de antigel (dar bineînțeles înaintea termostatului, pentru că altfel îl pui degeaba :D), însă locul optim este la ieșirea din calorifer. Urmărind traseul de antigel, vezi două furtunuri care ies direct din peretele dinspre habitaclu. Unul dintre ele intră în caloriferul de încălzire a habitaclului, iar celălalt iese de acolo. Am pornit motorul și l-am lăsat să meargă două-trei minute, cît să se încălzească un pic antigelul, dar nu prea mult. Apoi am pus mîna pe cele două furtunuri. Unul era călduț, altul rece. În felul ăsta le-am identificat. Cel rece ieșea din calorifer. Acolo trebuia montată pompa.

Nu voiam ca jumătate din antigelul din mașină să-mi curgă pe jos. Ar fi fost o țigănie. De aceea mă înarmasem deja cu două cleme speciale pentru obturat furtunuri:

Clema_furtun.jpg

Am ales locul în care să pun pompa, după care la cinci centimetri în ambele direcții față de acel loc am strîns bine furtunul cu clemele. Apoi am tăiat furtunul la mijloc. Doar cîțiva stropi de antigel au curs, doar atît cît se afla în bucățica dintre cleme. Complet neglijabil.
Pompa a venit cu tot ce era necesar pentru montare, inclusiv două coliere. Am pus colierele și am înfipt cele două capete de furtun pe ștuțurile pompei, unul de intrare, altul de ieșire (bineînțeles, erau marcate clar pe corpul ei). Aici am avut cel mai mult de furcă. Furtunurile erau ude pe interior. Frecare, cît cuprinde. Nu voiau să intre pe ștuțuri. Primul a fost cît de cît acceptabil, pentru că-mi puteam permite să învîrt pompa înainte și înapoi în timp ce împingeam. Dar la al doilea, primul fiind deja înfipt, pompa nu se mai învîrtea. Și dă-i, și amintește-ți toate înjurăturile învățate din școala primară încoace, și julește-te pe mîini, pînă cînd m-a lovit ideea să dau pe ștuț cu un pic de spray lubrifiant. În momentul ăla furtunul a intrat imediat, fără efort.

Ultimul pas a fost să aleg un loc în grilă în care să fixez căpăcelul unde vine mufa cablului de alimentare. Am rutat cablul prin compartimentul motor pe un traseu convenabil, departe de căldură și de piese în mișcare, pînă la locul ales. Apoi, cu un guler și două șuruburi, incluse în pachet, am fixat mufa la nivel cu grila.

Înainte de prima utilizare trebuie făcut un drum cu mașina, ca să iasă tot aerul din instalație și pompa să fie plină integral cu lichid.

Dacă în pozele de mai sus v-ați întrebat ce reprezintă căpăcelul vizibil în grilă, asta era: un căpăcel cu arc, sub care se află mufa în care se înfige cablul de alimentare:

Grila_incalzitor.jpg


Întîmplarea a făcut ca această operațiune s-o fac exact la timp, cu doar două-trei zile înainte de gerul din a doua jumătate a lui ianuarie. A fost vreme bună și caldă sîmbătă, cît să pot monta totul, apoi luni sau marți erau -11 grade dimineața. Perfect pentru teste.
La -11 grade, după aproximativ o oră de funcționare, furtunurile de antigel erau calde, dar nu fierbinți. Cînd am pornit motorul, indicatorul de temperatură nu arăta nici o schimbare (el doar de pe la 50-60 de grade începe să urce), dar a urcat la 60 de grade imediat după ce am ieșit din curte și am închis poarta. Iar la temperatura normală de lucru, 80-90, a ajuns cu un minut mai tîrziu.
Mi-am adus apoi aminte că mașina are un mod de test în care se pot vedea anumite valori. Așa că în altă zi, la -15 grade, am încercat și asta. După aproximativ o oră și un sfert de funcționare, am pus contactul și am intrat în modul de test. Temperatura apei era de 27 de grade.

Deci nu face minuni, nu găsești mașina complet caldă și cu geamurile dezghețate, dar este o îmbunătățire enormă totuși. Motorul e mai cald decît dacă ar fi stat în garaj.

Priza de pe exteriorul casei se pornește și se oprește de la un întrerupător din casă. Deci algoritmul e cam așa: priza e oprită. Vin seara de la serviciu și înfig cablul în mufa din grilă. A doua zi, primul lucru merg la întrerupător și pornesc priza. Apoi mă pregătesc de plecare, iau micul dejun, etc. Înainte de a ieși din casă, opresc priza. Iar dacă a doua zi urmează să plec foarte devreme, atunci las priza pornită peste noapte, dar între ea și prelungitor pun de cu seară o priză programabilă, setată să se cupleze a doua zi foarte devreme.
Nu-l folosesc decît la temperaturi sub zero. La peste zero grade n-are rost, pentru că motorul se încălzește oricum foarte repede.

 

Edited by VladSoare
  • Upvote 2

Share this post


Link to post
Share on other sites
Catalin
în urmă cu 2 ore, VladSoare a scris:

un sistem de încălzire auxiliară pe bază de combustibil, stil Webasto. Din meniul de pe tabloul de bord puteai seta ora la care voiai să fie mașina caldă a doua zi. Înainte de ora setată, el pornea un arzător de benzină sau motorină și o pompă electrică. Antigelul se încălzea și se plimba prin instalație, astfel încît la ora dorită tu să găsești mașina caldă.

Eu am aşa ceva pe maşină. Şi e foarte bună, nu consumă deloc mult şi încălzirea asta auxiliară chiar şi dacă vrei să o foloseşti excesiv nu poţi. E puţin "smart", adică are nişte protecţii, iar dacă maşina nu are suficientă motorină în rezervor nu porneşte sau dacă în timp ce funcţinează nivelul de motorină ajunge "pe rezervă", calculatorul opreşte automat sistemul de încălzire auxiliară. La fel şi în cazul curentului, dacă tensiunea bateriei scade sub o anumită valoare, încălzirea auxiliară este oprită automat sau nu porneşte. Deci nu vei rămâne cu maşina-n drum din cauza încălzirii auxiliare. E grozavă iarna. O programam de seara din computerul de bord, iar dimineaţa aveam motorul cald, călduă în habitaclu şi geamurile curate. Merită fiecare bănuţ această opţiune. A mea nu e webasto, ci e fabricată de o firmă suedeză (Ardic), au fost montate doar pe volvo şi câteva modele de la audi.

  • Upvote 2

Share this post


Link to post
Share on other sites
VladSoare

Îmi închipui că trebuie să fie tare bună. Evident, pe asta aș fi preferat-o, mai ales că cea din fabrică era și integrată cu tot restul mașinii, adică o programai pe tabloul de bord, folosind butoanele de pe volan, iar ea știa să controleze nu numai încălzirea antigelului, ci pornea și clima, ca să fie deja cald înăuntru și geamurile dezghețate. 
Nu rămîi în drum din cauza ei, că-i deșteaptă, dar tot ai niște restricții. De exemplu, la Ford după o utilizare trebuie să mergi cu mașina un interval de timp cel puțin egal cu cel în care a funcționat instalația. Deci dacă e foarte frig și ea a mers 40 de minute, iar serviciul e la numai 20 de minute de casă, ai o problemă. Iar dacă ai folosit-o o dată, dar pe urmă te-ai răzgîndit și n-ai mai plecat, nu o mai poți folosi din nou decît după ce ai mers o dată cu mașina.

În orice caz, în lipsa ei, varianta electrică e un compromis foarte bun, dacă ai acces la o priză. E ieftină, ușor de instalat și face treabă suficient de bună. Modelul meu are 1000 W. Mai există și unul de 2000 W, care încălzește mai repede. Sau mai mult în același interval de timp, depinde de cum privești. Însă n-am vrut să exagerez, pentru că și consumul e dublu. Nu țin morțiș să fie apa la 80 de grade cînd mă urc în mașină. Chiar și 20-30 de grade sînt arhisuficiente, pentru că motorul e pe benzină și se încălzește imediat. Dacă la -15 grade îmi suflă cald la două minute după pornire, eu sînt mulțumit. :D

Edited by VladSoare

Share this post


Link to post
Share on other sites
danpin

Eventual puneti si anunt cu dotarile masinii, sa nu patiti ca asta:

 

 

  • Upvote 2

Share this post


Link to post
Share on other sites
VladSoare

:))

Share this post


Link to post
Share on other sites
Sache

Nu râde, cei de la Pompieri nu ştiu de glumă şi nici prea multe lucruri.
În luna ianuarie 2016, era să se întâmple aşa ceva şi în oraşul nostru. Un cetăţean "de bine" a sunat la 112 şi a anunţat că de sub capota unei maşini parcate iese fum.
Proprietarul a avut noroc că am ajuns noi primii la faţa locului şi am realizat că autoturismul este dotat cu sistem auxiliar de încălzire şi nu i-am lăsat pe cei de la ISU să intervină, deşi au venit la faţa locului. Mulţii dintre ei habar nu aveau că există această dotare la autoturisme.

Share this post


Link to post
Share on other sites
VladSoare

Totuși, mă surprinde că s-au chinuit atîta să distrugă capota în fel și chip, cînd ar fi putut să spargă geamul șoferului și să deschidă normal capota. Iar geamul s-ar fi înlocuit dup-aia ușor, fără dureri, fără devalorizarea mașinii.
 

Share this post


Link to post
Share on other sites
Sache

Aşa este procedura, iar când faci parte dintr-un sistem militar nu gândeşti! Aşa este la pompieri şi la jindari.

Share this post


Link to post
Share on other sites
Catalin

E ... aşa e procedura pe dracu. Sunt ei îndrăgostiţi de sculele ălea, simt o plăcere deosebită să taie tabla sau academic spus ... să descarcereze. Să vă uitaţi pe la accidentele rutiere ... parcă sunt hipnotizaţi, una, două, se apucă să taie stâlpii maşinilor, plafonul, etc. Dacă te uiţi pe faţa lor vei observa o mimică specifică celui convins că impresionează asistenţa prin manevrele ălea prin care distruge complet şi fără rost maşina respectivă.

Share this post


Link to post
Share on other sites
VladSoare

Una ceva mai simplă și mai puțin importantă, dar care-mi place cum a ieșit:
Constatasem de mult că lampa din portbagaj e pusă, ca la toate mașinile, cam la mișto. Or fi și excepții, dar la toate mașinile pe care le-am văzut eu iluminarea portbagajului este doar așa, de florile mărului, doar ca să zici că e. Iar Mondeo nu face excepție.
Ca prim pas, m-am gîndit să înlocuiesc becul standard cu unul cu LED-uri. Am ales unul cu numărul maxim de LED-uri pe care l-am găsit pe dimensiunea corectă. Ca număr de lumeni, cel puțin teoretic, ziceau că ar fi cam dublu față de becul standard, dacă-mi amintesc bine.

Am înlocuit becul și mi-a sărit imediat ceva în ochi. Mașina avea doar o singură lampă în portbagaj, plasată în marginea din dreapta. Cu becul standard, lumina este atît de slabă încît nu te izbește prea tare faptul că nu e uniformă. E slabă peste tot. Dar becul ăsta lumina mult mai bine, deci faptul că nu lumina decît într-o singură parte a devenit brusc evident. :D

N-aș putea să mai pun una și în partea opusă? M-am uitat în sus. Plafonul portbagajului e plin de găuri, iar deasupra găurilor se află o pîslă. Printre plafon și pîslă se poate trage ușor un fir, de la lampa existentă la următoarea gaură, apoi spre următoarea gaură, etc. Nu trebuie demontat nimic. E mult prea simplu ca să n-o fac.
Cabluri electrice aveam prin casă. Am mai cumpărat cîțiva papuci, plus o lampă de portbagaj de Mondeo 4 de pe eBay. Sigur, nu era nevoie să fie de Mondeo 4. Orice fel de lampă de portbagaj ar fi mers la fel de bine. Dar mie-mi place să fac treaba pînă la ultimul detaliu.
Să trag cablul de la lampa existentă pînă la locul ales pentru lampa nouă a fost ușor. Mai mult mi-a luat să găsesc o metodă de a fixa lampa în plafon. Prin încercări succesive cu bucăți de carton am determinat exact mărimea unei găuri în care lampa să intre la fix, iar clema ei de prindere să clicăie înăuntru. Apoi am tăiat gaura respectivă într-un carton negru, foarte tare și gros, pe care l-am fixat între plafon și pîslă, deasupra uneia dintre găuri.

Acum e incomparabil mai bine:

20160711_104834_mic.jpg

În poză se mai vede o oarecare neuniformitate, dar cu ochiul liber nu se observă. Lampa originală, fiind montată exact deasupra acelui "umăr" al caroseriei, se reflectă în el. Iar camera telefonului este foarte sensibilă la astfel de diferențe. În realitate arată bine. Corpul propriu-zis al potbagajului, exceptînd reflexiile din margini, este iluminat uniform. Și mult mai puternic. Observați ce diferență mică de intensitate este între portbagaj și parcarea subterană unde e făcută poza. Poți să și citești în el. :D

Edited by VladSoare
  • Upvote 1

Share this post


Link to post
Share on other sites
VladSoare

Cam astea sînt cele mai importante.

Ar mai fi una ceva mai simplă și mai subtilă. Acum zece ani am avut un Ford Scorpio din a doua și ultima generație, cel cu față de broască. Avea un aspect unic, puteai să-l iubești sau să-l urăști, multora li se părea hidos, însă era o mașină cu totul deosebită. Din păcate n-am apucat să mă bucur prea mult de el, pentru că-l luasem second hand de la un samsar și era plin de bube ascunse, astfel că după trei ani de nervi și șurubăreală am cedat și l-am vîndut. În fine, e o poveste lungă.
Scorpionul era varianta Ghia, cu acest nume desemnînd Ford nivelul de echipare cel mai ridicat de la vremea aceea. Iar varianta Ghia avea pe stîlpii din spate o siglă specifică. În combinație cu aspectul nativ de limuzină, scutul de pe stîlp îi dădea mașinii o notă suplimentară, subtilă, de eleganță. Îmi amintea și de prima mea mașină, un Citroen CX Prestige, care în plus față de un CX obișnuit avea textul "Prestige" scris cu litere de mînă pe stîlpul din spate. :wub:
Fast-forward vreo cinci ani, pînă în 2011, cînd am trecut la Mondeo-ul actual. La acel moment echiparea Ghia nu mai exista. A existat Mondeo Ghia pînă în 2010, cînd a venit un facelift. Iar la facelift ceea ce înainte se numea Ghia a fost redenumit Titanium, fără nici o siglă specială.
În amintirea scorpionului, am cumpărat de pe eBay două sigle Ghia și le-am lipit în locul lor tradițional.

20160724_180549.jpg 20160724_180517.jpg

Pentru cine nu-i familiar cu Fordurile și cu istoria lor, scutul e doar un mic ornament și nimic mai mult. Dar cine cunoaște generația asta de Mondeo rămîne în prima fază uimit. Mi s-a întîmplat pînă acum de vreo trei-patru ori ca oameni pricepuți în ale Fordurilor să-mi zică mirați: "Facelift Ghia? Pe bune? Nu știam că au făcut așa ceva. Care-i faza?" :D
O farsă subtilă, pentru cunoscători... :D

 

Edited by VladSoare
  • Upvote 1

Share this post


Link to post
Share on other sites
VladSoare

Mi-am mai amintit una de care uitasem.
Faceliftul a fost prima generație de Mondeo lansată cu noua (pe-atunci) cutie automatizată cu două ambreiaje PowerShift. Este similară cu DSG-ul grupului VAG, cu diferența că are ambreiaje ude, acționate hidraulic. Pînă aici toate bune. Dar aveam o mică problemă. Inginerii și designerii de la Ford, tare mîndri de reușita lor, nu s-au mulțumit doar cu montajul unei cutii noi, ci au simțit nevoia să se și laude cu asta, motiv pentru care pe măciulia schimbătorului de viteze au trîntit o inscripție mare cu numele cutiei. Să se vadă de la o poștă că am cutie modernă, nu vechitură ca alții, să moară dușmanii de ciudă... :lol:

PowerShift.jpg

Inscripția asta îmi zgîria îngrozitor retina. Am trăit cu ea un timp, pînă cînd am realizat că Mondeo 4 pre-facelift, care venea cu cutie automată clasică, avea o măciulie perfect identică cu a mea, minus inscripția cu pricina. Un dealer Ford cu care mai colaborasem a fost foarte amabil și a săpat un pic ca să-i afle codul. Înlocuirea a fost foarte simplă, fără nici un efort. Măciulia nu e presată pe băț, ci e prinsă cu două clipsuri și nu e nevoie de forță.

Simplu.jpg

Pozele nu-s de pe mașina mea. Sînt găsite pe net. Dar sînt 100% ca la mine.

Acum mai ziceți și voi de ale voastre, că eu le-am cam epuizat. :D

Edited by VladSoare

Share this post


Link to post
Share on other sites
VladSoare

Nimeni, nimic? :unsure:

Atunci mai bag eu din amintiri. :D
Prima mea mașină (CX-ul menționat mai sus nu se pune) a fost o Dacia Nova. Era modelul al doilea (cel cu fața mai rotunjită și fără luneta aia super-bombată, fără ștergător pe spate), cu carburator. La momentul respectiv, în 1998, urma să se lanseze și varianta cu injecție monopunct Bosch, dar eu n-am apucat-o. M-am grăbit și am luat-o cu carburator.
Numai probleme am avut cu mașina aia. Era un dezastru ambulant. O nenorocire pe roți. Intra apă în ea, la o mie de kilometri am rămas fără servofrînă, în marșarier intra numai cînd avea chef și numai cu ambele mîini... Nu mai zic că la primul ei drum n-a ajuns decît pînă-n centrul Piteștilor, unde la o trecere de pietoni am oprit motorul (deh, începător) și n-a mai pornit. O catastrofă de mașină. Dar o iubeam, că era prima și tînjisem mult timp după ea. Cîtă mecanică am învățat pe ea... :D

Cu răbdare am reușit însă, pe parcursul a doi ani, s-o scot la liman. Am învățat cum funcționează carburația și aprinderea, cum se reglează avansul, distanța dintre platini, raportul aer/benzină, etc. Am înțeles de ce se ardeau platinile și am instalat un modul electronic care înlătura acest fenomen. Îi zicea "aprindere electronică", dar numele suna mult mai pompos decît era în realitate, și anume un releu care prelua comanda de la platini și o dădea mai departe la bobina de inducție, astfel încît platinile să meargă la tensiune mai mică și să nu se mai formeze între ele acel arc electric care le ardea în timp. Ăsta a fost primul pas important înainte. Odată instalate platini noi și reglate ca la carte, ulterior s-au menținut așa, iar reglajele periodice ale aprinderii n-au mai fost necesare.
Carburatorul era un dezastru și, după multe luni de șurubăreală, curățare, iar șurubăreală, înlocuit membrana pompei de șpriț, reglaje și alte de-astea, l-am înlocuit cu un carburator de Dacie papuc. Tot dublu-corp, tot pentru motor de 1,6 litri, deci a fost plug & play. Diferența a fost imensă; s-a simțit imediat. Suspectez că originalul venise din fabrică cu vreun defect intern.

Și acum ajungem la modificarea de care sînt cel mai mîndru și care a pus capac la toate. Cireașa de pe tort, care a făcut ca mașina aia să ajungă în sfîrșit să meargă ca lumea, să nu-i mai pot reproșa nimic. B-)
Cu motorul cald, totul mergea bine. Ralantiul era stabil, accelera bine, mergea rotund la orice turație. Dar la rece avea totuși problema șocului. Trebuia tras șocul ca să pornească. Iar odată pornită, mergea prost cît timp șocul era tras, în special atunci cînd începea să se încălzească puțin dar fără să fie caldă de tot. Studiind un pic modul de funcționare a șocului, am constatat că el face două lucruri diferite.
Pe de o parte îmbogățește amestecul.
Pe de altă parte ține clapeta de accelerație trasă puțin, ca să forțeze ralantiul să stea la o turație mai mare. E ca și cum ai ține tu ralantiul mai sus din pedală.

Problema mea era în felul următor. La început trăgeam șocul la maxim. Porneam motorul. Pînă aici toate bune. Porneam de pe loc și totul mergea bine un timp, pînă cînd începea motorul să se încălzească puțin. Pe măsură ce se încălzea, amestecul devenea prea bogat și trebuia să împing progresiv șocul. Îl împingeam puțin cîte puțin, pînă în punctul în care simțeam că merge din nou rotund. Dar butonul de șoc executa ambele acțiuni simultan. Adică reducînd îmbogățirea reducea în același timp și turația de ralanti. Și ajungeam la un moment dat într-un punct critic. Un punct în care motorul era suficient de cald ca să nu mai necesite un amestec mai bogat, dar în același timp nu suficient de cald pentru a putea merge stabil la turația de ralanti normală. Trăgea bine în mers, dar la semafor se oprea dacă nu-l țineam eu artificial din pedală. Cumva cele două efecte nu erau bine sincronizate unul cu celălalt. Ar fi trebuit, după aprecierea mea, ca în momentul în care clapeta de șoc este complet deschisă (adică amestec normal, neîmbogățit artificial), cea de accelerație încă să mai fie trasă, doar un pic, cît să țină ralantiul puțin peste 1000 rpm.

Cînd m-am prins de chestia asta, am luat carburatorul la bani mărunți și am văzut cum acționează cablul de șoc. Cablul trage direct de clapeta de șoc, care la rîndul ei trage de o pîrghie conectată direct la clapeta de accelerație. În acea pîrghie consta secretul raportului dintre cele două acțiuni. Am tras și am împins cablul, urmărind efectul produs asupra pîrghiei, și am descoperit ce era în neregulă. Pîrghia era împinsă la maxim în momentul în care clapeta de șoc era și ea împinsă la maxim. Or eu voiam ca după închiderea clapetei pîrghia să mai rămînă trasă un pic. Am obținut acest lucru îndoind pîrghia cu un patent și apoi reglînd cablul astfel încît să lungesc cursa butonului de pe bord cu vreo doi-trei milimetri. Adică butonul să nu fie lipit de bord în momentul în care s-a închis clapeta, ci să mai meargă puțin dincolo de acel punct, ajungînd să se lipească de bord abia după ce se va fi împins și pîrghia la maxim.

Efectul a fost incredibil. N-am mai avut nici un fel de problemă, la nici o temperatură. Oricît de frig ar fi fost, mașina pornea la sfert de cheie și mergea rotund. Apoi, pe măsură ce se încălzea, reușeam din buton s-o duc într-un punct în care să meargă rotund și să stea bine la ralanti.

Ce vremuri... Acum ni se pare de la sine înțeles ca mașina să meargă bine, iar tuningul se axează pe becurile din portbagaj sau pe măciulia schimbătorului de viteze, sau alte fițe de genul ăsta. Pe-atunci făceai tuning la mașină ca să-ți meargă normal, să-ți pornească la rece și să nu-ți moară la semafor... :D

Edited by VladSoare
  • Upvote 2

Share this post


Link to post
Share on other sites
VladSoare

N-am mai scris pe-aici de mai bine de un an. Între timp mașina a ieșit la pensie și a fost înlocuită tot cu un Mondeo, dar din generația următoare. Și pentru că suferea, bineînțeles, de aceeași problemă cu lumina din portbagaj cvasi-inutilă, m-am gîndit să fac ceea ce făcusem și la cealaltă - să mai pun o lampă.
O lampă de portbagaj cu LED, foarte luminoasă, de pe eMag, o jumătate de oră de muncă și iată rezultatul:

Înainte:
Inainte_1.jpg.b644d1805bb68bc2771fc260d093b17c.jpg

Inainte_2.jpg.3719c6cfc9132ee4c4d719a7305c309f.jpg

După:
Dupa_1.jpg.e4b2ba55b6ef99e9b886fb9e735d1042.jpg
Dupa_2.jpg.b3919ecb1183d25da57de11b6ee19ca1.jpg

Dacă vă întrebați ce-i cu treapta aia din portbagaj, e din cauză că mașina este hibridă. Sub acea treaptă se află bateria de înaltă tensiune.

Așa arată plafonul acum. Lampa nouă este cea din spate. Se vede că lampa originală are lumina un pic mai caldă, deși e tot cu LED.
Plafon.jpg.71c2b33d153ee0b8085cfad209d14441.jpg

Și așa arată lampa nouă montată în plafon. Din neatenție am tăiat gaura din plafon puțin oblic. Dar în realitate nu se vede, decît dacă bagi capul adînc în portbagaj și te uiți foarte atent. Sînt mulțumit că am reușit s-o fixez bine și frumos în plafon. Plafonul este dintr-un carton mochetat foarte gros și tare, gaura a fost tăiată la fix, iar clemele de pe spatele lămpii au prins foarte bine. Dacă nu vezi că-i oblică, poți să juri că a fost acolo din fabrică.
Lampa_noua.jpg.fc54c744e5ce85327dd8ca60b72def8a.jpg

  • Upvote 3

Share this post


Link to post
Share on other sites
VladSoare

Mondeo are niște lămpi sub oglinzi, care luminează zona din jurul mașinii, ca să vezi unde calci cînd de apropii de mașină sau cînd cobori din ea. Și pentru că mi se păreau prea galbene și un pic cam slabe, am vrut să înlocuiesc becurile dinăuntru cu unele cu LED, mai puternice și cu lumină mai rece. La Mondeo 4 făcusem același lucru; acolo a fost floare la ureche - becurile erau W5W și le-am înlocuit cu niște W5W-uri cu LED. Am avut însă surpriza neplăcută să constat că Mondeo 5 nu mai are lampa clasică, cu bec W5W în ea, ci una specială, încapsulată, din care nu se poate scoate becul. Așa că am săpat un pic, să văd dacă există vreo soluție. Și am găsit un american care confecționează astfel de lămpi pentru Fusion (fratele american al lui Mondeo). Se potrivesc la fix, fără nici o altă adaptare.
Diferența este incredibilă, parcă-i altă mașină. Lumina e incomparabil mai puternică și de un alb imaculat.

Stînga: înainte. Dreapta: după.
1.jpg.957fcc75fdc66fbd14197cc4717ac942.jpg

2.jpg.5b2b8c327d37c2f59d97a07be5d5b639.jpg

3.jpg.303cf1ff0d578bfaf1c67ecd7f7cc1a1.jpg

Diferența de putere nu e foarte evidentă în poze, pentru că telefonul și-a ajustat automat expunerea. Se vede însă albul clar și frumos, față de gălbeneala dinainte.
 

Știu că temperatura de culoare e o chestiune de gust. Unora poate să nu le placă lumina albă pură și să prefere varianta originală, cu becuri incandescente, mai ales dacă luăm în calcul și culoarea mașinii. Deci nu mă aștept ca modificarea mea să placă tuturor. :)
Eu însă o prefer așa. Pe de o parte, se integrează mult mai bine cu farurile cu LED (reci), luminile de zi (tot LED, tot reci) și cu lumina interioară tot cu LED (nu foarte rece, dar în orice caz vizibil mai rece decît niște becuri clasice). Pe de altă parte, deși cînd vine vorba de iluminarea unei încăperi prefer, evident, lumina caldă, iar în casă am numai becuri calde, totuși luminițele auxiliare au început să-mi placă din ce în ce mai mult reci. La un moment dat am zburat cu un avion nou de la Lufthansa și mi s-a părut foarte modern și elegant, după care Taromul mi s-a părut vechi și trist. Și nu înțelegeam de ce, pînă cînd mi-am dat seama: la Lufthansa indicatoarele de pe plafon (alea cu centura și interdicția de fumat) erau de un alb clar, fiind iluminate din spate cu LED-uri, pe cînd la Tarom erau becuri cu incandescență, care prin comparație păreau galbene. Cumva, pe suprafețe mici mă atrage mai mult albul neutru spre rece decît cel gălbui clasic.
E o treabă de gust, totuși. Poate să vă placă sau nu. :)
 

Edited by VladSoare
  • Upvote 3

Share this post


Link to post
Share on other sites
VladSoare

Figura cu telecomanda de la poartă, pe care am descris-o mai sus, la mașina asta nu mai merge făcută în același loc. Pun din nou poza cu Mondeo 4, ca să vă scutesc de un scroll pînă la începutul thread-ului:
Buton_ansamblu.jpg.2870d9b0553f4fa7ca7d4749eccd81e8.jpg.ef9444f1c12e39e04ae7d083c5ebd2ea.jpg

Și iată cum arată zona respectivă la Mondeo 5:
20180512_193539.png.feaf623a11b521408c7c723ee23b2862.png

Tunelul central este mai înalt, iar cotiera nu mai are acel perete frontal. 
Am experimentat un timp cu o telecomandă mai mică, pe care am tot lipit-o în diverse poziții, ca să văd cît de ușor și confortabil aș putea ajunge cu mîna într-un loc sau altul (și fără să mă uit). În final poziția cea mai bună s-a dovedit a fi pe ornamentul din plastic de sub scaun.
Iată cum arată butonul:
20180512_193746.png.a40b9776eb8d88adc555f09c84b21ae6.png

Și o privire de ansamblu:
20180512_193718.png.34ec00850fe0ff2fcfb37ee51890dc0b.png

Telecomanda este lipită pe partea din spate a plasticului (spațiul respectiv de sub scaun e gol, poți băga mîna acolo făsă să demontezi nimic), iar curent am luat de la o mufă care se afla tot acolo.

Edited by VladSoare
  • Like 1
  • Upvote 1

Share this post


Link to post
Share on other sites
Marius

Arată foarte bine interiorul lui Mondeo 5. 👍🏼

Share this post


Link to post
Share on other sites
Sache

Este un Mondeo în echipare de top Vignale. Arata foarte bine.

Păcat ca cei de la Ford vor sa renunțe la acest model din 2020.

Share this post


Link to post
Share on other sites
VladSoare

Doar în America vor să renunțe la Fusion. În Europa încă n-au anunțat. Mondeo se vinde bine aici, iar cerere pentru sedanuri mari există. Mi-e greu să cred că vor renunța complet la acest segment. N-ar fi însă exclus să-l înlocuiască cu un model complet nou, cu un alt nume. Vom vedea.
Cu interiorul, pentru mine n-a fost chiar dragoste la prima vedere. Mi-a trebuit un pic de timp să mă obișnuiesc cu tunelul central atît de înalt (care în prima clipă mi-a dat senzația că aș sta într-o cușcă) și cu suporturile de pahare atît de mari și de expuse (care acum îmi plac, și care se dovedesc bune în practică, dar la început le găseam cam ostentative, cam "americane"). 

Un lucru care mi-a plăcut întotdeauna la Ford a fost felul în care a reușit să aibă un design complet nou la fiecare generație, dar păstrîndu-și în același timp un stil clasic, pe gustul conservatorilor ca mine. Unii, precum grupul VAG, păstrează stilul clasic, dar cu prețul lipsei totale de originalitate. Alții, precum grupul Renault/Nissan (sau BMW în epoca de tristă amintire Bangle) sînt originali, dar cu prețul unui aspect de navă spațială beată. Or Ford reușește să creeze la fiecare generație un design care-i și nou și clasic în același timp. În ziua de azi nu mai sînt prea mulți care pot face asta.

Share this post


Link to post
Share on other sites

Create an account or sign in to comment

You need to be a member in order to leave a comment

Create an account

Sign up for a new account in our community. It's easy!

Register a new account

Sign in

Already have an account? Sign in here.

Sign In Now

  • Recently Browsing   0 members

    No registered users viewing this page.

×
×
  • Create New...

Important Information

By using this site, you agree to our Terms of Use and Privacy Policy.