Jump to content
POLITISTI.ro

Sign in to follow this  
arcan

Fortele Speciale. Istoria lor

Recommended Posts

arcan

Va salut. Zilele astea, cu maxima surprindere si placere am descoperit un blog ,care contine scurta istorie a fortelor speciale.Si militare si politienesti.

M-a surpins acuratetea si exactitatea datelor si informatiilor legate de acest subiect.Si as vrea sa citeasca si cei pasionati de pe forumul asta, aceasta istorie.

sursa : http://www.focusblog.ro/2011/02/fortele-speciale-din-romania-scurta-istorie/

[“Pentru cei nestiuti si uitati si pierduti in lutul orb si risipiti prin veacuri, dar care au fost sarea pamantului si care au purtat pe umerii lor binele lumii.

….

In ei se intrupeaza acea parte din bine a speciei gratie careia omenirea are totusi chip omenesc si a dainuit in ciuda crancenelor ei cusururi. Am putea sa-i numim buni prin natura sau, daca vreti, buni pentru ca asa i-a lasat Dumnezeu printre noi.

….

Exista un mit hasidic potrivit caruia se afla mereu si mereu, imprastiati pe pamant, treizeci si sase de intelepti, oameni de obicei nevoiasi, umili si umiliti, oameni fara nume pe care se sprijina lumea ca sa nu cada in pierzanie, oameni drepti in strambatate si indaratnici sub bici, in intunericul vremilor. Dar treizeci si sase este doar expresia simbolica a unei prezente mult mai cuprinzatoare in dainuirea ei. A tuturor celor care traiesc si faptuiesc tinand dreapta cumpana istoriei cu o mana nevazuta, iar apoi se duc in uitare.”

Petru Cretia

In 1991 bucurestenii care se plimbau pe Bulevardul Aviatorilor au avut ocaza sa urmareasca niste scene desprinse parca dintr-un film de actiune: trei tineri inarmati au incercat sa impuste un domn care se plimba cu o doamna pe trotuar. Ambasadorul Indiei, despre el este vorba, a reusit sa fuga intr-o curte in vreme ce dintr-o masina niste barbati au deschis focul asupra celor trei agresori. Doi dintre ei au fost impuscati (unul decedand), al treilea a reusit sa fuga. In zilele urmatoare, presa a relatat pe larg evenimentele si a incercat sa afle mai multe despre luptatorii Brigazii Antiteroriste, cei care ii salvasera viata ambasadorului.

Asa a inceput seria articolelor despre “ninja de pe strazile Bucurestiului”, despre “cagulati” sau “mascati”.

Cu exceptia unui articol aparut in “Tineretul Liber” (un cotidian din vremea aceea) si a unei emisiuni de la TVR in care se prezentau aspecte din pregatirea acelor militari, majoritatea presei a tratat doar latura senzationala a lucrurilor. Dupa o vreme au aparut firme private care si-au imbracat angajatii in tinute asemanatoare cu ale “mascatilor” si incet-incet s-a raspandit imaginea conform careia fortele speciale inseamna de fapt niste batausi fara creier.

Lucrurile stau insa altfel.

Ce sunt fortele speciale si cum au aparut ele?

Istoria mondiala

Antemergatorii

Inca din antichitate, suveranii aveau grupuri de razboinici selectionati dupa anumite criterii, pregatiti mai indelungat decat ceilalti luptatori si inarmati cu cele mai perfectionate arme. Este vorba despre unitatile de elita. Romanii au avut Garda Pretoriana. Despre daci Eliade povesteste cum anumitit tineri erau initiati in arta razboiului prin “perioade” care puteau dura si un an in care traiau in padure, departe de asezari umane, supravietuind cum puteau. In Japonia au aparut vestitii samurai si apoi si celebrii ninja, cei care se apropie cel mai mult de ceea ce astazi se-ntele prin “forte speciale”. Pregatirea unui razboinic ninja dura ani intregi in care deprindea artele martiale (cu mainile goale sau cu diferite arme albe), dar si tehnici de camuflaj, de deplasare silentioasa, de razboi psihologic si de dezinformare, multe dintre acestea folosindu-se de catre diferite unitati militare si in ziua de azi.

In timp, a aparut necesitatea specializarii anumitor unitati de infanterie si cavalerie si asa s-au nascut infanteria marina, unitatile montane sau cavaleria usoara. Aceste unitati puteau duce mai eficient luptele in spatii geografice greu accesibile, fiind totodata si mai mobile.

In 1756, in timpul razboiului dintre Franta si Anglia pentru teritoriile din America, Robert Rogers creaza o unitate numita apoi Rogers’ Rangers, unitate care s-a inspirat din tacticile folosite de bastinasi intr-o vreme in care infanteria puterilor europene se imbraca total inadecvat (tuninci rosii, albastre), mergea cu peruci pudrate pe campul de lupta inclusiv in zilele calduroase de vara si forma linii compacte, o tinta usoara pentru inamic.

In 1870 a avut loc razboiul franco-prusac. Armata franceza era formata din militari profesionisti care aveau experienta de lupta (luptasera deja in Italia impotriva austriecilor, in Crimeea impotriva rusilor si in Mexic). Francezii erau echipati cu o pusca revolutionara (Chassepot) si cu un fel de mitraliera. Armata lor era considerata cea mai buna armata din lume, lider incontestabil. Prusacii aveau o armata formata din oameni mobilizati, dotarea lasa de dorit, insa aveau un stat major eficient condus de von Moltke . Prusia a castigat. In acest razboi s-au folosit deci anumite tactici care se vor folosi pe scara larga in primul razboi mondial: transeele aparate cu mitralierele.

Primul Razboi Mondial

Din cauza acestei combinatii (transee + mitraliere) britanicii au pierdut la Somme doar in prima zi de lupte 57.000 oameni. Se ajunsese la un blocaj, un razboi de uzura in care armatele stateau fata in fata si se bombardau, cucereau cativa kilometri din teritoriul inamic in urma unui asalt sangeros, teritoriu pe care il pierdeau la urmatoarea contraofensiva. Si tot asa. Trebuia facut ceva. Astfel au aparut tancurile, lunetistii si unitatile specializate de asalt. Tancurile nu au (decat tangential) legatura cu fortele speciale, dar lunetistii si unitatile de asalt sunt precursorii fortelor speciale.

Tot in primul razboi mondial, Lawrence a folosit in mod creativ fortele iregulare in Arabia, aruncand in aer poduri si sine de calea ferata, paralizand transporturile si atragand importante forte atat in urmarirea lui cat si pentru paza cailor ferate. Aceasta strategie de guerrilla va fi copiata mai tarziu si de sovietici in Spania si de Mao in China etc. In domeniul operatiilor navale, italienii au folosit asa-numitele mignatta, niste “torpile umane”, precursorii scafandrilor de lupta.

Al Doilea Razboi Mondial

Dupa razboi, lucrurile au mers rapid in directia crearii unor unitati speciale. Mai multe tari si-au creat unitati de parasutisti (o idee veche, dar multa vreme uitata) odata cu dezvoltarea aviatiei si crearea unor modele de avioane de transport si planoare. Paradoxal, Italia si Uniunea Sovietica, doua dintre tarile care n-au folosit intensiv parasutistii in al doilea razboi mondial, au avut cele mai dezvoltate unitati antebelice. In timpul razboiului, parasutistii au fost utilizati masiv de catre germania (la inceputul razboiului), apoi spre sfarsitul lui de catre S.U.A. si Marea Britanie .

Fideli strategiilor indirecte enuntate de Liddell Hart si invatand din experienta lui Lawrence din Arabia, britanicii au creat Combined Ops, o structura care cuprindea comandourile, numite astfel dupa comandourile folosite de buri in Africa de Sud, concept de forte iregulare de unde s-au inspirat. Rolul comandourilor era sa execute raiduri si alaturi de SOE sa “dea foc Europei”, dupa expresia lui Churchill. Rezultatele au fost destul de mediocre, unele chiar tragice (cum a fost raidul esuat de la Dieppe, raid efectuat la ordinele lui Mountbatten care insa nu avea permisiunea sefilor lui ierarhici (acestia au aflat abia post factum).

Tot in timpul acestui razboi s-au dezvoltat un alt tip de unitati militare, care nu actionau in grupuri mari precum parasutistii si comandourile, ci in mici grupe autonome, de multe ori aflate in legatura cu miscarile de rezistenta din acea tara. Acestia actionau atat in uniforma militara cat si in haine civile.

Au existat mai multe unitati care pot fi caracterizate ca “speciale” : regimentul Brandenburg al lui Theodor von Hippel, unitatile OSNAZ ale NKVD-ului si partizanii lui Ilya Starinov, LRDG-ul lui Ralph Bagnold de la care SAS-ul va invatat atat de multe , The Special Boat Squadron al lui George Jellicoe (parte din SAS), The Royal Marines Boom Patrol Detachment al lui Blondie Hasler, Decima Flottiglia Mezzi d’Assalto a lui Teseo Tesei, Underwater Demolitions Teams ale U.S. Navy, Sonderverband z.b.V. Friedenthal a lui Skorzeny, chinditii lui Orde Wingate, echipele aliate Jedburgh, companiile independente australiene, unitatile sissi finlandeze (Erillinen Pataljoona) etc.

Daca ar sa pomenim un singur om si o singura unitate militara care au influentat decisiv gandirea si intrebuintarea acestor unitati in domeniul pe atunci embrionar al fortelor speciale, fara indoiala ca ar fi vorba despre David Stirling si SAS, unitate din care avea sa faca parte si fiul lui Churchill. Multe dintre unitatile din zilele noastre s-au inspirat din tacticile, organizarea si principiile SAS de selectie, pregatire, dotare (Delta Force, KSK, Sayeret Matkal, 1er RPIMa, JTF2, SASR, pana si Alfa-creata in Uniunea Sovietica in cadrul KGB).

Razboiul Rece

Dupa al doilea razboi mondial, a urmat o perioada in care cele doua blocuri militare s-au pregatit intens pentru un eventual razboi. Infruntarea dintre NATO si OTV (Organizatia Tratatului de la Varsovia) s-a desfasurat “pe sub masa”, in lumea a treia, in Indochina, Malaya, Coreea, Oman, Vietnam, Angola sau Nicaragua.

Scolile

Fortele speciale din ambele organizatii au luat parte in mod activ la aceste conflicte. Si asa au luat fiinta scolile doctrinare moderne ale fortelor speciale, in Statele Unite, Marea Britanie, Uniunea Sovietica, Israel, Franta, mai tarziu si in Australia, Africa de Sud, Germania etc.

In Regatul Unit, SAS-ul (desfiintat dupa razboi) a renascut in 1952 sub forma Malayan Scouts, redenumit 22nd SAS Regiment. Si SBS-ul a fost desfiintat, fiind reinfiintat ca o anexa in subordinea Royal Marines. Aceste doua unitati au ramas pana astazi cei doi stalpi ai fortelor speciale britanice, in timp SBS-ul trecand de la rangul de Squadron la cel de Service, pe picior de egalitate cu SAS-ul datorita faptului ca Marea Britanie e o insula si Royal Navy (o structura in care la varf de multe ori birocratia si gandirea obtuza sunt la ele acasa, dar care beneficiaza la nivelul marinarilor de un ethos care se intalneste doar pe nave ) este numit “Senior Service”. Scoala britanica poate fi caracterizata prin eficienta, polivalenta si versatilitate: o unitate indeplineste un spectru foarte larg de misiuni.

In Statele Unite, in 1952 au fost create “Beretele Verzi” (U.S. Army Special Forces) in cadrul U.S. Army Psychological Warfare Center. Colonelul Aaron Bank este considerat parintele fortelor speciale americane (de notat ca americanii fac distinctia dintre special forces si special operations forces, spre deosebire de britanici). Unitati de operatii speciale (este corect ooperatii speciale, nu operatiuni speciale cum se numeste o emisiune) au aparut apoi si in U.S. Air Force (Special Tactics Teams), U.S. Navy (Seal Teams) si U.S. Marine Corps (Force Recon). Datorita resurselor superioare, scoala americana a adaugat la versatilitatea britanica si specializarea geografica.

In Uniunea Sovietica, tot in 1952 a inceput formarea unor companii independente cu destinatie speciala- ORSN, Viktor Kharchenko fiind considerat parintele fortelor speciale sovietice. In anii ’60 s-au format astfel de companii (transformate apoi in batalioane) in mai multe districte militare si in marina militara sovietica (1957).

Franta, a fost avantajata de faptul ca unul dintre fondatorul fortelor speciale, Georges Berge, cel care a creat the French SAS (in cadrul SAS), este considerat totodata si unul dintre cei cinci co-fondatori ai SAS-ului britanic. Spre deosebire de celelalte tari care si-au desfiintat in cea mai mare parte unitatile de misiuni speciale dupa razboi, Franta n-a facut acest lucru. Din contra. In 1946 a fost creata 1er bataillon de choc SAS (pe baza fostelor unitati SAS) dar si 11e bataillon parachutiste de choc (care avea sa fie comandat de Paul Aussaresses). In 1953 este creat 13e Regiment de dragons Parachutistes. Franta a pus accent de la inceput pe operatiile clandestine colaborand cu SDECE (sdeke). Tot in 1953 s-a nascut si o unitate de scafandri, Commando Hubert (respecializata).

Datorita situatiei deosebite, Israelul si-a inceput constructia fortelor speciale inainte de declararea independentei (unitatile Palmach). Incepand cu 1948 au aparut mai multe unitati de elita (Shayetet 13, una de parasutisti- T’zanhanim, una de infanterie- Golani, cea din urma avand si o subunitate de cercetare speciala). In 1953 a fost creata Unit 101, o unitate de forte speciale comandata de Ariel Sharon, unitatea care avea sa fie insa desfiintata si contopita cu unitatea T’zanhanim. In 1958 s-a nascut Sayeret Matkal, unitate care avea sa-si puna amprenta pe toate fortele speciale israeliene si nu numai. Deci dupa razboi unitatile care executau misiuni speciale s-au dezvoltat in special pe linia luptei de partizani sau “unconventional warfare” .

Law Enforcement

Fortele speciale au existat nu numai in domeniul militar, ci si in domeniul law enforcement. Prima unitate sovietica OSNAZ destinata combaterii contrarevolutionarilor si a sabotorilor a aparut in 1921 (expresia “law enforcement” nu e cea mai potrivita, pe atunci era vorba mai curand de pedepsirea rasculatilor, a revoltelor etc.) In 1940 in Italia apare 1º Battaglione carabinieri reali paracadutisti (carabinierii fiind ceva intre politie militara si jandarmi).

Mai spre zilele noastre, in 1971 se formeaza in Franta l’Escadron parachutiste d’intervention de la Gendarmerie nationale.

Insa prima unitate de forte speciale in domeniul pe care il numim astazi “law enforcement” poate fi considerata LAPD SWAT, formata la Los Angeles de Daryl Gates, in 1968. Acronimul sWAT se referea la Special Weapons Assault Team, dar intrucat a fost considerat prea agresiv, a fost schimbat cu Special Weapons and Tactics. Multi dintre primii politisti care au facut parte din unitate erau “berete verzi” cu experienta Vietnamului.

In 1972 in Franta in cadrul politiei apar les Groupes d’intervention de la police nationale.

Terorismul

Un eveniment avea sa schimbe radical abordarea autoritatilor in legatura cu fortele speciale: Olimpiada de la Munchen din 1972 cand mai multi sportivi din cadrul delegatiei israeliene au fost asasinati de catre membri ai organizatiei teroriste Septembrie Negru. Politia germana a esuat in incercarea de a interveni pentru a salva ostaticii. In urma acestor incidente, in 1973 a fost creata GSG9, o unitate antitero aflata in subordinea granicerilor germani. Modelul va fi preluat in toata lumea si asa au aparut GIGN in cadrul Jandarmeriei franceze in 1973, GEO in Spania, NOCS (“teste di cuoio”) in Italia etc.

Daca unele state au ales sa formeze de la zero unitati in cadrul ministerelor de interne (politie, jandarmi etc.) dedicate luptei impotriva acestei noi amenintari, altele au delegat aceasta sarcina armatei. Marea Britanie a creat tot in 1973 in cadrul SAS, the Counter-Revolutionary Warfare Cell. Noua unitate antitero avea sa fie cunoscuta sub denumirea Special Patrol Team. Capitanul Andrew Massey a fost cel care a dezvoltat conceptul, scriin initial (in buna traditie lasata de David Stirling) un raport. Britanicii au hotarat mai tarziu sa nu aiba oameni specializati doar pe linia asta, ci sa-si roteasca escadroanele in acest rol pe anumite perioade. Modelul britanic a fost copiat de mai multe tari (Statele Unite- Delta Force, Israel- Sayeret Matkal, Olanda- BBE etc.) si astfel accentul a inceput sa se mute de pe “unconventional warfare” pe “counter-insurgency/counter-terrorism”.

Comandamentele

Un alt eveniment care avea sa schimbe directia urmata in lume de fortele speciale a fost misiunea americana esuata din Iran, in 1980. Dupa acest esec, americanii si-au regandit organizarea si tacticile, au creat unitati specializate si un comandament. In 1987 apare USSOCOM, un comandament unificat cu rostul de a aduna sub aceeasi umbrela si de a coordona toate unitatile SOF. Desi initial unitatile speciale ale US Marines Corps (Force Recon) n-au fost integrate, recent a fost creat MARSOC, comandament care face parte din USSOCOM.

In 1987 si britanicii au creat United Kingdom Special Forces, o structura condusa de DSF (Director Special Forces) si care aducea la un loc SAS-ul si SBS-ul.

In 1992 si francezii au creat un comandament, COS si de-atunci asemenea comandamente s-au creat prin toate armatele.

In sfarsit, un alt gen de unitati de forte speciale au luat nastere in anii ’70-’80 in urma aparitiei terorismului: unitatile destinate sa execute misiuni de supraveghere in zone ostile, in “teritoriile indienilor”, sanctuarele teroriste. Astfel in 1974 apare 14th Intelligence and Security Company, unitate folosita de britanici intensiv in Irlanda de Nord si mai tarziu in Bosnia. In 1981, in urma regandirii strategiei si in S.U.A. se formeaza o unitate cu specific asemanator, numita ISA (“The Activity”, “Foreign Operations Group” etc.) care a actionat apoi impotriva narco-traficantilor din Columbia si Mexic.

Privire de ansamblu

In prezent exista forte speciale sub diverse denumiri in absolut toate tarile lumii (pana si in insulele Maldive). De cele mai multe ori este vorba insa de forma fara fond.

Putine tari se pot lauda cu unitati speciale capabile sa actioneze ziua sau noaptea, in orice anotimp, in orice conditii meteo, in orice mediu (arctic, montan, desert, marin, jungla, urban), sa se infiltreze prin aer, apa sau pe pamant prin toate mijloacele (de exemplu HAHO sau prin submersibile). Si mai putine tari detin mijloacele necesare proiectarii acestor unitati la distanta (avioane de transport strategic, avioane de realimentare in zbor, elicoptere de transport capabile sa zboare in orice conditii meteo + echipajele corespunzatoare, submarine etc.) si sistemele de transmisiuni care sa pastreze legatura in orice conditii etc.

In America de Nord, Statele Unite detin capabilitati complete, iar Canada a facut recent pasi importnti (au creat un comandament si doua unitati- JTF2 si CSOR). Mexicul are un corp de forte speciale ( 3 brigazi, o unitate numita GAFE etc.) dar mai curand sunt unitati de infanterie specializata de elita, misiunile lor recente fiind in misiuni tipice de law enforcement, in sprijinul poltiei federale.

In America de Sud, Brazilia se remarca prin faptul ca este una dintre tarile cu cea mai mare expertiza in domeniul jungle warfare, avand o scoala renumita (Centro de Instrução de Guerra na Selva); in afara de asta, GRUMEC este singura unitate de scafandri de lupta din emisfera de sud care are capabilitati comparabile cu unitatile lidere in domeniu (COMSUBIN, SBS, Commando Hubert, Seal/SDV, Shayetet 13, OMRP, SEK M, A-dyk etc.). Cea mai celebra unitate este insa BOPE, o unitate de politie militara mai “nedusa la biserica”. Celebritatea vine in special din mass-media ( a aparut intr-o editie a unui serial popular prezentat de un fost membru SAS, Chris Ryan, despre fortele speciale din cadrul departamentelor de politie). Argentina are probabil cel mai bun centru de instructie pentru razboi in mediul alpin din emisfera sudica, Escula Militar de Montana (posibil chilienii sa fie de alta parere). O alta unitate care s-a remarcat este Buzos Tacticos, daca o sa cititi relatarile argentiniene despre razboiul din Malvine (cum e numit Falkland-ul la ei), o sa vedeti ca britanicii (inclusiv cateva patrule SAS) au avut mult de furca cu aceasta unitate. Si Columbia s-a remarcat in ultimii ani atat prin succesele in lupta impotriva traficantilor de droguri, cat si a organizatiilor teroriste sprijinite din exterior. Cei de la AFEUR, o unitate care a fost in primele randuri, au reusit sa castige “in timpul liber” si cateva editii “Commando Forces”, un concurs organizat de fortele speciale americane in America de Sud.

In Africa vom mentiona doar doua tari: Rhodesia (actualul Zimbabwe), tara care a avut forte speciale cu un inalt standard ( “C” Squadron (Rhodesian) Special Air Service, Selous Scouts) si Africa de Sud prin unitatile “recces”, in ziua de azi purtand denumirea the South African Special Forces Brigade. Aceasta unitate a fost si poate inca mai este una dintre unitatile cele mai competente din lume in materie de special reconnaissance.

In Australia si Oceania, exista unitati speciale (SAS) extrem de bine puse la punct provenind din scoala britanica (si in Australia si in Noua Zeelanda). Avad avantajul spatiului geografic si relatii privilegiate cu Marea Britanie si S.U.A., de la care au invatat mult, recum si experienta multor misiuni in Malaya, Vietnam, Timor, Somalia, Irak, sau Afghanistan, australienii si-au dezvoltat expertiza in toate domeniile si in aproape toate mediile (desert, jungla, maritim, urban) in momentul de fata avand o scoala doctrinara proprie. Neo-zeelandezii, beneficiind de militari deosebiti (maori) si de un relief variat, au iesit in evidenta prin aptitudinile legate de tracking. In domeniul fortelor speciale, Noua Zeelanda, prin NZ SAS este posibil tara cea mai eficienta si eficace din lume (a fi eficace, effective= a face ceea ce este bine; a fi eficient, efficient= a face lucrurile bine; Drucker) de asemena Noua Zeelanda fiind o tara care dupa cum se spune, “punch above their weight” oferind “best bang for buck”.

In Asia exista mai multe tari cu forte speciale capabile. Japonia, le-a creat in mod oficial recent (Tokushu Sakusen Gun). Coreea de Sud are cateva unitati bine sudate (batalionul 707 misiuni speciale, batalioanele recon ale infanteriei marine etc.) dupa cum a demonstrat recent eliberand toti ostaticii de pe o nava ocupata de pirati somalezi (o actiune deosebit de dificila, mai ales cand are loc pe mare). India are un centru de instructie montan deosebit (High Altitude Warfare School- HAWS) si unul pentru jungla (Counter Insurgency and Jungle Warfare School-CIJWS), totusi fortele lor speciale (foarte numeroase) au aratat recent la Mumbai ca nu sunt inca la un nivel comparabil cu cele occidentale. Mai pot fi enumerate cu un nivel acceptabil in anumite domenii Kopassus (Indonezia), Royal Ranger Regiment (Malayesia), 101st Amphibious Reconnaissance Battalion (Taiwan), Đặc công nước (Vietnam), SSG (Pakistan), CDO-FN (Singapore), Royal Thai Navy Seals (Thailanda) etc. Pana si o tara cu resurse limitate precum Filipine are o expertiza consistenta in materie de contra-insurgenta si unitati destul de buna (Light Reaction Battalion) creditata numarul Tara creditata cu cele mai multe forte speciale din lume este Coreea de Nord. In realitate insa este vorba in mare parte de unitati de infanterie usoara. Pregatirea pune accent pe arte martiale, spart caramizi etc.

O categorie aparte o reprezinta tarile asiatice din spatiul ex-sovietic care au mostenit know-how de la spetsnaz (de exemplu Kazahstan si Armenia au niste unitati decente).

China necesita o abordare separata. Acum 20 de ani prezentau numai demonstrative cu spargeri de caramizi, militari care se aseaza pe un pat de cuie etc. Intre timp au inceput sa invete tehnicile occidentale de CQB, au trimis oameni la cursuri, au evoluat. Printre unitatile cele mai experimentate sunt “Sabiile sudului Chinei” din regiunea militara Guangzhou (creata in 1988) si unitatea din regiunea militara Beijing (nu se cunoaste denumirea). Dotarea s-a imbunatatit considerabil (GPS-uri, VVDH-uri, LLTV-uri, NVG-uri, UAV-uri etc.). In anumite aplicatii, aceste unitati au fost folosite in misiuni tipice razboiului informational (atacarea si bruiajul centrelor de comunicatii, a radarelor).

In domeniul law enforcement, cea mai experimentata unitate este considerata Hong Kong Special Duites Unit.

(Aceasta este dealtfel una dintre directiile in care se indreapta fortele speciale, francezii au in cadrul regimentului 54 transmisiuni asa-numitele équipes légères de guerre électronique (ELGE) la fel si britanicii in cadrul regimentului 14 transmisiuni- Light Electronic Warfare Teams, grupuri are actioneaza in adancimea dispozitivului inamic.)

In Orientul Mijlociu, Iordania a inaugurat acum ceva vreme cel mai mare centru de pregatire pentru forte speciale, din lume (KASOTC), iar fortele lor speciale, desi nu sunt la nivelul celor israeliene, cele mai bune din regiune, sunt de calitate (mai ales in desert warfare). Absolut toate tarile din zona au investit mult in forte speciale (Irakul si le-a recladit cu sprijin american, Siria si le-a calit in razboaiele cu Israelul si in Liban, Egiptul, dupa un inceput dezastruos cu doua esecuri majore, a facut pasi mari inainte, Arabia Saudita a invatat de la SAS etc.). Pana si Libanul are un comandament pentru operatii speciale cu unitati destul de experimentate. Marea necunoscuta este Iranul, desi exista surse care sustin ca unitati speciale iraniene (apartinand garzilor revolutiei- Pasdaran) au fost foarte active in Bosnia si apoi recent, in Irak.

Europa detine cea mai mare densitate de forte speciale competente din lume. Britanicii si francezii au intreaga gama de forte speciale (inclusiv in unitati de artilerie, transmisiuni, fortele aeriene-CSAR etc.) iar unitatile etalon ale celor doua tari (22nd SAS Regiment, 1er RPIM) sunt printre putinele din lume care pot executa aproape toate misiunile (de la actiuni directe, special reconnaissance la civil affairs, CSAR). Italienii au cea mai indelungata expertiza in materie de mijloace de atac subacvatice, de asemenea razboi in mediul montan. Germanii, multa vreme reticenti la adresa FS, au avut doar cateva companii de cercetare in dispozitiv (Fernspah) si o unitate de scafandri de lupta (Kamppfschwimmer). Apoi au creat KSK, dupa modelul SAS. Tarile acandinave exceleaza in domeniul arctic warfare si al infanteriei marine-cu specificul lor infanterie de coasta, elvetienii si austriecii in mountain warfare, tari ca Olanda, Belgia si Grecia au o indelungata experienta (inca din al doilea razboi mondial, pregatindu-se cu britanicii), Portugalia are scoala unor razboaie in colonii si a investit in acest domeniu fiind numita lider in UE in domeniul SOF, danezii sunt experti in domeniul FOS din fortele navale etc.

Dintre tarile ex-comuniste, polonezii s-au remarcat cel mai mult, prin intermediul GROM. Mai exista si BOA in cadrul politiei, departamentul 5 din Agentia de securitate interna (ABW) etc.

Si tari relativ mici ca Ungaria, Lituania, Slovenia sau Irlanda au pus accent pe unitatile FOS (ungurii se remarca prin instructori si prin centrele de pregatire). Iar Islanda, singura tara fara armata din NATO, are forte speciale care au fost si in Afghanistan (ICRU).

Aceasta a fost o scurta trecere in revista, foarte succinta si evident incompleta a catorva unitati SOF din lume.

Notiuni

Exista foarte multe definitii pentru fortele speciale sau fortele pentru operatii speciale cum le numesc americanii. Majoritatea iau in calcul mai multi factori:

- caracterul strategic al misiunilor executate;

- selectia atenta si pregatirea deosebita a militarilor;

- dotarea specifica;

- legatura directa cu factori de decizie de la varf (pe linie de subordonare);

- rapiditatea reactiei (dimensiunea temporala) si proiectarea la mari distante, zone izolate etc (dimensiunea spatiala).

(Acum cativa ani francezii au reusit un soi de catch 22 spunand: “fortele speciale sunt fortele care executa misiuni speciale” si “misiunile speciale sunt misiunile executate de fortele speciale”).

Poate cele mai pertinente puncte de vedere despre fortele speciale se gasesc in cateva randuri scrise de David Strirling si de Mike Calvert (nu cred ca mai trebuie sa precizez cine au fost ei).

David Stirling:

“The idea came from the abortive period I spent with the commandos. The role was important but the way they tackled the role was ludicrous. It involved navy ships, army transport – they would use a whole regiment to attack one landing craft. We were involved in a series of postponements and cancellations, and that was exceedingly frustrating. And it got me around to thinking on how one could carry out the role at a hundreth of the cost. And having realised what was required, it made it all the easier to come up with a proposition along the lines of the SAS.

The proposition had hard principles.

It had to be regarded as a new type of force, to extract the very maximum out of surprise and guile. It had to be capable of approaching its target by land, sea or air.

It would exploit surprise to the greatest degree, with training in guile and night-time techniques.

The basic unit would be a four or five man sub-unit. The commando technique was such that one entire commando, six hundred or so men, couldn’t succees in tackling more than perhaps two landing grounds on the same night, and more than three-quarters of the force would be taken up with defending those who were actually operating. We preferred for every sub-unit of four or five men to tackle a full target of their own, and if they failed it would be more than compensated for by the fact tat with sixty men we could attack, theoretically, up to fifteen or twenty targets on the same night.

It had to be independent. As we were going to dvelop methods and techniques which were new in army terms, it was no good putting us under any orthodox type of Middle East headquarter department, and therefore we had to have a special status of our own. We would obviously have to have acces to intelligence, because without that we wouldn’t be able to determine the correct targets. And we had to have a special training centre which was well away from other units.

My whole concept was that we should be capable of reaching a target by air, sea, land, and we could arrive in an area of operations without making any demands on expensive equipment, like ships if it was a sea operation. We could use ancient aircraft, the bombays, and be dropped by parachute and we could in due course create our own means of travelling behind the lines.

I built parachuting into the paper not because it was an efficeint means of arrival at the scene of the operation, but more because it provided a good opportunity of putting the idea to Middle East Headquarters and the top management. And they could grasp the newness of the idea; it was identified by a new method of arrival. Psychologically the parachute was the ideal propaganda means of putting over the proposition of the role of the unit.

But we could, in the meantime, make use of the Long Range Desert Group to pick us up after the raid. I knew a lot about the LRDG by then, their history and how they were doing long range reconnaissance in the desert collecting information on the enemy.

….

The local arm of Special Operations Executive, SOE, in Cairo was getting to be a lot of bother, because they were always trying to take over my outfit, saying we’d make a very handy operation team, at their discretion. I had to resist that. At that time SOE was fairly active, but we were operating quite separately from them.

Their front men were extraordinarily gallant, but they did have some rather heavy HQ, who weren’t particularly active but directed the operational chaps in the field. Whereas in the SAS, those who were directing were those who had plenty of operational experience. Anyway, the whole role was quite different.

I resisted them taking over. I had to be careful. SAS was one side of the strategic pyramid, operating militarily, sometimes out of uniform but basically in uniform, only that uniform was pretty tattered at times. On the other side of the watershed was the non-uniformed operations, and I was absolutely determined always to keep SAS out of the control of SOE, because it had been poaching across watershed. Our functions were quite separate and quite different.

I’d had a bit of practice, because Major Orde Wingate made a blitz to take over me. He did it on rather different lines. He wrote me a long letter after he came back from Ethiopia, inviting me to join up with him, or saying he’d like me to go under him in some capacity. But again his technique of organising guerilla attacks was quite different to mine and to the SAS. he didn’t understand the SAS. So i refused absolutely.

….

It seemed to me a danger that the Airborne Division would try and put SAS under their command, which would have ruined the strategic concept, and I wasn’t sure Bill would have the arguments. So I got a letter back to him from my prisoner-of-war camp to urge him to refuse absolutely to ever allow 2 SAS regiment to be used in semi-tactical roles, that he must keep to the effective function of the regiment. Which meant collaborating with the French, deep behind the lines, and dealing with strategic target areas, rather than ones which belonged more to the Commandos and the Parachute Regiment. Whereas the airborne and the Commandos would be dealing with situations which were close to the front line, dealing with obstructions to their progressing satisfactorily, we went, for instance, to a major communication or railway junction, perhaps 200 miles away from the front, working with the local French Maquis, operating at night, right in the depths of France.”

Mike Calvert:

“1. There was unlikely ever again to be war with static front lines, except perhaps for short periods.

2. Small parties of well trained and thoroughly disciplined troops operating behind enemy lines achieve results out of all proportion to the numbers involved.

3. Their operations are, and should be quite distinct from non-regular groups such as Special Operations Executive, or Secret Service.

4. the full potential of such units is not yet fully known but there is clearly scope for tremendous development.

5. The role of SAS troops should never be confused with the normal role of the infantry. The SAS tasks is more specialised. The SAS does not necessarily drain the infantry of its best men but will often take a person who is no better than average in his ordinary tasks and transform him into a specialist. a man of great individuality may not fit into an orthodox unit as well as he does to a specialist force. In wartime the best leaders were independent, well-travelled men who were often good linguists; university men, who had made full use of their brains at and after university and were mature, were often successful.”

In Romania

Precursorii

Radacinile unitatilor de elita si speciale din Romania se gasesc in Compania speciala tiraliori creata in 1857, (tiraliorii finnd numiti si “ochiul tacticii militare”) si in Batalionul 1 tiraliori infiintat in 1860.

In 1916 ia nastere la Bucuresti Corpul Vanatorilor de Munte comandat de capitan Virgil Badulescu, aceste trupe fiind infanterie specializata. Dupa experienta luptelor din munti din prima campanie, cand germanii au folosit trupe alpine si cu noile idei de inspiratie franceza aduse de Berthelot, s-a decis formarea acestor unitati pentru care au fost selectionati din toata armata oameni rezistenti si cu carte. Vanatorii de Munte s-au remarcat si in primul razboi mondial si in cel de-al doilea, din Caucaz pana in Tatra,intre aceste coordonate aflandu-se mormintele celor 74.208 vanatori de munte cazuti. O figura legendara a fost general Leonard Mociulschi.

In 1917 este creat Corpul Infanteristilor Marini, iar in 1940 Batalionul de infanterie marin, devenit regiment in 1941.

In 1929 apar plutoanele de recunoastere in cadrul batalioanlor de vanatori de munte, iar in 1930 si in cadrul regimentelor de infanterie. In 1936 se formeaza Grupuri cercetare (cavalerie) si la divizii si corpuri de armata.

In 1941 se consituie prima companie de parasutisti, Compania Misiuni Speciale comandata de locotenentul Stefan Soverth, apoi in 1942 si Batalionul Parasutisti. Compania Misiuni Speciale, care a fost subordonata noului batalion, poate fi considerata prima unitate speciala din Romania. Modelul de inspiratie a fost cel german,in special detasamentul Brandenburger Z.B.V 800. Militarii erau selectionati dintre cei cu calitati fizice peste medie, care stiau limbi straine (maghiara sau rusa), se practica jujitsu etc. In diferite aplicatii desfasurate in special pe timp de noapte s-a simulat distrugerea Postei Centrale, a unor lucrari de arta (adica poduri) din zona Curtea de Arges etc. Conform marturiilor unor veterani, s-au executat si cateva misiuni in adancimea dispozitivului sovietic, misiuni incununate de succes. La 23 august 1944, batalionul a actionat impotriva forteleor germane, in nordul capitalei. In timpul luptelor s-au remarcat mai multi militari, intre care capitanul Mihai Tantu si maiorul Theodor Dobre (singurul parasutist decorat cu Ordinul Mihai Viteazul).

Perioada comunista

Comunistii au desfiintat si unitatile de parasutisti (1945), pe cele de vanatori de munte (ultima unitate desfiintata in 1961 ) sau infanterie marina (1953) si au dat afara majoritatea ofiterilor si subofiterilor, o parte dintre ei fiind si arestati.

In 1950 se infiinteaza Batalionul 597 Parasutisti, la comanda caruia va ajunge celebrul Grigore Bastan, fost membru al Batalionului Parasutisti in timpul razboiului. in 1952 batalionul nou format de parasutisti s-a transformat in Regimentul 246 Aerodesant, devenit apoi Regimentul 60 Desant-Parasutare “Baneasa-Otopeni” cu sediul la Buzau.

In 1964 se reinfiinteaza Brigada 2 Vanatori de Munte, apoi si alte brigazi de acelasi fel, astfel ca in 1989 Romania Socialista avea:

- 4 Regimente de Parasutisti ( Reg 60 la Buzau, Reg 54 Campia Turzii-Luna, Reg 62 Caracal-Deveselu, Reg 64 Titu-Boteni, ultimele trei regimente au fost infiintate in 1980). Aceste unitati erau in subordinea Comandamentului Aviatiei Militare.

- 4 Brigazi de Vanatori de Munte ( Bg 1 Bistrita, Bg 2 Brasov, Bg 4 Curtea de Arges, Bg 5 Alba Iulia). Brigada 1 a fost infiintata in 1977, brigada 4 in 1968, iar in 1985 a fost creata brigada 5).

Aceste unitati erau unitati de infanterie specializata, fiind totodata considerate unitati de elita.

Prima unitate cu destinatie speciala a R.S.R. a fost Compania Cercetare Speciala creata in 1958 in cadrul Regimentului de parasutisti. Aceasta subunitate a fost transformata in batalion de cercetare in dispozitivul inamicului prin parasutare. In 1966 in batalion a fost infiintat un pluton de instructie speciala unde se studiau ceea ce acum se numeste TTP (tactici, tehnici, proceduri). In 1 martie 1976 Batalionul de cercetare s-a desprins de Ragimentul de Parasutisti. U.M. 01171 asa cum era cunoscuta pe vremea comunismului (denumirea Batalionul 404 a fost aflata abia dupa revolutie) a dus vestea “bastanilor” prin toate straturile societatii comuniste.

In afara de Batalionul 404 de la Buzau, fiecare armata de arme intrunite (patru la numar- Bucuresti, Buzau, Craiova, Cluj, ultima formata in 1980) avea cate o companie de cercetare in dispozitiv, companii create dupa 1968 (multi au confundat apoi militarii din b. 404 de la Buzau cu cei din cp. 386 cc. ad. de la Buzau).

De asemenea fiecare divizie (dintre cele 10- 2 divizii de tancuri- D 6 Tg. Mures in subordinea Armatei a IVa, D 57 Bucuresti in subodinea Armatei Ia + 8 Divizii Mecanizate- AIII: D 2 Craiova, D 18 Timisoara, AIV: D 11 Oradea, D 81 Dej, AII: D 67 Braila, D 1o Iasi, AI: D 1 Bucuresti, D9 Constanta) avea cate un batalion de cercetare care avea si cate o subunitate de parasutisti. In sfarist, fiecare brigada de vanatori de munte si fiecare regiment de parasutisti aveau o companie de cercetare specializata.

Sunt extrem de multe nume care merita a fi pomenite intr-o asemenea istorisire (chiar si scurta), o sa pomenesc doar doua nume: colonelul Costica Gavrila pentru ca a indrumat oameni deosebiti in aceasta directie si generalul Nicolae Danescu pentru ca a creat cadrul necesar dezvoltarii acestei specialitati. Exista insa zeci de astfel de nume, majoritatea anonime.

Subunitati deosebite existau si in Regimentul de Garda (avea o subunitate Misiuni Speciale), Batalionul 307 Infanterie (BIM, Babadag, creat in 1971).

In 1976 este creat Centrul 39 Scafandri (la Constanta). Cuprindea scafandrii, fie ei de incursiune sau geniu, organizati pe grupuri/grupe. Trebuie mentionat ca nu toti scafandrii erau in subordinea Marinei Militare, mai erau scafandri si in cadrul unitatilor de geniu, a Batalioanelor de cercetare sau a Regimentelor de parasutisti samd. La Mangalia au existat intr-o vreme delfini “de lupta”.

In cadrul Ministerului de Interne, Trupele de Securitate erau organizate pe Brigazi/batalioane. Era o structura destul de numeroasa (aproximativ 22.000 militari), destul de bine dotata mai ales dupa invazia din Cehoslovacia (inclsiv cu TAB-uri, aruncatoare de mine, AG-uri) si pregatita (de multe ori recrutii mai “dezghetati” erau dirijati spre aceste unitati). Avea printre misiuni si pe cele de lupta impotriva “desantului aerian si a trupelor de cercetare-diversiune inamice” dar si “paza obiectivelor de importanta deosebita”. In anii ’50 aceste unitati au dus lupta cu partizanii din munti, care de multe ori erau incadrati la categoria de mai sus. In 1964 insa Trupele de Securitate au fost reorganizate.

In cadrul acestor trupe existau subunitati mai aparte:

- subunitatile de desant-parasutare. Aceste subunitati erau considerate independente, iar de pregatirea lor raspundea Grupul de Aviatie, pana in 1974 cand a fost desfiintat. Valoarea aproximativa a acestor subunitati era de doua companii. Pana in 1976, aceste companii se pregatau pe anumite specialitati si in cadrul Armatei, apoi colaborarea a incetat.

- subunitatile de aparare antiterorista (cate o companie la Timisoara si Mihail Kogalniceanu, pentru ca acolo erau aeroporturi internationale si cate un pluton in fiecare judet. Aceste subunitati erau subordonate Batalioanelor de Securitate. La Bucuresti exista Batalionul 3 Securitate care pazea ambasadele.)

Tot in Ministerul de Interne exista USLA, unitatea antiterorista creata dupa modelul GSG 9 in 1977, pe baza companiei insotitori de avioane infiintata in 1974 (UM 0625/RP, “Soimarii” sau “Soimii”). Unitatea era in subordinea DSS si a fost celebra mai ales prin Serviciul Special de Interventie Antiterorista, insa in angrenajul ei intrau mult mai multe componente (aproximativ 785 militari in organigrama + 10 salariati civili. Nu au existat militari in termen).

Generalul Vlad a efectuat cateva vizite in Germania Federala unde a avut discutii cu oficiali din Ministerul de Interne german, iar in urma acestor discutii partea germana a acordat partii romane asistenta). Au fost trimisi instructori germani, s-a cumparat tehnica (statii portative Telefunken etc). Unitatea avea in fiecare Inspectorat Judetean de Securitate un compartiment numit “Arta” (grupe de lupta antiterorista cu rol insa de prevenire), format din cativa ofiteri care insa nu erau uslasi.

In urma vizitei la nivel inalt din 1987, sovieticii au aflat despre aceasta unitate si au inisistat mult sa colaboreze cu Romania pe linie antitero. Se poate spune ca pe vremea aceea Republica Socialista Romania era lider intre tarile OTV in materie de lupta antitero.

Tot in DSS existau Directia V/Serviciul 8 (dotat cu PSL) si UM o544/R apartinand CIE, care se ocupa cu antiterorismul pe plan extern. A existat o situatie delicata in Polonia, cu un avion TAROM, insa din fericire nu a fost necesara interventia.

In cadrul Inspectoratului General de Militie erau de asmeena trupe care aveau misiuni deosebite si o dotare aparte (TAB-uri, pistoale cu amortizor, PSL etc.): Formatiunea de Ordine si Interventie creata dupa un model inspirat din Cehoslovacia.

In cadrul Trupelor de Graniceri, care apartineau MApN, s-au infiintat in 1986 plutoane de cercetare in cadrul batalioanelor de graniceri, plutoane care interveneau in situatii deosebite. Dupa fuga Nadiei Comaneci din 1989, unitatile de graniceri au trecut la Ministerul de Interne.

Tranzitia

Dupa caderea comunismului, in urma experientei din decembrie 1989, in cadrul MApN au fost infiintate Batalioanele de Misiuni Speciale si Batalioanele de Politie Militara (15 mai 1990, Batalionul 265 Politie Militara din Bucuresti, Compania 285 Politie Militara din Timisoara, Compania 286 Politie Militara din Cluj-Napoca, Compania 288 Politie Militara din Targu Mures). Militarii din batalioanele de misiuni speciale din trei batalioane au fost printre primii militari care au participat la o misiune externa, in 1991 in Arabia Saudita.

S-au infiintat de asemenea brigazi de parasutisti in locul fostelor regimente (Bg 1 Campia Turzii, Bg 2 Clinceni, Bg 3 Buzau), noi brigazi de vanatori de munte (Brigada 61 “General Virgil Badulescu” Miercurea Ciuc, Brigada 7 Vanatori de Munte “Burebista” Petrosani).

In 1998 se infiinteaza Detasamentul de Protectie si Paza, numit apoi DIR, iar in prezent DSPI unitate insarcinata in special cu protectia demnitarilor militari.

Brigazile de Parasutisti si batalioanele de misiuni speciale au fost desfiintate pana in 2005. De asemenea, patru dintre cele sase brigazi de vanatori de munte.

In domeniul law enforcement, fosta USLA a trecut in cadrul SRI si a devenit BAT, Brigada Antiterorista, Directia a V-a a fost desfiintata, SPP-ul fiind cladit de la zero pe baza luptatorilor provenitit din MApN (avand si o unitate de interventie antitero- FIAT, apoi SIAT), FOI s-a transformat in BAOLP (Brigada de Asigurarea Ordinii si Linistii Publice, unitate greu incercata pe timpul mineriadelor).

In cadrul BAOLP a luat nastere DIAS, prima unitate tip SWAT din politie. In 1993 avea sa fie urmata de SIAS, care a apartinut initial BCCO (Brigada de Combatere a Criminalitatii Organizate).

BAOLP avea sa fie trecuta in Jandarmerie (fara DIAS), formand BSIJ (Brigada Speciala de Interventie a Jandarmeriei “Vlad Tepes”) in 1999, brigada care avea in structura si un batalion antiterorist. Pe structura DIAS a fost creat SPIR, apartinand DGPMP.

Dupa 1989 a fost creata si Jandarmeria (o structura cu radacini postbelice) pe baza Trupelor de Securitate. Brigada 11 Securitate a devenit Brigada 11 Mobila Jandarmi, iar in 2002 s-a unit cu BSIJ. In teritoriu au aparut Gruparile Mobile (8) care aveau detasamente de actiuni speciale. O alta unitate mai deosebita era Unitatea Speciala 76, ai carei militari pazesc si intervin in obiectivele B.N.R si unitatea speciala 72 care pazeste centrala nucleara de la Cernavoda.

In 1998 apare la Timisoara in structura Politiei, EMI (Echipa Mobila de Interventie). In urma acestui experiment se formeaza unitati DPIR Detasamentul Politiei pentru Interventie Rapida) in toate Inspectoratele Judetene.

Mai tarziu modelul este preluat inclusiv la Politia Locala (desi la alt nivel), prima structura de acest gen fiind in cadrul Primariei Municipiului Bucuresti, in Corpul Gardienilor Publici.

In cadrul unitatilor de Politie de frontiera au aparut unitati de interventie printre care si SASI (Serviciul Actiuni si Interventii Speciale) unitate care in timp a colaborat cu DEA, GSG etc. detasamente interventie IJPF.

In aceasta perioada s-a trecut la diferentierea notiunilor “antiterorism”- “contraterorism”, pe baza teoriilor americane (britanicii, ca si rusii au folosit multa vreme expresia de “unitate antitero de interventie”).

Intrarea in NATO si UE- de la interventie la echipe tactice

In ianuarie 2003, in cadrul Ministerului de Interne a fost creat GSPI “Acvila” (Grupul Special de Protectie si Interventie), unitate care a beneficiat de experienta si consilierea unor instructori germani, fiind creata la fel ca USLA tot pe structura GSG 9. Acvila poate fi considera prima unitate care a facut trecerea de la interventie la echipele tactice. Din experienta acestei unitati au invatat si cei din MApN, Jandarmerie si Politie, in urma stagiilor de pregatire si a “Olimpiadei Echipelor Tactice de Interventie“, prima competitie pentru fortele speciale organizata in Romania.

Premerga tor intrarii in NATO, inMApN existau mai multe unitati de cercetare deosebite: doua subordonate SMG (Oradea, Buzau), trei subordonate armatelor (Bucuresti, Buzau, Huedin), alte opt subordonate corpurilor de armata.

La 31 iulie 2001 este infiintat Detasamentul Informatii Militare la Buzau, devenit Batalionul Humint, iar la 1 martie 2003 vede lumina soarelui Batalionul Operatii Speciale “Vulturii” la Targu Mures. Cea din urma unitate a fost creata si datorita eforutirol locotenent-colonelului Ira Queen (“bereta verde”) de la Biroul Cooperare Militara din cadrul U.S. Embassy Bucharest.

Aceste unitati au fost inchegate in urma unor exercitii complexe (Excom-99, Team Dacia 2000, Nord 2000) unele desfasurate alaturi de militari din cadrul fortelor speciale britanice si americane.

In cadrul Fortelor Navale, s-a format GNFOS (Grupul naval al fortelor pentru operatii speciale), in subordinea Centrului de Scafandri, iar in cadrul Fortelor Aeriene Detasamentul de Cautare- Salvare prin Lupta.

Tot in aceats aperioada a fost facuta publica existenta Grupului Antitero al SIE cu prilejul eliberarii jurnalistilor romani capturati in Irak. La ascurta vreme, presa a relatat schimbul de focuri dintre o coloana diplomatica romaneasca din Bagdad si atacatori necunoscuti. Nu se cunosc amanunte despre acest grup, ce se stie este Romania are, la fel ca toate tarile dezvoltate, un corp de curieri diplomatici bine pregatiti, care pot executa si misiuni de protectie VIP.

Intrarea in NATO (2004) si cea in UE (2007) a avut implicatii pentru unitatile MApN, respectiv MI.

Unitatile MApN au inceput sa actioneze activ, alaturi de fortele speciale americane, in teatrele de operatii. Doua unitati MI (MIRA) au intrat in reteaua ATLAS a fortelor speciale din domeniul “law enforcement” din U.E. (GSPI “Acvila” si SIAS).

Batalionul 1 Operatii Speciale a devenit Regimentul Operatii Speciale, alaturi de Batalionul 60 Parasutisti Buzau si Batalionul 498 Parasutisti Bacau.

A fost si un pas inapoi: in martie 2009 a fost desfiintat GSPI “Acvila”. 82 dintre cei 83 luptatori au refuzat trecerea in Jandarmerie si si-au dat demisia. In cadrul BSIJ a fost creat un detasament numit “Acvila” care insa nu avea nimic in comun cu fosta unitate, decat denumirea. In istoria mondiala a fortelor speciale nu se cunoaste un caz de demisie in bloc a luptatorilor, un singur caz oarecum asemanator petrecandu-se in Rusia la desfiintarea Vympel, dupa refuzul asaltarii “Casei Albe” din Moscova, in august 1993. In acel caz, din 270 militari, 58 nu si-au dat demisia si au acceptat transferul la nou infiintata unitate “Vega” a ministerului de interne (dupa alte surse 110 au plecat dintre cei 180 luptatori ).

Tot in aceasta perioada au cazut la datorie mai multi militari din fortele speciale printre care maiorul (p.m.) Tiberius Petre, in Afghanistan si 8 militari GNFOS, la Tuzla.

Edited by arcan
  • Upvote 5
  • Downvote 1

Share this post


Link to post

Această publicitate este afişată doar vizitatorilor. - Click aici pentru înregistrare

bolund

Interesant. Multam fain de postare Arcane frate, :emo-yessir:

Share this post


Link to post
kelly

Frumos si interesant. Cu o mica erata : SIAS-ul a fost constituit in 1995, DIAS-ul a fost facut de o serie de luptatori numita in cadrul Bg.AOLP " FULGEREI ". Cadrele SIAS au provenit din scheletul DIAS in proportie de 80% cel putin in primi ani. Cam toate cadrele din Acvila ( inclusiv comandantul, actual general SPP ) si din alte servici de interventie, absolut toti provin din Brigada si/sau DIAS.

  • Downvote 1

Share this post


Link to post

Create an account or sign in to comment

You need to be a member in order to leave a comment

Create an account

Sign up for a new account in our community. It's easy!

Register a new account

Sign in

Already have an account? Sign in here.

Sign In Now
Sign in to follow this  

  • Recently Browsing   0 members

    No registered users viewing this page.

×
×
  • Create New...

Important Information

By using this site, you agree to our Terms of Use and Privacy Policy.