Prima pagină: Profesional Politia Romana

Schimbarea poziţiei vehiculului implicat într-un accident de circulaţie

Wed, 04 May 2022 15:26:00 +0000

Curtea de Apel Bucureşti a sesizat ÎCCJ în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea urmatoarei chestiuni de drept:
"Dacă în interpretarea şi aplicarea prevederilor art. 338 alin. (2) C.pen., fapta oricărei persoane de a modifica starea locului are în vedere şi schimbarea poziţiei vehiculului implicat într-un accident de circulaţie, sintagmă prevăzută distinct de art. 77 alin. (3) din O.U.G. nr. 195/2002?"

În cuprinsul sesizării se arată că există doua opinii cu privire la acestă chestiune de drept.

Într-o primă opinie, se apreciază că fapta oricărei persoane de a modifica starea locului are în vedere şi schimbarea poziţiei vehiculului implicat într-un accident de circulație în urma căruia a rezultat moartea sau vătămarea integrității corporale ori a sănătății uneia sau a mai multor persoane, întrucât menţinerea poziţiei vehiculelor implicate în accident reprezintă premisa esenţială a unei corecte reconfigurării a modalităţii de producere a accidentului de circulaţie, fiind esenţială pentru stabilirea dinamicii producerii accidentului de circulaţie.

Într-o a doua opinie, se apreciază că fapta oricărei persoane de a modifica starea locului nu are în vedere şi schimbarea poziţiei vehiculului implicat într-un accident de circulaţie, motivându-se că legiuitorul utilizează trei sintagme diferite privind obligaţiile în cazul unui accident de circulaţie în urma căruia a rezultat moartea sau vătămarea integrităţii corporale ori a sănătăţii uneia sau a mai multor persoane, fiind incriminate acţiunile prevăzute de două sintagme, respectiv modificarea stării locului şi ştergerea urmelor accidentului, fără a se prevedea că schimbarea poziţiei vehiculului implicat într-un accident de circulaţie constituie infracţiunea incriminată de 338 alin. (2) C.pen.

Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în concluziile formulate arată că fapta unei persoane de a modifica starea locului unui accident are în vedere şi schimbarea poziţiei vehiculului implicat într-un accident de circulaţie. În document se indică, printre altele, faptul că acţiunea concretă de mutare a unui vehicul ce a fost implicat în accident include "schimbarea sau transformarea elementelor suprafeţei de teren", sintagmă folosită în literatura de specialitate cu referire la articolul 338 din Codul penal – părăsirea locului accidentului ori modificarea sau ştergerea urmelor acestuia.
În plus, procurorul general arată în concluziile trimise Înaltei Curţi că păstrarea în poziţiile rezultate în urma accidentului a vehiculelor implicate în evenimentul rutier este obligatorie pentru stabilirea modului în care s-a produs accidentul. "Astfel, modificarea acestei poziţii pune în pericol aflarea adevărului privind dinamica producerii accidentului, încălcând relaţiile sociale privind înfăptuirea justiţiei".

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE - COMPLETUL PENTRU DEZLEGAREA UNOR CHESTIUNI DE DREPT ÎN MATERIE PENALĂ a admis sesizarea formulată de Curtea de Apel Bucureşti – Secţia a II-a penală, prin care se solicită pronunţarea unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea următoarei chestiuni de drept: "Dacă în interpretarea și aplicarea prevederilor art. 338 alin. (2) din Codul penal, fapta oricărei persoane de a modifica starea locului are în vedere și schimbarea poziției vehiculului implicat într-un accident de circulație, sintagmă prevăzută distinct de art. 77 alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice" şi, în consecinţă, stabileşte:

În interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 338 alin. (2) din Codul penal privind infracţiunea de părăsirea locului accidentului ori modificarea sau ştergerea urmelor acestuia, stabileşte că "fapta oricărei persoane de a modifica starea locului are în vedere şi schimbarea poziţiei vehiculului implicat într-un accident de circulaţie".

Obligatorie de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, potrivit art. 477 alin. (3) din Codul de procedură penală. Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 4 mai 2022.

Ghiduri privind instrumentarea cauzelor penale

Mon, 02 May 2022 09:44:00 +0000

În contextul creşterii complexităţii activităţii profesionale în domeniul poliţienesc şi judiciar, am considerat că elaborarea unor ghiduri de bune practici se impune ca o necesitate. Aceste ghiduri privind instrumentarea cauzelor penale încercă să acopere, în limitele spaţiului disponibil, aspectele ce sunt frecvent întâlnite în practică şi conţine un minim de informaţie pe care ar trebui să o cunoască orice poliţist, indiferent de funcţia şi/sau structura de poliţie unde îşi desfăşoară activitatea. În materie de instrumentarea cauzelor penale nimeni nu poate avea pretenţii de exclusivitate, iar orice caz este o nouă provocare ce poate oferi surprize. În concluzie orice ghid privind instrumentarea cauzelor penale nu poate fi decât incomplet şi limitat, iar drept urmare nici ghidurile pezente pe acest site nu fac excepţie.
Ghidurile cuprind în mare parte recomandări care tind să conducă la o eficiență sporită în realizarea activităţilor profesionale ale poliţistului şi ne dorim ca acestea să inspire, să dea curaj şi să provoace acea schimbare care să transforme modul de acţiune al tuturor poliţiştilor într-unul cât mai profesionist.
În acest context, secţiunea cu ghiduri se adresează tuturor poliţiştilor interesaţi să afle şi să ştie cât mai multe secrete ale adevăratei muncii de poliţie, iar pentru a nu lăsa la îndemâna unor posibili infractori aspecte ce ţin de "bucătăria internă" a acestei meserii, am decis că aceste ghiduri de bune practici să poată fi accesate numai de către conturile de membru confirmate, cele care au asociată o adresă de mail oficială de pe domeniul politiaromana.ro.

Ce se găseşte în această secţiune GHIDURI DE BUNE PRACTICI:

ATENŢIE!
Vă rugăm să NU uitaţi că acest conţinut nu poate fi accesat de către toţi utilizatorii site-ului, ci doar de către conturile de membru confirmate.
Nu avem pretenţii că aceste ghiduri de bune practici sunt perfecte, iar dacă aveţi de făcut menţiuni, adăugiri ori găsiţi vreo greşeală, scăpare sau diferite completări, vă rugăm să nu ezitaţi şi să ajutaţi la îmbunătăţirea acestora, postând în rubrica "comentarii".
Mulţumim şi sperăm să vă fie de ajutor.

Dreptul de a refuza audierea în calitate de martor

Fri, 22 Apr 2022 10:49:00 +0000

În cadrul procesului penal poate fi audiată în calitate de martor orice persoană care are cunoștință despre fapte sau împrejurări de fapt care constituie probă în cauză penală. Persoana citată în calitate de martor nu poate, de regulă, să refuze să dea declaraţie.
Totuşi, legea prevede câteva excepţii. Conform art. 117 alin.(1) din C.pr.pen. au dreptul de a refuza să fie audiate în calitate de martor:

soţul, ascendenţii şi descendenţii în linie directă, precum şi fraţii şi surorile suspectului sau inculpatului;
persoanele care au avut calitatea de soţ al suspectului sau al inculpatului.

Prin Decizia nr. 562 din 19 septembrie 2017, publicata în M.O nr. 837 din 23 octombrie 2017, Curtea Constituţională a stabilit că este neconstituțională excluderea de la dreptul de a refuza să fie audiate în calitate de martor persoanele care au stabilit relaţii asemănătoare acelora dintre soţi. Prin urmare, după publicarea motivării acestei decizii această categorie de persoane are dreptul de a refuza să depună mărturie.
Nu este singura decizie pe care CCR a pronunţat-o în legătură cu acest aspect.
Printr-o decizie pronunțată în data de 24 martie 2022, Curtea Constituţională a constatat că este neconstituțională soluția legislativă care exclude de la dreptul de a refuza să fie audiate în calitate de martor persoanele care au stabilit relații asemănătoare acelora dintre părinți și copii, în cazul în care conviețuiesc cu suspectul sau inculpatul. Astfel, după publicarea motivării acestei decizii, și această categorie de persoane va avea dreptul de a refuza să depună mărturie.

Poliţia Română - 200 ani în slujba legii

Fri, 25 Mar 2022 09:12:37 +0000

Primele atestări privind Poliţia Română datează din vremea lui Neagoe Basarab şi a lui Mihai Viteazu (crearea instituţiei agiei), iar din 1806, organele de ordine din Capitală primesc denumirea generică de POLIŢIE.
După perioada fanariotă de un secol, în anul 1822, domnitorul Grigore Dimitrie Ghica, înmânează agăi Mihăiţă Filipescu, în cadrul unei ceremonii desfăşurate la Bucureşti, primul drapel al Agiei. În Vechiul Regat, instituţia cu atribuţii poliţieneşti care a precedat Poliţia până la revoluţia din 1848, a fost Agia, în fruntea căreia se afla un agă (denumire de origine turcească). Prin importanţa şi semnificaţiile sale, evenimentul este considerat un moment de referinţă în istoria Poliţiei Române. Înmânarea acestui steag al Agiei "legalizează" funcţionarea instituţiei Poliţiei Române.
Prin Regulamentele Organice din anul 1831, Agia a devenit Poliţie şi s-a creat Poliţia din Capitală, atribuţiile fiind apropiate de cele actuale. Începând cu Legea de organizare a poliţiei emisă în timpul domniei lui Alexandru Ioan Cuza, urmată de Legea lui Vasile Lascăr şi de Legea pentru organizarea poliţiei generale a statului, competenţele poliţiei au fost extinse.
Prin art. 50 din Legea nr. 218 din 23.04.2002 data de 25 martie a fost desemnată Ziua Poliţiei Române. Alegerea acestei date este legată de simbolul creştin al Bunei Vestiri aflat pe primul steag al Marii Agii, simbol ce a fost preluat şi pe actualul drapel al Poliţiei Române.

La mulţi ani POLIŢIA ROMÂNĂ!

Furtul comis de o persoană ce poartă mască de protecţie

Fri, 28 Jan 2022 20:54:23 +0000

În noiembrie 2021, Curtea de Apel Bucureşti a sesizat ÎCCJ în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea următoarei chestiuni de drept: În situaţia în care infracţiunea de furt este comisă de o persoană ce poartă o mască, într-un spaţiu unde purtarea măştii este obligatorie, se reţine varianta calificată a infracţiunii de furt prevăzută de dispoziţiile art. 228 alin. (1) – art 229 alin. (1) lit. c Cod penal? Trebuie să se reţină forma calificată a infracţiunii de furt prevăzută de dispoziţiile art. 229 alin. 1 lit. c) Cod penal sau forma simplă prevăzută de art. 228 Cod penal?

În cuprinsul sesizării se arăta că, în forma calificată, furtul este comis de către o persoană mascată, deghizată sau travestită. O persoană mascată, în sensul legii penale, este orice persoană își acoperă, total sau parţial, zona feţei cu o mască, de orice natură şi confecţionată din orice material, ori îşi colorează faţa, folosind diferite substanţe cum ar fi vopsea. Raţiunea agravării răspunderii penale pentru o persoană ce comite infracţiunea de furt în timp ce este mascată este aceea că acţionând în acest mod făptuitorul este greu sau imposibil de identificat, împrejurare de natură să confere o mai mare îndrăzneală acestuia şi să îngreuneze ori să zădărnicească activitate organelor judiciare chemate să ancheteze infracţiuni de furt. Întrucât fizionomia sa este ascunsă total ori parţial, autorul unei infracţiuni de furt este dificil să fie identificat, individualizat cu certitudine de persoana vătămată sau de martori ori în urma vizionării imaginilor surprinse de camerele video; prin urmare, o persoană ce foloseşte acest mod de operare poate comite un număr ridicat de infracţiuni de furt fără a fi identificat şi sancționat.

În speţă, s-a reţinut că inculpatul a săvârşit fapta purtând o mască de protecţie, în interiorul unui centru comercial, în condiţiile în care la data de 30.05.2020 era obligatorie unei astfel de măşti în interiorul spaţiului respectiv.

Susţinătorii reţinerii variantei agravate a furtului apreciază că infractorul este mai periculos nu doar atunci când ia decizia premeditată de a se masca pentru a se proteja în timpul sustragerii bunului, ci şi atunci când motivul principal pentru care poartă masca poate fi altul decât comiterea furtului, atâta timp cât – susţin aceştia – prin simpla purtare a măştii prinderea făptuitorului este mai dificilă întocmai ca în cazul unei persoane care s-a mascat premeditat, se punctează în cuprinsul sesizării.
O astfel de opinie nu este la adăpost de orice critică, ţinând cont şi de faptul că nu putem să ne aşteptăm rezonabil de la autorul aflat într-un magazin să îşi dea masca jos înainte să fure doar pentru a nu i se reţine furtul calificat. Totodată, dacă am admite reţinerea circumstanţei agravante indiferent de motivul principal care a determinat purtarea măştii ajungem la concluzia că nicio persoană care respectă obligaţia de purtare a măştii pentru prevenţia răspândirii SARC-CoV-2 nu ar mai putea comite un furt simplu în spaţiile închise (inclusiv în cele deschise în condițiile specificate în ordinul comun al ministerului sănătății și al ministrului de interne), se punctează în încheierea de sesizare.
Prin urmare, pentru reţinerea agravantei este necesar ca purtarea măştii să fie animată doar de intenţia autorului de a se ascunde, atâta timp cât această dorinţă se poate suprapune peste cea de a a-şi respecta obligaţia de purtare a măştii, astfel încât să nu fie dat afară din magazin. Acţionând în acest mod, autorul se află într-un context social particular, care nu a fost avut în vedere de legiuitor la momentul reglementării acestei circumstanţe agravante, când nu putea fi previzibilă situaţia cu totul excepţională cu care comunitatea se confruntă în prezent în contextul pandemiei cauzate de răspândirea la nivel mondial a virusului SARS-CoV-2.

Purtarea unei măşti în condiţii obişnuite nu are vreo valenţă infracţională. Faptul că ea se suprapune peste săvârşirea unui furt îi poate conferi acest caracter, însă se remarcă faptul că nu poate fi pus semn de egalitate între persoana care ia decizia premeditată de a se masca (pentru a se proteja în timpul sustragerii bunului pentru comiterea furtului şi pentru a îngreuna identificarea sa) şi cea care poartă masca în considerarea obligaţiilor instituite prima acte normative pentru prevenirea contaminării cu virusul SARS-CoV-2 pe durata stării de alertă. Reprezentarea psihică asupra comiterii unei infracţiuni este una complexă şi nimic nu exclude mobilul mixt, iar scopul respectării măsurilor de protecţie împotriva răspunderii virusului SARS COV 2 nu este incompatibil cu dorinţa de a se ascunde săvârşirea unui furt. În acelaşi timp, însă, având în vedere că protejarea altor persoane prin efectul măştii de protecţie este esenţială în această perioadă, simplul fapt că făptuitorul respectă normele de sănătate publică şi, în acelaşi timp, comite un furt nu echivalează în mod automat cu o deturnare a scopului pentru care obligaţia de purtare a măştii este instituită şi nu ar putea justifica ab initio reţinerea agravantei prevăzute de art. 229 alin. 1 lit. c C.pen.

În data de 27 ianuarie 2022, prin Decizia nr. 4: ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE a admis sesizarea formulată de către Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a-II-a penală în dosarul nr. 16037/301/2021, prin care se solicită pronunţarea unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea următoarei chestiuni de drept:

„În situația în care infracțiunea de furt este comisă de o persoană ce poartă o mască, într-un spațiu unde purtarea măștii este obligatorie, se reține varianta calificată a infracțiunii de furt prevăzută de dispozițiile art. 228 alin. (1) – art. 229 alin. (1) lit. c) din Codul penal.”, și, în consecință stabilește:

Îndeplinirea obligaţiei de a purta o mască de protecţie având aptitudinea de a ascunde fizionomia, în spaţiile publice în care actele normative în vigoare prevăd obligativitatea acesteia, atrage incidenţa elementului circumstanţial agravant prevăzut de art. 229 alin. (1) lit. c) din Codul penal, privind infracţiunea de furt săvârşită de către o persoană mascată.

Obligatorie de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, potrivit art. 477 alin. (3) din Codul de procedură penală.

Soţul şi/sau concubinul – subiect al infracţiunii de proxenetism

Thu, 19 Aug 2021 12:53:17 +0000

Infracţiunea de proxenetism, prev. de art. 213 alin. (1) C. pen. constă în determinarea sau înlesnirea practicării prostituţiei ori obţinerea de foloase patrimoniale de pe urma practicării prostituţiei de către una sau mai multe persoane.

Spre exemplu, fapta autorului, care pe parcursul a câţiva ani, a obţinut foloase patrimoniale de pe urma activităţii de prostituţie desfăşurate de persoanele vătămate în străinătate, realizează conţinutul constitutiv al infracţiunii de proxenetism în formă continuată, prevazuta de art. 213 alin. (1) din Codul penal cu aplicarea art. 35 alin. (1) din Codul penal.

Obiectul juridic principal al infracţiunii de proxenetism îl constituie relaţiile sociale referitoare la moralitate, scopul normei fiind apărarea bunelor moravuri în relaţiile de convieţuire socială şi asigurarea ilicită a mijloacelor de existenţă. Infracţiunea de proxenetism există şi atunci când victima este de acord cu practicarea prostituţiei, deci voinţa de a se prostitua îi aparţine în totalitate. Altfel spus, victima acceptă de bunăvoie şi consimte în mod liber, de regulă în înţelegere cu autorul infracţiunii de proxenetism, în vederea practicării prostituţiei, cu scopul obţinerii de avantaje reciproce.

Pentru existenţa infracţiunii, este suficient ca acţiunea în cauză să se prezinte sub una dintre modalităţile normative alternative, respectiv:

determinarea la practicarea prostituţiei;
înlesnirea la practicarea prostituţiei;
obţinerea de foloase patrimoniale / beneficii de pe urma practicării prostituţiei.

Fiind vorba de o infracţiune de pericol şi având în vedere modalitatea de săvârşire a faptei, trebuie avut în vedere că nu orice acţiune poate fi considerată act de proxenetism, în modalitatea înlesnirii prostituţiei, ci este necesar a se stabili dacă există legătură între acţiunile de înlesnire şi practicarea prostituţiei.

În raport de persoanele vătămate, elementul material al laturii obiective al infracţiunii de proxenetism se realizează atât prin activitatea de determinare a practicării prostituţiei (poate rezulta din declaraţiile persoanelor vătămate), cât şi prin activitatea de obţinerea de foloase patrimoniale de pe urma desfăşurării activităţii de prostituţie de către persoanele vătămate.

Urmarea imediată este reprezentată de starea de pericol pentru valorile sociale apărate de legea penală, respectiv cele referitoare la bunele moravuri din cadrul relaţiilor de convieţuire socială şi de asigurare licită a mijloacelor de existenţă, libertate sexuală, demnitate şi integritatea corporală a persoanei. Astfel, probele administrate trebuie să constate existenţa legăturii de cauzalitate, necesară pentru existenţa infracţiunii, între fapta comisă şi urmarea socialmente periculoasă produsă de către autor.

Sub aspectul laturii subiective, fapta autorului este săvârşită cu intenţie directă, aşa cum este definită de art. 16 alin. (3) lit. a) C.pen., întrucât acesta prevede rezultatul faptei sale şi urmăreşte producerea acestuia, respectiv determinarea practicării prostituţiei de către persoanele vătămate, cât şi obţinerea de foloase patrimoniale de pe urma practicării prostituţiei.

Gradul de pericol social al faptei comise este apreciat în raport de modul şi mijloacele de săvârşire a acestora, scopul urmărit, împrejurările concrete în care sunt comise faptele, urmarea produsă, precum şi persoana şi conduita autorului infracţiunii.

Astfel, în speţă se va reţine că fapta a vizat două persoane vătămate, respectiv concubina şi soţia autorului, pe care le-a determinat să se prostitueze în străinătate, iar apoi obţinea sume constante din activitatea de prostituţie pe care acestea o desfăşurau. În mod excepţional, calitatea de membru de familie poate reprezenta o cauză de nepedepsire, dar aceste situaţii sunt prevăzute expres de legiuitor (a se vedea art. 269 şi 270 C.pen., favorizarea infractorului, respectiv tăinuirea), ceea ce nu este cazul în privinţa infracţiunii de proxenetism. De regulă, concubinajul ori căsătoria nu reprezintă decât o garanţie a proxenetului că are controlul total asupra partenerului care se prostituează. Este de notorietate faptul că racolarea pentru prostituţie atât în cazul traficului de persoane cât şi în cazul proxenetismului se face, de cele mai multe ori, prin "împrietenirea" cu victima, după care urmează relaţii de concubinaj sau o căsătorie, ambele formale. În cele mai multe cazuri o astfel de relaţie implică dacă nu violenţă, o dependenţă totală faţă de partenerul proxenet, o capcană din care victimele nu mai pot ieşi. Protecţia se justifică deci, şi într-o astfel de situaţie. A consfinţi că soţul sau concubinul nu pot fi subiecţi activi ai infracţiunii de proxenetism ar echivala, practic, cu o "legalizare" indirectă a unor fapte de proxenetism. Or, cu siguranţă nu aceasta a fost voinţa legiuitorului, altfel spus nu acesta este spiritul legii. Prin urmare, relaţiile de căsătorie sau concubinaj NU au relevanţă cu privire la existenţa infracţiunii de proxenetism. Cu alte cuvinte, condiţia de tipicitate a infracţiunii de proxenetism este îndeplinită în cazul în care persoana care se prostituează este majoră şi are calitatea de soţie sau concubină a autorului, indiferent de modalitatea de realizare a elementului material, respectiv, înlesnirea practicării prostituţiei sau obţinerea de foloase patrimoniale de pe urma practicării prostituţiei.

Cu siguranţă la stabilirea pedepsei instanţa va avea în vedere faptul că autorul infracţiunii nu numai că a fost de acord ca concubina şi/sau soţia sa să practice prostituţia, aspect care denotă o dispreţuire totală a normelor morale şi de convieţuire socială, dar le-a şi determinat să practice această meserie, pentru a se bucura de venituri ilicite, care să-i permită un trai extravagant, la care nu ar fi putut ajunge prin munca proprie raportat la propria pregătire.

În speţă apare cum mult mai gravă obţinerea de foloase de pe urma practicării prostituţiei de către propria soţie, considerând-se acest aspect ca o modalitate de exploatare în cadrul familiei, mai ales în condiţiile în care autorul, deşi apt de muncă şi fără a suferi de vreo afecţiune medicală care să îl împiedice să muncească, nu are un loc de muncă şi nu obţine niciun venit. Cu alte cuvinte, autorul faptei de proxenetism este cel care este întreţinut material şi care beneficiază într-o foarte mare măsură de exploatarea sexuală la care se supune cu bună ştiinţă concubina şi/sau soţia sa, fiind de acord cu acest mod de viaţă şi, practic, încurajându-l.

De asemenea, nu se pot reţine eventualele susţineri ale autorului cum că sumele de bani trimise de către soţie şi/sau concubină nu reprezintă decât contribuţia acesteia la cheltuielile familiei, în condiţiile în care autorul nu are un loc de muncă şi nici venituri, context în care eventuala "contribuţie" invocată de către autor poate fi reţinută ca o "plată" pe care persoanele vătămate care se prostituează o fac faţă de soţul ori concubinul care o aşteaptă acasă, faţă de chinul şi ruşinea pe care acesta le îndură. Mai mult, autorul nefăcând altceva decât să aştepte sumele de bani trimise/aduse de către soţie şi/sau concubină din practicarea prostituţiei şi, eventual, îmbogăţirea patrimoniului prin achiziţionarea unor imobile, la care acesta nu dovedeşte vreun aport.

Nu se poate reţine nici faptul că sumele de bani trimise de persoanele vătămate constituiau obligaţia de întreţinere a soţului, aşa cum este ea reglementată de dispoziţiile art. 516 Cod civil, în condiţiile în care potrivit art. 524 Cod civil au drept la întreţinere numai cei care se află în nevoie, neputându-se întreţine din munca sau din bunurile sale, iar autorul nu face dovada existenţei unei situaţii din care se rezulte imposibilitatea de muncă.

Extras şi adaptare din Sentinţa penală nr. 284 din 1 iulie 2021 a Judecătoriei Târgovişte (www.rolii.ro)

Publicarea online de anunţuri fictive

Thu, 01 Jan 1970 00:00:00 +0000

În martie 2021, Curtea de Apel Alba Iulia a sesizat ÎCCJ în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea următoarei probleme de drept: Publicarea de anunţuri fictive online care a avut drept consecinţă producerea unei pagube, fără ca prin această activitate să se intervină asupra sistemului informatic sau asupra datelor informatice prelucrate de acesta, realizează condiţiile de tipicitate ale infracţiunii de "fraudă informatică", prevăzute de art. 249 din Codul penal (în modalitatea alternativă a "introducerii de date informatice") sau ale infracţiunii de "înşelăciune", prevăzute de art. 244 alin. 2 din Codul penal (în modalitatea alternativă "prin alte mijloace frauduloase")?

Curtea de Apel Alba Iulia aprecia că prin activitatea de postare a unor anunţuri fictive online, fără ca prin această activitate să se intervină asupra sistemului informatic sau asupra datelor informatice prelucrate de acesta, se realizează o simplă interacţiune a făptuitorului / inculpatului cu sistemul informatic. În lipsa unei conduite ulterioare a victimei (persoana care citeşte anunţul publicat şi, interesată fiind de conţinutul acestuia, îl contactează pe inculpat negociind condiţiile achiziţionării bunului), simpla postare a anunţului nu este aptă a cauza o pagubă persoanei vătămate.
Curtea considera că diferenţa dintre cele două infracţiuni, fraudă informatică şi înşelăciune, se bazează pe faptul că, în cazul înşelăciunii, inducerea în eroare (prin introducerea de date informatice) determină victima să se autoprejudicieze prin contactul ulterior cu inculpatul, în vreme ce în cazul fraudei informatice (prin introducerea de date informatice) conduita victimei este irelevantă, paguba produsă acesteia fiind cauzată de însăşi introducerea datelor informatice, de manipularea sistemului informatic.

Extras din Codul penal:

Art. 244 - Înşelăciunea
(1) Inducerea în eroare a unei persoane prin prezentarea ca adevărată a unei fapte mincinoase sau ca mincinoasă a unei fapte adevărate, în scopul de a obţine pentru sine sau pentru altul un folos patrimonial injust şi dacă s-a pricinuit o pagubă, se pedepseşte cu închisoarea de la 6 luni la 3 ani.
(2) Înşelăciunea săvârşită prin folosirea de nume sau calităţi mincinoase ori de alte mijloace frauduloase se pedepseşte cu închisoarea de la unu la 5 ani. Dacă mijlocul fraudulos constituie prin el însuşi o infracţiune, se aplică regulile privind concursul de infracţiuni.
(3) Împăcarea înlătură răspunderea penală.

Art. 249 - Frauda informatică
Introducerea, modificarea sau ştergerea de date informatice, restricţionarea accesului la aceste date ori împiedicarea în orice mod a funcţionării unui sistem informatic, în scopul de a obţine un beneficiu material pentru sine sau pentru altul, dacă s-a cauzat o pagubă unei persoane, se pedepseşte cu închisoarea de la 2 la 7 ani.

În şedinţa din 7 iunie 2021, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, prin Decizia nr. 37 în dosarul nr. 769/1/2021, a admis sesizarea formulată de Curtea de Apel Alba Iulia, stabilind că publicarea de anunţuri fictive online care a avut drept consecinţă producerea unei pagube, fără ca prin această activitate să se intervină asupra sistemului informatic sau asupra datelor informatice prelucrate de acesta, realizează condiţiile de tipicitate ale infracţiunii de înşelăciune, prevăzute de art. 244 din Codul penal.
Obligatorie de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, potrivit art. 477 alin. (3) din Codul de procedură penală.

Sursa: comunicatul ÎCCJ.

Monitorizarea electronică în cadrul unor proceduri judiciare

Fri, 21 May 2021 13:59:46 +0000

Începând de astăzi 21 mai 2021, prin intrarea în vigoare a Legii privind monitorizarea electronică în cadrul unor proceduri judiciare şi execuţional penale, devin aplicabile o serie de modificări ale prevederilor Codului Penal, Codului de Procedură Penală și ale altor acte normative.

Principalele modificări legislative:

Încălcarea de către persoana aflată în arest la domiciliu a obligaţiei de a nu părăsi imobilul ori nerespectarea de către aceasta a itinerarului sau a condiţiilor de deplasare, constituie infracţiunea de evadare, urmând a se aplica regulile privind concursul de infracţiuni.
Atunci când, cu rea-credinţă, inculpatul încalcă obligaţia de a nu părăsi imobilul ori nu respectă itinerarul sau condiţiile de deplasare, stabilite potrivit legii, organul de supraveghere are dreptul de a-l prinde pe inculpat şi de a-l prezenta de îndată procurorului, în cursul urmăririi penale, judecătorului de cameră preliminară, în procedura de cameră preliminară, sau instanţei de judecată, în cursul judecăţii.
Se va indica în mod expres perioada de timp, precum şi, după caz, locul de muncă, instituţia de învăţământ, unitatea sanitară sau alt loc în care se aprobă deplasarea inculpatului.
În cadrul programului de supraveghere, se va stabili ca, cel puţin o dată la 7 zile calendaristice, persoana aflată sub control judiciar să se prezinte la organul de poliţie desemnat cu supravegherea sa.
Darea în urmărire se va dispune, prin ordin, de Inspectoratul General al Poliţiei Române, dar şi de Direcţia Generală de Poliţie a Municipiului Bucureşti sau, după caz, de inspectoratul de poliţie judeţean.
După comunicarea măsurii privind arestul la domiciliu, inculpatul are obligaţia de a se deplasa de îndată la imobilul indicat potrivit legii, în vederea executării măsurii.
În vederea verificării situaţiei de fapt, organul de supraveghere are acces, în condiţiile legii, la documente, imagini, înregistrări audiovideo sau orice înscrisuri necesare, deţinute de autorităţile sau instituţiile publice, persoanele juridice ori persoanele fizice.

Legea privind monitorizarea electronică în cadrul unor proceduri judiciare şi execuţional penale reglementează înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Sistemului informatic de monitorizare electronică (SIME), modul de utilizare a dispozitivelor electronice de supraveghere şi modul de acţiune în situaţia generării unor alerte.
SIME se utilizează în scopul monitorizării electronice, cu ocazia:

executării măsurii controlului judiciar sau controlului judiciar pe cauţiune;
executării măsurii arestului la domiciliu;
aplicării ordinului de protecţie provizoriu şi ordinului de protecţie;
aplicării ordinului european de protecţie;
supravegherii la distanţă a deţinuţilor care execută pedepse şi măsuri privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal;

SIME va deveni operaţional cel mai târziu la data de 1 martie 2022. Într-o primă etapă, monitorizarea electronică se va aplica în sistem pilot, pentru cazurile de violenţă domestică în care a fost emis un ordin de protecție.

Instanţa nu poate reduce perioada de suspendare a permisului

Tue, 13 Apr 2021 04:21:00 +0000

POSIBILITATEA INSTANŢEI DE A ÎNLĂTURA SAU REDUCE SANCŢIUNEA COMPLEMENTARĂ A SUSPENDĂRII DREPTULUI DE A CONDUCE

R.I.L. admis vizând posibilitatea instanţei de a înlătura sau reduce sancţiunea complementară a suspendării temporare a dreptului de a conduce.
În şedinţa din 12 aprilie 2021, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Completul pentru soluţionarea recursurilor în interesul legii, prin Decizia nr. 5, a admis recursul în interesul legii formulat de Colegiul de conducere al Curţii de Apel Constanţa şi, în consecinţă, a stabilit că:

"În interpretarea dispoziţiilor art. 96 alin. (1) şi alin. (2) lit. b), art. 100 alin. (3), art. 101 alin. (3), art. 102 alin. (3) şi art. 109 alin. (9) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, coroborate cu prevederile art. 5 alin. (5), art. 21 alin. (3) şi art. 34 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările şi completările ulterioare, instanţa de judecată, învestită cu soluţionarea plângerii contravenţionale formulate împotriva unui proces-verbal de contravenţie, prin care s-a aplicat sancţiunea complementară a suspendării temporare a exercitării dreptului de a conduce un autovehicul, tractor agricol sau forestier ori tramvai, nu are posibilitatea să examineze proporţionalitatea acestei sancţiuni complementare".

Obligatorie, potrivit dispoziţiilor art. 517 alin. (4) din Codul de procedură civilă.

Sursa: comunicat ÎCCJ

Punerea în primejdie a vieţii persoanei

Mon, 12 Oct 2020 10:09:25 +0000

În conformitate cu prevederile Codului penal, independent de durata îngrijirilor medicale, o leziune (o vătămare corporală) poate fi gravă şi prin „punerea în primejdie” a vieţii persoanei. Acest aspect se cere rezolvat de expertiza medico-legală în cauze diferite, motivarea concluzie necesitând o bună documentaţie medicală, o analiză corectă a cazului sub aspect medical, din care să rezulte o alterare evidentă stării generale a bolnavului cu modificări de cunoştinţă, respiraţie sau circulaţie, modificări care să facă posibilă evoluţia gravă cu iminenţă sau prezumţie de deces. În mod curent, noţiunea de punere în primejdie a vieţii unei persoane trebuie să se refere la producerea unor leziuni iniţiale grave (sau la leziuni aparent mai puţin grave, dar la care există pericolul iminent să apară complicaţii) care fără tratament de urgenţă ar duce în mod cert la moartea persoanei.

Varietatea mare a reactivităţii organismului uman arată că, în unele cazuri, chiar dacă leziunea este gravă, de obicei mortală, vindecarea se poate face fără ca nici un moment viaţa persoanei să fie pus în primejdie, în timp ce, în alte cazuri, o leziune relativ uşoară determină, direct sau pe fondul unor afecţiuni preexistente, complicaţii grave care pune în primejdie viaţa sau duc chiar la moartea bolnavului.

Sub acest aspect al variabilităţii reactivităţii organice şi al unor eventuale afecţiuni preexistente, problema periculozităţii pentru viaţă a unei leziuni este de cele mai multe ori greu de apreciat, în general neexistând o concepţie unitară a medicilor legişti. De asemenea, sub aspect juridic, există unele confuzii, de multe ori organele judiciare solicitând aprecierea periculozităţii pentru viaţă a unei leziuni în vederea încadrării faptei ca tentativă de omor. Această interpretare nu este chiar justă, deoarece, deşi punerea în primejdie a vieţii persoanei poate furniza un element important în încadrarea faptei ca "tentativă de omor", aceasta nu constituie unicul criteriu al acestei încadrări, ci, luată singură reprezintă doar un element de încadrare juridică.

Pentru a putea aprecia / încadra fapta ca o "tentativă de omor", organul judiciar trebuie să ţină seama şi de alte elemente (de ordin juridic), cum sunt intenţia, premeditarea, regiunea corporală lezată, intensitatea loviturilor aplicate, instrumentul folosit etc. Aprecierea de ordin medico-legal privind punerea în primejdie a vieţii persoanei este utilă organului judiciar în principal pentru încadrarea faptei ca vătămare corporală şi numai uneori ca element secundar, ajutător (asociat cu ale constatări de fapt) în calificarea faptei drept "tentativă de omor".

Sarcina medicului legist se referă la constatări de ordin strict medical, din care să rezulte aprecieri asupra gravităţii leziunii sub aspectul pericolului pentru viaţa persoanei. Este necesar ca legistul să ţină seama în concluziile sale - pe baza unor constatări care în majoritatea cazurilor trebuie efectuată la scurt timp după rănire - de potenţialul de periculozitate al unei leziuni, respectiv de modul obişnuit de evoluţie al bolii traumatice. Spre exemplu, o plagă penetrantă toracică sau abdominală, în mod curent (şi în lipsa unei intervenţii chirurgicale) determina apariţia de complicaţii hemoragice sau septice care pun în primejdie viaţa persoanei.

Deşi în mod teoretic, orice leziune cu soluţie de continuitate a tegumentelor (o plagă) - independent de localizare şi de modul de producere, de întindere şi profunzime - poate duce la complicaţii septice grav, aceasta nu constituie o evoluţie obişnuită, marea majoritate a unor astfel de cazuri vindecându-se fără complicaţii, cu sau chiar fără tratament medical. În situaţia în care medicul legist efectuează examinarea la scurt timp după producerea leziuni, este necesar să se facă o apreciere de ordin general cu privire la evoluţia obişnuită leziuni.

În cazurile în care expertiza medico-legală se face după vindecarea clinică, sarcina expertului legist este mult uşurată, dar este necesară o deosebită atenţie în studierea datelor medicale, a evoluţiei zilnice a bolii, precum şi constatarea dacă în acest interval au existat simptome de ordin general din partea funcţiilor esenţiale ale organismului (sistem nervos central, sistem circulator, respirator, stări septice etc.) care să motiveze existenţa unui pericol real pentru viaţă. În concluzie noţiunea de periculozitate pentru viaţă îmbracă două aspecte deosebite:
- de certitudine, care poate fi evaluat imediat după producerea leziunii (stare de şoc, coma insuficientă cardio-circulatorie sau respiratorie acută) sau tardiv (prin examinarea tuturor datelor medicale consemnate pe parcursul evoluţiei);
- de prezumţie, care se referă la aprecierea potenţialului de periculozitate al unei leziuni în funcţie de gravitatea acesteia şi de evoluţia obişnuită (de exemplu plăcile penetrante toracice sau abdominale).

Referitor la acest subiect, în practica medicală există numeroase cazuri de vindecări totale, fără tratament sau cu îngrijiri medicale sumare şi necalificate a unor leziuni grave care în mod obişnuit pun în primejdie viaţa şi din contra unor leziuni relativ minore, care, deşi corect şi competent tratate, duc la complicaţii grave sau chiar la moarte. Este cunoscut faptul că orice leziune cu soluţie de continuitate a tegumentelor (orice plagă) poate duce la complicaţii de multe ori de o mare gravitate, aceasta însă constituie o evoluţie de excepţie care nu poate fi luată în considerare în aprecierea iniţială a periculozităţii rănii, acest aspect fiind condiţionat de alţi factori interni sau extern. Important pentru aprecierea unei leziuni ca primejdioasă pentru viaţă este pericolul iminent / imediat, tardiv sau potenţial, adică leziunea să determine moartea persoanei, indiferent dacă acest pericol a fost îndepărtat prin tratament medical sau datorită reactivităţii organice crescute.

Ca o observaţie, ţinând de modul de redactare a concluziilor de către legist, este bine să se consemneze clar că leziunea "a pus sau nu în primejdie viaţa persoanei" (deşi noţiunile de primejdie sau pericol sunt similare) şi nu trebuie acceptate alte formulări ca de exemplu "leziunea fost periculoasă pentru viaţă" sau "ar fi putut determina moarte" etc. Formularea "a pus sau nu în primejdie viaţa persoanei" este cea corectă deoarece este în deplină concordanţă cu prevederile Codului penal.

Un alt aspect important ce trebuie precizat este necesitatea consemnării de către medicul legist a leziunilor primejdioase pentru viaţă în orice act medico-legal, indiferent dacă acesta este un raport de expertiză medico-legală, un certificat medico-legal eliberat la cererea persoanei sau a organelor judiciare sau indiferent dacă este vorba de o agresiune, accident de circulaţie, de muncă etc. Obligativitatea medicului legist este aceea de a efectua orice constatare în mod complet, actul său trebuit să cuprindă toate aspectele medicale cu referire la o infracţiune, indiferent dacă organul de cercetare penală solicită sau nu aceasta. Conform prevederilor Codului penal, "vătămarea corporală din culpă" se referă şi la leziunile care pun în primejdie viaţa. Rezultă deci că şi în situaţia vătămărilor produse din culpă (cazurile cele mai frecvente fiind accidentele rutiere), independent de obiectivele dispuse în ordonanţa de efectuarea expertizei, medicul legist trebuie să prezinte şi acest aspect. La fel trebuie să procedeze şi în cazul examinărilor la cerere, în aceste situaţii expertul legist având şi datoria să sesizeze organele în drept despre acest aspect al urmărilor, pentru că acestea să poată lua măsuri legale.

Probarea infracţiunii de camătă

Sun, 06 Sep 2020 16:14:10 +0000

Cu ocazia întâlnirii procurorilor şefi de secţie din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, DNA, DIICOT şi al parchetelor de pe lângă curţile de apel, din martie 2020 - Bucureşti, a fost ridicată următoarea problemă: dacă tipicitatea infracţiunii de camătă prevăzută de art. 351 C.pen. presupune probarea tuturor împrumuturilor acordate de autorul infracţiunii sau trebuie probat efectiv doar caracterul de îndeletnicire (de obicei).

În opinia Institutului Naţional al Magistraturii, tipicitatea infracţiunii de camătă presupune probarea efectivă a pluralităţii actelor necesare pentru a ajunge la consumare. Astfel, din condiţia ataşată elementului material, respectiv aceea ca darea de bani să se realizeze ca îndeletnicire, rezultă cerinţa repetabilităţii actului, ceea ce înseamnă că pentru a intra sub incidenţa legii penale este necesar un număr suficent de acte (minim 3 conform doctrinei¹) din care să rezulte obişnuinţa, îndeletnicirea autorului.
Prin urmare, având în vedere natura infracţiunii de camătă, respectiv aceea de infracţiune de obicei, consumarea acesteia va fi condiţionată de probarea tuturor actelor de executare similare care, analizate separat, nu au caracter infracţional dar care împreună demonstrează caracterul de obişnuinţă.
La întâlnire, în unanimitate a fost agreată această opinie a I.N.M.

Mai trebuie precizat că elementul material al infracţiunii constă în acţiunea de dare de bani cu dobândă, ca îndeletnicire, de către o persoană neautorizată, ori altfel spus, acordarea repetată de împrumuturi cu dobândă. Pentru realizarea conţinutului infracţiunii, este necesară îndeplinirea condiţiei ca "acordarea repetată de împrumuturi cu dobândă" să fie o îndeletnicire, ceea ce înseamnă că fapta trebuie comisă de mai multe ori pentru a avea caracter penal (conform doctrinei, de cel puţin 3 ori¹). Darea de bani cu dobândă constituie infracţiune indiferent dacă se realizează sau nu pe baza unui contract de împrumut sau prin intermediul unor acte simulate şi nu are nicio relevanţă procentul dobânzii practicate, dobânda obţinută de cămătar (ce poate fi orice persoană fizică sau juridică) este produsul infracţiunii.

^{__________

1} - în acest sens se poate vedea "Noul Cod penal comentat - Editura Hamangiu - Vasile Dobrinoiu, Norel Neagu - 2011.

Neindicarea sursei în actul de sesizare din oficiu

Fri, 28 Aug 2020 14:47:00 +0000

Autosesizarea organelor de urmărire penală fără a indica sursa în actul de sesizare. Legalitatea actului de sesizare.

Nu rezultă din nicio dispoziţie legală obligativitatea organului de urmărire penală de a menţiona expres sursa, izvorul de unde a aflat că s-a săvârşit o infracţiune, fiind prevăzută numai obligaţia de a întocmi un proces-verbal de sesizare din oficiu în cazul în care a aflat despre săvârşirea unei fapte penale pe altă cale decât plângere, denunţ, sesizare făcută de persoane cu funcţii de conducere şi alte persoane (pe orice altă cale decât cele prevăzute la art. 289–291 C.pr.pen.).

Nu se poate considera că prin neindicarea sursei autosesizării am fi în prezenţa nelegalităţii actului de sesizare şi implicit a tuturor actelor de urmărire penală subsecvente, efectuate ulterior autosesizării. Activitatea de documentare a unei fapte pretins infracţionale implică în mod obligatoriu o sursă de informare, a cărei devoalare poate compromite scopul procesului penal. De asemenea, caracterul real sau nereal al sursei nu este un criteriu de apreciere a oportunităţii continuării desfăşurării activităţilor de documentare a faptei, fiind imposibil ca această cenzură să poată fi efectuată la momentul incipient al aflării despre comiterea unei fapte penale.

(extras din încheierea penală din 27.02.2020 a Curţii de Apel Iaşi, Secţia penală şi pentru cauze cu minori - portal.just.ro)

Fapta săvârşită prin smulgerea unei sume de bani/telefon etc.

Mon, 17 Aug 2020 15:04:28 +0000

Încadrarea juridică a faptei constând în smulgerea unei sume de bani/telefon – furt sau tâlhărie

A fost ridicată problema încadrării juridice a faptei constând în smulgerea unei sume de bani/telefon/geată etc., fără a se preciza care sunt opiniile diferite identificate în practica judiciară.
În opinia I.N.M., calificarea faptei ca infracţiune de furt sau tâlhărie depinde de circumstanţele concrete ale cauzei, în funcţie de particularităţile acesteia.
Astfel, în ipoteza în care acţiunea de luare a bunului este, în sine, violentă, cum este cazul sustragerii bunului prin smulgere, în principiu ea realizează acţiunea specifică tâlhăriei. Aceasta întrucât smulgând chiar prin surprindere bunul, autorul înfrânge în mod violent contactul persoanei vătămate cu bunul său, iar impactul psihologic al faptei asupra victimei nu poate fi neglijat în caracterizarea faptei ca tâlhărie (Decizia nr. 363/1994 a Curţii Supreme de Justiţie – Secţia penală, Decizia nr. 1719/1999 a Curţii Supreme de Justiţie – Secţia penală, Decizia nr. 1569/2001 a Curţii Supreme de Justiţie – Secţia penală, Decizia nr. 3997/2007 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – Secţia penală) violentarea lucrului răsfrângându-se asupra persoanei înseşi, victima simţindu-se constrânsă să cedeze obiectul împotriva voinţei sale.

Totuşi, luarea în mod brusc a lucrului aflat asupra unei persoane prin simpla detaşare a acestuia dintr-un contact nemijlocit superficial, fără ca deţinătorul să poată opune rezistenţă, întrucât făptuitorul după săvârşirea acestei acţiuni fuge, nu aduce vreo atingere relaţiilor sociale ce formează obiectul juridic adiacent al infracţiunii de tâlhărie. Astfel, deposedarea părţii vătămate de căciula pe care o poartă, prin smulgerea ei de pe capul acesteia, fără exercitarea vreunei acţiuni de natură a-i înfrânge opunerea, constituie infracţiunea de furt, iar nu de tâlhărie, deoarece lipseşte cerinţa privind întrebuinţarea de violenţe (Decizia nr.63/1991 a Curţii Supreme de Justiţie – Completul de 7 judecători).
Prin urmare, pentru a fi în prezenţa unor violenţe, fie ele şi doar de natură psihică, este necesar ca victima să perceapă agresiunea. Altfel violenţele nu se realizează, valorile protejate în mod adiacent prin incriminarea tâlhăriei nu sunt lezate, iar fapta va putea fi încadrată doar ca infracţiune de furt. Violenţele îndreptate asupra lucrului ar putea realiza acţiunea adiacentă din compunerea elementului material al tâlhăriei atunci când, deşi materializată asupra bunului, reprezintă o ameninţare pentru victimă sau când aceasta, opunând rezistenţă, dispută pentru luarea bunului şi, respectiv pentru păstrarea lui, în toate aceste cazuri violenţele răsfrângându-se asupra persoanei.

Prin urmare, atunci când luarea bunului s-a realizat prin smulgere, organul judiciar trebuie să cerceteze dacă prin acţiunea autorului s-a adus vreo atingere uneia din valorile sociale ce formează obiectul juridic adiacent al infracţiunii de tâlhărie, respectiv dacă acţiunea realizată a fost aptă pentru a servi ca mijloc la luarea bunului, păstrarea acestuia sau scăparea făptuitorului, prin înfrângerea opoziţiei sau a rezistenţei fizice a victimei împotriva acţiunii de luare sau prin intimidarea acesteia, silind-o să rămână inactivă şi să renunţe la orice rezistenţă sau împotrivire.
În unanimitate a fost agreată această opinie a I.N.M.

Extras din Minuta întâlnirii procurorilor şefi de secţie din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Direcţiei Naţionale Anticorupţie, Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism şi al parchetelor de pe lângă curţile de apel Bucureşti din 9-10 martie 2020.

O oprire în trafic din România a dus la condamnarea unui hoţ din locuinţe în Marea Britanie

Thu, 01 Jan 1970 00:00:00 +0000

Un banal control rutier efectuat cu profesionalism de către poliţiştii români a dus la condamnarea unui hoţ din locuinţe, pentru o serie de furturi comise în Somerset şi South Gloucestershire, ca urmare a unei bune colaborări poliţieneşti.

Hoţul, un cetăţean român de 23 de ani, a fost condamnat la trei ani şi 10 luni de către o instanţă din Taunton, după ce, pus în faţa probelor, a recunoscut participarea sa la mai multe furturi din locuinţe comise la începutul acestui an (între 20 – 28 ianuarie) în localităţile Tickenham, Nailsea, Dyrham, Chilton Polden, Wedmore şi Glastonbury.

În data de 03.02.2020 individul fost oprit în trafic de către poliţiştii români pentru o banală abatere rutieră, însă cu ocazia controlului efectuat în autorturism, colegii noştri au găsit mai multe bunuri suspecte (articole de argint, medalii şi bijuterii). În urma verificărilor şi a schimbului de informaţii cu poliţiştii din Marea Britanie, s-a stabilit că acele bunuri provin ca urmare a unui furt din locuinţă comis în localitatea Nailsea pe 20 ianuarie 2020.
În urma a probatoriului obţinut de poliţiştii români, coroborat cu probele ADN ridicate de la locul comiterii infracţiunilor de către poliţiştii englezi, individul a fost arestat în Scoţia, unde lucra la un hotel.

Sursa informaţiilor şi mai multe detalii găsiţi aici:
https://www.avonandsomerset.police.uk/news/2020/05/stop-check-of-car-in-romania-results-in-conviction-of-man-for-burglary-series

Clarificări privind deplasările pe timpul sărbătorilor pascale

Sun, 12 Apr 2020 16:01:00 +0000

Având în vedere că la nivelul Grupului de Comunicare Strategică au fost primite alte întrebări referitoare la situaţii punctuale privind respectarea măsurilor de distanţare socială, dar şi pentru a veni în întâmpinarea situaţiilor legate de sărbătorile pascale în contextul din acest an, vă punem la dispoziţie un update la materialul prezentat iniţial.

1. Întrebare: Pot să merg să-mi cumpăr carne de miel de la agentul economic autorizat de unde îmi cumpăram în fiecare an? Ce trec pe declaraţie ?

Răspuns: Da, dar trebuie să aveţi asupra dumneavoastră cartea de identitate şi declaraţia pe propria răspundere, în care bifaţi punctul 2 (asigurarea de bunuri care acoperă necesităţile de bază ale persoanelor). De asemenea, vă recomandăm să mergeţi singur, nu cu mai mulţi membri ai familiei şi să vă asiguraţi că agentul economic este autorizat şi respectă toate condiţiile igienico-sanitare impuse de instituţiile cu atribuţii în domeniu. Nu uitaţi să cereţi documentele de provenienţă, bon fiscal, chitanţă sau factură.

2. Întrebare: Poate persoana de la care cumpăr, în fiecare an, carne de miel să vină să mi-o aducă acasă?

Răspuns: Da, poate veni, dar trebuie să deţină asupra sa documentele necesare conform ordonanţelor militare şi documentele de provenienţă ale produselor şi să poată emite bon fiscal, chitanţă sau factură.

3. Întrebare: Mai vin comercianţii cu turmele de miei la intrarea în oraş?

Răspuns: Nu. Acest lucru nu este posibil.

4. Întrebare: Pot merge la părinţi să le duc produse pentru masa de Paşte?

Răspuns: Desigur. Conform ordonanţei militare trebuie să aveţi asupra dumneavoastră cartea de identitate şi declaraţia pe propria răspundere, în care bifaţi punctul 4, motive justificate, precum asistenţa persoanelor vârstnice, bolnave. De asemenea, recomandăm evitarea contactului direct sau apropiat cu persoane în vârstă. Vă reamintim că persoanele infectate cu noul tip de coronavirus pot fi asimtomatice, adică nu prezintă simptome, însă pot transmite virusul foarte uşor, iar persoanele în vârstă reprezintă o categorie vulnerabilă, cu risc crescut de deces.

5. Întrebare: Pot să îmi şi vizitez părinţii şi să iau masa cu ei de Paşte?

Răspuns: Prin Ordonanţele Militare nu sunt permise vizitele de curtoazie în ziua de Paşte, ci doar deplasarea pentru aprovizionarea rudelor care nu se pot aproviziona singure cu produsele necesare. În acelaşi timp, se recomandă, pe cât posibil, evitarea contactului direct sau apropiat cu persoane în vârstă. Vă reamintim că persoanele infectate cu noul tip de coronavirus pot fi asimtomatice, adică nu prezintă simptome, însă pot transmite virusul foarte uşor, iar persoanele în vârstă reprezintă o categorie vulnerabilă, cu risc crescut de deces.

6. Întrebare: Pot participa la slujba de Înviere la biserică?

Răspuns: Anul acesta slujbele din Săptămâna Mare (a Sfintelor Pătimiri) şi de Sfintele Paşti vor fi săvârşite doar de slujitorii bisericeşti, fără participarea credincioşilor, fiind transmise în mediul online şi pe canale TV. Patriarhia Română a dat publicităţii o serie de recomandări pe care le regăsiţi la următorul link: https://basilica.ro/indrumari-privind-slujbele-de-florii-din-saptamana-mare-a-sfintelor-patimiri-si-de-sfintele-pasti/

7. Întrebare: Pot merge la cimitir în această perioadă, pentru efectuarea ritualurilor creştine?

Răspuns: Aceste situaţii sunt reglementate prin ordonanţe militare care permit doar slujbele de înmormântare/cununie/botez desfăşurate cu un număr redus de persoane (maximum 8). Deplasarea la cimitir pentru alte motive nu este reglementată şi nici nu poate fi considerată o urgenţă.

8. Întrebare: Pot să scot copii afară la plimbare?

Răspuns: Da, în condiţiile art.1 lit. d) din Ordonanţa militară nr. 3 unde se prevede că se pot efectua deplasări scurte, în apropierea locuinţei, legate de activitatea fizică individuală. Nu veţi merge însă în parcuri sau locuri de joacă, unde există riscuri mai mari de a fi preluat virusul şi nu este permisă deplasarea în spaţiul public, pietonal, în grupuri mai mari de trei persoane. Ieşirea copilului minor se va face întotdeauna cu însoţirea persoanei adulte care îl are în îngrijire.

9. Întrebare: Pot merge la pescuit?

Răspuns: În cazul pescuitului sportiv, chiar dacă acest tip de activitate se practică în general în mod independent şi nu în grup, nu este prevăzută ca o deplasare cu caracter justificat sau legată de activitatea fizică individuală.
Pot exista situaţii când locul de pescuit se află în proximitatea locuinţei (exemplu: locuinţa se află pe malul unui lac) situaţie în care, se poate îndeplini cerinţa prevăzută de articolul 1 litera e), din Ordonanţa militară numărul 3, respectiv sunt permise deplasările scurte, în apropierea locuinţei, pentru activitate fizică individuală.
Prin ordonanţa militară numărul 8 este reglementat şi permis pescuitul comercial, nu şi cel sportiv sau de agrement.
Aceste activităţi trebuie desfăşurate cu stricta respectare a tuturor actelor normative în domeniu, inclusiv a celor care stabilesc perioade de prohibiţie pentru anumite specii.

10. Întrebare: Cum se pot deplasa persoanele care nu ştiu să scrie şi să citească?

Răspuns: Completarea unei declaraţii pe proprie răspundere este o condiţie obligatorie pentru deplasarea în afara locuinţei, cu excepţia situaţiilor când deplasarea se face către/la locul de muncă. Persoanele care nu pot completa această declaraţie vor trebui să apeleze la sprijinul unor rude/vecini sau autorităţi locale, prin serviciile de asistenţă socială.

11. Întrebare: Am stat 14 zile în autoizolare la domiciliu, fiind decizia mea să mă protejez. Pot să ies acum din casă?

Răspuns: Dacă nu este vorba de o măsură de izolare impusă de autorităţi, puteţi să ieşiţi din locuinţă oricând atunci când sunteţi în vreuna din situaţiile prevăzute de din Ordonanţa militară nr. 3 şi 4. Dacă măsura a fost impusă de autorităţi va trebui să anunţaţi DSP că aţi finalizat perioada de izolare pentru a şti care este conduita de urmat.

12. Întrebare: Pot să mă duc cu maşina la service-ul auto?

Răspuns: Activitatea service-urilor auto, a magazinelor de piese şi a reprezentanţelor auto sau a altor instituţii de profil nu este interzisă prin nicio Ordonanţă Militară, excepţie făcând cele care îşi desfăşoară activitatea în marile centre comerciale.
În cazul în care autoturismul prezintă o defecţiune care nu permite folosirea lui în condiţii de siguranţă, persoana care se deplasează la service/magazin de piese auto/reprezentanţă sau alte unităţi de profil poate face acest lucru completând declaraţia pe propria răspundere, punctul privind acoperirea necesităţilor persoanei/ motiv justificat.
În cazul achiziţionării unei piese sau a unui automobil, persoana trebuie să aibă şi un document doveditor al tranzacţiei (factură, procură, contract etc.)

13. Întrebare: Pot merge la spălătoria auto să îmi spăl maşina?

Răspuns: Da, sunt permise deplasările la spălătoriile auto pentru curăţarea maşinilor, atunci când acest lucru este necesar, dar cu respectarea strictă a prevederilor ordonanţelor militare. Deplasarea se poate face completând declaraţia pe proprie răspundere la punctul privind acoperirea necesităţilor persoanei/ motiv justificat.

14. Întrebare: Avem voie să ieşim după ora 22.00 în proximitatea casei, în cazul în care avem o biserică în apropiere?

Răspuns: Puteţi ieşi în proximitatea casei, în afara curţii, pentru a primi lumina de la voluntarii cu care Patriarhia Română colaborează în acest an, puteţi rămâne în proximitatea casei pentru a asculta slujba, însă nu vă puteţi deplasa spre biserică, indiferent cât de aproape este situată de casă şi nu este permisă formarea de grupuri mai mari de trei persoane.
În cazul în care locuiţi la bloc, puteţi ieşi din casă, de asemenea, pentru a primi lumina adusă de voluntarii BOR, dar este esenţial să respectaţi regulile de distanţare socială, să nu aglomeraţi casa scării imobilului şi să nu formaţi grupuri mai mari de trei persoane. (https://basilica.ro/indrumari-privind-slujbele-de-florii-din-saptamana-mare-a-sfintelor-patimiri-si-de-sfintele-pasti/).

15. Întrebare: Putem să ascultăm slujba din stradă?

Răspuns: Strict ascultarea slujbei nu poate fi invocat ca motiv pentru deplasare în afara locuinţei, iar rămânerea în stradă a mai multor persoane care ar putea dori la acest lucru ar putea duce la formarea unor grupuri mai mari de trei persoane, implicit la încălcarea prevederilor Ordonanţelor Militare numărul 2 şi 4.

16. Întrebare: Este permisă organizarea de petreceri (în familie) în curtea casei proprii, în noaptea de Înviere sau în Duminica Paştelui?

Răspuns: Dacă prin petrecere se înţelege doar participarea membrilor familiei, cei care locuiesc în mod normal acolo, fără invitarea altor persoane/rude, da, este permisă. Însă, trebuie respectate prevederile legale în privinţa păstrării orelor de odihnă şi fără să fie perturbată liniştea publică.

17. Întrebare: Se poate asista/asculta slujba de Înviere, din faţa bisericii, din maşina proprie, fără să se ia contactul cu exteriorul?

Răspuns: Ascultarea slujbei nu este un motiv pentru care să poată fi permisă deplasarea cu declaraţia pe propria răspundere.

18. Intenţionăm să plecăm la casa bătrânească unde avem o plantaţie proprie de pomi fructiferi pentru a face tăierile şi stropirea de primăvară. Casa se află la 500 km de Bucureşti. Trebuie să plecăm şi eu şi soţul şi automat şi copii (minori amândoi). Ce trebuie să bifăm pe Declaraţie pentru a nu avea probleme? Există vreo restricţie a deplasării?

Răspuns: Conform Ordonanţelor Militare nr. 3 şi nr. 4 este permisă deplasarea persoanelor, fără a fi specificată o distanţă anume, pentru activităţi agricole. Această excepţie a fost introdusă, în principal, pentru a veni în sprijinul producătorilor agricoli şi al persoanelor care obţin din activităţile agricole unicul sau principalul venit şi nu pentru a fi folosită ca pretext pentru a efectua deplasări de către orice persoană care are în proprietate un teren. Reamintim că nerespectarea prevederilor Ordonanţelor Militare se sancţionează contravenţional.
Măsura de a interzice deplasările care nu sunt urgente sau absolut necesare a fost dispusă pentru a preveni răspândirea infecţiei cu noul coronavirus prin limitarea contactelor cu persoane care ar putea fi infectate, unele fiind asimptomatice.

19. Eu şi prietenul meu locuim în Bucureşti şi intenţionăm să ne deplasăm la Câmpulung, unde sunt părinţii mei, pentru a le duce alimente şi pentru a sta cu ei în aceasta perioadă, căci au 65 de ani - tata, iar mama 63. Daca tot avem posibilitatea de a-i ajuta (lucrăm de acasă), ne-am gândit că este bine să o facem, pentru ca ei sa nu mai iasă din casa, expunându-se astfel riscului de îmbolnăvire. În plus, ar fi mai bine şi pentru noi să ne retragem acolo, căci am avea condiţii mai bune (curte, aer curat).

Răspuns: În conformitate cu Ordonanţele Militare nr. 3 şi nr. 4, este permisă deplasarea persoanelor pentru motive justificate, precum asistenţa persoanelor vârstnice, bolnave sau cu dizabilităţi, care nu se pot aproviziona sau gospodări singure.
Însă, deşi suntem convinşi că ar fi mai confortabil pentru dumneavoastră să locuiţi alături de părinţi, la curte, vă reamintim că persoanele infectate cu noul tip de coronavirus pot fi asimptomatice, adică pot sa nu prezinte simptome, însă pot transmite virusul foarte uşor, iar persoanele în vârstă reprezintă o categorie vulnerabilă, cu risc crescut de deces.

20. Din cauza ordonanţelor militare toate spitalele se ocupă în momentul actual doar de oamenii infectaţi cu Coronavirus. Întrebarea mea este când anume se vor putea ocupa din nou cadrele medicale de ceilalţi pacienţi care au nevoie urgentă de operaţii, de tratamente oncologice?

Răspuns: Departamentul pentru Situaţii de Urgenţă a dat publicităţii miercuri, 8 aprilie a.c., o serie de clarificări cu privire la aplicarea ordinului privind suspendarea intervenţiilor chirurgicale, precum şi a altor tratamente şi investigaţii chirurgicale, explicând foarte clar că interdicţiile nu sunt aplicabile în mod absolut şi automat ci pe baza analizei medicului curant de specialitate, care să justifice:
- necesitatea internării pacienţilor, pentru asistenţa spitalicească acordată în spitalele publice şi private sau
- necesitatea realizării consultaţiilor sau a tratamentelor în ambulatoriu, în unităţile publice sau private care acordă asistenţă medicală ambulatorie.
Spre exemplu, interdicţiile nu se aplică pacientelor însărcinate sau persoanelor care necesită tratament oncologic şi care au nevoie de controale periodice ambulatorii obligatorii pentru monitorizare şi investigaţii, şi care beneficiază în continuare de asistenţă medicală, indiferent de sistemul public sau privat ales.
În concluzie, se suspendă doar acele activităţi medicale, consulturi sau tratamente care nu sunt obligatorii şi care pot fi reprogramate. Decizia amânării este luată pe baza analizei medicului curant de specialitate. Pentru fiecare pacient internat în spital sau consultat în ambulatoriu va trebui să existe o documentaţie medicală care să justifice, în mod obiectiv, necesitatea realizării actului medical, atât în cadrul unităţilor spitaliceşti cu internare. cât şi în cazul structurilor ambulatorii.
Textul clarificărilor îl găsiţi integral pe pagina de Facebook a DSU, accesând linkul următor: https://www.facebook.com/392141704280840/posts/1509514459210220/

21. Este legal să-mi transport soţia la serviciu în Ţăndărei şi în ce condiţii având în vedere că oraşul este în carantină. Menţionez că soţia lucrează în Ţăndărei, iar noi locuim într-o altă localitate.

Răspuns: În ceea ce o priveşte pe soţia dvs., ordonanţa Militară nr. 7 (al cărei text poate fi consultat aici https://www.mai.gov.ro/wp-content/uploads/2019/01/OM-7.pdf-1.pdf) prevede categoriile de persoane al căror acces este permis în localitatea carantinată. Accesul dvs. nu va fi permis în localitate.
În ceea ce priveşte deplasarea până la limita localităţii, dacă apreciaţi că motivul deplasării este unul justificat, puteţi face acest lucru completând declaraţia pe proprie răspundere raportat la prevederea din art.1 lit. d) din Ordonanţa Militară nr. 3 (deplasarea din motive justificate, precum îngrijirea/însoţirea copilului, asistenţa persoanelor vârstnice, bolnave sau cu dizabilităţi ori deces al unui membru de familie – acestea fiind cu titlu de exemplu).
După cum se poate constata, situaţiile cuprinse în normă au caracter exemplificativ, dar presupun temeiuri de o anumită importanţă şi urgenţă.
O situaţie precum cea indicată de dvs. ar putea fi justificată dacă nu există mijloace de transport în comun sau dacă riscul expunerii soţiei la infectare este mai mare (deplasarea la locul de muncă ar presupune schimbarea mai multor mijloace de transport în comun, timpii de aşteptare în staţii, etc). Vă rugăm să aveţi în atenţie şi prevederile care privesc persoanele de pe 65 de ani.

22. Ce pot completa pe declaraţia pe proprie răspundere pentru a mă deplasa până la domiciliul iubitei mele? Menţionez ca deplasarea se va face cu autovehiculul personal.

Răspuns: În cuprinsul art. 1 al Ordonanţei militare nr. 3/2020 sunt menţionate concret excepţiile de la interdicţia privind circulaţia persoanelor în afara locuinţei/gospodăriei. Vă trimitem link-ul de la care puteţi descărca şi consulta declaraţia pe propria răspundere, unde există posibilitatea bifării motivului deplasării, care trebuie să fie unul justificat - https://stirioficiale.ro/storage/28MODEL Declaratie proprie raspundere 2503.pdf
Măsura de a interzice deplasările care nu sunt urgente sau absolut necesare a fost dispusă pentru a preveni răspândirea infecţiei cu noul coronavirus prin limitarea contactelor cu persoane care ar putea fi infectate, unele fiind asimptomatice.

23. Unde se pot plăti amenzile COVID-19? La ce unităţi pot fi achitate amenzile contravenţionale pentru nerespectarea măsurilor dispuse pe durata stării de urgenţă? Precizăm că am fost contactaţi de mai mulţi cetăţeni, care au susţinut că au întrebat telefonic la primării, la poliţie, la poştă, la TelVerde covid şi chiar la MAI şi de fiecare dată li s-a răspuns că nu se ştie unde pot plăti amenda. Precizăm, de asemenea, că nu toţi cetăţenii pot achita amenda online sau nu cunosc exact care este procedura şi că prin OUG 34/2020 s-a prevăzut că termenul de plată şi de executare silită a acestor amenzi nu este suspendat pe durata stării de urgenţă.

Răspuns: Ministerul Finanţelor Publice a făcut precizări în ceea ce priveşte aplicarea prevederilor OUG 34/2020 pentru modificarea şi completarea OUG 1/1999 privind regimul stării de asediu şi regimul stării de urgenţă.
Astfel, autorităţile şi instituţiile publice în a căror competenţă revine constatarea şi sancţionarea contravenţiilor rezultate din ordonanţele militare aprobate în temeiul Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.1/1999 au fost informate că la întocmirea proceselor-verbale de constatare a contravenţiei şi, eventual, la îndrumarea persoanelor sancţionate, să aibă în vedere indicarea contului de venituri 20A350102 ”Venituri din amenzi şi alte sancţiuni aplicate de către alte instituţii de specialitate”, astfel încât plăţile să fie efectuate corect de către contravenienţi.
Organele abilitate din subordinea ANAF vor fi informate de către Ministerul Finanţelor Publice pentru o aplicare unitară a legislaţiei.
De asemenea, potrivit anunţului făcut de Guvernul României, amenzile pentru încălcarea prevederilor ordonanţelor militare pot fi plătite şi online, începând de luni, 6 aprilie, pe site-ul ghişeul.ro, la link-ul https://www.ghiseul.ro/ghiseul/public/amenzi/amenzi-anaf

Plata amenzilor se poate efectua astfel:
- accesarea paginii www.ghiseul.ro
- selectarea secţiuni “Plăteşte Amenzi Ordonanţe Militare”
- completarea formularului online cu datele solicitate
- efectuarea plăţii prin completarea datelor cardului în pagina securizată a procesatorului de plăţi.

24. Unde găsesc modelul corect de declaraţie pe propria răspundere. Este obligatoriu să o prezint fizic sau este suficient să arăt poza de pe telefon?

Răspuns: Ordonanţa Militară 3/2020 prevede la art. 4 alin. (3) că ”Declaraţia pe propria răspundere trebuie să cuprindă numele şi prenumele, data naşterii, adresa locuinţei, motivul şi locul deplasării, data şi semnătura”. Asta presupune faptul că documentul „ poate fi redactat/completat de pe PC/laptop în câmpurile predefinite, în formatul PDF, necesitând tipărirea şi semnătura olografă a titularului. Ulterior, îl puteţi fotografia şi păstra în telefonul/tableta dvs. pentru a-l prezenta autorităţilor.
Până în acest moment, singura modalitate legală de autentificare a declaraţiei pe proprie răspundere este semnătura olografă. Această semnătură olografă face ca, pentru acel act semnat, să existe răspundere juridică, cu tot ceea ce presupune acest lucru în situaţia în care persoana ar fi trasă la răspundere. În ceea ce priveşte semnătura electronică, ea trebuie să urmeze nişte paşi prealabili de validare pentru persoana care o foloseşte şi presupune un anumit regim de utilizare.
Declaraţia pe proprie răspundere poate fi descărcată de pe site-ul Ministerului Afacerilor Interne (https://www.mai.gov.ro/wp-content/uploads/2020/03/26MODEL-Declaratie-proprie-raspundere-2503.pdf), de pe site-ul https://stirioficiale.ro/informatii (https://stirioficiale.ro/storage/28MODEL%20Declaratie%20proprie%20raspundere%202503.pdf) sau de pe https://formular.sts.ro/
Totodată, reamintim faptul că declaraţia pe proprie răspundere poate fi redactată integral olograf, cu preluarea tuturor elementelor din modelul declaraţiei pe proprie răspundere pus la dispoziţie.

25. Locuiesc în oraşul Vişeu de Sus, Maramureş, şi aş dori să merg până la Cluj, unde locuiesc în perioada cursurilor universitare, pentru a-mi recupera câteva lucruri personale.

Răspuns: În cuprinsul art. 1 al Ordonanţei militare nr. 3/2020, sunt menţionate concret excepţiile de la interdicţia privind circulaţia persoanelor în afara locuinţei/gospodăriei.
Pentru a se preveni răspândirea şi minimizarea efectelor asupra sănătăţii şi vieţii tuturor românilor este foarte important ca fiecare cetăţean să conştientizeze responsabilitatea pe care o are în acest sens, şi nu doar prin intervenţia coercitivă a autorităţilor statutului.
Reamintim că nerespectarea prevederilor Ordonanţelor Militare se sancţionează contravenţional.
Măsura de a interzice deplasările care nu sunt urgente sau absolut necesare a fost dispusă pentru a preveni răspândirea infecţiei cu noul coronavirus prin limitarea contactelor cu persoane care ar putea fi infectate, unele fiind asimptomatice.

26. Sunt mama unui adolescent cu autism, incapabil să înţeleagă restricţiile actuale şi a cărui anxietate s-a accentuat foarte mult de când stăm în casă, crescându-i agresivitatea faţă de sine şi de cei din jur. Nu putem ieşi nici măcar in faţa blocului, pentru că el nu înţelege că nu ne putem îndepărta şi poate deveni violent. Avem voie să îl plimbăm cu maşina personală (tatăl lui ar conduce, iar eu l-aş supraveghea, fără să coborâm din maşină şi fără să avem contact cu alte persoane), în scop terapeutic, fiind unul din putinele lucruri care îi reduc anxietatea şi comportamentele agresive, pe lângă medicaţie?

Răspuns: Având în vedere situaţia prezentată, precum şi prevederile Ordonanţei militare nr. 4/2020, în modelul declaraţiei pe propria răspundere, la motivul deplasării aveţi posibilitatea să bifaţi pct.4 „motive justificate, precum îngrijirea/ însoţirea unui minor/copilului, asistenţa persoanelor vârstnice, bolnave sau cu dizabilităţi ori deces al unui membru de familie”.
Aşa cum aţi scris şi dumneavoastră, pentru a evita contactul cu alte persoane, ca măsură preventivă împotriva răspândirii noului coronavirus, vă recomandăm să utilizaţi autoturismul proprietate personală, dacă îl ajută din punct de vedere terapeutic pe copil.
În acest caz, atât dumneavoastră, cât şi soţul dumneavoastră trebuie să prezentaţi autorităţilor competente, în momentul verificărilor, actele de identitate şi declaraţiile pe proprie răspundere, în care, la „Motivul deplasării”, puteţi bifa punctul 4, aşa cum am menţionat mai sus, iar la „Locul/Locurile deplasării” să menţionaţi un traseu prestabilit, pe cât posibil. De asemenea, pentru copilul dumneavoastră trebuie să prezentaţi actul de identitate, dar şi documente medicale care să ateste afecţiunile de care suferă.

27. Eu locuiesc în judeţul Argeş, dar în timpul facultăţii stau la sora mea în Bucureşti. Pot să mă mut în apartamentul ei pe perioada restricţiilor pentru acolo am acolo toate materialele necesare pentru continuarea cursurilor de la facultate care se desfăşoară acum online?

Răspuns: Vă recomandăm să aveţi asupra dvs. declaraţia pe propria răspundere în care aţi bifat la motivul deplasării punctul 10: ”asigurarea de bunuri necesare desfăşurării activităţii profesionale”, precum şi un document care să ateste faptul că în această perioadă facultatea continuă cursurile (ex. o adeverinţă/ o planificare a cursurilor/ examenelor sau un anunţ oficial). Astfel, în momentul în care sunteţi verificat de autorităţile competente să puteţi justifica prezenţa în municipiul Bucureşti, în condiţiile în care este declarată stare de urgenţă la nivelul României.

28. Persoanele peste 65 de ani, în calitate de persoane fizice, care au teren în afara oraşului pe care îl lucrează pentru consumul propriu (roşii, ceapă, cartofi etc), se pot deplasa până acolo? Singurul document pe care îl poate prezenta este actul de proprietate al casei/terenului.

Răspuns: Conform Ordonanţei Militare nr 3. din 24.03.2020 , art. 3. – Circulaţia persoanelor prevăzute la art. 2, în exteriorul locuinţei/gospodăriei, este permisă şi în afara intervalului orar 11.00 – 13.00, dacă aceasta se face în interes profesional ori pentru realizarea de activităţi agricole. Această excepţie a fost introdusă, în principal, pentru a veni în sprijinul producătorilor agricoli şi al persoanelor care obţin din activităţile agricole unicul sau principalul venit şi nu pentru a fi folosită ca pretext pentru a efectua deplasări de către orice persoană care are în proprietate un teren. Reamintim că nerespectarea prevederilor Ordonanţelor Militare se sancţionează contravenţional.
Măsura de a interzice deplasările care nu sunt urgente sau absolut necesare a fost dispusă pentru a preveni răspândirea infecţiei cu noul coronavirus prin limitarea contactelor cu persoane care ar putea fi infectate, unele fiind asimptomatice.
Pentru efectuarea unei deplasări pentru desfăşurarea de activităţi agricole, este necesară completarea unei declaraţii pe proprie răspundere, pe care o puteţi descărca accesând link-ul https://stirioficiale.ro/storage/28MODEL Declaratie proprie raspundere 2503.pdf

29. Pentru persoanele care revin în ţară din zona galbenă, dar în ultimele 14 zile s-au aflat şi pe teritoriul unei ţări din zona roşie, se impune carantină sau izolare? Carantina instituţionalizată are loc în localitatea de origine a persoanei respective sau în localitatea în care ajunge la revenirea în ţară?

Răspuns: Falsul în declaraţii constituie infracţiune, aşa cum este prevăzut la art. 326 din Legea nr. 286/2009 privind Codul penal, cu modificările şi completările ulterioare.
Faţă de persoanele care intră pe teritoriul României, autorităţile vor lua decizia legală în funcţie de cele declarate, urmând ca ulterior să verifice veridicitatea informaţiilor furnizate.
Facem precizarea că din data de 24 martie 2020, pentru toate persoanele care intră în România, se instituie măsura izolării la domiciliu sau, după caz, carantinării, aşa cum este prevăzut la art. 5 alin. (1) din Ordonanţa Militară nr. 3.
Consultând site-ul Institutului Naţional de Sănătate Publică puteţi verifica ce ţări sunt incluse în ZONA ROŞIE - pentru care se impune măsura carantinării instituţionalizate pentru 14 zile. Nu este relevant dacă persoană a petrecut o perioadă mai lungă în ţara respectivă sau a fost doar în trecere.
Referitor la locaţia la care se dispune efectuarea carantinei, aceasta este stabilită în spaţii speciale puse la dispoziţie prin grija autorităţilor locale, de pe raza judeţului de domiciliu al persoanei care revine în ţară.

30. Aş dori să părăsesc locuinţa actuală din jud. X împreună cu prietena mea şi să mergem, cu maşina personală, la adresa de domiciliu din buletin, respectiv din jud. Y, deoarece în Jud. X numărul cazurilor de persoane ce au fost confirmate cu COVID-19 este mult mai mare faţă de cel din Jud. Y. Intenţionăm să intrăm în autoizolare la domiciliul din Y, împreună cu familia. Putem face aceasta deplasare?

Răspuns: În Ordonanţa Militară numărul 3 nu este prevăzut faptul că cetăţenii trebuie să rămână la adresa de domiciliu, ci la o locaţie indicată de ei, cu respectarea prevederilor legale şi a restricţiilor impuse. Astfel, precizăm că este permisă inclusiv deplasarea cu familia în altă zona, dacă persoanele deţin acolo o casă care le oferă condiţii mai bune, pentru a rămâne în respectiva localitate.

31. Sunt medic, am peste 65 ani, în activitate şi lucrez 8-14, deci nu am cum să-mi achiziţionez produsele de strictă necesitate în intervalul oral 11-13. Cum procedez ca să nu fiu amendat?

Răspuns: Respectarea prevederilor Ordonanţelor Militare este obligatorie, implicit aspectele referitoare la condiţiile şi intervalele în care se face deplasarea persoanelor în această perioadă. Pentru chestiunile particulare a căror rezolvarea ar putea fi influenţată de actele normative emise pentru această perioadă, vă recomandăm să apelaţi la sprijinul altor persoane.

32. Ce motiv îmi recomandaţi să bifez pentru următoarea situaţie: eu locuiesc în Târgu Mureş, dar sunt la facultate în Cluj. Şcolile fiind închise, nu mai pot păstra chiria din Cluj şi trebuie să eliberez apartamentul. Trebuie să efectuez deplasarea Târgu Mureş - Cluj şi retur.

Răspuns: În conformitate cu art. 1, lit. d) din Ordonanţa Militară nr. 3 din 24.03.2020 privind măsuri de prevenire a răspândirii COVID-19, este permisă deplasarea din motive justificate (eliberarea apartamentului din municipiul Cluj Napoca, întrucât nu se mai poate păstra chiria, în cazul dumneavoastră). Este necesar să completaţi declaraţii pe proprie răspundere, în acest sens, atât pentru a ajunge la destinaţie, cât şi pentru deplasările în localitatea respectivă, urmând ca acestea să fie prezentate la solicitarea organelor abilitate. Dacă puteţi face dovada faptului că aţi închiriat locuinţa respectivă (ex. chitanţe, contract de închiriere etc.) ar fi foarte bine.

33. Eu am domiciliul în judeţul Vâlcea, iar tatăl meu, în vârstă de 50 de ani, lucrează lângă Bucureşti. Magazinul la care lucrează urmează să se închidă, iar el trebuie să ajungă acasă în jud. Vâlcea, dar nu are maşină. Ca să ajungă acasă cu mijloacele de transport în comun, trebuie să schimbe 5 autobuze, tramvai, metrou şi părerea mea este că, dacă procedează aşa, riscul să fie infectat creşte semnificativ. Întrebarea mea este dacă pot să vin eu de la Vâlcea să îl iau cu maşina şi să ne întoarcem acasă?

Răspuns: Motivul deplasării este justificat. În acest sens, declaraţia pe proprie răspundere poate fi completată raportat la prevederea din art.1 litera d) din Ordonanţa Militară nr. 3 din 2020. După cum se poate constata, situaţiile cuprinse în normă la art.1 lit. d) au caracter exemplificativ, dar presupun temeiuri de o anumită importanţă. O astfel de situaţie, cum e cea prezentată de dumneavoastră ar putea fi justificată, având în vedere că riscul expunerii la infectare al tatălui dumneavoastră este mai mare, deplasarea de la Bucureşti în jud. Vâlcea presupunând schimbarea mai multor mijloace de transport în comun, timpii de aşteptare în staţii, etc.). Mai mult decât atât, tatăl dumneavoastră poate justifica cu adresa din CI, şi anume adresa de domiciliu, care este în judeţul Vâlcea. Important este ca şi tatăl dvs. să aibă declaraţie pe propria răspundere.

34. Mama mea a venit din Braşov în Timişoara în data de 21.03, pentru a mă ajuta după naştere, dar acum trebuie să se întoarcă acasă. Printre altele trebuie să obţină dosarul pentru a intra în plata indemnizaţiei oferite pentru tehnicienii dentari, lucru care nu se poate rezolva la distanţă. Menţionez că, pe perioada stării de urgenţă, este singurul venit pe care îl va avea. Pentru întoarcerea acasă, tatăl meu ar urma să vină de la Braşov la Timişoara să o ia cu maşina. De ce acte este nevoie pentru a nu fi amendaţi de eventualele filtre de poliţie întâlnite pe drum?

Răspuns: Declaraţia pe proprie răspundere poate fi completată raportat la prevederea din art.1 litera d) din Ordonanţa Militară nr. 3 din 2020. După cum se poate constata, situaţiile cuprinse în normă la art.1 lit. d) au caracter exemplificativ, dar presupun temeiuri de o anumită importanţă. O astfel de situaţie, cum e cea prezentată de dumneavoastră ar putea fi justificată, având în vedere că riscul expunerii la infectare al mamei dumneavoastră ar fi mai mare dacă deplasarea s-ar efectua cu trenul, de la Timişoara în Braşov, presupunând schimbarea mai multor mijloace de transport în comun, timpii de aşteptare în staţii, etc.. În plus, fără rezolvarea situaţiei cu dosarul respectiv, ar rămâne fără venit. Pe lângă declaraţia pe propria răspundere, indicat ar fi ca mama dvs. să poată prezenta documente care să ateste calitatea de tehnician dentar şi necesitatea obţinerii dosarului pentru plata indemnizaţiei. Tatăl dvs. va trebui să aibă declaraţii pe propria răspundere pentru ambele deplasări Braşov-Timişoara şi retur.

35. Sunt originar din com. Cornu, jud. Prahova. De 10 ani locuiesc în Germania, având acte doveditoare în acest sens. Am familia acolo. Soţia este singură cu 3 copii de 17 ani, 6 şi, respectiv, 8 luni. Eu am venit în România pe data de 11 martie pentru a îmi face un nou buletin (mi-am pierdut portofelul în Germania). Vă rog din suflet, vreau să ajung acasă! Mă puteţi îndruma sau ajuta? (Specific că am venit cu avionul, nu cu maşina).

Răspuns: În conformitate cu art. 9, alin. 3 din Ordonanţa Militară nr.7 din 04.04.2020: „se prelungeşte măsura suspendării zborurilor efectuate de operatorii economici aerieni spre Franţa şi Germania şi din aceste ţări către România, pentru o perioadă de 14 zile, începând cu data de 8 aprilie 2020”, iar conform art. 1 din acelaşi act normativ.: „se suspendă transportul rutier internaţional de persoane prin servicii regulate, servicii regulate speciale şi servicii ocazionale în trafic internaţional, pentru toate cursele efectuate de către operatorii de transport spre Italia, Spania, Franţa, Germania, Austria, Belgia, Confederaţia Elveţiană, Regatul Unit al Marii Britanii şi al Irlandei de Nord, Regatul Ţărilor de Jos şi Turcia şi din aceste ţări către România, pe toată perioada stării de urgenţă.” De asemenea, în referire la solicitarea dumneavoastră, vă recomandăm să consultaţi site-ul Ministerului Afacerilor Externe pentru a vedea restricţiile impuse de statul german. Puteţi accesa link-ul aici: https://www.mae.ro/travel-conditions/3700 .

36. Doresc să aflu dacă, având 67 de ani, mă pot deplasa împreună cu soţia, cu autoturismul proprietate personală, la mama acesteia, a cărei stare de sănătate este precară, are 88 de ani, imobilizată parţial etc. Domiciliul acesteia este într-un sat din jud. Vâlcea. Nu este vorba de "excursie" !

Răspuns: După cum se poate constata, situaţiile cuprinse în normă la art.1 din Ordonanţa Militară 4 au caracter exemplificativ, dar presupun temeiuri de o anumită importanţă. Motivul deplasării trebuie să fie unul justificat/să nu sufere amânare. O situaţie precum cea prezentată de dumneavoastră ( îngrijire persoană a cărei sănătate este precară, imobilizată parţial) ar putea fi justificată, prin prezentarea unor dovezi care să ateste cele menţionate de dumneavoastră vis a vis de boala soacrei dumneavoastră. Trebuie să completaţi declaraţii pe propria dvs. atât dvs., cât şi soţia.

37. Tatăl meu este bolnav de cancer şi face tratament de chimioterapie. Pot să mă duc eu la Brăila şi să îl aduc la Bucureşti, iar după finalizarea terapiei să îl duc acasă, urmând să mă întorc singur în Bucureşti la domiciliul meu.

O să am asupra mea: declaraţia mea pe proprie răspundere, buletinul meu, copie după buletinul lui, o adeverinţă că el trebuie să facă tratamentul - toate în format electronic, fiindcă nu am unde să le imprim. Sunt suficiente?

Şi încă o întrebare, pot efectua deplasarea în intervalul orar 22:00-06:00? Deoarece în Bucureşti trebuie să fim la clinică în jur de ora 7:30.

Răspuns: Puteţi călători în intervalul orar 22.00-06.00, cu condiţia să aveţi asupra dumneavoastră documentele precizate. În declaraţia pe proprie răspundere trebuie bifat punctul 4 – „motive justificate, precum îngrijirea/ însoţirea unui minor/copilului, asistenţa persoanelor vârstnice, bolnave sau cu dizabilităţi ori deces al unui membru de familie”.

Vă informăm că declaraţia pe propria răspundere trebuie semnată, motiv pentru care, dacă nu aveţi posibilitatea să o imprimaţi, vă recomandăm să o scrieţi de mână. Totodată, este necesar să completaţi declaraţii pe proprie răspundere, atât pentru a ajunge la destinaţie cât şi retur.

De asemenea, menţionăm că şi tatăl dumneavoastră trebuie să completeze declaraţia pe propria răspundere, bifând punctul 3 – „asistenţă medicală care nu poate fi amânată şi nici realizată de la distanţă” din declaraţia pe propria răspundere, iar la locul/locurile deplasării se vor menţiona locurile în care se deplasează, în ordinea în care intenţionaţi să vă desfăşuraţi traseul.

Vă rugăm să vă informaţi în mod continuu cu privire la măsurile dispuse de autorităţi (situaţia fiind în dinamică) şi să vă luaţi toate măsurile de prevenire dispuse.

38. Având în vedere că din cauza restricţiilor este dificil să găsim foi pentru completarea declaraţiilor pe proprie răspundere, mai ales pentru persoanele în vârstă sau din mediul rural, este permis să refolosim declaraţia prin modificare datei, în cazul deplasărilor pentru tratamente medicale frecvente sau pentru deplasări la magazinul din apropierea casei ori la farmacie? În funcţie de posibilităţi, se poate tăia cu pixul sau cu pastă corectoare.

Răspuns: Da, în măsura în care este evidentă data pentru care este completată declaraţia respectivă, iar motivele deplasării şi traseul rămân neschimbate.

Clarificări privind deplasările pe timpul stării de urgenţă

Thu, 02 Apr 2020 07:58:00 +0000

ÎNTREBĂRI FRECVENTE PRIVIND DEPLASĂRILE PE TIMPUL STĂRII DE URGENŢĂ

1. Pot merge la serviciu, în această perioadă, şi persoanele care fac naveta? Care locuiesc în Ilfov, de pildă, şi muncesc în Bucureşti?

În conformitate cu prevederile Ordonanţei militare nr. 3 din 24.03.2020 privind măsuri de prevenire a răspândirii COVID-19, art. 1, pct. a "Se interzice circulaţia tuturor persoanelor în afara locuinţei/gospodăriei, cu următoarele excepţii…deplasarea în interes profesional, inclusiv între locuinţă/gospodărie şi locul/locurile de desfăşurare a activităţii profesionale şi înapoiˮ.
Astfel, actul normativ stipulează că este permisă deplasarea între locuinţă şi locul de muncă. Nu se face menţiunea ca localitatea în care se defăşoară activitatea profesională să fie aceeaşi cu cea de domiciliu. În conformitate cu exemplul oferit de dumneavoastră, un cetăţean care locuieşte în Ilfov se poate deplasa la locul de muncă din Bucureşti, cu condiţia să aibă asupra sa documentele prevăzute la art. 4 al ordonanţei menţionate mai sus, respectiv legitimaţia de serviciu, adeverinţa eliberată de angajator sau o declaraţie pe propria răspundere.

2. Cât de departe de domiciliul nostru poate fi situat cabinetul medicului specialist? Putem merge pentru acest consult de la Cluj la Bucureşti, de pildă?

Nu este prevăzută o limită de distanţă la care trebuie să fie situat cabinetul medical, dar recomandăm cetăţenilor să facă deplasări în scopuri medicale, altele decât urgenţele majore, doar după verificarea disponibilităţii medicilor.

3. La ce distanţă maximă de domiciliu poate fi amplasată unitatea comercială la care putem face cumpărături? Putem merge la cumpărături, de pildă, din cartierul Berceni într-un hipermarket din Militari?

Prevederile Ordonanţei militare nr. 3 din 24.03.2020 privind măsuri de prevenire a răspândirii COVID-19 nu menţionează o distanţă cuantificabilă, însă recomandarea pentru cetăţeni este să se deplaseze la cele mai apropiate magazine unde sunt comercializate produsele care le sunt necesare. În referire strictă la exemplul dumneavoastră, un cetăţean care locuieşte în cartierul Berceni nu poate merge la cumpărături pentru produse de strictă necesitate în cartierul Militari întrucât în zona de domiciliu există mai multe hipermarketuri similare cu cele din cartierul Militari.

4. Un locuitor din Bucureşti ar putea să meargă, de pildă, să le ducă medicamente şi alimente părinţilor lui domiciliaţi în judeţul Vaslui?

Actul normativ menţionat mai sus nu impune o limită de distanţă. Referitor la întrebarea dumneavoastră punctuală, da, un cetăţean din Bucureşti poate merge în Vaslui pentru a-şi îngriji părinţii.

5. Ce înseamnă în kilometri, de pildă, "deplasare scurtă, lângă domiciliu"? Cei care fac jogging ar trebui să alerge doar în jurul blocului sau şi pe străzile alăturate? Care e distanţa maximă permisă?

Activităţile fizice, sportive, trebuie realizate în jurul domiciliului sau al locului în care cetăţenii locuiesc în fapt, în jurul gospodăriei, casei, blocului şi nu în parcuri, locuri de joacă, terenuri de sport, etc. De asemenea, reamintim că sunt interzise activităţile fizice colective.

6. Animalele de companie trebuie plimbate doar în jurul blocului sau proprietarii lor pot merge şi în parcurile din apropiere? Cât au voie să se îndepărteze de domiciliu?

Plimbarea zilnică a animalelor de companie trebuie realizată în jurul domiciliului sau al locului în care cetăţenii locuiesc în fapt, în jurul gospodăriei, casei, blocului şi nu în parcuri, locuri de joacă, terenuri de sport, etc.

7. Un producător agricol din Cluj, de pildă, poate veni să vândă cartofi în Bucureşti?

Legislaţia aflată în discuţie nu impune o limită de distanţă, dar logica acestor restricţii este aceea de a evita cât mai mult contactul între persoane, tocmai pentru a limita răspândirea infectării cu noul tip de coronavirus. Astfel, deşi nu este stabilită o limită de distanţă, recomandăm producătorilor agricoli să se deplaseze pe distanţe cât mai scurte.

8. Este permisă circulaţia persoanelor care nu au împlinit vârsta de 18 de ani în afara locuinţei/gospodăriei, pentru activităţile menţionate la pct. 5 şi 6?

În ceea ce priveşte minorii cu vârsta cuprinsă între 0 şi 16 ani, deplasarea acestora în afara locuinţei trebuie efectuată sub supravegherea sau cu încuviinţarea părinţilor sau a tutorelui legal. În contextul epidemiologic actual, recomandăm limitarea la minim a acestor deplasări.

9. Dacă da, cine trebuie să completeze declaraţia pe propria răspundere în cazul minorilor care nu au împlinit 16 ani şi, respectiv, în cazul minorilor între 16-18 ani?

În cazul minorilor sub 16 ani declaraţia trebuie completată şi semnată de unul dintre părinţi sau de tutorele legal. Minorii cu vârste cuprinse între 16 şi 18 ani completează şi semnează singuri declaraţia pe propria răspundere, cu menţiunea că aceştia trebuie să respecte condiţiile individuale de deplasare şi că le este interzisă participarea la activităţi fizice colective. De asemenea, minorii cu vârste cuprinse între 16 şi 18 ani vor avea asupra lor şi documentele de identitate.

10. Pot să-mi transport cu maşina soţia/soţul la/de la serviciu?

Dacă apreciaţi că motivul deplasării este unul justificat, puteţi face acest lucru completând declaraţia pe proprie răspundere raportat la prevederea din art.1 lit.d (deplasarea din motive justificate, precum îngrijirea/însoţirea copilului, asistenţa persoanelor vârstnice, bolnave sau cu dizabilităţi ori deces al unui membru de familie).
După cum se poate constata, situaţiile cuprinse în normă au caracter exemplificativ, dar presupun temeiuri de o anumită importanţă. O astfel de situaţie ar putea fi justificată dacă nu există mijloace de transport în comun sau dacă riscul expunerii la infectare este mai mare (deplasarea la locul de muncă ar presupune schimbarea mai multor mijloace de transport în comun, timpii de aşteptare în staţii, etc).
Pentru conducătorul auto cu vârsta de peste 65 de ani este recomandabil să evite inclusiv aceste deplasări în afara perioadei de timp 11.00-13.00.

11. Pot să o aduc pe bunica în vârstă de peste 65 de ani de la domiciliul ei la adresa noastră de domiciliu care este situată la o distanţă mai mare, în alt judeţ?

Această posibilitate este prevăzută de art.1 lit. d din Ordonanţa militară nr.3.
Dacă deplasarea pentru a aduce o persoană vârstnică (peste 65 de ani) este făcută în scopul de a fi îngrijită sau de a-i asigura tratament medical, recomandăm ca această deplasare să se facă cu predilecţie în intervalul de timp 11-13 sau să nu depăşească foarte mult acest interval. Atenţie la viteza de deplasare!

12. Pot să ies pentru a-mi plăti facturile la utilităţi sau ratele la bancă, ori semnarea unor contracte la notar?

Dacă nu puteţi utiliza o platformă informatică pentru plata acestor utilităţi/facturi/rate puteţi face aceste deplasări întocmind declaraţia pe proprie răspundere, cu menţiunea existenţei unui motiv justificat.
Vă recomandăm să aveţi la dumneavoastră documentele care justifică nevoia acestor plăţi (facturi, desfăşurătoare, înştiinţări de plată, pre-contracte, etc.)

13. Pot să transport în maşină mai mult de 3 persoane?

Prevederea din art.3 din Ordonanţa militară nr.3 vizează doar deplasarea pietonală şi nu transportul public. Este important însă să respectaţi măsurile generale de prevenire a răspândirii COVID 19, inclusiv prin păstrarea unui loc liber între pasageri.
Explicaţia este valabilă şi pentru transportul organizat de operatorii economici pentru deplasarea salariaţilor la/de la locul de muncă.

14. Îmi expiră inspecţia tehnică periodică a maşinii. Se prelungeşte valabilitatea acestuia sau trebuie să merg să îl fac?

Nu se prelungeşte valabilitatea ITP-ului, conform deciziei Registrului Auto Român. Deplasarea pentru efectuarea verificării ITP la staţiile agreate se poate realiza, fiind considerată activitate pentru acoperirea necesităţilor de bază ale persoanelor, situaţie prevăzută la punctul 2 al declaraţiei pe proprie răspundere.

15. Dacă am un prieten care vine cu avionul din altă ţară pot să îl iau de la aeroport?

Acest motiv nu este prevăzut ca excepţie în textul Ordonanţei Militare nr. 3. Dar, în cazul în care persoana nu are cu ce să se deplaseze de la aeroport către locul de domiciuliu sau locul în care urmează să locuiască, atunci deplasarea este permisă, completând declaraţia pe propria răspundere, având motiv ajutorarea persoanelor.
Trebuie avut în vedere că cetăţenii care sosesc din zonele roşii intră în carantină instituţionalizată, deci aceştia nu pot fi luaţi de la aeroport de aparţinători, rude sau prieteni, iar cei care vin din zonele galbene intră în autoizolare.
Acest fapt presupune că persoana care intră în contact cu ei trebuie să respecte aceeaşi procedură de autoizolare.

16. Mi-a expirat asigurarea RCA. Se prelungeşte valabilitatea acesteia? Dacă nu, pot să ies din casă să-mi fac o asigurare?

Nu se prelungeşte valabilitatea asigurării RCA. Aceasta poate fi achiziţionată şi online. Din acest motiv, deplasarea pentru a ridica poliţa RCA NU poate fi considerată urgenţă şi NU este un motiv care poate fi considerat situaţie de urgenţă ori pentru asigurarea nevoilor persoanei.

17. Pot să merg într-un alt oraş decât cel de domiciliu unde am posibilitatea de a sta într-o locuinţă, care nu este proprietate personală, dar îmi oferă condiţii mai bune pentru familie (doi copii de 7 ani, respectiv 4 ani şi soţia) pentru a rămâne în autoizolare?

În Ordonanţa Militară numărul 3 nu este prevăzut faptul că cetăţenii trebuie să rămână la adresa de domiciliu, ci la o locaţie indicată de ei, cu respectarea prevederilor legale şi a restricţiilor impuse. Astfel, precizăm că este permisă inclusiv deplasarea cu familia în zona rurală, dacă persoanele deţin acolo o casă, pentru a rămâne în respectiva localitate.

18. Pot să mă deplasez într-o altă localitate pentru a asigura hrană şi medicamente unor animale pe care le am în grijă, fără a fi ale mele?

Nu. Acest motiv nu este prevăzut ca excepţie în textul Ordonanţei Militare nr. 3, cu excepţia prestării acestei activităţi în context profesional, inclusiv în ceea ce priveşte activităţile agricole.

19. Pot să mă deplasez pentru a-mi lua de la spital soţia şi copilul minor?

În baza declaraţiei pe propria răspundere în care menţionaţi că deplasarea dumneavoastră se face dintr-un motiv justificat. O declaraţie similară va trebui să fie completată şi de soţie.

20. Pot să mă deplasez la o casă pe care o am în construcţie pentru a supraveghea lucrările executate de muncitori?

Nu. Acest motiv nu este prevăzut ca excepţie în textul Ordonanţei Militare nr. 3.

21. Suspendarea activităţii comerciale cu amănuntul în centrele comerciale se aplică şi Parcurilor comerciale aşa cum sunt ele definite în OG nr. 99/2000?

Răspuns: Da.
(parc comercial - perimetru ce grupează două sau mai multe clădiri cu destinaţia de structuri de vânzare cu suprafeţe medii ori mari, în care se desfăşoară activităţi de comercializare cu amănuntul de produse, servicii de piaţă şi de alimentaţie publică, ce utilizează o infrastructură comună, inclusiv spaţii de parcare şi circulaţie comune, precum şi utilităţi adecvate. Suprafaţa unui parc comercial este rezultată din suma suprafeţelor construite a clădirilor cu destinaţia de structuri de vânzare cu suprafeţe medii sau mari care fac parte din acesta, la care se adaugă suprafeţele spaţiilor de parcare şi circulaţie comune, precum şi suprafeţele celorlalte elemente de infrastructură comune.)

22. În parcurile comerciale este permisă comercializarea produselor non alimentare prin curierat (produsele sunt preluate din parc de curieri care le livrează clienţilor în baza comenzilor on-line)?

Da.

23. Este permisă deplasarea părintelui pentru exercitarea dreptului de vizitare a copilului aflat în întreţinerea celuilalt părinte?

Acest motiv nu este prevăzut ca excepţie în textul Ordonanţei Militare nr. 3, dar pot fi exercitate drepturile stipulate prin hotărârea notarială sau judecătorească de divorţ privind drepturile parentale. Mai exact, copilul minor poate fi preluat la domiciliu de părintele care nu îl are în întreţinere, în perioada stabilită în hotărârea de divorţ.

24. Trebuie să mai completeze declaraţia pe proprie răspundere şi cei care merg la serviciu?

Ordonanţa Militară nr. 3/2020 prevede în clar "angajaţii prezintă legitimaţia de serviciu SAU adeverinţa eliberată de angajatorˮ, deci este necesară prezentarea unuia dintre cele două documente menţionate.

25. Este nevoie să completăm declaraţia pe propria răspundere indiferent de motivul pentru care ieşim din casă? Chiar dacă mergem până la chioşcul din colţul străzii sau la piaţa agroalimentară de lângă bloc?

Ordonanţele militare în vigoare reglementează clar motivele şi modalitatea în care se realizează circulaţia tuturor persoanelor în afara locuinţei/gospodăriei, precum şi în mod particular circulaţia persoanelor care au împlinit vârsta de 65 ani.
În prevederea care reglementează deplasarea pentru asigurarea de bunuri care acoperă necesităţile de bază ale persoanelor nu este menţionată vreo excepţie condiţionată de proximitatea unităţii alimentare, sens în care ordonanţa se aplică unitar indiferent de distanţa la care este situat magazinul.

26. Dacă mergem la farmacie, să cumpărăm un medicament, sau la magazinul de lângă casă, pentru zahăr, şi nu găsim acolo produsele căutate, avem voie să încercăm şi la altă farmacie/magazin din apropiere? Sau trebuie să revenim acasă şi să completăm o altă declaraţie, pentru noul loc al deplasării?

Formularul declaraţiei pe propria răspundere are o rubrică unde se completează locul/locurile deplasării, în acest sens se vor menţiona locurile în care persoana se deplasează, în ordinea în care aceasta intenţionează să-şi desfăşoare traseul. Astfel, se pot menţiona mai multe locuri.

27. Putem completa mai multe locuri de deplasare, atunci când ieşim din casă? Să scriem, de pildă, în declaraţia pe proprie răspundere, că mergem la magazin, dar că, pe drum, trecem şi pe la farmacie?

28. Putem bifa, în declaraţia pe proprie răspundere, mai multe motive ale deplasării? Putem să mergem, de pildă, să acordăm asistenţă unor persoane vârstnice, dar pe drum, la dus sau la întors, să ne oprim la un magazin sau la o farmacie?

29. Dacă nu avem cum să tipărim formularul tipizat, are aceeaşi valoare şi o declaraţie pe proprie răspundere scrisă de mână, pe o foaie simplă de hârtie? Textul scris de noi trebuie să fie exact ca în formularul tipizat?

Declaraţia pe proprie răspundere poate fi scrisă şi de mână. Declaraţia pe propria răspundere trebuie să cuprindă numele şi prenumele, data naşterii, adresa locuinţei, motivul şi locul deplasării, data şi semnătura.
De asemenea, declaraţia pe proprie răspundere poate fi completată şi online pe site-ul https://formular.sts.ro şi poate fi prezentată personalului autorităţilor abilitate şi prin intermediul telefonului, tabletei sau unui dispozitiv electronic similar, însă facem precizarea că declaraţia trebuie să conţină semnătura olografă a persoanei indiferent de suportul sau mediul pe care este stocată.

30. Dacă o persoană are mai multe proprietăţi (apartamente, case, ş.a.) unde nu se locuieşte şi doreşte să le verifice (să se deplaseze în aceeaşi localitate sau în altă localitate), ar putea face asta fără să încalce prevederile Ordonanţei militare? Dacă da, ce ar trebui să bifeze în declaraţie, la "motivul deplasării"?

Motivul deplasării trebuie să fie unul justificat/să nu necesite amânare, situaţiile cuprinse în normă au caracter exemplificativ, dar presupun temeiuri de o anumită importanţă.

31. Dacă o persoană îşi construieşte o casă, în regie proprie, şi doreşte să continue munca în această perioadă, ar putea să facă asta fără să încalce prevederile Ordonanţei militare?

Dacă da, ce ar trebui să bifeze în declaraţie la "motivul deplasării"? Motivul deplasării trebuie să fie unul justificat/să nu necesite amânare, situaţiile cuprinse în normă au caracter exemplificativ, dar presupun temeiuri de o anumită importanţă.

32. La "activităţi sportive" poate fi inclus şi mersul pe bicicletă? Dacă da, persoanele care practică acest tip de mişcare fizică se pot deplasa cu bicicleta doar în jurul blocului sau există şi o altă limită de distanţă?

Actul normativ prevede deplasări scurte, în apropierea domiciliului sau al locului în care cetăţenii locuiesc în fapt, în jurul gospodăriei, casei, blocului. Bicileta poate fi folosită ca mijloc alternativ de transport pentru deplasări în scopuri profesionale.

33. Se pot face deplasări la notariat în această perioadă pentru efectuarea unor acte notariale?

Sunt premise astfel de deplasări, în situaţii justificate şi în condiţiile în care operaţiunile efectuate prin respectivele documente notariale nu pot fi executate on-line.

34. În cazul jurnaliştilor, fotojurnaliştilor şi cameramanilor video, care pot fi obligaţi să călătorească pe distanţe mai mari, între oraşe, pentru diferite reportaje, este posibilă deplasarea în ţară pentru mai multe zile, în interes de serviciu?

Ordonanţele militare în vigoare reglementează circulaţia tuturor persoanelor în afara locuinţei/gospodăriei. Nu este prevăzută o limită de distanţă la care trebuie efectuată deplasarea în interes profesional şi nici o limită de timp, raportată la un anumit număr de zile.
De asemenea, indiferent de perioada în care se desfăşoară activitatea profesională este necesar să fie respectate condiţiile stabilite de ordonanţele militare privind deţinerea documentelor justificative. (legitimaţia de serviciu sau adeverinţa eliberată de angajator).

35. Pentru profesiunile liberale, cum sunt scriitorii sau artiştii, care se retrag la case de creaţie pentru a-şi desăvârşi lucrările, sau pentru cei care au reşedinţe şi în alte zone, montane sau mai retrase, cum se pot deplasa către aceste locaţii unde să şi rămână pe perioada Stării de urgenţă?

În conformitate cu Ordonanţa Militară nr. 3, art. 4 "persoanele fizice autorizate, titularii întreprinderilor individuale, membrii întreprinderilor familiale, liber profesioniştii şi persoanele care practică activităţi agricole prezintă o declaraţie pe propria răspundere, completată în prealabilˮ.
Astfel, aşa cum prevede cadrul legislativ, pentru deplasarea în scop profesional a categoriilor menţionate mai sus, este necesară completarea unei declaraţii pe propria răspundere.

36. În Ordonanţa militară Nr. 4 se specifică faptul că "(3) Interdicţia privind circulaţia persoanelor într-un grup mai mare de 3 persoane se aplică exclusiv circulaţiei pietonale". Juridic, aceasta poate însemna că în spaţiul deschis al unei instituţii, cum ar fi curtea unei biserici, se pot afla, respectând regulile de siguranţă, mai mult de trei persoane, deoarece nu este un spaţiu de circulaţie pietonală?

În Ordonanţa Militară nr. 1 la articolul 2 este prevăzut că "Se suspendă toate activităţile culturale, ştiinţifice, artistice, religioase, sportive, de divertisment sau jocuri de noroc, de tratament balnear şi de îngrijire personală, realizate în spaţii închise.ˮ. Astfel, sunt suspendate slujbele religioase cu participarea credincioşilor.
În Ordonanţa Militară nr. 2 la art. 9 se prevede că "se pot oficia slujbe în lăcaşurile de cult, de către slujitorii bisericeşti/religioşi, fără accesul publicului, slujbele putând fi transmise în mass-media sau onlineˮ şi că "se pot oficia acte liturgice/religioase cu caracter privat (botez, cununii, înmormântări), la care pot participa maximum 8 persoane, cât şi împărtăşirea credincioşilor bolnavi la spital sau la domiciliul acestoraˮ.
Ordonanţa Militară nr. 3 la art. 1 interzice circulaţia tuturor persoanelor în afara locuinţei/gospodăriei, cu anumite excepţii. Printre excepţiile enunţate nu este menţionată deplasarea la un lăcaş de cult pentru rugăciune.
Astfel, prin coroborarea tuturor articolelor menţionate, în referire la exemplul dumneavoastră, nu se justifică prezenţa mai multor persoane în curtea unei biserici, dacă acestea se află în alte scopuri decât cele permise de cadrul legislativ (scopuri profesionale, participarea la o slujbă de înmormântare, etc).

37. Cei care sunt obligaţi să meargă la bănci pentru diferite operaţiuni obligatorii subzistenţei (extragere de bani, etc), ce ar trebui să bifeze în Declaraţia pe propria răspundere pentru a nu primi amendă?

Motivul deplasării este clar justificat. În acest sens, declaraţia pe proprie răspundere poate fi completată raportat la prevederea din art.1 litera d din Ordonanţa Militară nr. 3 din 2020.
După cum se poate constata, situaţiile cuprinse în normă la art.1 lit. d au caracter exemplificativ, dar presupun temeiuri de o anumită importanţă. O astfel de situaţie, cum e cea prezentată de dumneavoastră ar putea fi justificată, având în vedere că sumele de bani sunt necesare pentru acoperirea necesităţilor de bază.
Totodată, în această perioadă, pentru a evita contaminarea de pe suprafeţe, recomandăm utilizarea cardurilor bancare pentru cumpărături.

Căutarea persoanelor dispărute

Mon, 16 Dec 2019 15:37:50 +0000

Ministerul Afacerilor Interne a elaborat un proiect de lege privind căutarea persoanelor dispărute, care după adoptare să ofere un suport legislativ dedicat activităţilor de identificare şi localizare a unei persoane dispărute. Proiectul prevede constituirea unor structurilor specializate privind căutarea persoanelor dispărute prin suplimentarea, în condiţiile legii, a posturilor repartizate Poliţiei Române (art.76 din Proiect).
În expunerea de motive se prezintă o analiză efectuată la nivelul Poliţiei Române, din care rezultă faptul că operaţionalizarea acestor structurilor specializate pentru căutarea persoanelor dispărute (structuri la nivel de birou în cele 41 de judeţe, în cele 6 sectoare ale municipiului Bucureşti şi în cadrul I.G.P.R.) ar implica următoarele costuri estimative:

Resurse umane:
- suplimentarea cu 48 funcţii de şef birou, cu un impact bugetar lunar estimat la 451.243 lei (5.414.916 lei - anual);
- suplimentarea cu 146 funcţii de ofiţer de poliţie, cu un impact bugetar lunar estimat la 1.102.486 lei (13.229.832 lei - anual);
- suplimentarea cu 141 funcţii de agent de poliţie, cu un impact bugetar lunar estimat la 667.532 lei (8.010.384 lei - anual);

Rezultând un cost total lunar aferent celor 335 de funcţii suplimentare, estimat la 2.221.261 lei (aproximativ 467.083 Euro), iar anual de 26.655.132 lei (aproximativ 5.604.998 Euro) .

Resurse logistice:
- suplimentarea cu 48 autospeciale 4X4 (81.000 lei cu TVA/buc), cu un cost total de 3.888.000 lei cu TVA;
- suplimentarea cu 48 autospeciale (52.300 lei cu TVA/buc), cu un cost total de 2.510.400 lei cu TVA;
- suplimentarea cu 335 staţii de lucru (2.000 lei/buc. cu TVA), cu un cost total de 670.000 lei cu TVA;
- suplimentarea cu 43 multifuncţionale - fax/imprimantă/ copiator (10.000 lei/buc. cu TVA), cu un cost total de 430.000 lei cu TVA;

Rezultând un cost total estimat la 7.498.400 lei cu TVA (aproximativ 1.576.751 Euro).

Puteţi studia aici: Proiectul de lege privind căutarea persoanelor dispărute

Rebranduirea Poliţiei Române

Wed, 27 Nov 2019 18:27:12 +0000

Rebranduirea Poliţiei Române, un fel de alba-negra cu o instituţie vitală pentru un stat de drept, uite poliţia, nu mai e poliţia, a devenit în ultima perioadă un subiect în spaţiul public (şi nu numai) în urma declaraţiilor ministrului de interne, Marcela Vela, potrivit cărora este necesară o schimbare a denumirii instituţiei din Poliţia Română în Poliţia Naţională pentru a evita confuziile create între aceste instituţii.

Poliţa locală (fostă Gardieni publici şi Poliţia Comunitară) a fost infiinţată prin legea 155 din 2010, care reglementează atribuţiile şi sarcinile acesteia. Deşi, aceasta este practic un serviciu/direcţie în cadrul unei primării, echivalentul direcţiei de salubrizare publică sau impozite şi taxe locale, ale cărei atribuţii sunt nespecifice unei agenţii poliţieneşti, poartă în denumirea sa în mod nejustificat titulatura de ”poliţie”, probabil din dorinţa de a acorda o autoritate şi de a atârna mai greu când gardianul public pleacă în ”misiune” să aplice o hotărâre de consiliu local. Această impresie falsă dată de denumirea de poliţie locală s-a impregnat bine în mentalitatea gardianului public, care treptat, de la an la an, s-a văzut din ce in ce mai ”poliţist”. A început să oprească maşini în trafic doar pentru a controla documente, deşi legea 155 prevede clar cazurile în care acesta are acest drept, să aplice în mod ilegal sancţiuni la Codul rutier, să poarte articole de uniformă specifice Poliţiei Române, deşi uniforma gardianului de la primarie este clar reglementată, să-şi instaleze pe autovehiculele de serviciu girofare roşu – albastru specifice doar autospecialelor de poliţie, să-şi scrie imens POLIŢIA pe portierele maşinilor şi minuscul locală , doar doar nu observă nimeni că ei sunt doar nişte funcţionari de la primărie.

Repetabilitatea în timp îndelungat a acestor imitări grosolane a oricăror elemente de identificare specifice Poliţiei, menite să inducă în eroare societatea civilă, a făcut ca anormalul să pară normal, ca fostul gardian public să pară poliţist.

Toate acestea au fost cauzate de indiferenţa anumitor instituţii, începând de la prefectul care trebuia să-l tragă de mânecă pe primarul care a permis colantarea autovehiculelor de serviciu cu elemente neconforme cu legislaţia în vigoare (vezi şi cazul localităţilor din secuime unde comunitarii aveau deja ”rendorseg”) sau instalarea unor rampe luminoase roşu-albastru, până la poliţişti care dau articole de uniformă de poliţie comunitarilor pentru a le purta sau manageri care au introdus acele patrule mixte.

Poate dacă domnii gardieni publici/comunitari şi-ar respecta propria lege, nu ar mai exista această confuzie, iar dl. ministru în loc să impună legea şi respectarea ei de către angajaţii primăriei, preferă să schimbe denumirea unei instituţii din sistemul naţional de apărare, ordine publică şi siguranţă naţională, veche de aproape 200 de ani, în detrimentul unui serviciu din cadrul primăriei apărut peste noapte cu denumire de ”poliţie”.

Este exact aceeaşi ”logică” deficitară ca în cazul propunerilor legislative privind încălcarea vitezei pe drumurile publice: problema pentru demnitari nu este că o mare parte a conducătorilor auto încalcă legea, ci ”cum să facem să nu ne mai amendeze poliţia”. – Oare prin respectarea legii de bun simţ deja existente?!

Dacă poliţiştilor comunitarilor li s-ar schimba denumirea în ceea ce au fost ei – ”gardieni publici” şi s-ar respecta legea de organizare si funcţionare, încălcată chiar de către ei înşişi, oare ar mai fi nevoie de această ”rebranduire” stupidă şi inutilă, ce ar toca nişte bani?

Reformarea Poliţiei Române sau îngenuncherea acesteia?

Mon, 25 Nov 2019 22:50:06 +0000

Noul ministrul de interne, domnul Ion-Marcel Vela, doreşte o reformare a Poliţiei Române, astfel că s-a gândit el să-i schimbe denumirea sau aşa cum s-a exprimat "să rebranduiscă" Poliţia Română în Poliţia Naţională. Conform declaraţiilor de presă susţinute de către acesta, poliţiştii i-au cerut acest lucru: "Mi-au cerut acest lucru poliţiştii. Nu mi-au cerut sindicatele, eu am vorbit cu poliţiştii din stradă. În momentul de faţă, Poliţia Română şi cea Locală interferează şi ca imagine, şi ca atribuţii. Şi este normal să existe o separare instituţională. Plus că este şi pleonasm Poliţia Română pentru că este poliţia din ţara noastră".

Domnule ministru, este adevărat că dorim să dispară această confuzie. Este de asemenea adevărat că nu toţi cetăţenii reuşesc să facă diferenţa între Poliţia Română şi această structură din cadrul primăriilor denumită "poliţia locală", dar cu siguranţă vă înşelaţi, pentru că nu adevăraţii poliţişti din stradă au solicitat schimbarea denumirii. Cu siguranţă aţi confundat şi dvs. poliţiştii cu gardienii publici rebotezaţi "poliţişti locali", pentru că doar aceştia din urmă îşi doresc o asemenea schimbare aberantă.

De ce s-a ajuns aici?

Majoritatea poliţistilor locali poartă articole de uniformă care nu respectă prevederile anexei 2 din HG nr. 1332/2010 privind aprobarea Regulamentului cadru de organizare şi funcţionare a poliţiei locale, aceştia purtând ILEGAL cămăşi care sunt specifice uniformei poliţiştilor rutieri ori caschete care sunt specifice Poliţiei Române.

În aceeaşi situaţie ne aflăm şi când vorbim despre inscripţiile de pe uniforma poliţiştilor locali, cât şi de pe autovehiculele folosite de aceştia. Aceste inscripţii sunt făcute astfel încât să inducă în eroare cetăţeanul, cuvântul "locală" regăsindu-se inscripționat cu caractere de o dimensiune mai mică în comparație cu inscripția "Poliţia".

Această problemă a apărut încă de când foştii gardieni publici / poliţişti comunitari au fost "rebranduiţi" în poliţişti locali, mai exact din anul 2010, când cetăţenii au putut observa circulând pe străzile oraşelor din ţară autovehicule inscripţionate ilegal, acestea fiind foarte asemănătoare cu autospecialele din dotarea Poliţiei Române deoarece aveau printre altele şi girofar de culoare roşie, deşi legea prevede clar că poliţia locală are dreptul să folosească doar girofar de culoare albastră.

În privinţa atribuţiilor nici nu poate fi vorba de vreo "interferenţă" din partea Poliţiei Române, neglijenţa sau abuzul venind tot din partea poliţiştilor locali. Un exemplu ar fi depăşirea atribuţiilor în domeniul rutier, aşa cum Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie prin decizia nr. 11/2017 a stabilit faptul că poliţiştii locali nu au competenţa de a aplica sancţiuni contravenţionale prevăzute de OUG 195/2002, neputându-se pune "semnul egalităţii între poliţistul rutier şi poliţistul local". De asemenea sunt exemple destule şi din domeniul ordinii şi liniştii publice, unde, gardienii locali dau dovadă de nepăsare atunci când cetăţenii îi sesizează direct cu o problemă din domeniul lor de competenţă, aceştia fiind îndrumaţi să apeleze mai bine la Poliţiei Română. La fel se întâmplă şi când poliţiştii locali se confruntă cu persoane care deranjează ordinea şi liniştea publică, în ciuda faptului că şi poliţia locală are atribuţii în asigurarea ordinii şi liniştii publice şi pot aplica sancţiuni contravenţionale.

Cum se poate rezolva această problemă!?

Este foarte clar că poliţia locală are o problemă cu identitatea, iar angajații primăriei sunt foarte mulţumiţi de această confuzie, motiv pentru care ar trebui ca aceștia să revină la denumirea firească şi iniţială de "gardieni publici". Această problemă îşi are izvorul în acţiunile primarilor care şi-au dorit cu ardoare să fie stăpâni peste poliţie, însă nereuşind acest lucru, au investit banii cetăţenilor într-un departament din cadrul primăriei denumit "poliţie locală" şi au acceptat tacit crearea acestei confuzii între Poliţia Română şi aşa-zis poliţia locală.

Problema de identitate a poliţiei locale creează în mod evident grave prejudicii de imagine Poliţiei Române iar percepţia poliţiştilor (- singurii poliţişti adevăraţi sunt cei din Poliţia Română) este că se doreşte în mod deliberat slăbirea instituţiei Poliţiei Române prin finanţarea poliţiilor locale într-un mod excesiv şi nejustificabil.

În momentul de faţă schimbarea denumirii Poliţiei Române ar reprezenta mai mult un „moft” şi o greşeală imensă, fiind total inoportună această acţiune deoarece ar implica un efort financiar considerabil din partea Ministerului Afacerilor Interne şi nu ar rezolva absolut deloc adevărata problemă privind confuzia. Aceşti bani se pot investi în echipament şi logistică, capitol la care Poliţiei Română stă foarte prost dacă ne raportăm la poliţiile din alte state europene. Sunt multe lucruri care ar trebui schimbate sau îmbunătăţite, de la schimbarea armamentului până la achiziţionarea de echipament specific pentru intervenţia la evenimentele care implică substanţe toxice (a se vedea cazul de la Timişoara unde 9 poliţişti au ajuns la spital intoxicaţi cu substanţa folosită pentru deratizarea blocului).

Singura soluţie viabilă pentru a elimina această confuzie este schimbarea denumirii poliţiei locale în "Garda Publică" şi eliminarea completă din denumirea altor instituţii a cuvântului "poliţie", totodată modificarea legii 155/2010.

Și nu în ultimul rând, dacă expresia Poliţia Română este după părerea dvs. un pleonasm atunci înseamnă că şi Guvernul României este tot un pleonasm?

Dreptul poliţistului să pătrundă într-o locuinţă fără mandat

Sun, 04 Aug 2019 11:39:00 +0000

Pentru că foarte mulţi "specialişti" părerologii şi aşa-zis jurnalişti îşi dau cu părerea peste tot despre situaţia de la Caracal şi susţin cu tărie că poliţiştii respectivi trebuiau să intre fără mandat în locuinţa suspectului, cred că e necesar să lămurim acest aspect.
În primul rând, acolo nu a fost vorba de o operaţiune de salvare contratimp, din moment ce identificarea / stabilirea locaţiei s-a făcut prin investigaţii. În al doilea rând, orice persoană cu un minim de pregătire juridică care analizează mai profund situaţia şi care nu se mulţumeşte să preia opiniile de pe facebook şi din media, trebuie să realizeze că la momentul respectiv nu au existat niciun fel de indicii cu privire la infracţiunea de omor. Suspiciunile privind săvârşirea infracţiunii de omor au apărut şi au fost descoperite abia dimineaţa după pătrunderea în locuinţă. Aprecierea gravităţii pe care mulţi o fac acum, după ce se ştie că a fost vorba de o infracţiune extrem de gravă (omorul) este alta în comparaţie cu momentul în care nu se ştia de aşa ceva. După "război" mulţi viteji se arată, iar într-un mod complet eronat apreciază şi cântăresc faptele acum, când există mult mai multe date şi în alt fel ar fi apreciat la acel moment fără să ştie că aveau de a face cu un posibil criminal.

Din păcate, în legislaţia română NU există prevederi clare care să acorde poliţistului dreptul de a pătrunde în locuinţă fără autorizarea magistratului pentru înlăturarea unei primejdii privind viaţa ori integritatea fizică. Există doar prevederile art. 27 alin.(2) din Constituţie, care spun că de la principiul fundamental (constituţional) al inviolabilităţii domiciliului se pot face derogări prin lege numai numai în situaţiile prevăzute la literele literele a)-d).
Există un PROIECT DE LEGE privind întârirea autorităţii poliţistului (foto - dreapta), ce prevede un astfel de drept al poliţistului, dar acesta a fost contestat la CCR, iar drept urmare nu este în vigoare la ora actuală.

Nici măcar în cazul infracţiunilor flagrante grave, de natură să pună în primejdie viaţa ori integritatea fizică a unei persoane, poliţistul NU se poate pătrunde în locuinţă fără mandat de percheziţie sau fără consimţământul persoanei care le foloseşte, decât în condiţiile stării de legitimă apărare sau stării de necesitate prevăzute de art. 19 şi art. 20 din C.pen. Aceste cauze justificative sunt doar nişte norme cu caracter general aplicabile oricărui cetăţean şi presupun încălcarea legii.
Să putem discuta despre stare de necesitate, trebuie precizat că se consideră faptă săvârşită în stare de necesitate doar atunci când pericolul este imediat, când este pe cale să se producă şi are caracter iminent, iar cea mai importantă condiţie e să fie inevitabil, adică să nu poată fi înlăturat în alt mod decât prin săvârşirea unei fapte prevăzute de legea penală. Această condiţie lasă loc interpretărilor şi practic trimite pe cel ce invocă starea de necesitate într-o loterie juridică. Drept dovadă în literatura de specialitate veţi găsi viziuni potrivit cărora pentru îndeplinirea condiţiei referitoare la existenţa unui pericol iminent, se vorbeşte despre "ivirea pericolului", iar pentru a se considera îndeplinită această condiţie pericolul trebuie generat de un eveniment accidental, ori în cazul de la Caracal nu putem vorbi de un eveniment accidental, pentru că individul şi-a premeditat toate acţiunile.

În cazul poliţistului care comite o astfel de faptă situaţia este şi mai complicată, pentru că tot în literatura de specialitate se susţine că persoana obligată să înfrunte pericolul trebuie să acţioneze alegând soluţiile cele mai bune în exercitarea obligaţiilor ce-i incumbă în acţiunea de salvare pe care o întreprinde şi orice abuz sau neglijentă din partea sa îi antrenează răspunderea. Mai mult, orice probe obţinute în urma unei asemenea acţiuni pot fi anulate de către instanţă. Nu este de neglijat nici faptul că încălcarea normelor legale expune respectivul poliţist în voia hazardului, adică urmează să fie cercetat/anchetat de magistrat şi să depindă ulterior de decizia acestuia, riscând nu doar să-şi piardă locul de muncă, ci şi libertatea. În plus, în situaţia poliţistului există dispoziţii suplimentare înclusiv în legea de organizare şi funcţionare a poliţiei cât şi în Statutul poliţistului care îl obligă pe acesta să respecte legile ţării.

Referitor la opiniile care susţin că trebuia intrat în locuinţă imediat după emiterea mandatului de percheziţie fără să se aştepte ora 6, Constituţia României spune foarte clar că percheziţiile în timpul nopţii sunt interzise cu excepţia infracţiunilor flagrante, iar în doctrină s-a stabilit că pentru existenţa stării de flagranţă nu este suficientă numai descoperirea faptei în momentul săvârşirii sau imedicat după săvârşire, ci este necesară şi prinderea făptuitorului în acel moment sau imediat după aceasta", ori în situaţia de la Caracal nu au existat nicio certitudine că făptuitorul putea fi găsit/prins în locuinţă, din moment ce după identificarea locaţiei nu au fost semne de activitate din interior.
Există şi un document oficial emis de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie care spune negru pe alb şi confirmă ce am scris mai sus, că nu se poate pătrunde într-o locuinţă fără mandat, mai exact, Nota nr. 11332 din 28 noiembrie 2018 ce tratează "activităţile ce pot fi desfăşurate în cazul infracţiunilor flagrante, dacă pentru constatarea infracţiunii organele de poliţie pot pătrunde intr-un domiciliu în sensul art. 157 alin.(2) C.proc.penală fără mandat de percheziţie, flagrantul încadrându-se într-una dintre situaţiile derogatorii prevăzute de art. 27 alin.(2) din Constituţie". Documentul conţine inclusiv propuneri legislative pentru modificarea art. 61 din C.proc.penală privind includerea unei noi dispoziţii cu caracter derogatoriu de la principiul inviolabilităţii domiciliului, a situaţiilor de excepţie prevăzute de art. 27 alin.(2) din Constituţie.

În analogie, există însă şi situaţii prevăzute clar în legislaţie ce oferă poliţistului dreptul să pătrundă în domiciliul sau reşedinţa unei persoane fără învoirea acesteia în vederea îndeplinirii mandatului de executare a pedepsei - art. 557 alin.(2) C.proc.penală cât şi pentru reţinerea unei persoane în baza mandatului de arestare european - art. 100 alin.(6) din Legea 302/2004, dispoziţii ce au fost emise exact în baza situaţiilor de excepţie prevăzute de art. 27 alin.(2) din Constituţie. Astfel se poate observa că în cazul infractorilor ce se sustrag (pe numele cărora există emis un mandat) legiuitorul a dat posibilitatea clară poliţistului de a pătrunde oriunde consideră necesar astfel încât infractorul să fie prins, în schimb pentru înlăturarea unei primejdii privind viaţa ori integritatea fizică a persoanei nu a oferit o astfel de posibilitate poliţistului.
În concluzie, dacă societatea doreşte să aibă poliţişti care să intervină fără ezitare în situaţii de acest gen, trebuie să ofere instrumentele necesare (prevederi legislative clare), să-i ofere acestuia protecţia necesară aşa cum se întâmplă în ţările civilizate.

Unde şi cum a greşit Poliţia Română în cazul de la Caracal

Sat, 03 Aug 2019 13:28:00 +0000

Uşor, uşor, după "bombele de presă" ce s-au dovedit a fi manipulări abjecte lansate de nişte jurnalişti sau "influenceri", în goana lor nebună după vizualizări şi like-uri, cred că a venit timpul să spunem lucrurilor pe nume astfel încât oamenii să ştie cum stau de fapt lucrurile în realitate. Nu sunt deţinătorul adevărului absolut, nu mi-am propus să apăr ori să stabilesc vinovaţi, nu sunt vreo somitate în vreun domeniu, sunt un simplu poliţist cu oareșice experienţă, ce îmi permite să observ lucrurile esenţiale făcând abstracţie de încercările reuşite de manipulare lansate în spaţiul public referitoare la caz-ul de la Caracal.

Părerea mea este că greşeala Poliţiei Române în acest caz a fost în domeniul comunicării.
Şi pe această cale aş vrea să le transmit celor ce se ocupă de comunicare şi celor ce au decis linia ori strategia de comunicare cu presa: Domnilor sau doamnelor comunicatori, ştiţi expresia aia din limba engleză: "the truth will set you free" ... pe viitor să o aveţi în vedere. Atenţie, NU spun că vinovaţi sunt purtărtorii de cuvânt, pentru că există posibilitatea ca strategia de comunicare să fi fost impusă de la nivel mai înalt şi după cum spuneam mai sus, nu sunt eu în măsură să stabilesc vinovăţii, ci doar îmi expun părerea cu privire la eroarea Poliţiei Române.
De ce cred asta? E simplu. Atunci când ziariştii au aflat că fata a sunat la 112, e logic că au văzut "nodul din papură" şi au început să speculeze şi să manipuleze în goana după senzaţional.

Priviţi aici cum ziarul Adevărul a manipulat printr-un titlu de tip "clickbait" (foto). Din păcate şi în realitate "Adolescenta NU a reuşit să le explice poliţiştilor unde se află ..." şi nici nu a putut să dea acele "indicii clare" aşa cum titrau ziariştii de la Adevărul.

La acel moment Poliţia Română trebuia să iasă şi să clarifice lucrurile pentru a combate manipularea pe care mass-media în fuga după senzaţional începuse deja să o practice.
Imediat ar fi trebuit să le fi spus românilor realitatea, respectiv: DA este adevărat că fata a sunat la 112, dar întrucât grozavul 112 nu poate localiza un număr, nu se poate interveni de urgenţă dacă cel ce sună nu poate oferi detalii privind locaţia. Fie că ne place sau nu, ăsta e adevărul! Dacă românii credeau că superspecialul sistem SNUAU al STS-ului 112 îi localizează imediat şi cu precizie, e bine să ştie că tehnic nu este posibil. Punct. Sigur că părereologii şi specialiştii de facebook pot divaga, cum de fapt au şi făcut-o, dar ne-am lungi prea mult să combatem aberaţiile debitate în spaţiul public, iar postarea ar deveni una prea lungă şi ne-am pierde în detalii nesemnificative. Cert este că la ora actuală STS-ul prin 112 nu poate localiza terminalele mobile.

Drept urmare, în astfel de cazuri unde apelantul nu poate să ofere date suficiente care să ducă la localizarea sa, singura şi unica posibilitate pentru a localiza o persoană este să faci investigaţii. Ei bine, aceste investigaţii nu se fac aşa, cât ai bate din palme, în 5-10-100 sau 1000 de minute. Depinde de la caz la caz. Dar în niciun caz nu se poate discuta în astfel de situaţii despre o intervenţie contra-timp. Localizarea unei persoane prin investigaţii poate dura 5 - 10 min, una-două ore, zile sau chiar luni ori ani. Ăsta este purul adevăr!
Chiar dacă nu place unora, repet ăsta e adevărul, o investigaţie nu se face contra-timp şi nu trebuie confundată cu o operaţiune de salvare.

Mai mult decât atât, ce au pierdut din vedere toţi "deştepţii" părereologi şi scenarişti ce s-au grăbit să pună verdicte şi să stabilească vinovăţii este faptul că la acel moment, poliţiştii şi procurorii NU ştiau şi nici nu existau indicii că ar avea de-a face cu un monstru, un criminal, cum ştim astăzi. La acel moment singurele indicii clare şi certe erau lipsirea de libertate (informaţiile date de fetiţă la telefon) şi nişte indicii subţiri despre un posibil trafic de minori având în vedere telefoanele prin care autorul anunţase familia că fata ar fi în străinătate.
În plus, detaliul oferit la telefon de fetiţă, conform căruia criminalul s-ar fi dus la farmacie să cumpere o cremă pentru a-i trata rănile de la mâini ... nu i-a ajutat deloc să bănuiască că ar avea de-a face cu un criminal. N-avea nicio logică ca un criminal să vrea să o trateze la mâini pentru ca ulterior să o omoare sănătoasă ... să fim serioşi.

Având în vedere cele menţionate, este destul de clar pentru orice om cerebral că nu se putea discuta despre necesitatea intrării în locuinţa repectivă atunci în mijlocul nopţii, imediat după ce judecătorul a autorizat efectuarea percheziţiei.

Din păcate, atât Poliţia Română, cât şi Parchetul au căzut în plasa ziariştilor care printr-o manipulare perversă au inventat povestea că fata ar fi ţipat după ajutor în timp ce poliţiştii aşteptau ora şase la poartă.
De ce dracu să intri în jocul ăla pervers şi să încerci să arunci cartoful fierbinte la alţii? Vă spun eu de ce! Pentru că şi cei ce ne conduc habar n-au despre munca de poliţie adevărată şi trăiesc cu impresia că această muncă se rezumă la "intervenţiile contra-timp la 112", iar acolo nu a fost cazul de aşa ceva.
Faptul că au solicitat mandat de percheziţie şi au respectat prevederile codului de procedură penală NU a fost nicio eroare sau greşeală. Dacă ar fi pătruns în locuinţa respectivă încălcau legea, deşi şi aici diverşi "specialişti" au manipulat şi dezinformat intenţionat sau nu, dar nu voi intra aici şi acum în detalii pe acest aspect al pătrunderii poliţiştilor fără mandat în locuinţe (promit să dezbatem acest aspect într-o postare viitoare).
Ce trebuie reţinut este faptul că s-a dovedit că povestea cu fata care ţipa în curte, în timp ce vecinii sunau la 112 iar poliţiştii aşteptau la poartă a fost o minciună ordinară a ziariştilor!

Revenind la aşa-zisa problemă a timpului mult prea mare în care a fost găsită locaţia de unde a sunat fata, el nu e deloc unul mare având în vedere că localizarea s-a făcut prin investigaţii. Buni, răi sau proşti, poliţiştii ăia pe care acum toţi naivii manipulaţi îi înjură şi îi scuipă au aflat unde este locaţia în mai puţin de 24 de ore, ceea ce nu este deloc rău, ba din contră, s-au mişcat destul de bine.

Din câte ştiu eu, locaţia a fost aflată fără ajutorul echipamentelor tehnice. Dar am văzut că pe unele canale se vorbeşte despre intervenţia poliţiştilor de la Operaţiuni Speciale. Indiferent cum s-a făcut aceea localizare, ea s-a făcut şi a fost posibilă tot datorită acestor poliţişti pe care azi toată societatea i-a pus la zid şi îi înjură din cauza faptului că bravii jurnalişti ai ţării manipulează fără să aibă pic de jenă ori vreo mustrare de conştiinţă, în goana lor după senzaţional.

Olanda a renunţat din 1994 la serviciile de poliţie locale

Sat, 20 Jul 2019 08:25:00 +0000

Vă propun să aruncăm o privire peste modul în care a evoluat instituţia poliţiei în Olanda, întrucât am observat în repetate rânduri faptul că foştii gardieni publici, atunci când nu au argumente în discuţiile privind necesitatea şi utilitatea existenţei aşa-zisei poliţii locale, invocă faptul că înfiinţarea acesteia s-ar fi făcut pe considerentul că în toate statele europene ar exista o astfel de structură. Aşa că atunci când mai auziţi vreun gardian public sau pe oricine altcineva cum povesteşte despre faptul că în toate ţările civilizate europene există poliţii locale/autonome ce sunt conduse de primari sau politicieni locali, să ştiţi că staţi de vorbă cu un hanarnist ce bate câmpii grav.

Evoluţia şi reforma Poliţiei Olandeze

Între anii 1945 şi 1993 olandezii au avut două poliţii, un locală, la nivelul municipiilor (municipal police - Gemeentepolitie) şi una naţională (Rijkspolitie). Exact cum se întâmplă azi în România.

În anul 1994, întregul sistem de aplicare a legii a fost reorganizat în 25 structuri regionale (Regiokorpsen) şi o structură centrală (KLPD). Practic Olanda a renuţat la conceptul de „poliţie locală”, aşa cum este la noi astăzi, încă din anul 1994. Noile structuri de poliţie regionale erau conduse de un consiliu la nivelul regiunii respective. Exact ce doresc politicienii români să facă prin regionalizarea mult lăudată, în Olanda s-a întâmplat încă din anul 1994.

Numai că în privinţa poliţiei, această regionalizare nu a fost suficientă, olandezii şi-au dat seama că în acest domeniu regionalizarea are limitele ei şi nu e deloc eficientă, drept urmare în ianuarie 2013 poliţia din Olanda a fost reorganizată într-o singură structură, astfel că noua Politie din Olanda este în prezent o singură instituţie (Korps Nationale Politie), formată din 10 unităţi regionale şi o unitate la nivel central.

IMPORTANT:

Să nu credeţi că „localii” primărilor au fost transformaţi în poliţişti peste noapte, cum s-a întâmplat în România şi cum ar fi tentaţi unii să creadă.
Nu, în Olanda primarii au şi ei un aparat de control şi reglementare, cu atribuţii asemănătoare localilor de la noi, atribuţii privind disciplina în construcţii, sănătatea publică şi alte asemenea atribuţii specifice primăriilor. Numai că aceştia nu sunt poliţişti, denumirea lor este Handhaving, care în traducere înseamnă ceva „întreţinere” sau „punere în aplicare” (sau dacă vă este mai uşor, în engleză se traduce în „maintenance”).
În concluzie „poliţia locală” de la noi, în Olanda nu este „poliţie”. Acolo nu s-a instituit impostura prin lege şi nu se doreşte ca aceştia să fie confundaţi cu poliţia, ci sunt o structură a primăriei ce au printre atribuţiile specifice şi unele privind parcările, ordinea publică în pieţele turistice, combaterea cerşetoriei, etc
Iar pentru liniştea cârcotaşilor vă asigur că i-am văzut pe viu. În prima fotografie puteţi vedea doi angajaţi ai primăriei pe două scutere în piaţa Palatului Regal din Amstredam. Sunt dotaţi cu staţii de emisie recepţie, cătuşe, baston, dar nu purtau armă de foc. Iar în a doua fotografie puteţi vedea o maşină aparţinând Handhaving, iar în spate o maşină a poliţiei. După cum puteţi observa, au locuri speciale pentru staţionare, iar maşina angajaţilor primăriei nu are rampă de girofaruri şi inscripţionarea acesteia diferă de cea a poliţiei.

Aici puteţi urmări un clip de pe canalul oficial al poliţiei olandeze, ce ne arată o scurtă istorie a evoluţiei poliţiei:

Iar exemplele în privinţa angajaţilor primăriei pot continua cu Marea Britanie, unde în Londra poartă denumirea de traffic warden şi au ca principală atribuţie sancţionarea parcărilor şi a staţionărilor auto.

Protestul poliţiştilor portughezi - Movimento Zero

Mon, 15 Jul 2019 12:25:00 +0000

Vineri, 12 iulie 2019, la ceremonia de aniversare a 152 de ani de la înfiinţarea PSP (Polícia de Segurança Pública) ce s-a desfăşurat în Piaţa Imperiului din Lisabona, aproximativ 500 de poliţişti şi militari din GNR (Guarda Nacional Republicana) ce participau la această ceremonie au protestat într-un mod inedit.

Cei aproximativ 500 de poliţişti şi militari s-au întors cu spatele la tribuna de unde premierul portughez, António Costa, ţinea discursul instituţional în cadrul festivităţii. O atitudine similară a fost adoptată şi în timpul discursului ţinut de catre ministrul administraţiei interne, Eduardo Cabrita, doar că de data aceasta poliţiştii întorşi cu spatele au ridicat şi au stat cu mâinile în aer simulând gestul specific unei situaţii când eşti atacat şi nu doreşti să opui rezistenţă, iar ulterior simulând cifra zero (simbolul mişcării Movimento Zero - o formă de organizare iniţiată de către poliţiştii portughezi prin discuţiile purtate într-un grup creat în aplicaţia Telegram iar ulterior pe reţelele sociale). În schimb când directorul naţional al PSP Luís Farinha şi-a început discursul, cei aproximativ 500 de poliţişti şi militari au părăsit zona.

Poliţiştii şi militarii portughezi îmbrăcaţi în tricouri albe inscripţionate cu logo-ul mişcării, au protestat într-o totală linişte (nu au existat scandări, lozinci sau huiduieli) faţă de condiţiile precare de muncă, salariile mici şi faţă de o decizie recentă a unei instanţe prin care opt poliţişti au fost condamnaţi în urma unor confruntări cu o grupare violentă din districtul Jamaica (o suburbie a Lisabonei, locuită în majoritate de grupuri etnice provenite din fostele colonii portugheze).

Incidentul datează din 5 februarie 2015, când un grup de tineri s-au dus la secţia de poliţie din Alfragide, încercând să obţină eliberarea unui individ ce fusese reţinut anterior în districtul Jamaica. Situaţia a degenerat şi câţiva dintre indivizi au fost reţinuţi. Aceştia au acuzat poliţiştii că i-au bătut datorită etniei din care fac parte. În schimb poliţiştii s-au apărat declarând că secţia de poliţie a fost atacată de indivizii revoltaţi. Deşi iniţial au fost 18 poliţişti inculpaţi pentru infracţiuni grave (vătămăre corporală gravă, tortură, rasism şi xenofobie), ulterior doar 8 dintre poliţişti au fost condamnaţi şi doar pentru infracţiuni minore. Astfel dintre cele 8 condamnări doar una singură este o condamnare efectivă la închisoare (cu executare), celelalte 7 sentinţe fiind cu suspendare. Niciunul dintre poliţişti nu a fost condamnat pentru infracţiuni de tortură. De asemenea motivarea rasială, care ar fi agravat sentinţele, nu s-a dovedit şi a fost exclusă din hotărârea instanţei - în ciuda acuzaţiilor iniţale pentru infracţiuni xenofobe. Condamnările au fost în marea lor majoritate pentru lipsire de libertate, instanţa considerând ilegală reţinerea a cinci dintre tineri şi denunţ calomnios, întrucât judecătorul Ester Pacheco a considerat că poliţiştii au minţit în acuzaţiile formulate, conform cărora tinerii au încercat să atace secţia de poliţie, motivându-şi decizia ca fiind: "Din motive de prevenire". Acest aspect generând nemulţumirea poliţiştilor şi militarilor din mişcarea Movimento Zero, care acuză faptul că nu sunt apăraţi de lege şi există un adevărat atac asupra poliţiei şi poliţiştilor din Portugalia.

Mişcarea Movimento Zero, confrom propiilor estimări, ar avea peste 11 662 poliţişti din PSP şi militari din GNR ce au aderat şi susţin această formă de protest. Protestul de vineri a fost pregătit pe reţelele sociale, iar participanţii s-au adunat din întreaga ţară, ei nedorind să facă comentarii ori să dea interviuri pe această temă mass-mediei portugheze.

Atât premierul António Costa, care a prezidat ceremonia, cât şi ministrul de interne Eduardo Cabrita, au refuzat să comenteze pe marginea protestului poliţiştilor. Ministrul Afacerilor Interne a spus doar că "nu există loc pentru rasism și xenofobie în PSP", promiţând "apărarea drepturilor poliţiei atacate". În schimb directorul naţional al PSP Luís Farinha, la rândul său, a admis necesitatea „condiţiilor, astfel încât poliţia să îşi desfăşoare activitatea,“ şi şi-a exprimat dezacordul faţă de recentele decizii judecătoreşti „care devalorizează crimele comise împotriva ofiţerilor de poliţie.“

surse: Correio da Manhã | SAPO 24 | Notícias ao Minuto

Ce nu spune comunicatul privind controlul de la IPJ Timiş

Wed, 10 Jul 2019 17:50:00 +0000

Poliţia Română a publicat în urmă cu câteva zile (08.07.2019) un comunicat de presă ce conţine: "Prima fază a verificărilor dispuse de conducerea Poliției Române, la nivelul IPJ Timiş, ca urmare a tragicului eveniment în care şi-a pierdut viaţa poliţistul Cristian AMARIEI"

L-am citit cu atenţie şi concluzia mea este că aceste verificări şi concluziile sunt unele superficiale, praf în ochi, abureală pentru opinia publică. Şi am să vă spun de ce cred acest lucru. Cu alte cuvinte am să expun în cele ce urmează ce trebuie să ştie cei ce citesc acest comunicat şi nu sunt în domeniu (iar aici mă refer atât la cei ce nu sunt poliţişti cât şi la poliţiştii ce n-au lucrat niciodată într-o structură de investigaţii criminale).
Încă de la început vreau să lămuresc anumite aspecte. Nu, nu doresc să iau apărarea vreunui şef sau vreunui poliţist de la IPJ Timiş, deşi lucrez tot pe această linie, nu-i cunosc personal pe niciunul dintre ei. De asemenea NU spun că nu au existat erori, cu siguranţă au existat.
Să începem cu primele fraze de la categoria: Filmul evenimentelor

Citat:

La data de 02.06.2019, ora 13:56, şeful Serviciului Investigaţii Criminale din cadrul IPJ Timiş a fost sunat de un agent din subordine, care i-a comunicat că deţine o informaţie de la o sursă potrivit căreia Lepa Ionel Marcel se află în localitatea Izvin, jud.Timiş, fiind observat într-un autoturism cu număr de Vrancea.
În acest context, şeful Serviciului Investigaţii Criminale a dispus constituirea unei echipe pentru verificarea informaţiei, alcătuită din agentul care o primise de la o sursă şi un alt agent din cadrul aceluiaşi serviciu.
De menţionat faptul că cei doi agenţi erau în timpul liber, iar şeful serviciului nu l-a informat pe inspectorul şef al IPJ Timiş cu privire la acest demers.

Chiar dacă pentru unii pare a fi ceva şocant, în realitate exact în acest mod se procedează şi se prind majoritatea urmăriţilor. Pentru că asta presupune să fii poliţist cu adevărat, asta presupune să lucrezi într-o structură operativă. În momentul în care primeşti o informaţie cu valoare operativă, nu pierzi vremea, acţionezi, valorifici informaţia ... în caz contrar vei pierde momentul operativ şi aceea informaţie se va duce pe apa sâmbetei. La investigaţii criminale nu e loc de scuze, ezitări sau birocraţie ... dacă vrei să prinzi infractorul. Acesta este şi motivul pentru care cei doi poliţişti, deşi erau în timpul liber (poate erau la un grătar, poate îşi aşteptau copiii să-i ia de la grădiniţă/şcoală etc) au plecat imediat, fără să mai piardă vremea cu porcării birocratice, aşa cum spune măreaţa comisie. Asta este viaţa lor! Indiferent de ce fac şi unde sunt, când e nevoie lasă tot şi pleacă imediat după infractor.
Sigur că dacă citim prin proceduri, regulamente, dispoziţii şi alte asemenea porcării birocratice emanate de nişte birocraţi, ce în viaţa lor n-au pus mâna pe un hoţ, li se pot găsi fel şi fel de noduri în papură, dar în realitate, noi poliţiştii ăştia operativi ştim foarte bine şi suntem conştienţi de faptul că dacă vrei într-adevăr să prinzi infractori, trebuie să procedezi exact cum au făcut-o cei de la Timiş. Drept dovadă este şi timpul scurs de la primirea informaţiei şi până când cei doi poliţişti aflaţi în timpul liber au ajuns la locaţia unde se afla infractorul, în mai puţin de o jumătate de oră de când au avut informaţia, cei doi poliţişti au ajuns unde trebuia, deşi nu au plecat direct, ci unul a trecut pe la sediul inspectoratului, după care s-au întâlnit şi abia după aceea au plecat. Asta înseamnă operativitate şi spirit de sacrificiu, iar cei doi au dovedit cu vârf şi îndesat că sunt poliţişti cu adevărat, n-au căutat scuze, n-au încercat să se fofileze, nu au invocat că sunt liberi etc.

Comisia de verificare în schimb NU a constatat lipsa acută de personal, din moment ce şeful lor a fost nevoit să-i cheme din timpul liber. Dar constată că şeful serviciului nu a anunţat şeful cel mare că i-a chemat pe nefericiţii ăia de-acasă. Grav dom'le, mare abatere! Este o dovadă a faptului că verificările au fost superficiale. Nu au constatat esenţa problemei, ci au căutat doar un nod în papură cu care să aburească opinia publică.

O altă problemă identificată de grozava Comisie de verificare ar fi modalitatea de comunicare prin aplicaţia WhatsApp. Şi găsim în comunicat câteva referiri la acest aspect, ca de exemplu:

Citat:

Solicitarea s-a transmis printr-un mesaj pe grupul de WhatsApp în care sunt 41 de ofiţeri cu funcţie de conducere de la nivelul inspectoratului.
[...]
Pentru avansarea acestei concluzii, în sensul că postarea unui mesaj pe reteaua whatsapp, de către şeful Serviciului Investigaţii Criminale, nu reprezintă un mod eficient şi operativ de raportare/informare, comisia a avut în vedere împrejurarea că este posibil ca persoanele interesate/destinatare să nu vizualizeze informaţiile în timp real.

Lăsând la o parte faptul că domnii din comisia de verificare confundă o aplicaţie cu o reţea, ar fi bine să afle şi domniile lor faptul că suntem în anul 2019, iar succesul aplicaţiei WhatsApp are la bază tocmai modul eficient, operativ şi facil de comunicare. De asemenea e bine să afle şi faptul că poţi vedea cui a fost livrat şi dacă a citit mesajul pe care l-ai postat. Mai mult decât atât, această măreaţă concluzie se contrazice cu o altă concluzie a domniilor lor, respectiv aceea conform căreia şeful inspectoratului a citit mesajul de pe grupul WhatsApp.

Citat:

2. La nivelul inspectorului șef al I.P.J. Timiş
Deși a luat cunoștință informal despre debutul acțiunii, prin mesajul postat șeful Serviciului Investigații Criminale și a observat că acesta din urmă angrena și alte structuri din cadrul inspectoratului, nu s-a implicat în actul de relaționare cu unitățile subordonate, până la momentul în care a aflat de producerea tragediei.

Deci deşi domniile lor au constatat că această metodă de comunicare nu reprezintă un mod eficient şi operativ de raportare/informare, în realitate ea şi-a atins scopul din moment ce şeful inspectoratului a luat cunoştiinţă despre debutul acţiunii. Care dintre concluzii ar trebui să o luăm de bună?!

O altă problemă identificată de stimabilii componenţi ai Comisiei de verificare este faptul că, citez: "şeful Serviciului Investigaţii Criminale nu s-a implicat în efectuarea unor activităţi premergătoare declanşării acesteia, precum instruirea forţelor participante, sau verificarea dotării corespunzătoare a acestora şi nici nu a desemnat un alt ofiţer în acest sens."
Este doar o formulare ceva mai pompoasă prin care ni se spune că şeful serviciului trebuia să le facă un instructaj înainte să plece şi să-i controleze puţin. Să fim serioşi, este doar o reminiscenţă a căprăriei din vremurile când Poliţia Română era o structură militară. În prezent Poliţia Română este demilitarizată de ani buni, iar poliţiştii de investigaţii criminale sunt oameni responsabili, datorită cărora puşcăriile din ţara asta sunt supraaglomerate şi cărora nu trebuie să le explice şeful, în cadrul unui instructaj, că ceea ce urmează să facă ei implică un grad de pericol ridicat, ori că e bine să aibă pistolul asupra lor, cătuşe şi aşa mai departe. Pentru că în asta constă un astfel de instructaj, este doar o formalitate pe care o fac cei ce încă regretă căprăria, ce are ca singur şi unic efect scăderea operativităţii, întrucât dacă un poliţist este comod şi i se pare că vesta antiglonţ este prea grea, o va purta la instructaj, iar ulterior când trebuie să intervină o va lăsa în maşină. Aşa că ar trebui să nu ne mai îmbătăm cu apă rece şi să credem că un aşa zis instructaj ar fi putut preveni tragedia ce s-a întâmplat.

Mergând mai departe găsim o altă măreaţă constatare a Comisei de verificare, respectiv faptul că anterior acţiunii, nu a fost întocmit un plan în acest sens, acesta fiind redactat, în fapt, ulterior activităţii.

Încă o dovadă a faptului că cei ce au făcut aceste verificări n-au nicio legătură cu munca adevărată de poliţie. În primul rând, activitatea curentă a poliţiştilor de la urmăriţi exact asta presupune, să prindă urmăriţi. Este o activitate curentă pentru ei, nu le trebuie un plan de acţiune pentru asta, întrucât asta fac zi de zi. În al doilea rând, întocmirea unui astfel de plan de acţiune este pur şi simplu o activitate birocratică, ce presupune un anumit circuit greoi al documentului, iar în astfel de cazuri întocmirea unui plan de acţiune este echivalent cu pierderea momentului operativ. Mai pe înţelesul tuturor, când cel de la urmăriţi primeşte o informaţie despre un astfel de individ, dacă va pierde timpul să întocmească un plan de acţiune, care trebuie redactat, semnat, contrasemnat şi apobat, iar abia apoi să plece după persoana urmărită ... în majoritatea cazurilor pot să bag mâna-n foc că nu-l va mai găsi. Se pare că asta se doreşte, să avem cât mai multe hârtii şi maculatură, fără a mai conta dacă infratorul este prins sau nu.

Mulţumită acestor birocraţi, munca poliţiştilor operativi a fost şi este din ce în ce mai îngreunată. Nu contează dacă ai prins hoţu', contează dacă şi în cât timp ai raportat! Nu contează dacă scapă vreun infractor, important este să avem braţul plin de hârtii inutile! Cam aceasta este optica impusă de armata de şefi de la Bucureşti.

Singura problemă cu adevărat reală pe care a reuşit să o identifice comisia este cea în legătură cu dotarea, în schimb şi în acest caz stimabila comisie a ocolit esenţa cu dibăcie. Găsim la capitolul "Constatări generale ale comisiei care a efectuat verificările" o menţiune interesantă:

Citat:

De asemenea, verificările comisiei mai evidențiază faptul că, la nivelul I.P.J Timiș, majoritatea vestelor antiglonț fuseseră distribuite la structurile operative, dar 14 s-au repartizat cu ocazia misiunii de prindere a criminalului, acestea aflându-se, până la acel moment, în depozitul inspectoratului.

În privinţa acestei măreţe constatări a grozavei comisii de verificare, sincer am câteva îndoieli în privinţa obiectivităţii şi mi se pare că verificările pe această linie s-au făcut superficial. În cazul în care au efectuat verificările cu bună credinţă, fără a încerca să acopere nişte piloşi din stucturile de suport, atunci cel mai probabil că distinşii membri ai comisiei de verificare au fost duşi cu zăhărelul sau chiar prostiţi în faţă. De ce vă spun acest lucru? Pentru că este lipsită de logică existenţa celor 14 veste antiglonţ ce încă se aflau în magazie, din moment ce anterior evenimentului ni se spune că "majoritatea vestelor antiglonț fuseseră distribuite la structurile operative". De ce oare nu le-au distribuit şi pe-acelea?
Cel mai probabil distribuirea s-a făcut după ce a avut loc evenimentul, în mare taină şi grabă, prin completarea documentelor cu date anterioare evenimentului, iar cele 14 buc. au rămas nedistribuite datorită sosirii comisiei de verificare.
Şi mai am un argument care-mi întăreşte această suspiciune, a distrubuirii post-eveniment a vestelor antiglonţ. Eu lucrez tot în cadrul unei structuri de Investigaţii Criminale, dar într-un alt judeţ şi după evenimentul de la Recaş, în mare grabă, am fost chemaţi şi ne-au fost distribuite veste antiglonţ şi căşti de protecţie balistică. Ne-au fost distribuite în grabă tocmai pentru a se bifa activitatea şi pentru a scăpa de ele din magazie, fără să se ţină cont de mărimi. Ba mai mult, acele veste antiglonţ au data fabricaţiei (care de fapt este data recondiţionării) noiembrie 2017, iar ele ne-au fost distribuite în luna iunie 2019, ceea ce înseamnă că peste un an de zile, au stat dosite în magazie, cel mai probabil datorită cunoscutului sentiment de proprietate mult prea dezvoltat, ce se întâlneşte în cazul gestionarilor din structurile de suport şi logistică.

Deşi aş mai avea câte ceva de spus pe marginea comunicatului, am să mă opresc aici, tocmai pentru că această postare a devenit prea lungă şi muţi îşi vor pierde răbdarea. Concluzia mea este că verificările comisiei au fost unele superficiale, au ocolit cu dibăcie adevăratele probleme şi cel mai probabil au fost făcute pentru a stinge interesul opiniei publice, prin oferirea rapidă a unor vinovaţi.

Compensaţia lunară de chirie şi plata ratei pentru locuinţă

Wed, 20 Feb 2019 12:14:00 +0000

ACORDAREA COMPENSAŢIEI PENTRU CHIRIE POLIŢIŞTILOR

Condiţiile generale privind acordarea compensaţiei pentru chirie sunt prevăzute în art. 31 alin. (1) și alin. (1¹) din Legea nr. 360/2002 privind Statutul poliţistului, actualizat:

Art. 31
(1) Polițistul numit în prima funcție sau mutat în interesul serviciului într-o altă localitate decât cea în care își are domiciliul și care nu deține locuință proprietate personală în acea localitate, nici el și nici soția/soțul acestuia, în situația în care nu i se poate asigura spațiu de locuit corespunzător, are dreptul la o compensație pentru chirie de până la 50% din salariul de bază.
(1¹) Polițistul numit în prima funcție sau mutat în interesul serviciului în localitatea în care își are domiciliul, dar care nu deține locuință proprietate personală în acea localitate, nici el și nici soția/soțul acestuia, în situația în care nu i se poate asigura spațiul de locuit corespunzător, poate beneficia de compensația lunară pentru chirie, prevăzută la alin. (1), în cazuri justificate, pe baza rezultatelor anchetei sociale efectuate de o comisie constituită prin ordin al ministrului afacerilor interne, însușite de către conducătorul unității din care face parte polițistul, la solicitarea acestuia.

Condiţiile detaliate sunt prevăzute de art. 2 şi art. 3 din HG 284 din 2005 actualizată în decembrie 2018, act normativ în care este precizată întreaga procedură de acordare a compensaţiei pentru chirie poliţiştilor. Pentru cei interesaţi de întreaga procedură privind acordarea compensaţiei pt chirie, cum şi ce documente sunt necesare etc. trebuie studiată Hotârârea Guvernului 284, pe care o găsiţi în forma actualizată la link-ul de mai sus.

Art. 2
Polițistul numit în prima funcție sau mutat în interesul serviciului într-o altă localitate decât cea în care își are domiciliul beneficiază de compensația lunară pentru chirie dacă îndeplinește cumulativ următoarele cerințe:
a) nu efectuează naveta la și de la locul de muncă din/în localitatea de domiciliu;
b) polițistul ori soția/soțul acestuia/acesteia nu deține locuința proprietate personală în localitatea în care a fost numit în prima funcție sau mutat în interesul serviciului;
c) unitatea de poliție în care polițistul este încadrat nu are posibilitatea sa îi asigure acestuia și, după caz, membrilor familiei sale spațiu de locuit corespunzător;
d) polițistul ori soția/soțul acestuia/acesteia nu are atribuită, prin contract de închiriere cu plata subvenționată a chiriei, o locuință din fondul locativ de stat în localitatea unde a fost numit în prima funcție sau mutat în interesul serviciului;
e) polițistul ori soția/soțul acestuia/acesteia prezintă un contract de închiriere a unui spațiu de locuit încheiat în nume propriu sau în numele soțului/soției, altul decât cel prevăzut la lit. d);
f) abrogată

Art. 3
(1) Polițistul numit în prima funcție sau mutat în interesul serviciului în localitatea în care își are domiciliul beneficiază de compensație lunară pentru chirie dacă îndeplinește cumulativ următoarele cerințe:
a) polițistul ori soția/soțul acestuia/acesteia nu deține locuință proprietate personală în localitatea de domiciliu;
b) unitatea de poliție în care polițistul este încadrat nu are posibilitatea să îi asigure acestuia și, după caz, membrilor familiei sale spațiu de locuit corespunzător;
c) polițistul ori soția/soțul acestuia/acesteia nu are atribuită, prin contract de închiriere cu plata subvenționată a chiriei, o locuință din fondul locativ de stat în localitatea de domiciliu;
d) polițistul ori soția/soțul acestuia/acesteia prezintă un contract de închiriere a unui spațiu de locuit încheiat în nume propriu sau în numele soțului/soției, altul decât cel prevăzut la lit. c);
e) abrogată.
f) în urma efectuării anchetei sociale se constată că polițistul se află într-un caz justificat de a beneficia de compensație pentru chirie.
(2) Ancheta socială prevăzută la alin. (1) lit. f) se efectuează de către o comisie constituită prin ordin al ministrului administrației și internelor. La stabilirea cazurilor justificate, comisia are în vedere următoarele criterii:
a) polițistul nu deține un spațiu de locuit corespunzător la adresa de domiciliu, în situația în care și-a stabilit reședința la adresa locuinței închiriate potrivit alin. (1) lit. d), ori nu deținea la adresa anterioară de domiciliu, în situația în care și-a stabilit domiciliul la adresa locuinței închiriate potrivit alin. (1) lit. d); sau
b) din motive neimputabile polițistului, acesta se află în imposibilitatea obiectivă de a mai locui la adresa de domiciliu; sau
c) domiciliul polițistului este stabilit într-un spațiu de locuit corespunzător, care este ocupat de acesta în baza unui contract de închiriere.
(3) Rezultatul anchetei sociale se consemnează într-un proces-verbal care se transmite compartimentului de resurse umane.

Art. 3¹
(1) Nu se acordă compensația lunară pentru chirie în situația în care contractul de închiriere a fost încheiat cu copiii/părinții polițistului ori ai soției/soțului acestuia/acesteia.

DREPTUL UTILIZĂRII COMPENSAŢIEI PENTRU CHIRIE PENTRU ACHITAREA RATEI CREDITULUI IMOBILIAR/IPOTECAR

Recenta modificare a Statutului din decembrie 2018, (Legea 288/2018 pentru modificarea şi completarea unor acte normative, publicată în Monitorul Oficial - Partea I nr. 1036/2018), a instituit dreptul utilizării compensaţiei lunare de chirie pentru achitarea ratei/fracţiunii de rată aferentă unui credit ipotecar/imobiliar, drept prevăzut tot în art. 31 din Statutul poliţistului actualizat la alin. (1²), (1³) şi (1⁴)

Art. 31
[ ... ]
(1²) Polițistul care îndeplinește condițiile de acordare a compensației lunare pentru chirie potrivit alin. (1) și (1¹) și care contractează un credit ipotecar/imobiliar destinat achiziționării unei locuințe beneficiază de compensația lunară pentru chirie, pe o perioadă ce nu poate depăși durata de derulare a creditului respectiv, pentru plata ratei sau a unei fracțiuni din rata aferentă creditului. În această situație, compensația lunară pentru chirie se acordă în cuantumul prevăzut la alin. (1), dar nu poate depăși rata lunară plătită pentru creditul ipotecar/imobiliar.
(1³) În situația prevăzută la alin. (1²), compensația lunară pentru chirie se acordă pentru o singură locuință achiziționată pe timpul carierei. Compensația lunară pentru chirie nu se poate acorda concomitent pentru situația prevăzută la alin. (1) și (1¹) și pentru situația prevăzută la alin. (1²), caz în care polițistul optează pentru una dintre aceste situații.
(1⁴) Pentru persoanele prevăzute la alin. (1²), sumele pot fi justificate cu un contract de vânzare-cumpărare cu plata în rate a unei locuințe.

Aceste prevederi referitoare la dreptul utilizării compensaţiei pentru chirie pentru achitarea ratei creditului imobiliar/ipotecar se aplică atât actualilor beneficiari ai compensaţiei pentru chirie cât şi potenţialilor beneficiari ai dreptului respectiv (poliţişti care îndeplinesc condiţiile de acordare a compensaţiei lunare pentru chirie şi care vor solicita acest drept).
În situaţia potenţialilor beneficiari, poliţiştii respectivi trebuie să parcurgă procedurile şi să depună toate documentele prevăzute Hotărârea Guvernului nr. 284 din 7 aprilie 2005 privind stabilirea cuantumului şi condiţiilor de acordare a compensaţiei lunare pentru chirie cuvenite poliţiştilor actualizată, cu menţiunea că în cazul în care se solicită acordarea acestei compensaţii pentru plata ratei sau a unei fracţiuni din rata aferentă creditului imobiliar/ipotecar, în locul copiei contractului de închiriere se va depune direct copia contractului de vânzare-cumpărare a locuinţei achiziţionate.
Pe lângă documentele anexate raportului de acordare a compensaţiei pentru chirie (document prevăzut la art. 4 din HG 284 din 2005), poliţiştii respectivi trebuie să depună şi următoarele documente:

a) copie după contractul de vânzare-cumpărare a locuinţei încheiat în nume propriu sau împreună cu soţul/soţia;

dreptul solicitat nu se acordă în situaţia în care contractul de vânzare-cumpărare a locuinţei a fost încheiat cu copiii/părinții polițistului ori ai soției/soțului acestuia/acesteia (art. 3¹ din HG 284 din 2005).
locuinţa achiziţionată prin credit imobiliar/ipotecar trebuie să fie situată în localitatea în care solicitantul a fost numit în prima funcţie sau a fost mutat în interesul serviciului.
în situaţia în care contractul de vânzare-cumpărare cu plata în rate a locuinţei a fost încheiat împreună cu soţul/soţia care este poliţist sau cadru militar în activitate în instituţiile publice din sitemul de apărare, ordine publică şi securitate naţională, dreptul se acordă unei singure persoane, şi anume titularului contractului de credit ipotecar/imobiliar.

b) copie după contractul de credit ipotecar/imobiliar destinat achiziţionării unei locuinţe încheiat în nume propriu ori împreună cu soţul/soţia. Contractul de credit va avea anexat obligatoriu scadenţarul (graficul de rambursare a creditului) de plată a ratelor lunare;

prin rată lunară plătită pentru creditul ipotecar/imobiliar se înţelege suma tuturor costurilor lunare generate de contractul de credit conform scadenţarului de plată a ratelor lunare, mai puţin cele legate de rambursările anticipate, eventualele dobânzi penalizatoare, precum şi costurile impuse de instituţia bancară (de ex. comision de schimb valutar) care nu se regăsesc în scadenţar.
în situaţia în care contractul de credit ipotecar/imobiliar este încheiat în valută, conversia în lei se face la cursul de schimb comunicat de Banca Naţională a României, valbil pentru ultima zi bancară din luna pentru care seface plata.
în situaţia în care contractul de credit ipotecar/imobiliar este refinanţat printr-un alt credit, fără a i se schimba destinaţia iniţială, respectiv achiziţia respectivei locuinţe personale, solicitantul trebuie să depună copii după noile documente, indiferent dacă acest din urmă credit este contractat la aceeaşi instituţie bancară sau nu.

c) declaraţie pe propria răspundere a solicitantului şi după caz a soţului/soţiei acestuia cu privire la istoricul situaţiei locative a acestora pe parcursul carierei profesionale a solicitantului;

dreptul se acordă şi personalului care pe parcursul carierei a deţinut în localitatea în care a fost numit în prima funcţie sau mutat în interesul serviciului, locuinţă proprietate personală, se serviciu, de intervenţie sau din fondul locativ de stat cu plata subvenţionată a chiriei, iar ulterior în baza unor titluri executorii, a pierdut beneficiul folosirii acestor locuinţe. Acest drept se acordă şi în cazul pierderii beneficiului folosinţei acestor locuinţe prin partaj convenţional sau judiciar.

d) declaraţie pe propria răspundere a solicitantului şi după caz a soţului/soţiei acestuia din care să reiasă faptul că în perioada în care beneficiază de compensaţia pentru chirie în scopul achitării ratei/fracţiunii de rată aferentă unui credit ipotecar/imobiliar, locuinţa achiziţionată prin respectivul credit nu va fi închiriată unor terţe presoane fizice sau juridice;

e) angajamentul de a raporta în scris, în termen de 5 zile lucrătoare, orice schimbare intervenită în derularea contractul de credit ipotecar/imobiliar, inclusiv cele privind valoarea ratei din scadenţarului de plată menţionată la lit. b) pct. 1 de mai sus, sens în care la raportul scris se vor anexa noul scadenţar de plată şi/sau alte documente justificative;

f) copii după orice alte documente la care se face referire în raportul personal sau care îi sunt solicitate de structura de resurse umane a unităţii de poliţie în care este încadrat solicitantul;

Compensaţia pentru chirie acordată pentru plata ratei sau a unei fracţiuni din rata aferentă creditului imobiliar/ipotecar destinat achiziţionării unei locuinţe, se plăteşte pentru luna precedentă la data stabilită pentru plata drepturilor salariale, eventualele regularizări efectuate de structurile financiar-contabile urmând să se realizeze pe baza documentelor justificative gestionate sau depuse de persoana beneficiară.

În cazul mutării în interesul serviciului într-o altă localitate, în situaţia în care în noua localitate sunt îndeplinite în continuare condiţiile de acordare a compensaţiei lunare pentru chirie, poliţiştii care beneficiau de compensaţie pentru chirie în scopul achitării ratei/fracţiunii de rată aferentă unui credit ipotecar/imobiliar, pot opta fie pentru plata în continuare a respectivului drept, fie pentru plata compensaţiei pentru chirie aferentă unei locuinţe închiriate în noua localitate.
În situaţia în care se opteză pentru plata în continuare a ratei/fracţiunii de rată aferentă unui credit ipotecar/imobiliar, stuctura financiar-contabilă a unităţii din care se mută poliţistul va transmite noii unităţi de poliţie întregul dosar de acordare a dreptului respectiv.

În cazul în care se solicită compensaţia pentru chirie acordată pentru plata ratei sau a unei fracţiuni din rata aferentă creditului imobiliar/ipotecar destinat achiziţionării unei locuinţe, compensaţia se acordă începând cu data înregistrării raportului solicitantului la secretariatul unităţii de poliţie, dar nu mai devreme de data încheierii contractului de vânzare-cumpărare a locuinţei achiziţionate, dacă sunt îndeplinite condiţiile de aordare a compensaţiei lunare pentru chirie, potrivit legii.