Search the Community

Zilele trecute a apărut pe la televizor pentru scurt timp, ştirea referitoare la angajatul de la S.R.I. ce s-a împuşcat în urma unui incident de tragere care a avut loc în poligon. Pănă aici nimic extraordinar, sigur exceptând aici pe cei din televiziunile tabloide, cărora le place să se autointituleze ca fiind „de ştiri”. Evident că au afişat imediat pe ecrane „Breaking News” sau „News alert„, deşi incidentul avusese loc cu câteva zile în urmă şi cu toate astea au început să-şi dea cu părerea despre nişte lucruri de care habar nu au, autopanicându-se în stilul deja devenit şablon, în fuga disperată după audienţă. Ce a atras atenţia, a fost faptul că printre deontologi, atotştiutori rataţi şi băgatorii în seamă pe care îi vedem zilnic prin studiourile tv, s-a găsit un fost director al Serviciului Român de Informaţii (nu-i reţin numele şi e complet lipsit de importanţă) să pozeze şi să se dea un mare specialist şi cunoscător în acest domeniu al armelor. Ba chiar era şi prezentat ca fiind un fin cunoscător şi un specialist desăvârşit, în condiţiile în care omul confundă revolverul cu pistolul. Să te prăpădeşti de râs, nimic altceva! Ex-directorul vorbea folosind termenul de „revolver”, dar descria modul de funcţionare al unui pistol. Şi toţi cei de lângă el se uitau precum broasca la sudură, fiind profund impresionaţi de expertiza omului în domeniu. Cel mai probabil a ajuns director al unui serviciu de informaţii pe filieră politică şi aşa se explică faptul că nu cunoaşte nici măcar noţiunile de bază în privinţa armelor de foc, dar să te mai şi dai un specialist în domeniu arată cam cât de firească a devenit impostura în societatea noastră. De acolo a apărut şi ideea aceestei postări, deşi sunt convins că majoritatea dintre voi ştiţi foarte bine, care este diferenţa între un pistol şi un revolver, nu strică o postare care să lămurească problema pentru cei ce nu au avut vreo legătură cu acest domeniu, al armelor de foc. În primul rând, ce trebuie să reţineţi este faptul că revolverul nu este acelaşi lucru cu pistolul. Ambele fac parte din categoria armelor de foc „scurte” sau „handguns” (de mână), numai că diferenţa majoră între ele este modul lor de funcţionare. În termeni comuni, toate revolverele au un cilindru rotativ (cunoscut şi ca „butoiaş„) care se rotește, având ca scop aducerea unui cartuş în poziţia de tragere, mai exact în dreptul ţevii şi al percutorului. Se poate spune şi că orificiile din cilindru rotativ în care se introduc cartuşele, îndeplinesc rolul de „cameră a cartuşului„. O altă mare diferenţă faţă de pistoale este că în cazul revolverelor, tubul gol nu este aruncat după executarea focului, el rămâne în cilindrul rotativ. De asemenea în cazul majorităţii revolverelor este necesară armarea după fiecare foc în funcţie de tipul lor, pentru că şi aici tehnica a evoluat şi în prezent există revolvere: „single action” şi „double action„. Un pistol are o singură cameră, iar cartuşele sunt introduse acolo pe rând dintr-o magazie (încărcător). Acest tip de armă se armează (reîncarcă) automat şi aruncă afară tubul gol al cartuşului după ce proiectilul (glonţul) a plecat. Ele pot fi automate sau semiautomate, dar nu are rost să intru în astfel de detalii. Sistemul de funcţionare şi mecanismele pistoalelor sunt mult mai complicate d.p.d.v. tehnologic, iar acest lucru aduce şi avantaje dar şi dezavantaje. De exemplu în cazul pistoalelor, în funcţie de model, acestea pot trage consecutiv, fără a fi nevoie de o reîncărcare şi 17-19 focuri, în funcţie de capacitatea magaziei (încărcătorului), în timp ce în cazul revolverelor majoritatea dintre ele pot executa numai 6 focuri consecutive. Printre dezavantajele pistoalelor în comparaţie cu revolverele putem enumera probabilitatea apariţiei incidentelor de tragere mult mai mare, tocmai datorită sistemului şi mecanismului ceva mai complicat. Aici părerile sunt împărţite şi subiectul este destul de sensibil pentru cei pasionaţi de acest domeniu, ceva similar cu „războiul părerilor” dintre pasionaţii auto în ceea ce priveşte versus-ul dintre benzină şi diesel. În fine, important este că ambele sisteme prezintă avantaje şi dezavantaje în cazul în care le comparăm. Din punct de vedere istoric, revolverul a apărut mai devreme, apariţia lui fiindu-i atribuită lui Samuel Colt undeva prin 1836, în timp ce principiul de funcţionare al pistolului a apărut în jurul anului 1885, invenţia datorându-se lui Stevens Maxim, iar apariţia cu adevărat a pistoalelor datorându-se lui Hugo Borchardt şi Georg J. Luger.

Luger cu al său Parabellum a schimbat complet şi iremediabil domeniul armelor de foc. Pistolul Luger sau Parabellum constituie o piatră de hotar în istoria armelor. Probabil vă întrebaţi de ce aceeaşi armă este cunoscută sub două denumiri diferite. Acest lucru se datorează faptului că în Europa a fost cunoscut şi comercializat sub denumirea de „Parabellum” ce vine de proverbul latin: „Si vis pacem, para bellum” (dacă vrei pace, pregăteşte-te de război), iar în Statele Unite pistolul a fost cunoscut după numele celui ce l-a creat, respectiv Luger (Georg J. Luger). Noutatea pe care a adus-o Luger cu al său Parabellum la acea vreme a fost faptul că pistolul său se încărca şi se arma automat, fără a mai fi nevoie ca trăgătorul să acţioneze cocoşul, ca în cazul revolverelor, ce erau foarte populare la aceea vreme. Pistolul creat de Georg Luger în 1898 este probabil una dintre cele mai celebre arme, este foarte uşor recunoscut chiar şi de către necunoscători, iar acest lucru se datorează modului în care arată arma. Chiar şi astăzi, datorită formei sale este unic, iar la capitolul ergonomie şi eleganţă este considerat a fi un etalon. Forma sa, unghiul dintre ţeavă şi crosă, greutatea şi echilibrarea pistolului sunt considerate de către mulţi specialişti a fi ideale. Totuşi trebuie menţionat că pistolul Parabellum nu a fost o idee complet originală, Luger doar a îmbunătăţit o armă ce exista deja şi care fusese creată de către Hugo Borchardt. Numai că pistolul Borchardt nu s-a bucurat de succes tocmai datorită formei sale neobişnuite, a greutăţii şi echilibrării deficitare, exact capitolele pe care austriacul Georg Luger le-a îmbunătăţit la al său Parabellum. Succesul pistolului Parabellum s-a datorat şi perioadei în care el a apărut. Armata elveţiană a fost prima care a adoptat acest model de armă, în urma unor teste repetate pe parcursul câtorva ani. Deşi armele semiautomate încă nu se bucurau de o încredere suficientă, fiabilitatea lor fiind deficitară la început, în comparaţie cu mult mai popularele revolvere. Dar cu toate acestea, Luger a reuşit să perfecţioneze şi să pună la punct sistemul pistolului său Parabellum, astfel că elveţienii sunt primii în istorie care au adoptat ca armă oficială un pistol semiautomat. Iar această decizie a atras atenţia şi celorlalte forţe armate din întreaga lume. Chiar şi în Statele Unite, unde revolverele se bucurau de o imensă popularitate, iar rezistenţa la noutăţi era extrem de accentuată, pistolul Luger a stârnit interesul, iar în 1901 au fost comandate o mie de pistoale pentru a fi testate. Numai că reticienţa şi tradiţionalismul americanilor au făcut ca avantajele acestei arme să nu fie apreciate şi rapoartele din urma testelor nu au fost deloc favorabile, cea mai frecventă critică referindu-se la calibrul prea mic (7,65 mm) pe care îl folosea pistolul Luger la aceea vreme. Acelaşi feedback negativ în privinţa calibrului a venit şi de la armata germană, fapt ce l-a determinat pe Georg Luger să mărească diamentrul ţevii pistolului, dar fără să modifice orice altă componentă a pistolului, rezultatul fiind apariţia calibrului de 9 mm, ce avea să devină cel mai celebru, folosit şi răspândit calibru pentru armele scurte, fapt valabil chiar şi astăzi. Astfel că putem spune fără teama de a greşi, că apariţia calibrului 9 mm atât de răspândit şi preferat chiar şi astăzi se datoreză austriacului Georg Luger şi pistolului său Parabellum, denumire ce o veţi întâlni pe multe dintre cutiile cu muniţie de 9 mm. După adoptarea calibrului de 9 mm, Luger cu al său pistol Parabellum a înregistrat probabil cel mai important succes de piaţă în 1904, când armata germană a lansat o importantă comandă pentru acest pistol în vederea folosirii ca armă oficială de serviciu. Chiar şi pe piaţa privată Luger s-a bucurat de un real succes, în ciuda preţului piperat, mai mult de jumătate din vânzări se îndreptau către americanii de rând. Nu a mai fost decât o chestiune de timp până ce armata americană a solicitat o nouă rundă de teste cu pistolul. Numai că americanii i-au cerut lui Georg Luger să le furnizeze pistolul cu un calibru mai mare decât cel de 9 mm (38 cal), mai exact .45 cal (11,35 mm). Cu toate acestea, în urma testelor făcute de americani pistolul Luger a pierdut competiţia cu competitorul să direct Colt 45 Automatic conceput de către americanul John Browning, dar nu datorită perfomanţelor cât mai mult naţionalismului americanilor, ce s-au dovedit a fi greu de convins să adopte un pistol fabricat în afara Statelor Unite. Însă un an mai târziu, la 27 august 1908, armata germană a adoptat în mod oficial pistolul Luger ca armă de serviciu şi astfel „Pistole Parabellum” şi-a asigurat locul în istoria mondială a industriei de armament. Ulterior, această armă a fost adoptată la scară mondială de foarte multe ţări, astfel că după Elveţia şi Germania au urmat Portugalia, Bulgaria, Olanda, Brazilia, chiar şi Rusia. Dar cel mai mare şi consistent contract de furnizare l-a constituit cel pentru armata germană. Astăzi pistolul Luger Parabellum este foarte căutat şi vânat de către colecţionari, existând o mulţime de variante în care a fost fabricat.