Jump to content
POLITISTI.ro

Search the Community

Showing results for tags 'nr.'.

  • Search By Tags

    Type tags separated by commas.
  • Search By Author

Content Type


Forums

  • Public Forums
    • General discussions
    • Ask a cop
    • Citizens against Crime
    • Off-Duty
  • Professional Forums
    • Discussions on Professional Issues
    • Law Enforcement career
    • Law Enforcement Legislation
    • Duty Gear
    • Private Area for Romanian Policemen
    • International Police Area
  • Administrative Forums
    • Technical Support
    • Suggestions and Complaints

Categories

  • Professional
  • Off Duty
  • Police equipment

Categories

  • Capitolul I - Dispoziţii generale
  • Capitolul II Cariera Poliţistului
  • Capitolul IV - Modificarea raporturilor de serviciu
  • Capitolul III - Drepturi, Obligaţii, Interdicţii
  • Capitolul V - Recompense şi sancţiuni
  • Capitolul VII - Dispoziţii tranzitorii şi finale

Categories

  • General aspects
  • Information
  • On-site research
    • The first police officers and others present at the scene
    • Research and investigation teams. Duties
  • Traces
    • Traces left / created by the human body
    • Traces created by objects / tools or found on them
  • Expertise
  • Video and audio recordings
  • Special methods of surveillance or investigation
  • Finding the flagrant crime
  • Information analysis
  • Hearing persons
  • Identification of people and objects
  • Reconstitution
  • The search
  • Economic-financial crimes
  • Crime with mode of operation

Find results in...

Find results that contain...


Date Created

  • Start

    End


Last Updated

  • Start

    End


Filter by number of...

Found 1 result

  1. Instrucțiunile nr. 114 din 2013 privind răspunderea materiala a personalului pentru pagubele produse Ministerului Afacerilor Interne Ministerul Afacerilor Interne Instrucţiuni nr. 114/2013 din 22/07/2013 Publicat in Monitorul Oficial, Partea I nr. 469 din 29/07/2013 Actul va intra in vigoare la data de 28 august 2013 Având în vedere dispoziţiile Ordonanţei Guvernului nr. 121/1998 privind răspunderea materială a militarilor, aprobată prin Legea nr. 25/1999, pentru executarea în mod unitar, în Ministerul Afacerilor Interne, a dispoziţiilor legale privind răspunderea materială a personalului propriu şi evaluarea pagubelor produse acestui minister, în temeiul dispoziţiilor art. 7 alin. (5) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 30/2007 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Afacerilor Interne, aprobată cu modificări prin Legea nr. 15/2008, cu modificările şi completările ulterioare,ministrul afacerilor interne emite următoarele instrucţiuni: Art. 1. - Prezentele instrucţiuni au ca obiect aplicarea prevederilor Ordonanţei Guvernului nr. 121/1998 privind răspunderea materială a militarilor, aprobată prin Legea nr. 25/1999, denumită în continuare ordonanţă, în Ministerul Afacerilor Interne. Ordonanţă: CAPITOLUL I Dispoziţii generale Art. 1 Militarii sunt obligaţi să apere patrimoniul forţelor armate ale României. PARTEA 11: Instrucţiuni Art. 2 Patrimoniul Ministerului Afacerilor Interne, denumit în continuare M.A.I., reprezintă totalitatea activelor corporale şi necorporale, activelor financiare, disponibilităţilor băneşti aflate în administrare, folosinţă, gestiune, conservare sau în păstrare, chiar şi temporară, indiferent de modul de dobândire şi locul unde se află, precum şi totalitatea drepturilor şi obligaţiilor acestui minister, constituite conform legii şi reflectate în expresie bănească. PARTEA 2: Ordonanţă Art. 7 Prin termenul militari în sensul prezentei ordonanţe se înţelege: militarii în termen, militari cu termen redus, rezervişti concentraţi sau mobilizaţi, elevi şi studenţi ai instituţiilor militare de învăţământ, militari angajaţi pe bază de contract şi cadre militare. .................................................. Art. 9 Prevederile prezentei ordonanţe se aplică şi militarilor aflaţi în misiune în afara graniţelor ţării, precum şi salariaţilor civili din structura instituţiilor publice prevăzute la art. 2. PARTEA 21: Instrucţiuni Art. 3 (1)Prevederile prezentelor instrucţiuni se aplică poliţiştilor-funcţionari publici cu statut special, cadrelor militare în activitate, soldaţilor şi gradaţilor profesionişti, personalului contractual, precum şi elevilor şi studenţilor înmatriculaţi în instituţiile de învăţământ proprii. (2)Pentru scopurile prezentei instrucţiuni, categoria "salariaţi civili" prevăzută de ordonanţă cuprinde poliţiştii şi personalul contractual. PARTEA 3: Ordonanţă Art. 2 Răspunderea materială este angajată, în condiţiile prezentei ordonanţe, pentru pagubele în legătură cu formarea, administrarea şi gestionarea resurselor financiare şi materiale, provocate de militari din vina acestora şi în legătură cu îndeplinirea serviciului militar sau a atribuţiilor de serviciu în cadrul Ministerului Apărării Naţionale, Ministerului Afacerilor Interne, Serviciului Român de Informaţii, Serviciului de Protecţie şi Pază, Serviciului de Informaţii Externe şi Serviciului de Telecomunicaţii Speciale şi Ministerului Justiţiei. PARTEA 31: Instrucţiuni Art. 4 Producerea de pagube M.A.I. atrage răspunderea materială a celor în cauză şi creează obligaţia de reparare a pagubei produse printr-o faptă săvârşită cu vinovăţie şi în legătură cu îndeplinirea atribuţiilor de serviciu. Art. 5 Răspunderea materială se stabileşte independent de răspunderea disciplinară, administrativă sau penală a celor care aduc prejudicii M.A.I. Art. 6 (1)Prin pagubă adusă M.A.I. se înţelege orice diminuare a elementelor patrimoniale de activ şi orice majorare a elementelor patrimoniale de natura datoriilor, intervenită ca urmare a nerespectării prevederilor legale. (2)Constituie pagube, în sensul prezentelor instrucţiuni, contravaloarea: a)bunurilor materiale, mijloacelor băneşti sau a altor valori constatate lipsă; b)bunurilor materiale consumate peste normele legale de consum (norme specifice); c)motoresurselor consumate în alte scopuri decât cele aprobate prin norme, a normelor de parcurs sau a orelor de funcţionare nerealizate între două reparaţii, stabilite prin dispoziţiile legale în vigoare; d)uzurii bunurilor materiale date spre folosinţă temporară, fără temei legal, personalului sau altor persoane fizice din cadrul sau din afara M.A.I. ori unor persoane juridice; e)bunurilor aparţinând M.A.I., schimbate cu altele aparţinând terţilor, în alte condiţii decât cele legal stabilite şi aprobate; f)bunurilor materiale de orice fel, a căror lipsă sau pierdere s-a produs pe timpul transportului, manipulării, transformării, depozitării şi conservării, care nu se încadrează în cotele de scăzământ normale, legal stabilite; g)bunurilor materiale, mijloacelor băneşti sau altor valori, scăzute din evidenţă ori trecute în cheltuieli, dacă aceste operaţiuni nu sunt justificate cu acte legale sau când actele justificative au fost pierdute şi nu mai pot fi reconstituite conform dispoziţiilor legale în vigoare; h)bunurilor materiale distruse, degradate sau uzate prematur; i)cotei-părţi din cheltuielile de şcolarizare suportate de M.A.I., în cazul elevilor şi studenţilor instituţiilor de învăţământ ori în cazul personalului trimis la cursuri de pregătire sau perfecţionare, în ţară şi în străinătate, care nu au respectat contractul-angajament; j)reparaţiilor pentru punerea în funcţiune a bunurilor materiale degradate, deteriorate sau uzate prematur, datorate neglijenţei, abuzului ori altor cauze imputabile. (3)Constituie pagube şi: a)sumele plătite peste drepturile stabilite de actele normative în vigoare; b)despăgubirile, dobânzile, locaţiile, amenzile, penalizările, majorările de întârziere etc., plătite de M.A.I., din vina personalului; c)mijloacele băneşti şi alte valori, precum şi bunurile materiale sau produsele însuşite ori folosite în interes personal sau al terţelor persoane; d)cheltuielile ce nu mai pot fi recuperate de la executantul lucrării, efectuate cu remedierea deficienţelor, refacerea lucrărilor, repararea degradărilor sau deprecierilor, precum şi a celor efectuate ca urmare a nerespectării normelor de executare a lor; e)orice altă diminuare a valorii activelor, precum şi a creanţelor înregistrate în contabilitatea instituţiei, intervenită ca urmare a nerespectării dispoziţiilor legale în vigoare; f)orice majorare a datoriilor înregistrate în contabilitatea instituţiei, intervenită ca urmare a nerespectării dispoziţiilor legale în vigoare; g)franşiza suportată de unitate în cadrul unui contract de asigurare tip CASCO cu ocazia producerii riscului asigurat. Art. 7 (1)Răspunderea materială a personalului se poate stabili numai dacă sunt întrunite, cumulativ, următoarele condiţii: a)există un prejudiciu: 1.material - are un conţinut economic, adică poate fi exprimat şi reparat în bani sau în natură, după caz; 2.efectiv - nu cuprinde şi foloasele nerealizate; 3.direct - a fost cauzat unităţii nemijlocit de personalul care l-a produs sau indirect - în cazurile în care răspunderea materială se stabileşte în subsidiar; 4.real - la calcularea lui se are în vedere gradul real de uzură a bunului; 5.cert - are o întindere precis determinată în expresie valorică; 6.actual - existenţa sa este constatată neîndoielnic şi nu a intervenit prescripţia dreptului la acţiune pentru recuperarea lui; b)există o faptă cu caracter ilicit săvârşită de personalul M.A.I. cu încălcarea dispoziţiilor legale în vigoare ori prin neexecutarea obligaţiilor de serviciu care îi revin din statute, regulamente sau, după caz, fişa postului, constând într-o: 1.acţiune (faptă comisivă) - atunci când personalul săvârşeşte acte pe care, potrivit legii sau obligaţiilor de serviciu, nu avea dreptul să le efectueze; sau 2.inacţiune (faptă omisivă) - atunci când personalul nu săvârşeşte acele acte pe care era obligat să le efectueze; sau c)încălcarea dispoziţiilor legale ori neexecutarea obligaţiilor de serviciu s-a produs cu vinovăţie, adică: (i)cu intenţie - atunci când personalul a urmărit ori a acceptat producerea faptei ilicite care a determinat prejudiciul; sau (ii)din culpă - atunci când fapta s-a săvârşit prin imprudenţă sau din neglijenţă; d)între fapta cu caracter ilicit şi paguba materială produsă există un raport de cauzalitate, adică paguba s-a produs nemijlocit (direct) ca urmare a faptei ilicite a personalului M.A.I.; e)cel vinovat s-a aflat în raporturi de muncă/de serviciu cu M.A.I. ori cu structurile din cadrul/subordinea/coordonarea acestuia, în momentul în care s-a produs paguba. (2)Răspunderea materială nu poate fi stabilită pentru pagube îndoielnice, ipotetice sau eventuale. Art. 8 Pentru obligarea la restituirea sumelor încasate fără drept, a contravalorii bunurilor ori serviciilor nedatorate se cere întrunirea cumulativă a următoarelor condiţii: a)există un prejudiciu material, efectiv, direct, real, cert şi actual; b)beneficiarii de sume, bunuri sau servicii nedatorate s-au aflat în raporturi de muncă/de serviciu cu M.A.I. în momentul în care au beneficiat de ele. Art. 9 (1)În situaţia în care personalul M.A.I. a încasat sume ori a primit bunuri necuvenite sau i-au fost prestate servicii la care nu era îndreptăţit, acestuia trebuie să i se dovedească acest fapt, fără a mai fi necesară îndeplinirea condiţiilor prevăzute la art. 8. (2)Lipsurile de bunuri materiale, mijloace băneşti şi alte valori nu se prezumă. Dovada lipsurilor ce constituie pagube imputabile trebuie făcută cu mijloace legale de probă, cum sunt: documentele şi operaţiunile de evidenţă, documentele de inventariere, actele de constatare şi procesele-verbale etc. Art. 10 La stabilirea răspunderii materiale se va ţine seama de actele normative în vigoare: a)la data producerii pagubelor - atunci când se apreciază caracterul ilicit al faptei care le-a cauzat (nerespectarea sau aplicarea greşită a dispoziţiilor legale); b)la data constatării pagubelor - în ceea ce priveşte preţurile ce se iau ca bază pentru evaluarea lor; c)la data executării cercetării administrative - în privinţa regulilor de procedură. PARTEA 4: Ordonanţă Art. 3 Militarii răspund material, indiferent dacă, după producerea pagubei, mai au sau nu calitatea de militar. Art. 4 Răspunderea materială este angajată atât pentru militarii care au fost însărcinaţi legal cu atribuţii privind formarea, administrarea şi gestionarea resurselor financiare şi materiale, cât şi pentru cei care le-au îndeplinit numai în fapt. PARTEA 41: Instrucţiuni Art. 11 (1)Personalul M.A.I. care a fost însărcinat legal cu atribuţii privind formarea, administrarea şi gestionarea resurselor financiare şi materiale răspunde material integral pentru pagubele pe care le-a produs în gestiunea proprie. (2)Personalul M.A.I. care nu a fost însărcinat legal cu atribuţii privind formarea, administrarea şi gestionarea resurselor financiare şi materiale, dar le îndeplineşte întâmplător sau pe baza unei însărcinări speciale, răspunde material pentru pagubele produse din vina lui. (3)Comandantul/Şeful care încredinţează soldaţilor şi gradaţilor profesionişti, studenţilor şi elevilor instituţiilor de învăţământ alte activităţi de gestiune decât cele prevăzute în actele normative interne răspunde material pentru pagubele produse de aceştia potrivit art. 6 alin. (1) lit. d), art. 12 pct. C şi art. 19 din ordonanţă, după caz. PARTEA 5: Ordonanţă Art. 5 Militarii răspund material pentru pagubele produse, din vina lor şi în legătură cu îndeplinirea serviciului militar, terţelor persoane fizice sau juridice, la a căror reparare a fost obligată instituţia publică de care aceştia aparţin. PARTEA 51: Instrucţiuni Art. 12 (1)Răspunderea materială a personalului care a adus pagube terţelor persoane fizice sau persoane juridice din vina lui şi în legătură cu îndeplinirea serviciului se stabileşte în cazurile în care M.A.I. a fost obligat să le repare, prin hotărâri judecătoreşti definitive. (2)În cazurile prevăzute la alin. (1) recuperarea pagubelor de la personalul vinovat se efectuează numai după plata despăgubirilor. (3)Despăgubirile de natura celor prevăzute la alin. (1), care nu atrag răspunderea materială, deoarece întrunesc condiţiile legale pentru a fi date la scădere, se plătesc reclamanţilor sau terţilor, pe baza materialului cercetării, cu aprobarea ordonatorului de credite competent, stabilit potrivit art. 32 alin. (1). PARTEA 6: Ordonanţă Art. 6 (1)Militarii nu răspund material: a)pentru pierderile inerente produse în executarea misiunilor ori în procesul pregătirii pentru luptă, în activităţile de producţie şi gospodăreşti, care se încadrează în limitele prevăzute de dispoziţiile legale în vigoare; b)pentru pagubele produse din cauze care nu puteau fi prevăzute şi înlăturate; c)pentru pagubele generate de riscul normal al serviciului sau de forţa majoră; d)pentru pagubele produse în executarea ordinului comandantului sau şefului unităţii, caz în care răspunderea materială revine acestuia. (2)Se exceptează de la prevederile lit. d) militarii care, având posibilitatea de a înlătura parţial sau total urmările păgubitoare ale ordinului primit, nu au raportat în scris, în termen de 24 de ore sau la înapoierea din misiune şi nu au luat, din neglijenţă sau rea-credinţă, măsuri pentru evitarea pagubei, cazuri în care răspund împreună cu comandanţii sau cu şefii unităţilor. PARTEA 61: Instrucţiuni Art. 13 (1)Sunt considerate pierderi inerente produse în executarea misiunilor ori în procesul pregătirii pentru luptă, în activităţile de producţie şi gospodăreşti, care se încadrează în limitele prevăzute de dispoziţiile legale în vigoare, fără a se limita la prezenta enumerare, următoarele: a)perisabilităţile, scăzămintele, toleranţele la bunurile perisabile, friabile etc.; b)pierderile normale în procesul manipulării, prelucrării, transformării, depozitării, transportului şi altele asemenea; c)tuburile de muniţie pierdute în trageri în munţi, pe ape, pe teren accidentat, pe zăpadă, noaptea etc.; d)inelarea unei ţevi de la o armă deşi s-au respectat toate condiţiile tehnice de exploatare şi întreţinere a ei; e)deteriorarea unui autovehicul, pe teren accidentat, atunci când misiunea a impus parcurgerea acestui teren; f)spargerile de parbrize, în caz de grindină, atunci când adăpostirea nu a fost posibilă, în caz de trepidaţii ori din alte cauze neimputabile. (2)Sunt considerate pierderi inerente procesului de pregătire pentru luptă şi celorlalte activităţi de serviciu şi pierderile pentru care nu s-au stabilit ori nu s-au putut stabili prin acte normative limitele lor. În asemenea situaţii, personalul cercetat trebuie să facă dovada împrejurărilor în care s-au produs, iar unitatea are obligaţia să asigure sau să solicite organului competent, după caz, prezentarea de probe, analize de laborator, expertize etc. Art. 14 Sunt considerate pagube produse din cauze care nu puteau fi prevăzute şi înlăturate cele provocate de un eveniment imprevizibil, independent de voinţa celui care l-a produs, fără a se limita la prezenta enumerare, următoarele: a)pierderea unor bunuri perisabile prin depăşirea termenului de eficacitate, dacă se constată că există împrejurări obiective care au împiedicat întrebuinţarea sau preschimbarea lor înlăuntrul termenului de eficacitate; b)deteriorarea sau distrugerea tehnicii de luptă, utilajelor ori aparaturii folosite experimental, deoarece nu se cunosc însuşirile acestora şi nu se pot lua măsuri de prevenire şi evitare a cauzei producătoare a pagubei etc. Art. 15 În cazul în care paguba a fost generată de riscul normal al serviciului, pentru a nu fi angajată răspunderea materială este necesară îndeplinirea următoarelor condiţii: a)obligaţia de serviciu era prevăzută de dispoziţiile legale în vigoare; b)paguba nu a fost datorată relei-voinţe, neglijenţei sau modului necorespunzător de executare a acelei obligaţii de serviciu. Art. 16 Sunt considerate pagube provocate prin forţă majoră cele cauzate de un fenomen natural ori de un eveniment exterior, imprevizibil şi de neînlăturat. Intră în această categorie, fără a se limita la prezenta enumerare, următoarele: a)inundaţiile, cu toate că s-au luat toate măsurile posibile, înzăpezirile, cutremurele, furtunile şi deplasările de teren; b)incendiile provocate de descărcările electrice, deşi s-au luat toate măsurile posibile de protecţie; c)întreruperile de curent electric; d)furturile ai căror autori au rămas nedescoperiţi, cu toate că s-au luat măsurile legale de pază şi securitate; e)epidemiile, epizootiile şi acţiunea dăunătorilor, dacă se constată că au fost asigurate toate măsurile de prevenire şi combatere a lor etc. Art. 17 (1)Sunt considerate pagube produse ca urmare a stării de necesitate cele cauzate pentru a salva de la un pericol iminent şi de neînlăturat viaţa, integritatea corporală sau sănătatea ori un bun important, de o valoare mai mare sau cel puţin egală cu valoarea pagubei ce urma să se producă. Intră în această categorie, fără a se limita la prezenta enumerare, următoarele: a)distrugerea unor bunuri pentru prevenirea pătrunderii în depozit a apei provenite din inundaţii; b)distrugerea sau deteriorarea unor bunuri care ar înlesni propagarea incendiului; c)aruncarea unor bunuri dintr-o navă pentru a o salva de naufragiu; d)sacrificarea unor animale în acţiunile de combatere a epizootiilor; e)eşuarea voluntară a unei nave rămase fără energie, pentru a salva persoanele şi bunurile aflate la bord etc. (2)Condiţiile cerute pentru invocarea stării de necesitate sunt următoarele: a)pericolul să fie real, actual şi de neînlăturat; b)paguba cauzată să fie de valoare egală sau mai mică decât cea evitată; c)pericolul să nu fie datorat acţiunii culpabile a celui în cauză. Art. 18 (1)Pentru ca personalul M.A.I. să poată fi exonerat de răspundere atunci când execută ordinele date de comandanţi/şefi şi pentru ca acestora din urmă să li se poată stabili răspunderea materială în condiţiile art. 6 alin. (1) lit. d) din ordonanţă, trebuie îndeplinite cumulativ următoarele condiţii: a)ordinul a fost dat de comandantul/şeful competent, cu respectarea dispoziţiilor actelor normative privitoare la darea ordinelor, existând dovezi în acest sens; b)paguba să fie consecinţa directă a executării întocmai a ordinului dat; c)personalul care duce la îndeplinire dispoziţia primită sau execută ordinul să nu fi avut posibilitatea preîntâmpinării, chiar parţiale, a urmărilor sale păgubitoare. (2)Se încadrează în cerinţele prevăzute la alin. (1) lit. a), fără a se limita la prezenta enumerare, următoarele: a)ordin scris, înregistrat/neînregistrat, dar întotdeauna purtând semnătura olografă a comandantului/şefului competent; b)posibilitatea susţinerii probei cu martori existenţi la faţa locului atunci când persoana a primit ordinul verbal de la comandantul/şeful competent; c)posibilitatea stocării înregistrărilor audiovizuale din sistemul de videoconferinţă, reţeaua de intranet etc. (3)Personalul care duce la îndeplinire dispoziţia primită sau execută ordinul cu consecinţe păgubitoare răspunde material, în comun cu comandanţii/şefii care le-au dat, numai dacă, având posibilitatea: a)nu a raportat comandantului/şefului care a dat ordinul, înainte de executare, despre urmările păgubitoare ale acestuia; b)nu a luat măsuri de a înlătura total sau parţial producerea pagubelor. (4)Raportarea prevăzută la alin. (3) se face în scris, cu număr de înregistrare la secretariatul unităţii. Atunci când acest lucru nu este posibil, raportul se înregistrează în 24 de ore de la executarea sau întoarcerea din misiune, menţionându-se în cuprinsul raportului, în mod obligatoriu, că s-a raportat verbal despre urmările păgubitoare ale executării persoanei care a dat ordinul/dispoziţia. PARTEA 7: Ordonanţă Art. 8 (1)Prin pregătire de luptă în cadrul Ministerului Afacerilor Interne, Serviciului Român de Informaţii, Serviciului de Protecţie şi Pază, Serviciului de Informaţii Externe, Serviciului de Telecomunicaţii Speciale şi Ministerului Justiţiei, în sensul prezentei ordonanţe, se înţeleg şi activităţile de serviciu operative. (2)Conducătorii instituţiilor publice prevăzute la alin. (1) vor stabili prin ordin misiunile şi atribuţiile de serviciu care sunt considerate operative. PARTEA 71: Instrucţiuni Art. 19 (1)Prin pregătire pentru luptă se înţelege totalitatea misiunilor şi atribuţiilor de serviciu operative din subunităţile, unităţile, inspectoratele generale şi structurile de logistică, în scopul însuşirii cunoştinţelor necesare pregătirii şi ducerii luptei. (2)Intră în categoriile prevăzute la alin. (1), fără a se limita la prezenta enumerare, următoarele: instrucţia de front şi a focului, pregătirea de specialitate, pregătirea fizică, aplicaţiile tactice şi operative, exerciţiile şi aplicaţiile de specialitate din tabere, laboratoare şi în teren, lucrul cu tehnica şi alte mijloace de luptă, folosirea mijloacelor de protecţie şi degazare, activităţile demonstrativ-metodice, antrenamentele în lucrul de stat major etc. Art. 20 Sunt considerate atribuţii de serviciu operative, în sensul art. 8 alin. (2) din ordonanţă, activităţile executate efectiv şi direct pentru: a)apărarea vieţii, integrităţii corporale şi libertăţii persoanelor, avutului public şi privat, celorlalte drepturi şi interese legitime ale cetăţenilor, grupurilor sociale şi ale statului; b)asigurarea şi menţinerea ordinii publice şi respectarea regulilor de convieţuire socială; c)combaterea manifestărilor de violenţă şi restabilirea ordinii publice; d)asigurarea desfăşurării normale a adunărilor şi manifestărilor publice; e)paza, transportul şi apărarea obiectivelor, a bunurilor şi valorilor de importanţă deosebită pentru activitatea statului, transportul armelor, muniţiilor, materialelor explozive, stupefiantelor, al substanţelor toxice radioactive ori altor materii sau substanţe periculoase; f)prevenirea şi combaterea faptelor ilicite ale persoanelor despre care există date sau indicii că se pregătesc să săvârşească ori au săvârşit infracţiuni; g)constatarea şi efectuarea cercetărilor în legătură cu săvârşirea unor fapte prevăzute de legea penală, pentru probarea acestora, urmărirea, prinderea şi tragerea la răspundere a infractorilor de către instanţele judecătoreşti, precum şi efectuarea investigaţiilor, constatărilor tehnico-ştiinţifice şi altor activităţi specifice; h)asigurarea funcţionării locurilor de reţinere şi arest preventiv organizate potrivit legii; i)asigurarea respectării regimului armelor, muniţiilor şi materiilor explozive, al produselor şi substanţelor toxice, radioactive şi stupefiante; j)supravegherea şi controlul circulaţiei rutiere; k)activităţile specifice de poliţie şi jandarmerie în domeniul transporturilor feroviare, navale şi aeriene; l)paza şi apărarea localurilor misiunilor diplomatice sau ale unor agenţii şi reprezentanţe economice străine, precum şi a sediilor unor organisme internaţionale care desfăşoară activităţi pe teritoriul României; m)participarea la prevenirea, neutralizarea şi lichidarea actelor elementelor teroriste şi de diversiune atât pe teritoriul României, cât şi în afara teritoriului naţional, la acţiuni în cadrul forţelor multinaţionale; n)participarea, în cooperare cu trupe ale Ministerului Apărării Naţionale, unităţi de apărare civilă şi alte organe prevăzute de lege, la activităţile de salvare şi evacuare a persoanelor şi bunurilor periclitate de incendii, explozivi, avarii, accidente, epidemii, calamităţi naturale şi catastrofe, precum şi de limitare şi înlăturare a urmărilor provocate de astfel de evenimente; o)executarea cu forţe proprii sau în cooperare a operaţiunilor şi activităţilor de înştiinţare, avertizare, alarmare, alertare, recunoaştere, cercetare, evacuare, adăpostire, stingere a incendiilor, depoluare, protecţie nucleară, biologică şi chimică (N.B.C.) şi decontaminare, filtrare şi transport de apă, iluminat, asanare de muniţie neexplodată, protecţie a bunurilor materiale şi valorilor din patrimoniul cultural, acordare de sprijin pentru supravieţuirea populaţiei afectate şi alte măsuri de protecţie a cetăţenilor în caz de situaţii de urgenţă; p)intervenţia pentru căutarea, salvarea, descarcerarea, deblocarea, prim ajutor sau asistenţă medicală, precum şi salvarea persoanelor şi animalelor de la înălţimi, din subsoluri, puţuri, de la înec; r)paza şi supravegherea frontierei de stat de pe uscat şi apă, controlul trecerii frontierei de stat, precum şi alte misiuni ordonate, potrivit legii, în vederea asigurării pazei şi supravegherii frontierei de stat; s)acordarea de sprijin persoanelor cu funcţii ce implică exerciţiul autorităţii de stat, dacă acestea întâmpină rezistenţă fizică în executarea sarcinilor de serviciu; ş)legitimarea şi stabilirea identităţii persoanelor care încalcă dispoziţiile legale ori sunt suspecte de o asemenea încălcare şi luarea măsurilor care se impun; t)conducerea în faţa organelor de urmărire penală a celor care prin acţiunile lor periclitează ordinea publică, viaţa persoanelor sau alte valori sociale; ţ)luarea măsurii reţinerii, în cazurile şi în condiţiile prevăzute de lege, precum şi punerea în executare a mandatelor de arestare şi a celor de executare a pedepselor; u)efectuarea percheziţiilor sau a altor acte de urmărire penală, intrarea în locuinţa persoanelor fizice, în condiţiile prevăzute de lege; v)verificarea şi cercetarea în teren a activităţilor privind securitatea şi integritatea patrimoniului M.A.I.; x)participarea, potrivit prevederilor legale, în afara teritoriului naţional, la acţiuni în cadrul forţelor multinaţionale şi pentru îndeplinirea misiunilor specifice; y)respectarea regimului migraţiei şi azilului; z)îndeplinirea altor misiuni operative stabilite de ministrul afacerilor interne. PARTEA 8: Ordonanţă CAPITOLUL II: Răspunderea materială Art. 11 (1)În stabilirea răspunderii materiale conform prezentei ordonanţe, prejudiciul ce trebuie reparat nu cuprinde foloasele nerealizate de instituţia publică păgubită. (2)Pentru paguba produsă printr-o faptă ce constituie infracţiune, răspunderea se stabileşte de instanţele judecătoreşti, potrivit legii penale. PARTEA 81: Instrucţiuni Art. 21 În cazul angajării răspunderii materiale, personalul M.A.I. este obligat să repare prejudiciul efectiv produs prin fapta sa ilicită, nu şi foloasele nerealizate de unitate. Exemplu: Personalul M.A.I. vinovat de neurmărirea la timp a unui debit care s-a prescris răspunde material numai pentru valoarea debitului propriu-zis (impozit, chirie, despăgubire), nu şi pentru contravaloarea majorărilor, penalizărilor, dobânzilor etc. aferente, care constituie foloase nerealizate de unitate. Art. 22 (1)În cazul în care paguba a fost produsă unităţii printr-o faptă ce ar putea constitui infracţiune, în procesul-verbal de constatare, cuantumul calculat al pagubei include şi foloasele nerealizate. (2)În situaţia în care procurorul a dispus o soluţie de netrimitere în judecată sau instanţa de judecată a pronunţat achitarea ori a încetat procesul penal pe baza dispoziţiilor Codului de procedură penală şi nu s-a soluţionat acţiunea civilă în cadrul procesului penal ori separat ca urmare a disjungerii acesteia de latura penală, unitatea, dacă constată vinovăţia personalului M.A.I. şi stabileşte răspunderea materială a acestuia, nu va cuprinde în cuantumul pagubei şi foloasele nerealizate. PARTEA 9: Ordonanţă Art. 12 Răspunderea materială a militarilor este angajată în cazul producerii unor pagube, după cum urmează: A.În sarcina gestionarilor, pentru pagubele produse de aceştia în propria gestiune, sau: a)când, potrivit dispoziţiilor legale, atribuţiile au fost exercitate de un delegat al lor sau de o comisie şi se constată o pagubă, dacă nu se face dovada că aceasta s-a produs în absenţa gestionarului; b)când au primit bunuri în cantităţi mai mici decât cele înscrise în documentele însoţitoare sau cu vicii aparente, fără să fi întocmit proces-verbal de constatare; c)când nu au solicitat, în scris, asistenţă tehnică de specialitate la primirea bunurilor, deşi aceasta era necesară. B.În sarcina militarilor, pentru pagubele produse atunci când primesc, transportă, păstrează şi eliberează bunuri materiale şi valori, fără a avea calitatea de gestionari în înţelesul legii. C.În sarcina comandanţilor sau şefilor unităţilor, când: a)nu au asigurat gestionarilor, la solicitarea în scris a acestora, în cazurile prevăzute de lege, asistenţă tehnică de specialitate la primirea, transportul, depozitarea, inventarierea şi distribuirea bunurilor materiale şi a altor valori; b)nu au luat măsurile necesare pentru remedierea deficienţelor sesizate în scris de către gestionari; c)s-au substituit gestionarilor în exercitarea atribuţiilor acestora; d)au dat gestionarilor sau altor militari care răspund de bunuri materiale ordine ilegale sau greşite care au condus la producerea de pagube; e)au rezultat pagube, ca urmare a nevalorificării drepturilor la despăgubiri pentru cauzarea de prejudicii; f)pagubele au rezultat din neurmărirea unor sume cuvenite din orice cauză şi pentru care există titlu executoriu; g)nu au luat măsuri de siguranţă necesare pentru păstrarea în bune condiţii a bunurilor materiale şi a altor valori. D.În sarcina autorului faptei, când pagubele sunt produse în alte situaţii decât cele prevăzute la art. 6 alin. (1). E.În sarcina persoanei vinovate, dacă fapta prin care paguba a fost pricinuită constituie infracţiune. PARTEA 91: Instrucţiuni Art. 23 (1)Personalul M.A.I. care îndeplineşte o funcţie de gestionar răspunde material integral pentru pagubele pe care le-a produs în gestiunea proprie. (2)Proba materială a exonerării de răspundere, totale sau parţiale, trebuie făcută de gestionarul în a cărui gestiune a fost constatată paguba. (3)Personalul M.A.I. care, fără a fi numit sau încadrat pe o funcţie de gestionar, îndeplineşte în fapt, cumulativ, cele 3 atribute ale gestionarilor - de primire, păstrare şi eliberare de bunuri materiale, mijloace băneşti sau alte valori -, întâmplător sau pe baza unei însărcinări speciale, este considerat gestionar şi răspunde material ca acesta. (4)Activităţile de primire, păstrare şi eliberare de bunuri se pot încredinţa soldaţilor şi gradaţilor profesionişti, studenţilor şi elevilor instituţiilor de învăţământ numai pentru următoarele funcţii: bibliotecar, bufetier, veselar, responsabil cu sala de mese/bucătăria/blocul alimentar, îngrijitor de animale, conducător de vehicule care transportă bunuri materiale fără însoţitor, sanitar, însoţitor de vehicule care transportă bunuri materiale, comandant/şef de pază, mânuitor de materiale. (5)Comandanţii/Şefii de unităţi/Instructorii de an vor lua măsuri ca, în prima lună de la angajarea soldaţilor şi gradaţilor profesionişti, precum şi în prima lună a fiecărui an de învăţământ, pentru elevi şi studenţi, să fie aduse la cunoştinţa acestora dispoziţiile legale privind răspunderea materială a personalului M.A.I.; (6)Comandantul (şeful) /Instructorul de an care încredinţează soldaţilor şi gradaţilor profesionişti, precum şi elevilor sau studenţilor alte activităţi de gestiune decât cele prevăzute la alin. (4) răspunde material pentru pagubele produse de aceştia, potrivit art. 6 alin. (1) lit. d), art. 12 lit. C şi art. 19 din ordonanţă. Art. 24 (1)În conformitate cu dispoziţiile actelor normative interne privind gestionarea bunurilor materiale, gestionarul trebuie să ceară în scris comandantului/şefului unităţii să îi asigure asistenţă tehnică de specialitate atunci când primeşte bunuri având caracteristici pentru a căror verificare nu posedă cunoştinţele necesare şi nu este constituită o comisie de primire potrivit dispoziţiilor legale. (2)Comandantul/Şeful care nu dă curs unei cereri justificate, formulată potrivit alin. (1), răspunde integral pentru pagubele produse. Art. 25 Pagubele rezultate din neurmărirea sumelor prevăzute în titlurile executorii se impută comandanţilor/şefilor unităţilor care cu vinovăţie nu au dispus măsuri de urmărire şi recuperare înăuntrul termenului general de prescripţie. PARTEA 10: Ordonanţă Art. 13 (1)Pentru pagubele produse unităţii militare în procesul pregătirii pentru luptă, militarii răspund material, în limita a trei solde lunare nete, calculate la data constatării pagubei. (2)Partea din pagubă care depăşeşte cuantumul imputabil prevăzut la alin. (1) se scade din evidenţa contabilă a unităţii militare păgubite. Art. 14 (1)Membrii formaţiunilor de protecţie civilă, precum şi comandanţii formaţiunilor de pregătire premilitară a tineretului pentru apărare răspund material, în limita a trei salarii medii pe economie, pentru pagubele produse asupra materialelor aflate în patrimoniul Ministerului Apărării Naţionale, date în folosinţă pentru instruire şi pentru îndeplinirea misiunilor ordonate. (2)Salariul mediu pe economie ce se va lua în calcul la stabilirea răspunderii materiale este cel realizat în luna în care s-a constatat paguba. (3)Partea din pagubă care depăşeşte cuantumul imputabil prevăzut la alin. (1) se scade din evidenţa contabilă a unităţii militare. Art. 15 (1)Dacă paguba a fost cauzată de mai mulţi militari, răspunderea materială a fiecăruia se stabileşte ţinându-se seama de măsura în care a contribuit la producerea ei. (2)Când nu se poate determina în ce măsură a contribuit fiecare la producerea pagubei, răspunderea materială a militarilor implicaţi se stabileşte proporţional cu solda netă de la data constatării pagubei. (3)În gestiunile în care manipularea bunurilor se face în colectiv sau în schimburi succesive, fără predarea gestiunii între schimburi, răspunderea materială se stabileşte proporţional cu timpul lucrat de fiecare gestionar de la ultima inventariere a bunurilor. PARTEA 101: Instrucţiuni Art. 26 (1)La stabilirea răspunderii materiale limitate se ia în considerare solda lunară netă/salariul lunar net/salariul de bază de încadrare net din luna în care s-a constatat paguba. (2)Răspunderea materială limitată se stabileşte şi în cazurile în care procurorul a dispus scoaterea de sub urmărire penală sau instanţa de judecată a dispus achitarea, pentru motivul că fapta nu prezintă gradul de pericol social al unei infracţiuni, ori a dispus înlocuirea răspunderii penale. Art. 27 (1)Răspunderea materială în limita a 3 solde lunare nete/salarii lunare nete/salarii de bază de încadrare nete poate fi individuală sau în comun. (2)Răspunderea materială limitată este comună atunci când nu se poate determina măsura în care fiecare persoană a contribuit la producerea pagubei. În asemenea situaţii, fiecare persoană vinovată răspunde proporţional cu solda lunară netă/salariul lunar net/salariul de bază de încadrare net, după cum urmează: a)atunci când paguba este mai mică decât suma celor 3 solde lunare nete/salarii lunare nete/salarii de bază de încadrare nete ale celor vinovaţi, răspunderea materială individuală se stabileşte proporţional cu solda lunară netă/salariul lunar net/salariul de bază de încadrare net al fiecăruia, utilizându-se una din metodele de calcul, astfel: 1.Primul mod de calcul: - valoarea pagubei = 120 lei - suma celor 3 solde lunare nete/salarii lunare nete/salarii de bază de încadrare nete ale celor vinovaţi: A = 105 lei B = 75 lei C = 60 lei TOTAL: 240 lei - răspunderea materială individuală se stabileşte astfel: A = (105 X 120)/240 = 52,5 lei B = (75 X 120)/240 = 37,5 lei C = (60 X 120)/240 = 30 lei TOTAL: 120 lei 2.Al doilea mod de calcul: - valoarea pagubei = 120 lei - suma celor 3 solde lunare nete/salarii lunare nete/salarii de bază de încadrare nete ale celor vinovaţi: A = 105 lei B = 75 lei C = 60 lei TOTAL: 240 lei - valoarea pagubei (120 lei) se împarte la suma celor 3 solde lunare nete/salarii lunare nete/salarii de bază de încadrare nete ale celor vinovaţi (240 lei), iar câtul (0,5) se înmulţeşte cu suma celor 3 solde lunare nete/salarii lunare nete/salarii de bază de încadrare nete ale fiecăruia: 120:240 = 0,5 A = 105 X 0,5 = 52,5 lei B = 75 X 0,5 = 37,5 lei C = 60 X 0,5 = 30 lei TOTAL: 120 lei b)atunci când paguba este mai mare decât suma celor 3 solde lunare nete/salarii lunare nete/salarii de bază de încadrare nete ale celor vinovaţi, răspunderea materială individuală se stabileşte în limita celor 3 solde lunare nete/salarii lunare nete/salarii de bază de încadrare nete ale celor vinovaţi, utilizându-se următoarea metodă de calcul: - valoarea pagubei produse = 350 lei - suma celor 3 solde lunare nete/salarii lunare nete/salarii de bază de încadrare nete ale celor vinovaţi: A = 105 lei B = 75 lei C = 70 lei D = 50 lei E = 30 lei TOTAL: 330 lei - răspunderea materială este egală cu 3 solde lunare nete/salarii lunare nete/salarii de bază de încadrare nete ale fiecărui coresponsabil (A = 105 lei; B = 75 lei; C = 70 lei; D = 50 lei; E = 30 lei); - diferenţa de 20 lei până la valoarea integrală a pagubei (350 lei - 330 lei) se dă la scădere. (3)Partea din pagubă care depăşeşte limita soldelor lunare nete/salariilor lunare nete/salariilor de bază de încadrare nete a celor vinovaţi se dă la scădere, potrivit competenţelor prevăzute la art. 32 alin. (1). Art. 28 Baza de calcul al soldei lunare nete/salariului lunar net/salariului de bază de încadrare net o constituie solda lunară brută/salariul brut/salariul de bază de încadrare brut, stabilită/stabilit conform reglementărilor legale în vigoare, din care se scade o sumă calculată prin aplicarea asupra acesteia/acestuia a contribuţiilor sociale obligatorii şi, după caz, a următoarelor: a)deducerea personală acordată pentru luna respectivă; b)cotizaţia sindicală plătită în luna respectivă; c)contribuţiile la fondurile de pensii facultative, astfel încât la nivelul anului să nu se depăşească echivalentul în lei a 400 euro. Art. 29 (1)În cazul în care paguba a fost produsă în comun de mai multe persoane, stabilirea răspunderii materiale se face astfel: a)dacă se poate stabili măsura în care fiecare a contribuit la producerea pagubei, răspunderea materială se stabileşte individual, în funcţie de măsura în care fiecare a contribuit la producerea ei; b)dacă nu se poate determina măsura în care fiecare persoană a contribuit la producerea pagubei, răspunderea materială se stabileşte: 1.proporţional cu solda lunară netă/salariul lunar net/salariul de bază de încadrare net de la data constatării pagubei; 2.proporţional cu timpul lucrat de la ultima inventariere, în cazul gestionarilor. (2)Răspunderea materială în comun, proporţională cu salariul/solda net/netă, se stabileşte după următorul exemplu: - valoarea pagubei constatate: 1600 lei; - personal având responsabilitate comună: A - având salariu (soldă) net(ă) de 400 lei B - având salariu (soldă) net(ă) de 250 lei C - având salariu (soldă) net(ă) de 150 lei TOTAL: 800 lei - coeficient (volumul pagubei raportat la totalul salariului/soldei net/nete, adică 1600:800 = 2); - cuantumul răspunderii materiale a fiecărui coresponsabil (salariul net sau solda netă înmulţită cu coeficientul): A - 400 X 2 = 800 lei B - 250 X 2 = 500 lei C - 150 X 2 = 300 lei TOTAL: 1600 lei (3)Răspunderea materială în comun, proporţională cu timpul lucrat, pentru cei care au calitatea de gestionari se stabileşte după următorul exemplu: - valoarea pagubei constatate: 1000 lei; Gestionarii Timpul cât a gestionat fiecare (zile) A 80 B 40 C 100 D 70 - formula de calcul al răspunderii materiale: (Ponderea cât a gestionat fiecare gestionar faţă de total zile gestionate x Valoarea pagubei)/100 = Cuantumul răspunderii individuale - stabilirea cuantumului răspunderii materiale individuale a celor 4 gestionari se face astfel: Gestionarii Timpul cât a gestionat fiecare (zile) Ponderea cât a gestionat fiecare gestionar faţă de total zile gestionate (%) Modul de calcul al cuantumului răspunderii materiale individuale A 80 80/290 X 100 = 27,59 (27,59 X 1000)/100 = 275,9 B 40 40/290 X 100 = 13,79 (13,79 X 1000)/100 = 137,9 C 100 100/290 X 100 = 34,48 (34,48 X 1000)/100 = 344,8 D 70 70/290 X 100 = 24,14 (24,14 X 1000)/100 = 241,4 TOTAL 290 100 1000 PARTEA 11: Ordonanţă Art. 16 Pagubele produse de militarii în termen, militarii cu termen redus, elevii şi studenţii instituţiilor militare de învăţământ şi de elevii liceelor militare, prin pierderea şi degradarea bunurilor, ca urmare a folosirii lor în procesul pregătirii pentru luptă sau în exercitarea atribuţiilor de serviciu, pot fi date la scădere din evidenţa contabilă de comandantul sau şeful eşalonului superior al unităţii păgubite, dacă acesta apreciază, după o temeinică cercetare, că nu este cazul să se stabilească răspunderea materială. În această situaţie dispune sau, după caz, propune să fie scăzute din evidenţa contabilă a unităţii. PARTEA 111: Instrucţiuni Art. 30 (1)Comandantul/Şeful unităţii păgubite care a constatat personal sau a luat cunoştinţă de producerea unei pagube, chiar dacă apreciază că aceasta ar putea face obiectul unei propuneri către eşalonul superior, este obligat să dispună, de îndată, efectuarea cercetării administrative, prin structurile sale, cu respectarea strictă a termenelor prevăzute de art. 23 din ordonanţă. (2)În cazul în care din materialul cercetării administrative comandantul/şeful unităţii păgubite constată că sunt motive temeinice pentru a nu se stabili răspunderea materială în sarcina celor care au produs paguba, va înainta dosarul eşalonului superior competent potrivit art. 32, cu propunerea de a se aproba darea la scădere a pagubei conform prevederilor art. 16 din ordonanţă, înăuntrul termenelor prevăzute la art. 23 din ordonanţă. (3)În situaţia în care comandantul/şeful eşalonului superior competent nu a aprobat darea la scădere a pagubei respective, restituie dosarul cercetării, comunicând concluziile sale şi, dacă este cazul, aprobarea prelungirii termenului de cercetare administrativă. PARTEA 12: Ordonanţă Art. 17 În situaţia în care cheltuielile de cercetare, de stabilire a răspunderii materiale şi de recuperare a pagubelor produse de persoanele prevăzute la art. 16 depăşesc cuantumul pagubei efective, aceasta se scade din evidenţa contabilă a unităţii. PARTEA 121: Instrucţiuni Art. 31 (1)Darea la scădere a pagubelor în condiţiile art. 17 din ordonanţă se aprobă pe baza unui calcul economic întocmit de comisia de cercetare administrativă, în care vor fi evaluate toate cheltuielile ce ar urma să se facă în legătură cu cercetarea administrativă, stabilirea răspunderii materiale şi recuperarea pagubelor. (2)La stabilirea cheltuielilor se va ţine seama de cheltuielile de transport, cazare, diurnă de delegare, dacă deplasarea este necesară, de cheltuielile de poştă pentru îndeplinirea procedurii şi alte cheltuieli specifice situaţiei. (3)În cazul în care cercetarea şi stabilirea răspunderii materiale pot fi efectuate în cadrul altor acţiuni de control (de fond, tematice, cercetări administrative etc.) ori se pot realiza cu personal din unităţile păgubite, pagubele nu se dau la scădere decât dacă sunt de valoare mai mică decât cea a cheltuielilor ce urmează a se efectua. (4)Dispoziţiile art. 32 alin. (2) şi (3) se aplică în mod corespunzător. PARTEA 13: Ordonanţă Art. 18 Competenţa pentru aprobarea scăderii din evidenţa contabilă a pagubelor produse în condiţiile art. 6 alin. (1) lit. a), b) şi c), ale art. 13 alin. (2), art. 14 alin (3), art. 16 şi 17 se stabileşte prin instrucţiuni aprobate de conducătorii instituţiilor publice prevăzute la art. 2. PARTEA 131: Instrucţiuni Art. 32 (1)Competenţele pentru aprobarea scăderii din evidenţa contabilă a pagubelor produse, în condiţiile art. 6 alin. (1) lit. a)-c), art. 13 alin. (2), art. 16 şi 17 din ordonanţă, se stabilesc după cum urmează: a)conducătorii unităţilor care au calitatea de ordonatori secundari sau terţiari de credite: pentru pagubele produse în gestiunile proprii sau ale unităţilor pe care le asigură logistic şi financiar; b)conducătorii unităţilor care au calitatea de ordonatori secundari de credite: 1.pentru pagubele produse de elevii şi studenţii instituţiilor de învăţământ aflate în subordinea acestora; 2.în toate situaţiile în care cercetarea administrativă a fost efectuată de către comisii de cercetare administrativă anume desemnate la nivelul ordonatorului secundar de credite; c)secretarul general al M.A.I.: 1.pentru pagubele produse în gestiunile unităţilor aparatului central; 2.pentru pagubele produse de elevii şi studenţii instituţiilor de învăţământ aflate în subordinea ordonatorului principal de credite; 3.în situaţiile în care cercetarea administrativă a fost efectuată de către comisii de cercetare administrativă anume desemnate la nivelul aparatului central; 4.pentru pagubele privind armamentul şi materialele explozive de toate tipurile. (2)Documentaţia cuprinzând actele de constatare şi cercetare a pagubei şi documentele probatorii se vizează pentru controlul financiar preventiv de către organul financiar de la nivelul eşalonului competent să aprobe darea la scădere, precum şi de structura juridică de la acest nivel. (3)În cazul pagubelor produse în procesul pregătirii pentru luptă sau pe timpul executării misiunilor şi atribuţiilor de serviciu operative se va solicita şi avizul compartimentului de specialitate logistică, medicală, comunicaţii şi informatică etc. al eşalonului al cărui conducător aprobă scăderea din evidenţa contabilă a pagubelor. (4)Rezoluţiile privitoare la propunerea aprobării dării la scădere, inclusiv aprobarea dată pe actul de constatare sau cercetare administrativă de către comandantul/şeful competent, nu vor depăşi 30 de zile de la solicitarea aprobării de către unitatea păgubită. (5)Pagubele pentru care s-a aprobat darea la scădere se scad din evidenţa contabilă a unităţii păgubite. PARTEA 14: Ordonanţă Art. 19 În cazul constatării insolvabilităţii autorului direct al prejudiciului, răspund, în limita valorii pagubei de recuperat, militarii vinovaţi de: a)nerespectarea prevederilor legale privind angajarea sau numirea în funcţia de gestionar, precum şi de neconstituire a garanţiilor de către gestionari; b)neluarea măsurilor de înlocuire a gestionarilor sau a persoanelor care gestionează bunuri materiale, fără a fi gestionari în înţelesul legii, deşi li s-a adus la cunoştinţă, în scris şi motivat, că nu îşi îndeplinesc atribuţiile în mod corespunzător; c)neefectuarea inventarierilor la termenele şi în condiţiile legii dacă prin aceasta s-ar fi putut evita producerea pagubei; d)neluarea sau luarea cu întârziere a măsurilor de recuperare a pagubelor, prin constituirea ca parte civilă, neemiterea deciziei de imputare sau a altor măsuri asigurătorii; e)nerespectarea oricărei atribuţii de serviciu, dacă, fără încălcarea acesteia, paguba nu s-ar fi produs. PARTEA 141: Instrucţiuni Art. 33 Răspund material în limita valorii pagubei rămase de recuperat de la gestionarul autor direct al pagubei: a)comandanţii/şefii unităţilor şi şefii compartimentelor resurse umane şi financiar vinovaţi de numirea, încadrarea, trecerea sau menţinerea unei persoane în funcţia de gestionar fără respectarea prevederilor legale şi neconstituirea garanţiilor de către gestionari; b)comandanţii/şefii unităţilor, şefii compartimentelor de logistică, financiar, comandanţii de subunităţi/similare, pentru pagubele cauzate unităţii de personalul din subordine, atunci când se dovedeşte că nu au executat controale potrivit obligaţiilor stabilite prin instrucţiuni şi ordine ale ministrului afacerilor interne; c)comandanţii/şefii unităţilor, atunci când: 1.nu au luat măsuri de organizare şi pregătire a comisiilor de inventariere, de declasare şi casare a bunurilor materiale; 2.nu au asigurat timpul necesar şi nu au urmărit ca persoanele numite în comisiile constituite să participe efectiv la executarea activităţilor specifice, conform programului stabilit; 3.au admis înscrierea în documentele de inventariere şi de declasare a unor date din contabilitate fără ca aceste activităţi să fi fost executate în realitate; 4.operaţiunile de casare a bunurilor materiale nu s-au efectuat în condiţiile prevăzute de dispoziţiile legale în vigoare; 5.nu au verificat dacă predarea-primirea gestiunii s-a făcut în condiţiile prevăzute de lege; d)comandanţii/şefii unităţilor şi şefii compartimentelor financiar-contabile pentru neluarea măsurilor de recuperare a pagubelor, în termen, pe baza titlurilor executorii existente. Art. 34 În cazul decesului gestionarului, după ce titlul executoriu a devenit definitiv, partea din pagubă rămasă nerecuperată se transmite pentru executare organului fiscal în a cărui rază teritorială a avut ultimul domiciliu şi se scade din evidenţa contabilă pe baza confirmării. Art. 35 În situaţia în care gestionarul a devenit insolvabil după transmiterea debitului la structurile financiar-contabile, iar unitatea a primit actele de insolvabilitate întocmite de către organele de executare, aceasta este obligată să efectueze cercetarea administrativă pentru stabilirea răspunderii materiale în condiţiile art. 19 din ordonanţă, cu respectarea termenelor prevăzute la art. 23 şi 25 din ordonanţă. PARTEA 15: Ordonanţă Art. 20 (1)Militarii care au încasat sume nedatorate sunt obligaţi să le restituie; dacă au primit bunuri care nu li se datorau şi care nu mai pot fi restituite în natură sau le-au fost prestate servicii la care nu erau îndreptăţiţi, sunt obligaţi să plătească contravaloarea lor, calculată în condiţiile legii. (2)Contravaloarea bunurilor distribuite peste drepturile legale militarilor în termen, elevilor liceelor militare, elevilor şi studenţilor militari, precum şi minorilor din centrele de reeducare, arestaţilor preventiv şi condamnaţilor se recuperează de la cei din vina cărora s-a produs paguba. PARTEA 151: Instrucţiuni Art. 36 (1)Personalul M.A.I. are obligaţia să restituie: a)sumele nedatorate, încasate fără drept; b)contravaloarea bunurilor ce nu i se datorau şi care nu mai pot fi restituite în natură; c)contravaloarea serviciilor prestate, la care nu era îndreptăţit, calculată în condiţiile legii. (2)Obligaţia de restituire a sumelor nedatorate, încasate fără drept: a)priveşte toate categoriile de sume primite de la unitate, dar nedatorate de aceasta, precum: salariu/soldă, sporuri şi indemnizaţii, premii, diurnă de delegare, cheltuieli de transport şi cazare etc.; b)este integrală, adică priveşte întregul cuantum al sumei plătite de unitate nelegal sau necuvenit şi, respectiv, încasate de beneficiar, indiferent dacă este vorba de o singură plată sau de plăţi succesive; c)există pentru toate sumele, indiferent de natura fondurilor din care sunt plătite. (3)Obligaţia de restituire a contravalorii bunurilor nedatorate şi care nu mai pot fi restituite în natură: a)priveşte bunurile materiale distribuite personalului M.A.I. peste drepturile legal cuvenite; b)priveşte bunurile primite şi nedatorate care nu mai pot fi restituite în natură din cauza uzurii; c)nu se referă la elevii şi studenţii instituţiilor de învăţământ, arestaţii preventiv şi condamnaţii din aresturi. (4)Obligaţia de restituire a contravalorii serviciilor nedatorate priveşte serviciile prestate fără drept, precum: cazarea gratuită; cazarea calculată la tarife mai mici decât cele legale dintr-o clădire aparţinând unităţii sau aflată în folosinţa acesteia; neplata în total sau în parte a cheltuielilor de întreţinere (apă, energie electrică, încălzit etc.) în aceleaşi clădiri; transport gratuit ori achitat sub nivelul tarifelor legale, efectuat cu autovehicule aparţinând unităţii ori închiriate de aceasta; cost masă plătit parţial etc. Art. 37 (1)Răspunderea materială a arestaţilor preventiv şi a condamnaţilor din aresturile poliţiei pentru sumele ce li s-au plătit ori pentru prestări de servicii nedatorate se stabileşte potrivit prevederilor legale privind executarea pedepselor. (2)Contravaloarea bunurilor distribuite ce nu li se datorau arestaţilor preventiv şi condamnaţilor din aresturile poliţiei, precum şi elevilor şi studenţilor se recuperează pe 3 ani în urmă socotiţi de la data constatării, de la cei din vina cărora s-a efectuat distribuirea. PARTEA 16: Ordonanţă Art. 21 (1)Instituţiile publice prevăzute la art. 2 sunt obligate să îi despăgubească pe militarii care au suferit din culpa unităţii un prejudiciu material în timpul îndeplinirii obligaţiilor militare şi în legătură cu acestea. (2)În cazul decesului militarului căruia i se cuvin despăgubiri, acestea vor fi acordate urmaşilor legali. (3)Sumele plătite ca despăgubiri se vor recupera de la persoanele vinovate de producerea pagubei, în condiţiile prezentei ordonanţe. PARTEA 161: Instrucţiuni Art. 38 În cazul în care M.A.I. a fost obligat la plata de despăgubiri în condiţiile art. 21 din ordonanţă, personalul vinovat răspunde material de paguba produsă unităţii. Art. 39 Personalul M.A.I. poate fi despăgubit în situaţii ca: dispariţia bunurilor lăsate la garderobe, în căminele sau casele de oaspeţi, de a căror pază răspund unităţile respective, degradarea unor bunuri ale personalului, în executarea misiunilor, în accidente de muncă etc. Art. 40 (1)Condiţiile răspunderii unităţii faţă de personalul M.A.I. sunt următoarele: a)există o culpă a unităţii, din vina organelor de conducere sau a prepuşilor acestora, constând într-o încălcare a obligaţiilor faţă de personalul M.A.I.; b)există o pagubă materială produsă personalului M.A.I.; c)există un raport de cauzalitate între culpa unităţii şi paguba materială produsă. (2)Pentru ca răspunderea unităţii să fie atrasă în condiţiile stabilite de prevederile art. 21 din ordonanţă este necesar ca paguba suferită de către personalul M.A.I. să se fi produs în timpul îndeplinirii atribuţiilor de serviciu ori în legătură cu acestea. Intră în această categorie, fără a se limita la prezenta enumerare, următoarele: în timpul deplasării personalului de la locuinţă spre unitate sau invers; în timpul deplasării personalului în interes de serviciu în aceeaşi sau în altă localitate, dacă deplasarea s-a asigurat cu mijloacele de transport ale unităţii; în timpul pauzelor care au avut loc în programul de muncă; înainte sau după începerea programului de muncă, dacă personalul se afla în incinta unităţii din care face parte sau a altei unităţi ori în orice alt loc de muncă în care îşi execută misiunea sau sarcinile de serviciu. Art. 41 În cazul accidentelor de muncă, în cuantumul despăgubirii nu se cuprind şi sumele acordate prin asigurările sociale ca ajutor de accident sau cele acordate cu titlu de pensie de invaliditate, precum şi sumele plătite de unităţile de asigurări ca despăgubiri. Art. 42 (1)Cuantumul despăgubirii pentru prejudiciul produs se stabileşte pe baza valorii bunurilor materiale la data înregistrării cererii de despăgubire a personalului M.A.I. sau a urmaşilor legali ai acestuia. (2)În cazul despăgubirilor stabilite de instanţele de judecată, contravaloarea acestora este cea consemnată în dispozitivul hotărârii definitive pronunţate. Art. 43 Plata diferenţelor de drepturi băneşti salariale, drepturi de echipare, de hrănire în bani şi alte asemenea, neacordate în cuantumul şi în temeiul actelor normative ce le reglementează, nu constituie despăgubiri în sensul art. 21 din ordonanţă. Art. 44 (1)Pentru prejudiciile materiale suferite de către personalul M.A.I. din culpa unităţii, în timpul îndeplinirii atribuţiilor de serviciu sau în legătură cu acestea, comandantul/şeful unităţii va dispune executarea cercetării administrative, iar în baza acesteia va aproba plata, dacă cel vinovat a dat angajament de plată, i s-a emis titlu executoriu sau când despăgubirea întruneşte condiţiile legale, pentru a fi scăzută din evidenţa contabilă. (2)În toate celelalte cazuri plata se face pe baza aprobării ministrului afacerilor interne, cu avizul directorului general al Direcţiei generale financiare şi al directorului general al Direcţiei generale juridice. (3)Pe baza aprobării organului competent se efectuează plata şi se emite decizia de imputare pentru stabilirea răspunderii materiale în sarcina celor vinovaţi. PARTEA 17: Ordonanţă CAPITOLUL III: Stabilirea şi recuperarea pagubelor Art. 22 (1)Comandantul sau şeful unităţii care a constatat sau a luat la cunoştinţă de producerea unei pagube dispune, în scris, de îndată, efectuarea cercetării administrative. (2)Cercetarea prevăzută la alin. (1) se face de către comisia de cercetare administrativă din unitatea în care sa produs paguba sau de la eşaloanele superioare ori de organele de control specializate. PARTEA 171: Instrucţiuni Art. 45 Sunt competenţi să constate existenţa pagubelor: a)comandanţii/şefii de unităţi, pentru pagubele produse în unităţile pe care le comandă, în unităţile sau subunităţile subordonate ori pe care le asigură din punct de vedere material şi financiar; b)comandanţii/şefii eşaloanelor superioare, pentru pagubele produse în unităţile proprii şi în cele din subordinea lor; c)şefii direcţiilor generale/direcţiilor din aparatul central al M.A.I. şi şefii structurilor teritoriale de audit, pentru pagubele pe care le constată în unităţile pe care le verifică; d)ministrul afacerilor interne, secretarii de stat şi secretarul general, după caz, în funcţie de competenţele de coordonare a structurilor aparatului central al M.A.I., pentru pagubele produse în cadrul structurilor respective. Art. 46 (1)Competenţa de executare a cercetării administrative a pagubelor revine: a)personalului din cadrul unităţii în care s-a produs paguba, respectiv: 1.comisiilor de cercetare administrativă formate din cel puţin 3 persoane, având în componenţă secretari de stat, directori generali, directori, locţiitori ai comandantului/şefului unităţii, şefi de compartimente/servicii/secţii/birouri şi/sau specialişti, după caz, stabilite prin dispoziţia zilnică a şefului unităţii/ordin de zi pe unitate; 2.şefului compartimentului/serviciului/secţiei/biroului financiar-contabil, pentru pagubele produse în gestiunea casierului; b)personalului de la eşaloanele superioare, respectiv: 1.personalului cu atribuţii de control şi îndrumare; 2.comisiilor de cercetare administrativă anume desemnate; c)organelor din afara M.A.I. care au drept de control în unităţile M.A.I., pe baza delegaţiei de control, în limita competenţelor stabilite de legislaţia în vigoare. (2)Nu pot executa cercetarea administrativă a unei pagube cei care au legătură cu producerea ei. Art. 47 (1)Comandantul/Şeful competent constată existenţa pagubei personal, prin dispoziţie/ordin de zi pe unitate, ori ia la cunoştinţă de aceasta pe baza rapoartelor, sesizărilor, proceselor-verbale sau a oricăror altor acte echivalente, depuse de către personalul din subordine ori de alte persoane. (2)Prin data constatării existenţei pagubei se înţelege data când comandantul/şeful a constatat personal paguba, materializată în dispoziţie/ordin de zi pe unitate, data ordinului/rezoluţiei înscris/înscrise pe actul prin care i se sesizează existenţa pagubei sau data înregistrării la secretariatul unităţii a actului de sesizare, dacă a precedat ordinul/rezoluţia comandantului/şefului care a constatat paguba. Art. 48 (1)Sesizarea comandantului/şefului competent despre existenţa pagubelor se face, de regulă, de către: a)adjuncţii comandatului/şefului unităţii, prin rapoarte, referate sau procese-verbale, ca urmare a verificărilor ori controalelor executate, din ordin sau în virtutea atribuţiilor de serviciu stabilite prin regulamente şi instrucţiuni, asupra compartimentelor şi gestionarilor din subordinea şefilor acestor compartimente, asupra gestionarilor din cadrul subunităţilor şi oricăror altor persoane din cadrul unităţii care au în primire şi răspund de bunuri materiale de resortul compartimentului respectiv; b)comandanţii de subunităţi, prin rapoarte, cu ocazia verificărilor ori controalelor executate, din ordin sau în virtutea atribuţiilor de serviciu, asupra gestionarilor şi a personalului din subordine care au bunuri în primire; c)şefii compartimentelor, prin rapoarte, referate, procese-verbale, cu ocazia verificărilor ori controalelor executate asupra gestionarilor - şefi de depozite, casieri, magazineri, mânuitori, şefi de ateliere etc. -, precum şi asupra personalului care, deşi nu este subordonat nemijlocit, păstrează şi manipulează mijloace materiale de resortul compartimentelor lor ori care sunt înscrise în evidenţa lor - şefi de cluburi, biblioteci, şefi de popotă, conducători auto etc.; d)şefii de compartimente şi gestionarii de orice fel, prin procese-verbale, cu ocazia predării-primirii funcţiilor, controalelor şi inventarierilor periodice etc.; e)comisiile interioare, prin procese-verbale, cu ocazia constituirii pentru: verificarea periodică a datelor din evidenţa contabilă şi tehnic-operativă, efectuarea inventarierilor generale sau parţiale la datele stabilite prin regulamente, instrucţiuni şi ordine, cu ocazia schimbării din funcţie a comandantului/şefului unităţii şi adjuncţilor acestora; f)comisiile de primire sau recepţie a materialelor ori lucrărilor, prin procese-verbale; g)gestionari, cu ocazia luării în primire a mijloacelor şi materialelor ce s-au dat în folosinţă sau în păstrare temporară altor persoane, prin rapoarte la care se anexează acte care dovedesc existenţa pagubei; h)orice alt personal care, cunoscând că s-au produs pagube M.A.I., este obligat să raporteze, de îndată, în scris, şefilor lui nemijlocit despre obiectul şi cauzele producerii acestora. (2)Comandanţii/Şefii direcţiilor generale, direcţiilor, inspectoratelor generale/similare, serviciilor independente şi ai unităţilor asimilate acestora din aparatul central al M.A.I., precum şi comandanţii/şefii inspectoratelor generale/similare, direcţiilor generale, direcţiilor, serviciilor independente şi ai unităţilor asimilate acestora, altele decât cele din aparatul central, sunt sesizaţi despre existenţa pagubelor din unităţile subordonate, de regulă, prin procese-verbale sau rapoarte, de către structurile proprii, cu ocazia controalelor, acţiunilor de îndrumare etc., precum şi de către directorul Direcţiei audit public intern, prin transmiterea documentelor de audit, elaborate de către personalul din subordine, cu ocazia efectuării misiunilor de audit public intern. (3)Persoanele care sesizează despre existenţa pagubelor sunt obligate să înainteze, de îndată, actele întocmite comandanţilor/şefilor unităţilor de care aparţin. Art. 49 (1)Comandantul/Şeful care a constatat existenţa pagubei dispune, de îndată, prin dispoziţie/ordin de zi pe unitate sau prin rezoluţie scrisă pe actele prin care se sesizează existenţa pagubei, executarea cercetării administrative şi stabileşte, în conformitate cu prevederile actelor normative interne, comisia competentă să efectueze cercetarea administrativă, precum şi termenul până la care trebuie executată. (2)Dispoziţia/Ordinul de zi pe unitate/Rezoluţia scrisă se aduce la cunoştinţă, pe bază de semnătură, membrilor comisiei de cercetare administrativă. Art. 50 Atunci când a luat cunoştinţă de existenţa unor posibile prejudicii semnificative, directorul Direcţiei audit public intern îl informează pe ministrul afacerilor interne, în termen de 3 zile, solicitând totodată unităţii auditate, respectiv unităţii ierarhic superioare, după caz, efectuarea cercetării administrative. După finalizarea cercetării administrative, unitatea în cauză va informa în scris Direcţia audit public intern despre constatările rezultate. Art. 51 În cazul producerii unei pagube prin pierderea, distrugerea sau degradarea bunurilor din stocul de mobilizare, este obligatorie informarea eşalonului superior, imediat după constatarea acesteia şi, ulterior, asupra rezultatului cercetării administrative şi măsurilor luate. Art. 52 În situaţia în care comandantul/şeful cunoaşte sau este sesizat că persoanele din comisia de cercetare administrativă au legătură cu paguba produsă, este obligat să le înlocuiască. Art. 53 În situaţia în care comandantul/şeful are legătură cu paguba produsă, cercetarea administrativă se efectuează de către eşalonul superior, la solicitarea comandantului/şefului unităţii unde s-a produs paguba ori a altei persoane care are cunoştinţă despre acest fapt. Art. 54 În cazul pagubelor produse din vina conducătorilor structurilor aparatului central sau a căror producere are legătură cu atribuţiile ori acţiunile acestora, preşedintele comisiei de cercetare administrativă este un secretar de stat, secretarul general sau unul dintre secretarii generali adjuncţi, în funcţie de competenţele de coordonare a structurilor în cauză. PARTEA 18: Ordonanţă Art. 23 (1)Termenul pentru efectuarea cercetării administrative şi înregistrarea actului de cercetare este de cel mult 60 de zile de la data când comandantul sau şeful unităţii a constatat sau a luat cunoştinţă de producerea pagubei. (2)Pentru motive temeinic justificate, la cerere, comandantul sau şeful eşalonului superior poate prelungi acest termen cu cel mult 60 de zile, prin ordin scris. (3)În toate situaţiile, cercetarea împrejurărilor în care sa produs paguba se face cu chemarea şi ascultarea celor în cauză, pentru explicaţii scrise şi prezentarea de probe în apărare. PARTEA 181: Instrucţiuni Art. 55 (1)Cercetarea administrativă şi înregistrarea actului de cercetare, inclusiv hotărârea luată de către comandantul/şeful competent să emită decizia de imputare, se efectuează în cel mult 60 de zile de la data când acesta a luat cunoştinţă de producerea pagubei. (2)Termenul de 60 de zile se calculează de la data când comandantul/şeful competent a luat cunoştinţă de producerea pagubei, nu şi de cuantumul exact al acesteia ori de persoanele vinovate/beneficiari, de maniera: la data de 10 martie 2012 s-a produs o pagubă, iar comandantul/şeful competent a luat cunoştinţă de producerea acesteia la data de 5 mai 2012; cercetarea administrativă poate fi dispusă până la data de 4 iulie 2012 inclusiv. (3)Termenul de executare a cercetării administrative, în cadrul celor 60 de zile, se stabileşte în raport cu: cuantumul pagubei; actele şi faptele ce trebuie verificate şi analizate; numărul persoanelor care au produs paguba; necesitatea de deplasare a persoanelor ce trebuie chemate pentru relaţii şi explicaţii etc. Art. 56 (1)În situaţia în care se stabileşte răspunderea subsidiară, termenul de 60 de zile curge din momentul constatării insolvabilităţii autorului direct al pagubei. (2)Atunci când, ca măsură de prevedere, comandantul/şeful competent a emis decizia/ordinul/dispoziţia de imputare prin care s-a stabilit răspunderea materială subsidiară, cel în sarcina căruia s-a stabilit o astfel de răspundere poate cere comisiei de soluţionare a contestaţiilor suspendarea executării actului de imputare şi a soluţionării contestaţiei până la constatarea insolvabilităţii autorului direct al pagubei. Art. 57 În cazul în care cercetarea administrativă nu se poate efectua în termenul de 60 de zile datorită complexităţii cazului ori pentru alte motive temeinic justificate, comandantul/şeful unităţii solicită comandantului/şefului eşalonului ierarhic superior aprobarea, prin ordin scris, a prelungirii termenului cu cel mult 60 de zile. Art. 58 În situaţia în care, din motive temeinic justificate, nu sunt îndeplinite condiţiile pentru finalizarea cercetării administrative în termenele prevăzute la art. 23 alin. (1) şi (2) din ordonanţă, comandantul sau şeful competent poate aproba cererea de suspendare a cercetării administrative până la eliminarea cauzei care a împiedicat efectuarea cercetării administrative. Cererea de suspendare se face de către comisia de cercetare administrativă în termenele prevăzute la art. 23 din ordonanţă şi va fi însoţită de documente doveditoare ale motivului invocat. Art. 59 Comisia sau persoana care efectuează cercetarea administrativă trebuie să stabilească următoarele: a)valoarea pagubei, determinată cu certitudine; b)cauzele şi împrejurările producerii pagubei; c)persoanele care trebuie să repare paguba, cei vinovaţi sau beneficiarii de sume şi servicii necuvenite ori bunuri ce li s-au distribuit din eroare; d)îndeplinirea condiţiilor obligatorii în vederea stabilirii răspunderii materiale sau a cauzelor care apără de răspundere materială, după caz; e)întinderea răspunderii materiale, integrală sau limitată; f)partea de vină a fiecărei persoane vinovate de pagubă, iar dacă aceasta nu se poate stabili, elementele care conduc la stabilirea răspunderii în comun şi felul acesteia; g)probele pe care se fundamentează concluziile cercetării administrative; h)concluziile şi propunerile făcute de comisia de cercetare administrativă, inclusiv cu privire la structura/persoana desemnată să întocmească proiectul titlului executoriu şi să îl prezinte spre emitere/semnare comandantului/şefului competent. Art. 60 Cercetarea administrativă se execută, de regulă, la sediul unităţii unde s-a produs paguba, iar în cazurile în care aceasta s-a produs la unităţi comasate ori desfiinţate, la unitatea care a preluat arhiva gestionară. Art. 61 (1)Cercetarea împrejurărilor în care s-a produs paguba se face cu chemarea şi ascultarea celor în cauză, care au obligaţia să dea declaraţii şi explicaţii scrise, precum şi să prezinte probe în apărare. (2)Chemarea persoanelor care au produs ori au înlesnit producerea pagubei, a martorilor sau a altor persoane care au cunoştinţă de aceasta se face, potrivit legii, prin intermediul unităţii la sediul căreia se face cercetarea administrativă sau de către comandantul/şeful unităţii ale cărei organe o execută. (3)Atunci când persoanele care trebuie să dea explicaţii sau declaraţii au fost trecute în rezervă/retragere ori acestora le-au încetat raporturile de serviciu/contractuale cu M.A.I., comisia sau, după caz, persoana care execută cercetarea administrativă va solicita comandantului/şefului unităţii păgubite să dispună structurii de resurse umane să comunice în scris comisiei sau, după caz, persoanei care execută cercetarea administrativă datele de identificare necesare: numele de familie şi prenumele, prenumele tatălui şi al mamei, data şi locul naşterii, ultimul domiciliu cunoscut, unitatea la care s-a încadrat în muncă, dacă se cunoaşte, în scopul chemării şi ascultării celor în cauză. (4)Atunci când persoanele chemate nu se pot prezenta pentru explicaţii şi declaraţii, precum şi atunci când interesul executării în bune condiţii a cercetării administrative o reclamă, comisia sau, după caz, persoana care o efectuează se poate deplasa la domiciliul, reşedinţa ori locul de muncă al celor în cauză. (5)În situaţia în care persoanele în cauză nu se prezintă atunci când sunt chemate ori, deşi s-au prezentat, refuză să dea explicaţiile necesare, comisia sau, după caz, persoana care execută cercetarea administrativă va formula întrebările într-o notă scrisă, înregistrată la unitatea păgubită, stabilind totodată şi termenul în cadrul căruia trebuie primit răspunsul. Dacă nici în această situaţie nu se primeşte răspuns, comisia de cercetare sau, după caz, persoana care execută cercetarea administrativă va consemna situaţia în procesul-verbal, anexând copia notei sus-menţionate şi dovada comunicării acesteia către cel în cauză. Art. 62 (1)Atunci când constatarea pagubei s-a făcut de către personalul cu atribuţii de control şi îndrumare de la eşaloanele superioare, cercetarea administrativă se execută de către acestea în timpul acţiunilor de control şi îndrumare pe care le efectuează, sub conducerea şefului echipei, fără a mai fi nevoie de o dispoziţie scrisă. (2)Este interzis personalului cu atribuţii de control şi îndrumare de la eşaloanele superioare să lase unităţilor controlate sarcina executării sau continuării cercetării administrative. În situaţii complexe sau în cazurile descoperite la terminarea controlului, cercetarea administrativă se poate efectua şi de către comisia de cercetare administrativă constituită la nivelul unităţii unde s-a constatat paguba, în cadrul termenelor legale, cu aprobarea expresă a comandanţilor/şefilor personalului cu atribuţii de control şi îndrumare. Art. 63 Rezultatul cercetării administrative se consemnează într-un proces-verbal, care cuprinde cel puţin elementele prevăzute în modelul din anexa nr. 1. Art. 64 (1)Comisia sau, după caz, persoana care efectuează cercetarea administrativă are obligaţia de a prezenta celor în cauză proiectul procesului-verbal în faza de concept şi de a le cere să îşi exprime eventualele observaţii ori obiecţii. (2)În cazul în care observaţiile ori obiecţiile sunt juste, comisia sau, după caz, persoana care execută cercetarea administrativă modifică procesul-verbal în mod corespunzător. (3)În cazul în care observaţiile sau obiecţiile sunt considerate nejuste, comisia cere celor în cauză să le formuleze în scris, situaţie în care în procesul-verbal se vor menţiona atât observaţiile sau obiecţiile considerate nejuste, cât şi punctul de vedere, fundamentat, al comisiei cu privire la acestea. (4)În cazul în care cei în cauză nu se prezintă să ia cunoştinţă de conţinutul procesului-verbal în faza de concept, comisia sau, după caz, persoana care execută cercetarea administrativă consemnează situaţia în procesul-verbal, anexând şi dovada înştiinţării/citării celor în cauză, potrivit legii. Art. 65 (1)Procesul-verbal de cercetare administrativă este însoţit, după caz, de anexe care să susţină constatările, note cu obiecţii ale celor în cauză, declaraţii, note explicative, tabele, situaţii şi documente justificative, în copie, angajamente scrise şi orice alte documente doveditoare. (2)Anexele procesului-verbal de cercetare administrativă se numerotează în ordinea corespunzătoare textului care face trimitere la ele, poartă data întocmirii lor şi sunt certificate ori vizate de comisia sau, după caz, de persoana care efectuează cercetarea administrativă, contabilii şi şefii compartimentelor de resort. (3)Anexele se ataşează la fiecare exemplar al procesului-verbal de cercetare administrativă. Art. 66 (1)Procesul-verbal de cercetare administrativă se întocmeşte în două exemplare, care au următoarea destinaţie: a)exemplarul nr. 1, la structura cu atribuţii în domeniul financiar-contabil, pentru înregistrarea debitului în evidenţă şi regularizarea soldurilor din evidenţa materialelor; b)exemplarul nr. 2, la unitatea din care face parte comisia sau, după caz, persoana care a efectuat cercetarea administrativă. (2)La cererea celor în cauză, o copie a procesului-verbal de cercetare administrativă se comunică acestora de către unitatea care are în evidenţă debitul. Art. 67 Procesul-verbal de cercetare administrativă se înregistrează la secretariatul unităţii în care s-a produs paguba, iar în cazul în care a fost încheiat de către personalul cu atribuţii de control şi îndrumare de la eşaloanele superioare, exemplarul destinat acestora se înregistrează şi la secretariatul unităţii de care acesta aparţine. Art. 68 (1)Hotărârea asupra rezultatului cercetării administrative se ia de către comandantul/şeful care a ordonato, iar în cazul în care s-a executat de către personalul cu atribuţii de control şi îndrumare de la eşaloanele superioare, de către comandantul/şeful în subordinea căruia se află acesta. (2)În vederea luării hotărârii, comandantul/şeful competent este obligat să analizeze, personal sau prin structurile de specialitate din subordine, temeinicia constatărilor, concluziilor şi propunerilor comisiei sau, după caz, ale persoanei care efectuează cercetarea administrativă. Rezultatul analizei făcute de structurile de specialitate se materializează în rapoarte sau referate, cu propuneri concrete, întocmite separat ori înscrise chiar pe procesul-verbal de cercetare administrativă. Concomitent, aceste organe pot prezenta spre semnare/aprobare comandantului/şefului competent şi proiecte de ordine, adrese sau măsuri de valorificare a constatărilor, concluziilor şi propunerilor comisiilor care au executat cercetarea. Art. 69 În cazul în care, în urma analizei materialului cercetării administrative, comandantul/şeful competent să hotărască constată că este necesară o completare a acestuia, poate dispune efectuarea ei fie de comisia sau, după caz, persoana care a efectuat cercetarea administrativă, fie de o altă comisie sau, după caz, persoană, în cadrul termenelor prevăzute de ordonanţă. Art. 70 Pe baza dosarului cercetării administrative şi dacă aceasta este completă, comandantul/şeful competent poate hotărî: a)obligarea la acoperirea pagubelor, restituirea sumelor sau plata contravalorii bunurilor ce nu mai pot fi restituite în natură ori a serviciilor nedatorate, prin decizie de imputare, în cazul în care recuperarea nu s-a făcut prin angajament de plată în scris, şi concomitent depunerea sumei în casierie; b)înaintarea dosarului cercetării administrative către parchetul competent, atunci când pagubele s-au produs prin fapte ce constituie infracţiuni; c)înaintarea dosarului cercetării administrative structurii juridice competente, atunci când pagubele s-au produs de către terţi, persoane fizice sau persoane juridice, în vederea promovării acţiunii civile la instanţa de judecată competentă; d)darea la scădere a valorii pagubelor produse prin fapte sau împrejurări pentru care nu se stabileşte răspunderea materială, precum şi a sumei ce depăşeşte maximul imputabil, în limita competenţei stabilite prin actele normative interne; e)înaintarea pe cale ierarhică a dosarului cercetării administrative comandantului/şefului competent, cu propunerea de a aproba darea la scădere a valorii pagubei produse prin fapte sau împrejurări pentru care nu se stabileşte maximul imputabil, potrivit competenţelor stabilite prin actele normative interne; f)clasarea dosarului în cazul în care cercetarea administrativă asupra existenţei unei pagube a fost nefondată. PARTEA 19: Ordonanţă Art. 24 (1)Răspunderea materială a militarilor pentru pagubele produse instituţiilor publice prevăzute la art. 2 poate fi stabilită numai în cazul în care acestea au fost constatate în cel mult 3 ani de la data producerii lor. (2)Obligarea la restituirea sumelor încasate fără drept, a contravalorii bunurilor ori serviciilor nedatorate se poate face numai în cazurile în care paguba a fost constatată în cel mult un an de la data primirii sumelor sau bunurilor ori de când au beneficiat de serviciile nedatorate. În cazul constatării pagubei după un an de la data primirii sumelor sau bunurilor ori a beneficierii de servicii nedatorate, dar nu mai târziu de 3 ani de la această dată, răspunderea materială se va stabili în sarcina celor din vina cărora s-a produs paguba. (3)Când persoanele prevăzute la art. 20 alin. (1) sunt cadre militare, militari angajaţi pe bază de contract sau salariaţi civili şi nu au fost de bună-credinţă, ele vor fi obligate la restituirea sumelor sau la plata contravalorii bunurilor ori a serviciilor nedatorate, dacă paguba a fost constatată în cel mult 3 ani de la data primirii sumelor, bunurilor ori a prestării serviciilor nedatorate. (4)Termenele prevăzute de prezentul articol sunt termene de decădere. PARTEA 191: Instrucţiuni Art. 71 Termenul de cel mult 3 ani este termen de decădere, dacă fapta cauzatoare a pagubei nu constituie infracţiune. Exemplu: Dacă paguba s-a produs la data de 1 noiembrie 2009, iar constatarea se face la data de 31 octombrie 2012, se poate proceda la cercetarea administrativă şi la stabilirea răspunderii materiale în termenele prevăzute de art. 23 şi 25 din ordonanţă; în exemplul anterior, dacă paguba s-ar fi constatat după data de 1 noiembrie 2012, ar fi operat termenul de 3 ani de decădere din dreptul de a mai proceda la stabilirea răspunderii materiale. Art. 72 (1)Data producerii pagubei trebuie stabilită pe bază de dovezi certe, rezultate din documente, expertize, declaraţii ale martorilor etc. (2)Sarcina probei datei producerii pagubei şi a constatării acesteia revine unităţii al cărei personal efectuează cercetarea administrativă. (3)În cazul în care unitatea păgubită nu face dovada constatării pagubei în cel mult 3 ani de la producerea acesteia, nu o mai poate recupera nici de la autorul direct, nici de la cei care aveau obligaţia să o constate înăuntrul acestui termen. Exceptând situaţia când omisiunea de constatare a pagubei constituie infracţiune, paguba se scade din evidenţă, indiferent de cuantum, pe baza actului de cercetare aprobat de comandantul/şeful unităţii păgubite. Art. 73 (1)Obligarea la restituirea sumelor încasate fără drept, a contravalorii bunurilor ori a serviciilor nedatorate se poate face: a)pentru un an în urmă, socotit de la data constatării pagubei - pe seama celor care le-au încasat, le-au primit ori li s-au prestat, exceptând situaţiile prevăzute la art. 20 alin. (2) din ordonanţă, atunci când au fost de bună-credinţă; b)pentru 3 ani în urmă socotiţi de la data constatării pagubei - pe seama celor care le-au încasat, le-au primit ori li s-au prestat, exceptând situaţiile prevăzute la art. 20 alin. (2) din ordonanţă, atunci când nu au fost de bună-credinţă şi dacă fapta nu constituie infracţiune. (2)În cazul prevăzut la alin. (1) lit. a), pentru ceilalţi 2 ani anteriori din termenul de 3 ani de la data constatării pagubei, obligarea la restituirea sumelor încasate fără drept, a contravalorii bunurilor ori a serviciilor nedatorate se face pe seama celor din vina cărora s-a produs paguba. Exemplu: În perioada 1 ianuarie 2008-31 decembrie 2012, un angajat al M.A.I. a primit cu 100 lei în plus la salariul lunar, adică 6.000 lei în total. Rezolvarea situaţiei, în raport cu dispoziţiile art. 24 din ordonanţă, se face astfel: - pentru ultimul an, în perioada 1 ianuarie-31 decembrie 2012, beneficiarul va fi obligat la recuperarea sumei; - pentru următorii 2 ani în urmă, în perioada 1 ianuarie 2010-31 decembrie 2011, răspunderea materială se stabileşte în sarcina celui vinovat de efectuarea plăţii; - pentru ceilalţi ani, în perioada 1 ianuarie 2008-31 decembrie 2009, suma se va da la scădere. Dacă plata, distribuţia sau prestaţia s-a realizat dincolo de termenul de un an prevăzut de art. 24 alin. (2) din ordonanţă, unitatea nu are dreptul la recuperare de la beneficiar; în schimb, acest drept se menţine faţă de cel vinovat pe ceilalţi 2 ani, dar nu mai mult de 3 ani în urmă, socotiţi de la data constatării. Art. 74 În situaţia în care beneficiarul plăţilor nedatorate este una şi aceeaşi persoană cu cea din vina căreia s-a făcut plata, distribuţia sau prestaţia, recuperarea se va face pentru 3 ani în urmă de la acesta, dacă faptă nu constituie infracţiune. PARTEA 20: Ordonanţă Art. 25 (1)Obligarea la plata despăgubirilor pentru pagubele produse sau a contravalorii bunurilor şi serviciilor nedatorate, precum şi obligarea la restituirea sumelor încasate fără drept se face prin decizie de imputare. (2)Decizia de imputare se emite de către comandantul sau şeful unităţii a cărei comisie a efectuat cercetarea administrativă şi constituie titlu executoriu. (3)În situaţiile prevăzute la alin. (1), când în cauză este comandantul sau şeful unităţii, singur sau împreună cu alte persoane, decizia de imputare se emite de comandantul sau şeful eşalonului superior. (4)Decizia de imputare se emite în termen de cel mult 30 de zile de la data înregistrării procesului-verbal de cercetare administrativă la organul competent s-o emită şi se comunică în termen de cel mult 15 zile celui obligat la plată. (5)Decizia de imputare va fi temeinic motivată şi va cuprinde obligatoriu termenul în care poate fi contestată şi organul competent în soluţionarea contestaţiei. (6)Proba temeiniciei şi legalităţii deciziei de imputare trebuie efectuată de unitatea al cărei comandant sau şef a emis-o.
×
×
  • Create New...

Important Information

We have placed cookies on your device to help make this website better. You can adjust your cookie settings, otherwise we'll assume you're okay to continue. By using this site, you agree to our Terms of Use and Privacy Policy.