Search the Community

Încă o dată s-a dovedit că atunci când vine vorba despre poliţişti, magistraţii aplică o altă unitate de măsură. Principul egalităţii în faţa legii nu se mai aplică şi nu mai are nicio valoare dacă victima sau cel prejudiciat este poliţist. Iar acest lucru a fost dovedit chiar zilele trecute la Rădăuţi în judeţul Suceava. Adevarul.ro a publicat un articol intitulat "Fost puşcăriaş, reţinut după ce a incendiat maşina unui poliţist. În trecut, bărbatul a lăsat fără doi dinţi alt poliţist". Din cuprinsul articolului aflăm că un individ recidivist de 39 de ani a fost reţinut pentru 24 de ore după ce a incendiat maşina unui ofiţer de poliţie. Interesant este că piromanul era proaspăt eliberat din penitenciar, unde a executat o pedeapsă pentru (atenţie!) ultraj asupra altui poliţist pe care l-a agrsat anul trecut. Cu alte cuvinte, un individ cunoscut pentru că are la activ o serie lungă de conflicte violente cu poliţiştii, a incendiat maşina unui poliţist. Deşi a fost reţinut pentru 24 ore, procurorii au decis totuşi lăsarea în libertate a lui, luând împotriva acestuia măsura preventivă a controlului judiciar. Procurorii au considerat că piromanul nu reprezintă un pericol social, deoarece el şi-a făcut un obicei din a ataca doar poliţişti, aceştia din urmă fiind antrenaţi şi pregătiţi pentru a face faţă tuturor pericolelor la care sunt predispuşi. Superbă logică şi interesantă motivare a domnilor procurori, nu? Aici puteţi citi articolul complet din adevarul.ro: Practic prin această motivare, procurorii au stabilit că bunurile poliţiştilor nu sunt apărate de lege la fel ca şi bunurile oricărui alt cetăţean. Integritatea corporală a poliţiştilor nu este apărată de lege ca şi în cazul celorlalţi cetăţeni. De ce? Aţi ghicit! Pentru că poliţiştii sunt antrenaţi şi pregătiţi să facă faţă tuturor pericolelor cărora sunt predispuşi. Mergând pe această logică s-ar putea elimina infracţiunea de ultraj asupra poliţiştilor din Codul Penal, nu? Pentru că oricum poliţiştii sunt pregătiţi şi antrenaţi. Oare de ce legiuitorul a mai introdus această infracţiune din moment ce o astfel de faptă NU prezintă pericol social. Pentru a ne face o idee cât mai clară, să privim ce s-a întâmplat într-un caz asemănător, unde a fost vorba de un judecător. Şi vă supun atenţiei un articol din ziarul telegrafonline.ro: Ce vedem aici? Un judecător aflat în timpul liber, i-a cerut unui derbedeu să nu urineze pe stradă. Deci conflictul nu a avut nicio legătură cu atribuţiile sale de serviciu, derbedeul nu şi-a premeditat fapta, nu a urmărit să se răzbune pe judecător pentru ceva legat de activitatea sa profesională, ci pur şi simplu a fost vorba de un conflict verbal pe stradă. Acesta este şi motivul pentru care nu a fost cercetat pentru infracţiunea de ultraj judiciar. De asemenea nu trebuie pierdut din vedere nici faptul că judecătorul nu a fost agresat fizic, nu i-a fost incendiată maşina, ci doar a fost ameninţat verbal. Întrebarea firească este dacă în locul judecătorului era un poliţist, acel derbedeu mai era arestat şi condamnat la închisoare cu executare? Din păcate, răspunsul îl ştim foarte bine noi poliţiştii. Realitatea de zi cu zi dovedeşte că poliţiştii sunt ameninţaţi cu moartea aproape zilnic şi în asemenea cazuri procurorii nici măcar nu vor să audă despre un dosar penal. Aţi auzit de vreo condamnare a unui individ ce a ameninţat un poliţist? Atenţie, nu iau în vreun fel apărarea derbedeului ce a ameninţat judecătorul. A primit ce merita, ba chiar consider că putea fi mai mare condamnarea. Dar nu despre asta discutăm aici. În schimb, comparând cele două cazuri, nu putem să nu ne punem întrebarea unde este acel principiu al egalităţii în faţa legii? Dacă un recidivist ar fi incendiat maşina unui magistrat, oare la fel nu prezenta niciun pericol social? În concluzie, printr-o comparaţie simplă am putea presupune că magistraţii sunt acei cetăţeni, ai căror agresori verbali vor înfunda temniţa pentru ani de zile, în timp ce politiştii sunt o rasă inferioară, ai căror agresori chiar şi dacă le dau foc la maşini nu vor fi nici prezentaţi în faţa instanţei pentru a fi arestaţi, pentru că NU PREZINTĂ PERICOL SOCIAL, dacă activităţile lor infracţionale vizează doar poliţiştii. Oare nu este şi această practică judiciară o modalitate prin care este încurajat ultrajul asupra poliţiştilor?