Jump to content
POLITISTI.ro

Search the Community

Showing results for tags 'funcţionare'.

  • Search By Tags

    Type tags separated by commas.
  • Search By Author

Content Type


Forums

  • Public Forums
    • General discussions
    • Ask a cop
    • Citizens against Crime
    • Off-Duty
  • Professional Forums
    • Discussions on Professional Issues
    • Law Enforcement Legislation
    • Duty Gear
    • Private Area for Romanian Policemen
    • International Police Area
  • Administrative Forums
    • Technical Support
    • Suggestions and Complaints

Categories

  • Professional
  • Off Duty
  • Police equipment

Categories

  • Capitolul I - Dispoziţii generale
  • Capitolul II Cariera Poliţistului
  • Capitolul IV - Modificarea raporturilor de serviciu
  • Capitolul III - Drepturi, Obligaţii, Interdicţii
  • Capitolul V - Recompense şi sancţiuni
  • Capitolul VII - Dispoziţii tranzitorii şi finale

Categories

  • General aspects
  • Information
  • On-site research
    • The first police officers and others present at the scene
    • Research and investigation teams. Duties
  • Traces
    • Traces left / created by the human body
    • Traces created by objects / tools or found on them
  • Expertise
  • Video and audio recordings
  • Special methods of surveillance or investigation
  • Finding the flagrant crime
  • Information analysis
  • Hearing persons
  • Identification of people and objects
  • Reconstitution
  • The search
  • Economic-financial crimes
  • Crime with mode of operation

Find results in...

Find results that contain...


Date Created

  • Start

    End


Last Updated

  • Start

    End


Filter by number of...

Found 5 results

  1. Acest website este administrat şi susţinut de o entitate nonprofit - Asociaţia Independentă a Poliţiştilor - organizaţie neguvernamentală, apolitică şi independentă, înfiinţată în temeiul OG nr. 26/2000. Cei care au bunăvoinţă şi doresc, pot direcţiona până la 3,5% din impozitul pe care îl dau statului către această asociaţie. În acest mod se impune statului cum să fie cheltuită o parte din impozit, iar asta nu vă costă nimic. Suma respectivă oricum este virată către stat şi în situaţia în care nu se optează pentru direcţionarea acesteia prin simpla completare a unui formular. Eventualele sumele primite din această direcţionare de până la 3,5% sunt utilizate exclusiv pentru acoperirea cheltuielilor de funcţionare ale site-ului www.politisti.ro Atenţie! Redirecţionarea de până la 3,5% din impozit este o opţiune şi nu o obligaţie. Nimeni nu vă poate obliga să faceţi acest lucru. Prin acest mecanism un cetăţean poate decide modul în care sunt cheltuiţi cei 3,5% din impozitul datorat statului pe venit, direcţionând această sumă către o organizaţie nonprofit şi neguvernamentală. Practic cetăţeanul impune statului modul în care doreşte să fie cheltuită o parte din impozitul său. Aceşti bani provin din impozitul pe venitul anual datorat – iar ei fac parte din bugetul de stat. Dacă nu direcţionaţi aceşti 3,5% din impozit, suma nu va rămâne la dvs., statul român încasează oricum aceşti bani. Această sumă nu reprezintă o sponsorizare sau o donaţie, ci este în esenţă o parte a bugetului de stat care este direcţionată de către fiecare cetăţean în parte către sectorul neguvernamental. Dacă v-aţi hotărât şi doriţi să redirecţionaţi până la 3,5% către Asociaţia Independentă a Poliţiştilor pentru a ajuta la acoperirea cheltuielilor de funcţionare ale acestui website - www.politisti.ro, trebuie doar să completaţi un formular, pe care să-l trimiteţi ori să-l depuneţi la Administraţia Financiară - Arondarea localităţilor pe unităţile teritoriale ANAF Formularul se completează şi se depune de către persoanele fizice care realizează următoarele venituri din România: - venituri din salarii şi asimilate salariilor; - venituri din pensii; - venituri din activităţi independente / activităţi agricole, impuse pe bază de normă de venit; - venituri din activităţi independente realizate în baza contractelor de activitate sportivă, pentru care impozitul se reţine la sursă; - venituri din drepturi de proprietate intelectuală, altele decât cele pentru care venitul net se determină în sistem real; - venituri din cedarea folosinţei bunurilor, pentru care venitul net se determină pe baza cotelor forfetare de cheltuieli sau pe baza normelor de venit. Persoanele interesate trebuie să descărce, să completeze formularul 230 şi să-l tipărească în două exemplare: Formular 230 2021.pdf Citiţi cu atenţie instrucţiunile de completare! Anul la care se face referire în declaraţie este anul trecut 2020, Rubrica corespunzătoare aflată imediat sub titlu este deja completată În continuare trebuie să completaţi datele voastre de identificare de la rubrica I. "DATE DE IDENTIFICARE A CONTRIBUABILULUI". În rubrica II. "Destinaţia sumei reprezentând până la 3,5 % din impozitul anual pentru susţinerea entităţilor nonprofit" trebuie bifată opţiunea ”Susţinerea unei entităţi nonprofit” iar datele de identificare ale asociaţiei sunt deja completate: Denumire entitate nonprofit Asociaţia Independentă a Poliţiştilor Cont bancar (IBAN) RO62BTRLRONCRT0P17943901 Cod de identificare fiscală a entităţii nonprofit 29872296 Nu vă faceţi probleme dacă nu cunoaşteţi suma corespunzatoare a 3,5% din impozit. Va fi calculată de către organele fiscale şi puteţi lăsa căsuţa necompletată. Formularul se depune direct la registratura organului fiscal sau la oficiul poştal şi se expediază pe adresa Administratiei Financiare de care apartineţi, prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire. Data depunerii formularului este data înregistrării acestuia la organul fiscal sau data depunerii la poştă, după caz. Puteţi opta pentru acestă redirecţionare până în data de 25 mai 2021. Dacă sunt nelămuriri sau aveţi întrebări legate de acest subiect al redirecţionării celor 3,5%, vă rog să postaţi în topicul din secţiunea Observaţii şi sugestii: Direcţionare 3.5% către forum. Mulţumim anticipat pentru susţinere!
  2. După cum vă spuneam cu ceva vreme în urmă, acum pot anunța că oficial a luat naștere: Asociaţia Independentă a Poliţiştilor Este o organizaţie neguvernamentală, non-profit, apolitică şi independentă, înfiinţată în temeiul OG nr. 26/2000, al cărei scop este: promovarea respectului fată de lege stimularea legaturilor de prietenie, intrajutorare si respect reciproc creşterea prestigiului si a imaginii poliţiştilor români dezvoltarea schimbului de experienţă profesională promovarea si facilitarea întâlnirilor politistilor şi familiilor acestora Cei care doriți, puteți direcționa 2% din impozitul pe care îl datorați statului către această asociație. Vă pot asigura că în anul 2013, sumele primite din 2% vor fi utilizate pentru acoperirea cheltuielilor de functionare ale site-ului www.politisti.ro Atenție! Aceasta este o optiune si nu o obligatie. Nici o autoritate a statului, nici o organizație sau angajatorul dvs, nu vă pot obliga să faceți acest lucru. Prin acest mecanism un cetatean poate decide modul in care sunt cheltuiti 2% din impozitul datorat pe venit, directionand aceasta suma catre o organizatie neguvernamentala, practic cetateanul spune statului modul in care vrea sa fie cheltuita o parte din impozitul sau. Acești bani provin din impozitul pe venit anual datorat – ei fac parte din bugetul de stat. Dacă nu direcționați acești 2%, procentul nu va rămâne la voi, statul ia oricum acești bani. Această sumă nu reprezintă o sponsorizare sau o donație, ci este în esență o parte a bugetului de stat care este direcționată de către fiecare cetațean în parte către sectorul neguvernamental. Dacă v-ați hotărât să direcționați cei 2% către Asociaţia Independentă a Poliţiştilor pentru a ajuta la acoperirea cheltuielilor de functionare ale site-ului www.politisti.ro, trebuie să completați formularul 230 (valabil pentru cei ale căror venituri privin exclusiv din salariu). Acesta este formularul: dec_230_2012.pdf După ce îl dați jos și îl printați, trebuie să completați datele voastre de identificare de la rubrica I. "DATE DE IDENTIFICARE A CONTRIBUABILULUI". Datele de identificare ale asociației sunt: Denumire entitate nonprofit Asociaţia Independentă a Poliţiştilor Cont bancar (IBAN) RO58BPOS17408396961RON02 Cod de identificare fiscală a entității nonprofit 29872296 și trebuie completate in rubrica III. "DESTINAȚIA SUMEI REPREZENTÂND PÂNĂ LA 2% DIN IMPOZITUL ANUAL, POTRIVIT ART.57 ALIN.(4) DIN LEGEA NR.571/2003" la pct.2. Susținerea unei entități nonprofit Formularul completat se depune direct la registratura organului fiscal sau se pune în plic și se expediază pe adresa Administratiei Financiare de care apartineți, prin scrisoare recomandată O puteți face până în data de 25 mai 2012. Dacă sunt nelămuriri sau aveți întrebări legate de acest subiect al direcționării celor 2%, vă rog să o faceți în acest topic. De asmenea aș avea rugămintea să ne anunțați și aici dacă ați trimis formularul 230 pentru ca cei 2% să fie direcționați către Polițiști.ro Vă mulțumim anticipat pentru susținere!
  3. HOTĂRÂREA NR. 1344/2007 (Publicat in Monitorul Oficial, Partea I nr. 768 din 13/11/2007) privind normele de organizare şi funcţionare a comisiilor de disciplină CAPITOLUL I Dispoziţii generale Art. 1. - Prezenta hotărâre reglementează normele privind modul de constituire, organizare, funcţionare, componenţa, atribuţiile, modul de sesizare şi procedura de lucru ale comisiilor de disciplină. Art. 2. - Comisiile de disciplină sunt structuri deliberative, fără personalitate juridică, independente în exercitarea atribuţiilor ce le revin, care au competenţa de a analiza faptele funcţionarilor publici sesizate ca abateri disciplinare şi de a propune modul de soluţionare, prin individualizarea sancţiunii disciplinare aplicabile sau clasarea sesizării, după caz. CAPITOLUL II Norme privind constituirea, organizarea şi funcţionarea comisiilor de disciplină SECŢIUNEA 1 Norme generale privind constituirea şi componenţa comisiilor de disciplină Art. 3. - În cadrul fiecărei autorităţi şi instituţii publice se constituie, prin act administrativ al conducătorului autorităţii sau instituţiei publice, o comisie de disciplină. Art. 4. - (1) Comisia de disciplină are în componenţă 3 membri titulari, funcţionari publici definitivi numiţi în funcţia publică pe perioadă nedeterminată. Doi membri sunt desemnaţi de conducătorul autorităţii sau instituţiei publice, iar al treilea membru este desemnat, după caz, de organizaţia sau organizaţiile sindicale reprezentative ori de majoritatea funcţionarilor publici din cadrul autorităţii sau instituţiei publice pentru care este organizată comisia de disciplină, în cazul în care sindicatul nu este reprezentativ sau funcţionarii publici nu sunt organizaţi în sindicat. Alegerea reprezentanţilor funcţionarilor publici se face prin vot secret. (2) Pentru fiecare membru titular al comisiei de disciplină se desemnează, în condiţiile prevăzute la alin. (1), câte un membru supleant. Membrul supleant îşi desfăşoară activitatea în absenţa membrului titular corespunzător din comisia de disciplină, în cazul suspendării mandatului membrului titular corespunzător, respectiv în cazul în care mandatul acestuia a încetat înainte de termen, în condiţiile prezentei hotărâri. (3) Membrii titulari şi membrii supleanţi ai comisiei de disciplină se numesc pe o perioadă de 3 ani, cu posibilitatea reînnoirii mandatului. (4) Preşedintele comisiei de disciplină se alege prin votul secret al membrilor titulari, dintre aceştia. În situaţia în care nu se poate întruni majoritatea, va fi ales preşedinte membrul care are cea mai mare vechime în specialitate juridică sau, în cazul în care acesta nu există, membrul care are cea mai mare vechime în funcţia publică. (5) Comisia de disciplină are un secretar titular şi un secretar supleant, numiţi de conducătorul autorităţii sau instituţiei publice pe o perioadă de 3 ani, cu posibilitatea reînnoirii mandatului. Secretarul titular al comisiei de disciplină şi secretarul supleant nu sunt membri ai comisiei de disciplină. SECŢIUNEA a 2-a Norme speciale privind constituirea şi componenţa comisiilor de disciplină Art. 5. - (1) Prin excepţie de la prevederile art. 3, comisia de disciplină poate fi constituită pentru mai multe autorităţi sau instituţii publice, în cazul în care în cadrul uneia dintre acestea îşi desfăşoară activitatea mai puţin de 10 funcţionari publici. (2) Constituirea comisiilor de disciplină potrivit alin. (1) se face cu respectarea principiului vecinătăţii teritoriale, pentru autorităţile administraţiei publice locale, respectiv principiului subordonării ierarhice, pentru instituţiile publice aflate în subordinea sau sub autoritatea unei autorităţi ori instituţii publice centrale sau locale. (3) În situaţia prevăzută la alin. (1), comisia de disciplină se constituie prin act administrativ comun al conducătorilor autorităţilor sau instituţiilor publice, cu aplicarea corespunzătoare a prevederilor art. 4. (4) În actul administrativ de constituire a comisiei de disciplină se stabileşte şi locul de desfăşurare a activităţii acesteia. Art. 6. - (1) Prin excepţie de la prevederile art. 3, se constituie la nivel judeţean, respectiv la nivelul municipiului Bucureşti, câte o comisie de disciplină pentru analizarea şi propunerea modului de soluţionare a sesizării privitoare la faptele secretarilor unităţilor administrativ-teritoriale sesizate ca abateri disciplinare. (2) Comisia prevăzută la alin. (1) se constituie prin ordin al prefectului şi are următoarea componenţă: a) subprefectul care are atribuţii în domeniul verificării legalităţii; b) secretarul judeţului, respectiv secretarul municipiului Bucureşti; c) un membru desemnat de majoritatea secretarilor unităţilor administrativ-teritoriale din judeţul respectiv. (3) Membrii supleanţi pentru comisia constituită potrivit prevederilor alin. (2) sunt: a) secretarul unităţii administrativ-teritoriale reşedinţă de judeţ, respectiv secretarul unui sector al municipiului Bucureşti; b) un reprezentant al instituţiei prefectului din judeţul respectiv; c) un membru desemnat de majoritatea secretarilor unităţilor administrativ-teritoriale din judeţul respectiv. (4) Prin excepţie de la prevederile art. 4 alin. (4), preşedintele comisiei de disciplină se desemnează prin actul administrativ prevăzut la alin. (2). (5) Prevederile art. 4 alin. (2), (3) şi (5) se aplică în mod corespunzător. (6) Comisia prevăzută la alin. (1) îşi desfăşoară activitatea la sediul instituţiei prefectului din judeţ, respectiv din municipiul Bucureşti. Art. 7. - (1) Prin excepţie de la prevederile art. 3 şi 6, se constituie la nivel naţional o comisie de disciplină pentru analizarea şi propunerea modului de soluţionare a sesizării privitoare la faptele secretarilor judeţelor şi ale secretarului municipiului Bucureşti. (2) Comisia prevăzută la alin. (1) se constituie prin ordin al preşedintelui Agenţiei Naţionale a Funcţionarilor Publici şi are următoarea componenţă: a) un funcţionar public din cadrul Ministerului Internelor şi Reformei Administrative; b) un funcţionar public din cadrul Agenţiei Naţionale a Funcţionarilor Publici, denumită în continuare Agenţia; c) un secretar al judeţului, desemnat de majoritatea secretarilor judeţelor şi de secretarul municipiului Bucureşti. (3) Comisia de disciplină prevăzută la alin. (1) are un secretar titular şi un secretar supleant, numiţi prin actul administrativ prevăzut la alin. (2), la propunerea majorităţii funcţionarilor publici pentru care este constituită comisia de disciplină, pe o perioadă de 3 ani, cu posibilitatea reînnoirii mandatului. Secretarul titular al comisiei de disciplină şi secretarul supleant nu sunt membri ai comisiei de disciplină. (4) Prevederile art. 4 alin. (2)-(4) se aplică în mod corespunzător. (5) Comisia prevăzută la alin. (1) îşi desfăşoară activitatea la sediul Agenţiei. Art. 8. - (1) Prin excepţie de la prevederile art. 3, se constituie la nivel naţional o comisie de disciplină pentru analizarea şi propunerea modului de soluţionare a sesizării privitoare la faptele înalţilor funcţionari publici, denumită în continuare comisia de disciplină pentru înalţii funcţionari publici. (2) Comisia de disciplină pentru înalţii funcţionari publici este compusă din 5 înalţi funcţionari publici, numiţi prin decizie a primului-ministru, la propunerea ministrului internelor şi reformei administrative. Cel puţin unul dintre membrii comisiei are studii superioare juridice. (3) Prevederile art. 4 alin. (2)-(4) se aplică în mod corespunzător. (4) Secretariatul comisiei de disciplină pentru înalţii funcţionari publici este asigurat de Agenţie. Secretarul titular şi secretarul supleant se desemnează prin ordin al preşedintelui Agenţiei. (5) Comisia de disciplină pentru înalţii funcţionari publici îşi desfăşoară activitatea la sediul Agenţiei. SECŢIUNEA a 3-a Competenţele comisiilor de disciplină Art. 9. - (1) Comisia de disciplină competentă să desfăşoare procedura disciplinară este cea constituită pentru autoritatea sau instituţia publică în cadrul căreia este numit funcţionarul public a cărui faptă a fost sesizată ca abatere disciplinară la data săvârşirii faptei sesizate. (2) Comisia de disciplină înaintează raportul de propunere a sancţiunii disciplinare aplicabile sau, după caz, raportul de clasare a sesizării persoanei care are competenţa legală de aplicare a sancţiunii disciplinare la momentul înaintării acestui raport. Art. 10. - (1) Comisia de disciplină competentă să desfăşoare procedura disciplinară este cea constituită în cadrul autorităţii sau instituţiei publice ierarhic superioare, pentru analizarea şi propunerea modului de soluţionare a sesizării privitoare la faptele următorilor funcţionari publici: a) conducători ai autorităţilor sau instituţiilor publice aflate în subordinea ori sub autoritatea acesteia; b) conducători ai serviciilor publice deconcentrate ale ministerelor şi ale celorlalte organe de specialitate ale administraţiei publice centrale din unităţile administrativ-teritoriale; c) conducători ai serviciilor publice înfiinţate în subordinea sau sub autoritatea autorităţilor administraţiei publice locale. (2) Comisia de disciplină competentă să desfăşoare procedura disciplinară este cea constituită: a) potrivit art. 6, pentru analizarea şi propunerea modului de soluţionare a sesizării privitoare la faptele secretarilor unităţilor administrativ-teritoriale sesizate ca abateri disciplinare; b) potrivit art. 7, pentru analizarea şi propunerea modului de soluţionare a sesizării privitoare la faptele secretarilor judeţelor şi ale secretarului municipiului Bucureşti; c) potrivit art. 8, pentru analizarea şi propunerea modului de soluţionare a sesizării privitoare la faptele înalţilor funcţionari publici. SECŢIUNEA a 4-a Condiţii de desemnare şi mandatul membrilor comisiilor de disciplină Art. 11. - (1) Poate fi desemnat membru în comisia de disciplină funcţionarul public care îndeplineşte următoarele condiţii: a) are o bună reputaţie profesională şi o conduită corespunzătoare în exercitarea funcţiei publice; b) are studii superioare; c) este funcţionar public definitiv, numit pe perioadă nedeterminată; d) nu se află în cazurile de incompatibilitate prevăzute la alin. (4). (2) Cel puţin unul dintre membrii comisiei de disciplină are studii juridice sau administrative. (3) Prin excepţie de la prevederile alin. (2), în situaţia în care nu există cel puţin un funcţionar public care are studii juridice sau administrative, în comisia de disciplină poate fi desemnat membru unul dintre funcţionarii publici încadraţi pe funcţii publice din clasele I sau, după caz, a II-a. (4) Nu poate fi desemnat ca membru în comisia de disciplină funcţionarul public care se află în următoarele cazuri de incompatibilitate: a) este soţ, rudă sau afin, până la gradul al patrulea inclusiv, cu persoanele care au competenţa legală de a numi membrii în comisia de disciplină, cu persoanele care au competenţa legală de a aplica sancţiunea disciplinară sau cu ceilalţi funcţionari publici desemnaţi membri în comisie; b) a fost sancţionat disciplinar, iar sancţiunea disciplinară aplicată nu a fost radiată, conform legii. (5) Condiţia prevăzută la alin. (1) lit. b) nu este obligatorie în cazul membrilor comisiilor de disciplină constituite potrivit art. 5. Art. 12. - (1) Membrii comisiei de disciplină îşi exercită mandatul de la data emiterii actului administrativ de constituire a comisiei de disciplină până la data expirării duratei acestuia sau înainte de termen, în condiţiile prezentei hotărâri. (2) Cu 30 de zile înainte de data expirării duratei mandatului membrilor comisiei de disciplină, autorităţile şi instituţiile publice au obligaţia iniţierii procedurilor de constituire a comisiei de disciplină al cărei mandat urmează a intra în vigoare, în condiţiile prezentei hotărâri. Art. 13. - (1) Mandatul de membru al comisiei de disciplină se suspendă în cazul în care: a) soţul, ruda sau afinul său, până la gradul al patrulea inclusiv, exercită cu caracter temporar funcţia care implică competenţa legală de a numi reprezentanţi în comisia de disciplină ori de a aplica sancţiunea disciplinară, pentru perioada numirii temporare în cadrul autorităţii sau instituţiei publice în care îşi desfăşoară activitatea funcţionarul public care are calitatea de membru în comisia de disciplină, pentru cercetarea administrativă în cauză; b) este în concediu de odihnă, medical sau alt concediu, este delegat ori detaşat în cadrul altei autorităţi sau instituţii publice ori este suspendat din funcţia publică, pentru perioada concediului, delegării, detaşării sau suspendării raportului de serviciu, dar nu mai mult de 6 luni consecutive; c) comisia de disciplină a primit o sesizare din partea sau cu privire la un funcţionar public cu care membrul comisiei de disciplină este soţ, rudă sau afin, până la gradul al patrulea inclusiv, pentru cercetarea administrativă în cauză; d) s-a pronunţat în orice mod cu privire la fapta sesizată ca abatere disciplinară anterior propunerii comisiei de disciplină pentru soluţionarea cauzei, pentru cercetarea administrativă în cauză; e) comisia de disciplină a primit o sesizare îndreptată împotriva sa, pentru cercetarea administrativă în cauză; f) se află în una dintre situaţiile de conflict de interese prevăzute la art. 14, pentru cercetarea administrativă în cauză; g) solicită motivat suspendarea sa pentru o perioadă de cel mult 60 de zile consecutive, pentru perioada solicitată. (2) În caz de suspendare a mandatului unui membru al comisiei de disciplină, şedinţele se desfăşoară cu participarea membrului supleant corespunzător. (3) Membrul comisiei de disciplină care se află în una dintre situaţiile prevăzute la alin. (1) lit. a)-f) are obligaţia de a solicita suspendarea mandatului de îndată ce ia cunoştinţă de existenţa vreuneia dintre acestei situaţii. Suspendarea mandatului membrului comisiei de disciplină poate fi solicitată de orice persoană care sesizează existenţa uneia dintre situaţiile prevăzute la alin. (1) lit. a)-f). (4) Cererea de suspendare se face în scris, cu menţionarea perioadei pentru care se solicită suspendarea, şi se înaintează comisiei de disciplină, împreună cu probele doveditoare ale susţinerilor care fac obiectul cererii. (5) Preşedintele comisiei de disciplină are obligaţia de a convoca ceilalţi membri ai comisiei de disciplină pentru întocmirea unui raport. Raportul comisiei de disciplină se întocmeşte în lipsa membrului care face obiectul cererii de suspendare, cu menţionarea expresă a perioadei pentru care se suspendă mandatul membrului comisiei de disciplină, şi se comunică: a) persoanei prin al cărei act administrativ s-a constituit comisia de disciplină; b) membrului comisiei de disciplină care a făcut obiectul cererii de suspendare; c) persoanei care a solicitat suspendarea, dacă este alta decât cea prevăzută la lit. b); d) membrului supleant, în cazul în care acesta va face parte din comisia de disciplină pe durata suspendării titularului. (6) În situaţia în care mandatul membrului care are calitatea de preşedinte al comisiei de disciplină se suspendă, pentru perioada suspendării mandatului titularului, preşedintele comisiei de disciplină se alege prin vot secret, dintre membrii acesteia. Prevederile art. 4 alin. (4) se aplică în mod corespunzător. Art. 14. - (1) Membrii şi secretarul comisiei de disciplină se află în conflict de interese dacă se află în una dintre următoarele situaţii: a) au relaţii cu caracter patrimonial cu funcţionarul public a cărui faptă sesizată ca abatere disciplinară este cercetată; b) interesele patrimoniale personale, ale soţului, soţiei sau rudelor de gradul I pot influenţa deciziile pe care trebuie să le ia în exercitarea atribuţiilor corespunzătoare care îi revin potrivit prezentei hotărâri; c) se află în raporturi ierarhice directe cu funcţionarul public a cărui faptă sesizată ca abatere disciplinară este cercetată; d) se află în relaţii de prietenie sau duşmănie cu funcţionarul public a cărui faptă este sesizată ca abatere disciplinară; e) ori de câte ori consideră că integritatea, obiectivitatea şi imparţialitatea procedurii disciplinare pot fi afectate. (2) Prevederile art. 13 alin. (2)-(6) se aplică în mod corespunzător. (3) La prima şedinţă a comisiei de disciplină pentru analizarea oricărei sesizări adresate acesteia, membrii şi secretarul comisiei de disciplină au obligaţia de a depune o declaraţie pe propria răspundere că nu se află în niciunul dintre cazurile prevăzute la alin. (1). (4) În situaţia în care conflictul de interese intervine pe parcursul procedurii disciplinare, membrii şi secretarul comisiei au obligaţia de a actualiza declaraţia prevăzută la alin. (3) şi de a solicita suspendarea mandatului în condiţiile prevăzute la art. 13 alin. (1) lit. f). (5) Declaraţiile se păstrează de către secretarul comisiei. Încălcarea dispoziţiilor alin. (3) şi (4) constituie abatere disciplinară. Art. 15. - (1) Mandatul de membru al comisiei de disciplină încetează: a) la data expirării perioadei pentru care a fost desemnat în comisia de disciplină; b) la data transferului în cadrul unei alte autorităţi sau instituţii publice; c) la data mutării în cadrul unei structuri fără personalitate juridică a autorităţii sau instituţiei publice; d) la data la care a intervenit o situaţie de incompatibilitate prevăzută la art. 11 alin. (4); e) atunci când se află în concediu medical sau alt concediu, este delegat ori detaşat în cadrul altei autorităţi sau instituţii publice ori este suspendat din funcţia publică pe o perioadă mai mare de 6 luni consecutive; f) la data încetării raportului de serviciu; g) la data solicitată de funcţionarul public, prin cerere scrisă motivată, cu privire la renunţarea la calitatea de membru în comisia de disciplină. (2) În caz de încetare a mandatului unui membru al comisiei de disciplină, se numeşte ca membru titular membrul supleant corespunzător şi se demarează procedura pentru desemnarea unui alt membru supleant. (3) Membrul comisiei de disciplină care se află în una dintre situaţiile prevăzute la alin. (1) lit. b)-e) are obligaţia de a aduce la cunoştinţa comisiei de disciplină, prin cerere formulată în scris, existenţa cauzei de încetare a mandatului. (4) Încetarea mandatului membrului comisiei de disciplină poate fi solicitată de orice persoană care sesizează existenţa situaţiei prevăzute la alin. (1) lit. d). Cererea de încetare se face în scris şi se înaintează comisiei de disciplină, împreună cu orice probe doveditoare ale susţinerilor care fac obiectul cererii. (5) Preşedintele comisiei de disciplină convoacă ceilalţi membri ai comisiei de disciplină pentru întocmirea unui raport. Raportul comisiei de disciplină se întocmeşte în lipsa membrului care face obiectul cererii de încetare a mandatului de membru al comisiei de disciplină şi se comunică: a) persoanei prin al cărei act administrativ s-a constituit comisia de disciplină; b) membrului comisiei de disciplină care a făcut obiectul cererii de încetare; c) persoanei care a solicitat încetarea mandatului de membru al comisiei de disciplină, dacă este alta decât cea prevăzută la lit. b); d) membrului supleant, în cazul în care a fost numit în comisia de disciplină ca titular. Art. 16. - (1) Secretarul titular şi supleantul acestuia au, de regulă, studii superioare juridice sau administrative. (2) Secretarului titular şi secretarului supleant li se aplică în mod corespunzător prevederile art. 11-15. Art. 17. - (1) Pentru activitatea desfăşurată în cadrul comisiei de disciplină, membrii, secretarul acesteia, precum şi persoanele desemnate să efectueze cercetarea administrativă în condiţiile prevăzute la art. 31 au dreptul la o indemnizaţie lunară de 15%, care se aplică la salariul de bază al fiecăruia şi se acordă în lunile în care comisia de disciplină îşi desfăşoară activitatea, respectiv în lunile în care persoanele din cadrul corpului de control au efectuat cercetarea administrativă. Sporul lunar se acordă de autoritatea sau instituţia publică în cadrul căreia îşi desfăşoară activitatea persoanele menţionate, pe baza certificării de către preşedintele comisiei a desfăşurării activităţii comisiei pe luna respectivă. (2) Pentru participarea la lucrările comisiei de disciplină pentru înalţii funcţionari publici, membrii şi persoanele care asigură secretariatul tehnic au dreptul la o indemnizaţie reprezentând 10% din salariul de bază prevăzut de lege pentru funcţia publică de secretar general din cadrul ministerelor. (3) Indemnizaţiile prevăzute la alin. (2) se plătesc de Agenţie pe baza proceselor-verbale încheiate ca urmare a activităţii comisiei de disciplină pentru înalţii funcţionari publici. (4) Membrii, secretarul comisiilor de disciplină care îşi desfăşoară activitatea în alte localităţi decât cea de domiciliu, precum şi persoanele desemnate să efectueze cercetarea administrativă în condiţiile prevăzute la art. 31 beneficiază de decontarea cheltuielilor de transport, cazare şi diurnă în condiţiile stabilite pentru salariaţii instituţiilor publice. (5) Decontarea cheltuielilor de transport, cazare şi diurnă în condiţiile prevăzute la alin. (4) se asigură de autorităţile sau instituţiile publice unde îşi desfăşoară activitatea membrii comisiilor de disciplină. Art. 18. - Orice persoană care constată desemnarea unui membru al comisiei de disciplină sau al secretarului acesteia fără respectarea procedurii prevăzute în prezenta hotărâre se poate adresa instanţei de contencios administrativ competente, în condiţiile prevăzute de lege. SECŢIUNEA a 5-a Activitatea şi atribuţiile comisiei de disciplină Art. 19. - (1) Activitatea comisiei de disciplină are la bază următoarele principii: a) prezumţia de nevinovăţie, conform căruia funcţionarul public este considerat nevinovat pentru fapta sesizată ca abatere disciplinară comisiei de disciplină atât timp cât vinovăţia sa nu a fost dovedită; b) garantarea dreptului la apărare, conform căruia funcţionarul public are dreptul de a fi audiat, de a prezenta dovezi în apărarea sa şi de a fi asistat sau reprezentat pe parcursul procedurii de cercetare administrativă; c) contradictorialitatea, conform căruia comisia de disciplină are obligaţia de a asigura persoanelor aflate pe poziţii divergente posibilitatea de a se exprima cu privire la orice act sau fapt care are legătură cu abaterea disciplinară pentru care a fost sesizată comisia de disciplină; d) proporţionalitatea, conform căruia trebuie respectat un raport corect între gravitatea abaterii disciplinare, circumstanţele săvârşirii acesteia şi sancţiunea disciplinară propusă să fie aplicată; e) legalitatea sancţiunii, conform căruia comisia de disciplină nu poate propune decât sancţiunile disciplinare prevăzute de lege; f) unicitatea sancţiunii, conform căruia pentru o abatere disciplinară nu se poate aplica decât o singură sancţiune disciplinară; g) celeritatea procedurii, conform căruia comisia de disciplină are obligaţia de a proceda fără întârziere la soluţionarea cauzei, cu respectarea drepturilor persoanelor implicate şi a procedurilor prevăzute de lege şi de prezenta hotărâre; h) obligativitatea opiniei, conform căruia fiecare membru al comisiei de disciplină are obligaţia de a se pronunţa pentru fiecare sesizare aflată pe rolul comisiei de disciplină. (2) Comisia de disciplină îşi desfăşoară activitatea numai în baza unei sesizări, în limitele şi raportat la obiectul acesteia. (3) Competenţele comisiei de disciplină se realizează prin exercitarea de către membrii comisiilor a atribuţiilor care le revin, cu respectarea principiilor independenţei, stabilităţii în cadrul comisiei, integrităţii, obiectivităţii şi imparţialităţii în analizarea faptelor şi luarea deciziilor. (4) Refuzul unui membru al comisiei de disciplină de a-şi exprima opinia sau abţinerea de la vot pe parcursul cercetării administrative constituie abatere disciplinară şi se sancţionează conform legii. Art. 20. - (1) În desfăşurarea activităţii şi îndeplinirea atribuţiilor, membrii şi secretarul comisiei de disciplină au următoarele obligaţii: a) să asigure prin activitatea desfăşurată respectarea legislaţiei în vigoare, precum şi aplicarea principiilor prevăzute la art. 19 alin. (1) în derularea procedurii de cercetare administrativă; b) să aducă la cunoştinţa preşedintelui comisiei de disciplină orice ingerinţă în activitatea lor din partea unor persoane fizice sau juridice ori a unui grup de interese care ar putea să le afecteze independenţa sau imparţialitatea ori ar putea crea suspiciuni cu privire la acestea; c) să participe la şedinţele de lucru, stabilite potrivit procedurii de cercetare administrativă; d) să respecte confidenţialitatea deliberărilor şi a datelor cu caracter personal, în condiţiile legii; e) să nu îşi exprime public opinia cu privire la procedurile aflate în derulare; f) să evite orice contact privat cu persoana care a formulat sesizarea şi funcţionarul public a cărui faptă a fost sesizată pe durata procedurii de cercetare administrativă; g) să respecte regimul incompatibilităţilor şi al conflictului de interese şi să aplice prevederile legale privind modalităţile de evitare a conflictului de interese. (2) Membrii comisiei de disciplină pot absenta de la şedinţele de lucru stabilite potrivit procedurii de cercetare administrativă din motive obiective, aduse la cunoştinţa preşedintelui comisiei de disciplină, în scris, cu cel puţin două zile înaintea şedinţei comisiei de disciplină, fiind înlocuiţi de membrii supleanţi corespunzători. În cazul în care în această situaţie se află preşedintele comisiei de disciplină, acesta va fi înlocuit de membrul supleant corespunzător. Preşedintele comisiei de disciplină pentru şedinţa respectivă se alege prin vot secret, dintre membrii acesteia. Art. 21. - Atribuţiile comisiei de disciplină sunt: a) administrative; b) funcţionale. Art. 22. - (1) Comisia de disciplină îndeplineşte următoarele atribuţii administrative: a) alege preşedintele comisiei de disciplină, în condiţiile prezentei hotărâri; b) primeşte sesizările şi toate documentele care îi sunt adresate, după ce au fost înregistrate de secretarul comisiei de disciplină; c) întocmeşte procese-verbale, în condiţiile prezentei hotărâri; d) întocmeşte rapoarte, în condiţiile prezentei hotărâri; e) întocmeşte orice alte înscrisuri în condiţiile prezentei hotărâri. (2) Comisia de disciplină se întruneşte în vederea alegerii preşedintelui în termen de cel mult 5 zile lucrătoare de la data numirii acesteia sau de la data suspendării ori încetării mandatului preşedintelui. Alegerea are loc prin vot secret. Este desemnat preşedinte al comisiei de disciplină membrul care cumulează cele mai multe voturi. Prevederile art. 4 alin. (4) se aplică în mod corespunzător. (3) Comisia de disciplină are obligaţia de a primi, prin secretarul acesteia, orice document care îi este destinat. Acesta se înregistrează în registrul de evidenţă al comisiei de disciplină. Art. 23. - (1) Comisia de disciplină îndeplineşte următoarele atribuţii funcţionale: a) efectuează procedura de cercetare administrativă a faptei sesizate ca abatere disciplinară; b) propune sancţiunea disciplinară aplicabilă sau, după caz, propune clasarea sesizării în condiţiile prezentei hotărâri, cu votul majorităţii membrilor comisiei; c) propune menţinerea sau anularea sancţiunii disciplinare prevăzute la art. 77 alin. (3) lit. a) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici, republicată, în cazul în care aceasta a fost contestată la conducătorul autorităţii sau instituţiei publice. (2) Contestaţia cu privire la sancţiunea disciplinară aplicată potrivit art. 77 alin. (3) lit. a) din Legea nr. 188/1999, republicată, se depune în termen de 5 zile lucrătoare de la data comunicării actului administrativ prin care aceasta a fost aplicată. (3) În situaţia prevăzută la alin. (2) conducătorul autorităţii sau instituţiei publice sesizează comisia de disciplină în termen de 5 zile lucrătoare de la data înregistrării contestaţiei. În acest caz, comisia de disciplină este competentă să verifice dacă sancţiunea disciplinară a fost aplicată cu respectarea prevederilor art. 78 alin. (3) din Legea nr. 188/1999, republicată. Art. 24. - Preşedintele comisiei de disciplină are următoarele atribuţii principale: a) stabileşte locul, data şi ora şedinţelor comisiei de disciplină; b) conduce şedinţele comisiei de disciplină; c) coordonează activitatea comisiei de disciplină şi a secretarului acesteia; d) reprezintă comisia de disciplină în faţa oricăror persoane fizice sau juridice. Art. 25. - Secretarul comisiei de disciplină are următoarele atribuţii principale: a) primeşte şi înregistrează documentele adresate comisiei de disciplină în registrul de evidenţă al comisiei de disciplină; b) convoacă membrii comisiei de disciplină, precum şi orice altă persoană, la solicitarea preşedintelui acesteia; c) redactează şi semnează toate documentele emise de comisia de disciplină, alături de membrii acesteia, şi ţine evidenţa acestor documente; d) primeşte şi transmite corespondenţa comisiei de disciplină; e) efectuează alte lucrări necesare desfăşurării activităţii comisiei de disciplină, din dispoziţia preşedintelui acesteia. Art. 26. - Comisia de disciplină pentru înalţii funcţionari publici elaborează Regulamentul de organizare şi funcţionare al comisiei de disciplină pentru înalţii funcţionari publici, cu avizul conform al Agenţiei. Regulamentul se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. CAPITOLUL III Procedura disciplinară SECŢIUNEA 1 Sesizarea comisiei de disciplină Art. 27. - (1) Comisia de disciplină poate fi sesizată de orice persoană care se consideră vătămată prin fapta unui funcţionar public. (2) Sesizarea se depune la registratura autorităţii sau instituţiei publice în cadrul căreia funcţionarul public îşi desfăşoară activitatea, respectiv la registratura autorităţii ori instituţiei publice la nivelul căreia este constituită comisia de disciplină competentă potrivit prezentei hotărâri. Sesizarea se transmite secretarului comisiei de disciplină în termen de maximum 3 zile lucrătoare. (3) Sesizarea se înregistrează de secretarul comisiei de disciplină şi se înaintează preşedintelui comisiei de disciplină în termen de maximum 3 zile lucrătoare de la data înregistrării. (4) Preşedintele comisiei de disciplină va fixa cu celeritate termenul primei şedinţe a comisiei de disciplină şi va dispune, prin adresă, convocarea membrilor. Art. 28. - (1) Sesizarea se formulează în scris şi trebuie să cuprindă următoarele elemente: a) numele, prenumele, domiciliul sau, după caz, locul de muncă şi funcţia deţinută de persoana care a formulat sesizarea ori denumirea şi sediul persoanei juridice, precum şi numele şi funcţia reprezentantului legal; b) numele şi prenumele funcţionarului public a cărui faptă este sesizată ca abatere disciplinară şi denumirea autorităţii sau a instituţiei publice în care îşi desfăşoară activitatea; c) descrierea faptei care constituie obiectul sesizării şi data săvârşirii acesteia; d) prezentarea dovezilor pe care se sprijină sesizarea; e) adresa de corespondenţă, dacă este alta decât cea prevăzută la lit. a); f) data; g) semnătura. (2) Sesizarea se depune în termen de maximum 1 an şi 6 luni de la data săvârşirii faptei sesizate ca abatere disciplinară şi trebuie însoţită, atunci când este posibil, de înscrisurile care o susţin. (3) În situaţia în care persoana care formulează sesizarea nu cunoaşte informaţiile prevăzute la alin. (1) lit. b), sesizarea poate să cuprindă alte elemente de identificare a funcţionarului public ale cărui fapte sunt sesizate ca abateri disciplinare. Art. 29. - (1) Prima şedinţă a comisiei de disciplină se desfăşoară pentru: a) verificarea respectării termenului de depunere a sesizării; b) identificarea obiectului sesizării şi stabilirea competenţei de soluţionare; c) verificarea elementelor constitutive ale sesizării. (2) Sesizarea se clasează, întocmindu-se în acest sens un raport, dacă: a) nu a fost depusă în termenul prevăzut la art. 28 alin. (2); b) nu conţine elementele constitutive prevăzute la art. 28 alin. (1) lit. a)-c) şi f)-g) sau funcţionarul public nu poate fi identificat pe baza elementelor furnizate în conformitate cu art. 28 alin. (3); c) priveşte acelaşi funcţionar public şi aceeaşi faptă săvârşită în aceleaşi circumstanţe pentru care s-a desfăşurat procedura de cercetare administrativă şi s-a propus aplicarea unei sancţiuni disciplinare sau clasarea sesizării. (3) În situaţia în care obiectul sesizării nu se circumscrie sferei legale de competenţă a comisiei de disciplină, aceasta transmite sesizarea comisiei de disciplină competente şi comunică persoanei care a formulat sesizarea declinarea competenţei. Comunicarea se face printr-o adresă semnată de preşedinte şi de ceilalţi membri ai comisiei de disciplină, precum şi de secretarul acesteia. (4) Dacă există mai multe sesizări cu acelaşi obiect, împotriva aceluiaşi funcţionar public, acestea se conexează. (5) Comisia de disciplină începe procedura de cercetare administrativă pentru sesizările care nu au fost clasate în condiţiile prevăzute la alin. (2). Preşedintele comisiei de disciplină stabileşte data şi locul desfăşurării următoarei şedinţe şi dispune convocarea membrilor, a funcţionarului public a cărui faptă a fost sesizată, precum şi a persoanei care a formulat sesizarea. SECŢIUNEA a 2-a Dispoziţii generale privind procedura cercetării administrative Art. 30. - (1) Procedura cercetării administrative este obligatorie pentru aplicarea sancţiunilor disciplinare prevăzute la art. 77 alin. (3) lit. b)-e) din Legea nr. 188/1999, republicată, precum şi în cazul în care sancţiunea disciplinară prevăzută la art. 77 alin. (3) lit. a) din acelaşi act normativ a fost contestată la conducătorul autorităţii sau instituţiei publice. (2) Procedura cercetării administrative constă în: a) audierea persoanei care a formulat sesizarea şi a funcţionarului public a cărui faptă a fost sesizată ca abatere disciplinară, a altor persoane care pot oferi informaţii cu privire la soluţionarea cazului sau a persoanelor desemnate să efectueze cercetarea disciplinară în condiţiile prevăzute la art. 31; b) administrarea probelor propuse de părţi, precum şi, dacă este cazul, a celor solicitate de comisia de disciplină; c) dezbaterea cazului. (3) Pe parcursul cercetării administrative, şedinţele comisiei de disciplină, respectiv şedinţele persoanelor desemnate să efectueze cercetarea administrativă în condiţiile prevăzute la art. 31 sunt publice numai la solicitarea sau cu acordul scris al funcţionarului public a cărui faptă a fost sesizată ca abatere disciplinară. (4) Persoana care a formulat sesizarea şi funcţionarul public a cărui faptă a fost sesizată pot participa la cercetarea administrativă personal sau pot fi asistate ori reprezentate de avocaţi, în condiţiile prevăzute de lege. Art. 31. - (1) Comisia de disciplină poate desemna 1 ori 2 membri sau, după caz, poate solicita compartimentului de control din autoritatea ori instituţia publică în cadrul căreia funcţionarul public a cărui faptă a fost sesizată ca abatere disciplinară îşi desfăşura activitatea la data săvârşirii faptei să efectueze cercetări administrative potrivit art. 30 alin. (2) lit. a) şi b) şi să prezinte un raport care să cuprindă rezultatele activităţii de cercetare, precum şi documentele care au stat la baza întocmirii raportului. (2) Solicitarea de efectuare a cercetării administrative se transmite compartimentului de control, potrivit alin. (1), după aprobarea de către conducătorul autorităţii sau instituţiei publice în cadrul căreia funcţionarul public a cărui faptă a fost sesizată ca abatere disciplinară îşi desfăşura activitatea la data săvârşirii faptei. (3) În cazul în care compartimentul de control se află în subordinea sau în coordonarea funcţionarului public a cărui faptă este sesizată ori nu există un compartiment cu atribuţii de control, efectuarea cercetării administrative poate fi delegată compartimentului de control din cadrul autorităţii sau instituţiei publice ierarhic superioare. Cercetarea abaterilor disciplinare ale funcţionarilor publici din cadrul aparatului de specialitate al primarului şi din cadrul aparatului de specialitate al consiliului judeţean poate fi delegată compartimentului de control din cadrul instituţiei prefectului. (4) În situaţiile prevăzute la alin. (1) şi (3), comisia de disciplină întocmeşte un proces-verbal care va cuprinde: a) numărul de înregistrare al sesizării pentru care se deleagă competenţa cercetării administrative; b) persoana care a formulat sesizarea şi persoana împotriva căreia a fost formulată sesizarea; c) persoana/persoanele sau compartimentul către care se face delegarea de competenţă; d) limitele delegării de competenţă; e) termenul stabilit pentru prezentarea raportului cuprinzând rezultatele activităţii de cercetare, precum şi a documentelor care au stat la baza întocmirii raportului; f) data; g) semnătura preşedintelui şi a celorlalţi membri ai comisiei, precum şi a secretarului. Art. 32. - În situaţia în care comisia de disciplină nu se poate pronunţa pe baza raportului înaintat de persoanele desemnate să efectueze cercetarea administrativă, poate dispune efectuarea sau poate efectua cercetări suplimentare. Art. 33. - Lucrările fiecărei şedinţe a comisiei de disciplină se consemnează într-un proces-verbal semnat de preşedintele şi de ceilalţi membri ai comisiei de disciplină, precum şi de secretarul acesteia. SECŢIUNEA a 3-a Convocarea membrilor comisiei de disciplină şi a persoanelor care urmează a fi audiate Art. 34. - (1) Convocarea membrilor comisiei de disciplină sau a persoanelor desemnate să efectueze cercetarea administrativă în condiţiile prevăzute la art. 31 se face prin adresă, de către secretarul comisiei de disciplină, la solicitarea preşedintelui acesteia. (2) Comunicarea adresei se face personal, cu semnătură de primire, prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire sau prin poşta electronică. Dovezile de comunicare se depun la dosar. Art. 35. - (1) Convocarea persoanelor care urmează a fi audiate, pentru prezentarea în faţa comisiei de disciplină sau în faţa persoanelor desemnate să efectueze cercetarea administrativă în condiţiile prevăzute la art. 31, se face de către preşedintele comisiei de disciplină, prin citaţie. (2) Citaţia este individuală şi cuprinde următoarele elemente constitutive, sub sancţiunea nulităţii: a) numărul de înregistrare şi data emiterii; b) numele, prenumele, domiciliul sau sediul instituţiei unde îşi desfăşoară activitatea şi calitatea ori funcţia celui citat; c) numărul şi data înregistrării la comisia de disciplină a sesizării aflate pe rolul comisiei de disciplină; d) locul, data şi ora organizării şedinţei; e) numele, prenumele şi semnătura preşedintelui comisiei de disciplină. Art. 36. - (1) Comunicarea citaţiei şi a tuturor actelor de procedură se face de către secretarul comisiei de disciplină, personal, cu semnătură de primire, sau prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire. Dovezile de comunicare se depun la dosar. (2) Comunicarea citaţiei şi a tuturor actelor de procedură prin scrisoare recomandată se face la domiciliul sau reşedinţa celui citat ori la adresa de corespondenţă. Schimbarea domiciliului uneia dintre părţi în timpul cercetării administrative trebuie, sub sancţiunea neluării ei în seamă, să fie adusă la cunoştinţă comisiei de disciplină. (3) Dacă persoana citată refuză să primească citaţia sau să semneze dovada de primire se încheie un proces-verbal. (4) Citaţia se consideră comunicată părţilor şi în cazul în care destinatarul a refuzat primirea sau nu s-a prezentat la oficiul poştal pentru a o ridica, deşi există dovada avizării sale. (5) Citaţia, sub sancţiunea nulităţii, va fi comunicată celui citat cu cel puţin 5 zile lucrătoare înaintea termenului stabilit. (6) Prezenţa persoanei citate în faţa comisiei de disciplină, personal sau prin mandatar, acoperă orice vicii de procedură. Art. 37. - (1) Citaţia pentru audierea funcţionarului public a cărui faptă face obiectul sesizării se comunică împreună cu un exemplar al sesizării, precum şi cu copii ale înscrisurilor depuse de către persoana care a formulat sesizarea, dacă este cazul. (2) După primirea citaţiei, a sesizării îndreptate împotriva sa şi a înscrisurilor depuse de persoana care a formulat sesizarea, funcţionarul public poate să formuleze o întâmpinare care să cuprindă răspunsul la toate capetele de fapt şi de drept ale sesizării, precum şi mijloacele de probă prin care înţelege să se apere. (3) Se consideră mijloace de probă, în înţelesul prezentei hotărâri, înscrisurile şi martorii. Art. 38. - Persoana care a formulat sesizarea şi funcţionarul public a cărui faptă a fost sesizată pot cere în scris ca procedura de cercetare administrativă să se desfăşoare şi în lipsă, pe baza actelor de la dosar, cu excepţia termenelor stabilite pentru audiere. SECŢIUNEA a 4-a Audierea Art. 39. - (1) Persoana care a formulat sesizarea se audiază separat de funcţionarul public a cărui faptă a fost sesizată ca abatere disciplinară. La solicitarea uneia dintre părţi şi cu acordul celeilalte, audierea se poate realiza în prezenţa persoanei care a formulat sesizarea şi a funcţionarului public a cărui faptă a fost sesizată. (2) Audierea se consemnează într-un proces verbal distinct, care conţine întrebările formulate de membrii comisiei de disciplină sau de persoanele desemnate să efectueze cercetarea administrativă în condiţiile prevăzute la art. 31 şi răspunsurile persoanei audiate. (3) Procesele-verbale de audiere se semnează pe fiecare pagină de toate persoanele prezente la audieri. Adăugările, ştersăturile sau schimbările aduse se semnează în acelaşi mod, sub sancţiunea de a nu fi luate în seamă. (4) În timpul audierii persoana care a formulat sesizarea şi funcţionarul public a cărui faptă este cercetată au obligaţia de a propune mijloacele de probă pe care le consideră necesare. (5) Dacă persoanele audiate nu vor sau nu pot să semneze, se va menţiona acest lucru în procesul-verbal. (6) Refuzul persoanelor legal citate de a se prezenta la audieri se menţionează în procesul-verbal şi nu împiedică desfăşurarea cercetării administrative. (7) În procesul-verbal se stabileşte în mod obligatoriu termenul până la care mijloacele de probă care nu au fost solicitate în timpul audierii vor mai putea fi invocate în faţa comisiei de disciplină sau a persoanelor desemnate să efectueze cercetarea administrativă în condiţiile prevăzute la art. 31, dar nu mai târziu de termenul limită la care comisia de disciplină administrează probele. (8) Termenul prevăzut la alin. (7) se comunică funcţionarului public a cărui faptă a fost sesizată, precum şi persoanei care a formulat sesizarea. SECŢIUNEA a 5-a Administrarea probelor Art. 40. - Mijloacele de probă care nu au fost solicitate în condiţiile art. 39 nu vor mai putea fi invocate în faţa comisiei de disciplină sau a persoanelor desemnate să efectueze cercetarea administrativă în condiţiile prevăzute la art. 31. Art. 41. - Administrarea probelor presupune analizarea probelor propuse în timpul audierii de către persoana care a formulat sesizarea şi de către funcţionarul public a cărui faptă este cercetată, precum şi a probelor pe care comisia de disciplină le consideră necesare. Art. 42. - Audierea martorilor se face cu respectarea prevederilor art. 39. Art. 43. - Comisia de disciplină are obligaţia de a asigura accesul neîngrădit al persoanei care a formulat sesizarea şi al funcţionarului public a cărui faptă a fost sesizată la documentele utilizate în sau rezultate din activitatea comisiei de disciplină privind fapta sesizată ca abatere disciplinară. Art. 44. - (1) În cazul în care sunt indicii că funcţionarul public a cărui faptă a fost sesizată ca abatere disciplinară poate influenţa cercetarea administrativă, comisia de disciplină are obligaţia de a întocmi un raport de propunere de mutare temporară a acestuia în cadrul altui compartiment sau altei structuri a instituţiei ori autorităţii publice şi/sau de interzicere a accesului acestuia la documentele care pot influenţa cercetarea sau, după caz, de suspendare a raportului de serviciu al acestuia. (2) Raportul se înaintează persoanei competente să aplice sancţiunea disciplinară funcţionarului public a cărui faptă este cercetată, care are obligaţia de a înştiinţa comisia de disciplină, în termen de 10 zile de la data primirii raportului, asupra măsurilor dispuse. Art. 45. - În cazul în care sunt indicii că fapta săvârşită de funcţionarul public poate angaja răspunderea civilă, contravenţională sau penală, comisia de disciplină are obligaţia de a lua măsurile legale ce se impun în vederea sesizării organelor abilitate. SECŢIUNEA a 6-a Dezbaterea cazului Art. 46. - Dezbaterea cazului se face de către comisia de disciplină pe baza: a) proceselor-verbale de şedinţă; b) proceselor-verbale de audiere a persoanei care a formulat sesizarea şi a funcţionarului public a cărui faptă a fost sesizată ca abatere disciplinară; c) probelor administrate; d) raportului persoanelor desemnate să efectueze cercetarea administrativă în condiţiile prevăzute la art. 31, dacă s-a dispus efectuarea procedurilor de cercetare administrativă. Art. 47. - (1) Comisia de disciplină poate să propună, în urma dezbaterii cazului: a) aplicarea uneia dintre sancţiunile disciplinare prevăzute la art. 77 alin. (3) lit. a)-e) din Legea nr. 188/1999, republicată, în cazul în care s-a dovedit săvârşirea unei abateri disciplinare; b) clasarea sesizării, atunci când nu se confirmă săvârşirea unei abateri disciplinare. (2) La individualizarea sancţiunii disciplinare aplicabile funcţionarului public comisia de disciplină ţine seama de: a) cauzele care au determinat săvârşirea abaterii disciplinare; b) împrejurările în care aceasta a fost săvârşită; c) gradul de vinovăţie; d) gravitatea şi consecinţele abaterii disciplinare; e) conduita funcţionarului public; f) existenţa unor antecedente disciplinare ale funcţionarului public, care nu au fost radiate în condiţiile prevăzute de lege. (3) În situaţia în care, prin aceeaşi sesizare, se semnalează mai multe fapte ca abateri disciplinare săvârşite de acelaşi funcţionar public, comisia de disciplină propune, în urma cercetării administrative, aplicarea unei singure sancţiuni disciplinare, cu luarea în considerare a tuturor abaterilor disciplinare. (4) În cazul în care comisia de disciplină propune aplicarea sancţiunilor disciplinare prevăzute la art. 77 alin. (3) lit. b)-d) din Legea nr. 188/1999, republicată, aceasta va propune şi durata acestora şi, după caz, procentul de diminuare a drepturilor salariale, respectiv treapta sau funcţia pe care urmează a se aplica sancţiunea retrogradării. SECŢIUNEA a 7-a Finalizarea procedurii de cercetare administrativă Art. 48. - (1) Procedura de cercetare administrativă se finalizează: a) la închiderea dezbaterii cazului; b) în termen de 3 luni de la data încetării raporturilor de serviciu ale funcţionarului public a cărui faptă a fost sesizată ca abatere disciplinară, cu excepţia situaţiei prevăzute la lit. c), în măsura în care funcţionarul public a cărui faptă a fost cercetată nu redobândeşte calitatea de funcţionar public în această perioadă; c) la data decesului funcţionarului public. (2) În situaţiile prevăzute la alin. (1) lit. b) şi c) sesizarea se clasează, întocmindu-se în acest sens un raport care se înaintează persoanei prin al cărei act administrativ s-a constituit comisia de disciplină şi care se comunică persoanei care a formulat sesizarea. Art. 49. - (1) În termen de 5 zile lucrătoare de la data finalizării procedurii cercetării administrative potrivit art. 48 alin. (1) lit. a), comisia de disciplină întocmeşte un raport cu privire la sesizarea în cauză, care trebuie să conţină următoarele elemente: a) numărul şi data de înregistrare ale sesizării; b) numele complet şi funcţia deţinută de funcţionarul public a cărui faptă a fost sesizată ca abatere disciplinară, precum şi compartimentul în care acesta îşi desfăşoară activitatea; c) numele complet şi domiciliul persoanei care a formulat sesizarea sau, după caz, locul de muncă şi funcţia deţinută de aceasta; d) prezentarea pe scurt a faptei sesizate şi a circumstanţelor în care a fost săvârşită; e) probele administrate; f) propunerea privind sancţiunea disciplinară aplicabilă sau, după caz, propunerea de clasare a sesizării; g) motivarea propunerii; h) numele complet şi semnăturile preşedintelui şi ale celorlalţi membri ai comisiei de disciplină, precum şi ale secretarului acesteia; i) data întocmirii raportului. (2) Propunerea prevăzută la alin. (1) lit. f) se formulează pe baza majorităţii de voturi. Membrul comisiei care are o altă părere va redacta şi va semna opinia separată, cu prezentarea considerentelor pe care aceasta se sprijină. (3) Raportul comisiei de disciplină se aduce la cunoştinţa persoanei care are competenţa legală de aplicare a sancţiunii disciplinare, persoanei care a formulat sesizarea şi funcţionarului public a cărui faptă a fost sesizată. CAPITOLUL IV Aplicarea şi contestarea sancţiunii disciplinare Art. 50. - (1) În termen de 10 zile calendaristice de la data primirii raportului comisiei de disciplină, persoana care are competenţa legală de a aplica sancţiunea disciplinară va emite actul administrativ de sancţionare. (2) În cazul în care persoana care are competenţa legală de a aplica sancţiunea disciplinară aplică o altă sancţiune decât cea propusă de comisia de disciplină, are obligaţia de a motiva această decizie. (3) Sub sancţiunea nulităţii absolute, actul administrativ de sancţionare va cuprinde în mod obligatoriu: a) descrierea faptei care constituie abatere disciplinară; b) temeiul legal în baza căruia se aplică sancţiunea disciplinară; c) motivul pentru care a fost aplicată o altă sancţiune decât cea propusă de comisia de disciplină, în situaţia prevăzută la alin. (2); d) termenul în care sancţiunea disciplinară poate fi contestată; e) instanţa competentă la care poate fi contestat actul administrativ prin care s-a dispus sancţiunea disciplinară. (4) La actul administrativ de sancţionare prevăzut la alin. (3) se anexează raportul comisiei de disciplină, sub sancţiunea nulităţii absolute. (5) Actul administrativ de sancţionare se comunică în termen de maximum 5 zile calendaristice de la expirarea termenului prevăzut la alin. (1): a) compartimentelor cu atribuţii în domeniul resurselor umane din cadrul instituţiei sau autorităţii publice în cadrul căreia îşi desfăşoară activitatea funcţionarul public a cărui faptă a fost sesizată ca abatere disciplinară; b) comisiei de disciplină care a elaborat şi transmis raportul; c) funcţionarului public a cărui faptă a fost sesizată ca abatere disciplinară; d) persoanei care a formulat sesizarea. Art. 51. - Funcţionarul public nemulţumit de sancţiunea disciplinară aplicată o poate contesta, în condiţiile legii, la instanţa de contencios administrativ competentă. CAPITOLUL V Dispoziţii tranzitorii şi finale Art. 52. - (1) În termen de maximum 60 de zile de la data intrării în vigoare a art. 3-8 din prezenta hotărâre, autorităţile şi instituţiile publice au obligaţia de a constitui comisiile de disciplină în condiţiile prezentei hotărâri. (2) Până la împlinirea termenului prevăzut la alin. (1), în cadrul autorităţilor şi instituţiilor publice îşi desfăşoară activitatea comisiile de disciplină constituite în condiţiile Hotărârii Guvernului nr. 1.210/2003 privind organizarea şi funcţionarea comisiilor de disciplină şi a comisiilor paritare din cadrul autorităţilor şi instituţiilor publice, cu modificările ulterioare. (3) Mandatul membrilor comisiilor de disciplină constituite în condiţiile Hotărârii Guvernului nr. 1.210/2003, cu modificările ulterioare, încetează de drept la împlinirea termenului prevăzut la alin. (1). (4) Comisiile de disciplină constituite în condiţiile prezentei hotărâri îşi încep activitatea la data încetării mandatului membrilor comisiilor de disciplină constituite în condiţiile Hotărârii Guvernului nr. 1.210/2003, cu modificările ulterioare. Art. 53. - (1) Comisiile de disciplină constituite în condiţiile Hotărârii Guvernului nr. 1.210/2003, cu modificările ulterioare, au obligaţia ca, până la începerea activităţii comisiilor de disciplină constituite în condiţiile prezentei hotărâri, să soluţioneze sesizările aflate pe rolul lor. Măsurile dispuse înainte de intrarea în vigoare a prezentei hotărâri rămân supuse căilor de atac şi termenelor prevăzute de actul normativ sub care au fost pronunţate. (2) Sesizările înregistrate după publicarea prezentei hotărâri în Monitorul Oficial al României, Partea I, vor fi soluţionate, până la data începerii activităţii comisiilor de disciplină constituite potrivit prevederilor prezentei hotărâri, de comisiile de disciplină constituite în condiţiile Hotărârii Guvernului nr. 1.210/2003, cu modificările ulterioare. (3) În situaţia în care nu este posibilă soluţionarea potrivit prevederilor alin. (2), sesizările respective vor fi predate la data încetării mandatului membrilor comisiilor de disciplină constituite în condiţiile Hotărârii Guvernului nr. 1.210/2003, cu modificările ulterioare, comisiilor de disciplină competente, constituite în condiţiile prezentei hotărâri. (4) Persoanele care au avut calitatea de membru în comisiile de disciplină au obligaţia de a preda membrilor noilor comisii, constituite potrivit prevederilor prezentei hotărâri, documentele rezultate din activitatea comisiilor respective, pe bază de procesverbal de predare-preluare. Art. 54. - Documentele rezultate din activitatea de cercetare desfăşurată de comisia de disciplină, cu excepţia raportului privind propunerea de sancţionare, au caracter confidenţial şi se păstrează de secretarul acesteia, în situaţia în care şedinţele comisiei de disciplină nu au avut caracter public. Art. 55. - (1) Preşedintele comisiei de disciplină întocmeşte rapoarte de activitate semestriale cu privire la activitatea comisiei de disciplină, pe care le înaintează conducătorului autorităţii sau instituţiei publice. (2) Formatul standard, termenele şi modalitatea de transmitere a datelor se stabilesc prin ordin al preşedintelui Agenţiei, care se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Art. 56. - (1) Conducătorii autorităţilor şi instituţiilor publice, precum şi conducătorii compartimentelor în care îşi desfăşoară activitatea funcţionarul public a cărui faptă a fost sesizată au obligaţia de a sprijini activitatea comisiei de disciplină în vederea soluţionării cazului. (2) Compartimentele de resurse umane din cadrul autorităţilor şi instituţiilor publice sunt obligate să transmită preşedintelui comisiei de disciplină toate documentele solicitate ca fiind necesare în desfăşurarea activităţilor potrivit atribuţiilor comisiilor de disciplină. Art. 57. - În scopul realizării rolului şi atribuţiilor care îi revin, Agenţia coordonează metodologic, monitorizează, verifică şi controlează aplicarea şi respectarea prevederilor prezentei hotărâri de către autorităţile şi instituţiile publice. Art. 58. - În situaţia în care regulamentul prevăzut la art. 26 nu este elaborat în termen de 60 de zile de la data constituirii, în conformitate cu dispoziţiile prezentei hotărâri, a comisiei de disciplină prevăzute la art. 8, acesta se elaborează de către Agenţie şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Art. 59. - Orice referire şi orice trimitere în actele normative existente, la data intrării în vigoare a prezentului act normativ, la Hotărârea Guvernului nr. 1.210/2003, cu modificările ulterioare, se vor considera referire la prezenta hotărâre. Art. 60. - (1) Prezenta hotărâre intră în vigoare la 60 de zile de la data publicării, cu excepţia art. 3-8, care intră în vigoare la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I. (2) La 60 de zile de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, a prezentei hotărâri, se abrogă Hotărârea Guvernului nr. 1.210/2003 privind organizarea şi funcţionarea comisiilor de disciplină şi a comisiilor paritare din cadrul autorităţilor şi instituţiilor publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 757 din 29 octombrie 2003, cu modificările ulterioare.
  4. ORDONANŢĂ DE URGENŢĂ NR. 30/2007 (Publicat in Monitorul Oficial, Partea I nr. 309 din 09/05/2007) privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Internelor şi Reformei Administrative Art. 1. - (1) Ministerul Internelor şi Reformei Administrative este organ de specialitate al administraţiei publice centrale, cu personalitate juridică şi cu sediul în municipiul Bucureşti. (2) Ministerul Internelor şi Reformei Administrative exercită, conform Constituţiei şi legilor ţării, atribuţiile ce îi revin cu privire la: a) apărarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului, a proprietăţii publice şi private; b) realizarea Programului de guvernare şi a strategiilor în domeniul reformei administraţiei publice şi ordinii publice şi monitorizarea, în numele Guvernului, a elaborării şi aplicării programelor de reformă instituţională de către ministere şi celelalte autorităţi ale administraţiei publice centrale; c) îndeplinirea obligaţiilor ce revin României în calitate de stat membru al Uniunii Europene şi participarea la procesul de elaborare a politicilor şi actelor normative comunitare în domeniile sale de competenţă; d) funcţia publică şi funcţionarii publici; e) reprezentarea Guvernului pe plan local; f) respectarea regimului general al autonomiei locale şi principiilor constituţionale ale descentralizării şi deconcentrării serviciilor publice; g) parteneriat cu autorităţile locale şi cu structurile asociative ale autorităţilor publice locale; h) activitatea privind parcurile industriale şi zonele defavorizate; i) activitatea de cadastru, geodezie, cartografie şi publicitate imobiliară; j) serviciile comunitare de utilităţi publice; k) administrarea rezervelor de stat; l) protecţia civilă şi gestionarea situaţiilor de urgenţă; m) regimul actelor de identitate şi de stare civilă, al paşapoartelor simple, al permiselor de conducere şi al certificatelor de înmatriculare/înregistrare a vehiculelor; n) administrarea şi protecţia Fondului arhivistic naţional; o) asigurarea aplicării strategiei şi politicii Guvernului în domeniul pregătirii economiei naţionale şi a teritoriului pentru apărare; p) asigurarea ordinii publice; r) paza persoanelor, obiectivelor, bunurilor şi valorilor; s) prevenirea şi combaterea faptelor antisociale; t) respectarea regimului juridic al frontierei de stat; u) regimul juridic al străinilor, al solicitanţilor de azil şi al persoanelor care au dobândit o formă de protecţie în România; v) apărarea împotriva incendiilor şi protecţia civilă a populaţiei şi bunurilor. Art. 2. - Pentru realizarea obiectivelor din domeniile sale de competenţă, Ministerul Internelor şi Reformei Administrative exercită următoarele funcţii: a) funcţia de strategie, prin care elaborează politicile sectoriale şi strategiile de punere în aplicare a Programului de guvernare şi a politicilor comunitare în domeniile sale de competenţă; b) funcţia de reglementare, prin care asigură elaborarea cadrului normativ şi instituţional în vederea realizării obiectivelor strategice şi a transpunerii acquis-ului comunitar pentru domeniile sale de competenţă; c) funcţia de autoritate de stat, prin care asigură punerea în aplicare şi respectarea reglementărilor legale pentru domeniile sale de competenţă, precum şi monitorizarea realizării politicilor şi strategiilor în domeniile sale de competenţă; d) funcţia de reprezentare, prin care asigură, în numele statului sau al Guvernului, reprezentarea pe plan intern, pe plan extern şi în cadrul instituţiilor şi structurilor Uniunii Europene pentru domeniile sale de competenţă; e) funcţia de management public, prin care asigură administrarea proprietăţii publice şi private a statului pentru care statul este responsabil în domeniile sale de competenţă, precum şi managementul serviciilor şi resurselor financiare şi umane; f) funcţia de autoritate de management pentru Programul operaţional sectorial - Creşterea capacităţii administrative; g) funcţia de autoritate de management pentru Facilitatea Schengen; h) funcţia de coordonare a utilizării asistenţei financiare nerambursabile acordate României de către Uniunea Europeană pentru domeniile sale de competenţă; i) funcţia de gestionare a creditelor externe, altele decât cele comunitare, pentru domeniile sale de competenţă. Art. 3. - (1) Ministerul Internelor şi Reformei Administrative îndeplineşte următoarele atribuţii principale: a) în domeniul administraţiei publice: 1. monitorizează aplicarea prevederilor cuprinse în strategiile şi programele de reformă şi restructurare a administraţiei publice centrale şi locale, elaborate pe baza Programului de guvernare, în conformitate cu politicile Uniunii Europene şi legislaţia internă, şi asigură realizarea strategiilor şi programelor în domeniul său de activitate; 2. îndrumă şi controlează activitatea prefecţilor şi a instituţiilor prefecţilor cu privire la exercitarea atribuţiilor prevăzute de lege; 3. monitorizează cooperarea structurilor deconcentrate ale administraţiei publice centrale, de pe plan local, cu autorităţile administraţiei publice locale; 4. îndrumă şi sprijină autorităţile publice locale şi aparatul de specialitate al acestora în aplicarea corectă şi unitară a prevederilor legale şi în îndeplinirea atribuţiilor ce le sunt conferite prin lege; 5. asigură aplicarea în mod unitar a principiilor autonomiei locale şi descentralizării; 6. asigură aplicarea unitară pe întreg teritoriul ţării a legislaţiei în vigoare referitoare la atribuţiile de reprezentare a statului de către aleşii locali; 7. asigură aplicarea unitară pe întreg teritoriul ţării a atribuţiilor delegate prin acte normative, pentru domeniul său de competenţă; 8. elaborează, împreună cu celelalte ministere, propuneri privind îmbunătăţirea organizării administrativ-teritoriale a României, luând măsurile ce se impun pentru consultarea prin referendum a colectivităţilor locale interesate; 9. asigură evidenţa unităţilor administrativ-teritoriale, a satelor şi a celorlalte localităţi componente ale acestora; 10. organizează evidenţa denumirii unităţilor administrativ-teritoriale şi a satelor şi localităţilor componente: 11. asigură evidenţa aleşilor locali din unităţile administrativ-teritoriale; 12. asigură realizarea parteneriatului cu autorităţile administraţiei publice locale, prin consultarea acestora în vederea perfecţionării cadrului legislativ şi instituţional şi prin acordarea de asistenţă tehnică în scopul accesării fondurilor Uniunii Europene; 13. avizează şi monitorizează acordurile şi convenţiile de cooperare pe care autorităţile administraţiei publice locale le încheie cu autorităţi ale administraţiei publice locale din alte ţări; 14. elaborează şi monitorizează strategii şi programe de dezvoltare a infrastructurii unităţilor administrativ-teritoriale cu finanţare internă şi externă, precum şi a serviciilor publice de interes general; 15. sprijină dezvoltarea capacităţii financiare prin elaborarea de politici fiscale şi bugetare la nivelul administraţiei publice locale; 16. dezvoltă o bază naţională de date care să asigure un sistem informaţional unitar la nivelul administraţiei publice locale; 17. sprijină realizarea de investiţii locale în infrastructură şi în serviciile publice la nivel local; 18. implementează măsuri pentru înfiinţarea, sprijinirea şi dezvoltarea parcurilor industriale; 19. implementează programe pentru dezvoltarea parcurilor industriale, finanţate din sumele care se alocă anual din bugetul de stat sau din alte surse atrase; 20. îndeplineşte obligaţiile ce îi revin conform legislaţiei în materia ajutorului de stat, în calitate de iniţiator/furnizor, pentru domeniile de competenţă; 21. realizează, în domeniul său de activitate, dialogul şi parteneriatul social cu confederaţiile sindicale şi patronale reprezentative la nivel naţional; 22. asigură, prin structurile de specialitate din subordine, aplicarea strategiei şi a Programului de guvernare în domeniul managementului funcţiei publice şi al funcţionarilor publici, formarea şi perfecţionarea pregătirii profesionale specializate în administraţia publică, activitatea de geodezie, topografie, fotogrammetrie, teledetecţie, cadastru, cartografie şi publicitate imobiliară, activitatea de evidenţă a persoanelor, precum şi activitatea de prevenire şi gestionare a situaţiilor de urgenţă civilă; 23. constituie şi utilizează Sistemul naţional informatic de evidenţă a persoanelor; 24. asigură constituirea, evidenţa, selecţionarea, păstrarea, conservarea şi folosirea în interes public a documentelor din Fondul arhivistic naţional; 25. administrează, în condiţiile legii, rezervele de stat; 26. îndeplineşte, în condiţiile legii, prin structurile competente, funcţia de autoritate naţională de reglementare pentru următoarele servicii comunitare de utilităţi publice: alimentare cu apă; canalizare şi epurarea apelor uzate; colectarea, canalizarea şi evacuarea apelor pluviale; producerea, transportul, distribuţia şi furnizarea de energie termică în sistem centralizat, cu excepţia activităţilor de producere a energiei termice în cogenerare; salubrizarea localităţilor; iluminatul public; administrarea domeniului public şi privat al unităţilor administrativ-teritoriale; 27. organizează şi coordonează activitatea de personalizare, emitere şi evidenţa generală a documentelor de identitate şi a paşapoartelor simple; 28. organizează şi coordonează activitatea de emitere şi evidenţă a permiselor de conducere şi a certificatelor de înmatriculare ale autovehiculelor rutiere; b) în domeniul ordinii, siguranţei publice şi securităţii naţionale: 1. stabileşte, potrivit legii, măsuri pentru apărarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului, precum şi a proprietăţii publice şi private; 2. organizează şi desfăşoară, prin structuri specializate, potrivit competenţei, activităţi pentru prevenirea şi combaterea terorismului, a criminalităţii organizate, a traficului şi consumului ilicit de droguri, a traficului de persoane, a migraţiei ilegale, a criminalităţii informatice, precum şi a altor fenomene infracţionale şi fapte antisociale; 3. coordonează, evaluează şi monitorizează, prin organele de specialitate, la nivel naţional, aplicarea politicilor în domeniul traficului de persoane, precum şi a celor din domeniul protecţiei şi asistenţei acordate victimelor acestuia; 4. organizează, îndrumă şi coordonează activitatea de protecţie a persoanelor, bunurilor, obiectivelor şi valorilor şi organizează paza obiectivelor de importanţă deosebită date în competenţă potrivit legii; 5. elaborează şi asigură punerea în aplicare a documentelor strategice şi operaţionale privind întrebuinţarea, planificarea şi realizarea capacităţii operaţionale a forţelor de ordine şi siguranţă publică pe timp de pace, în situaţii de criză şi la război; 6. desfăşoară, prin structuri specializate, potrivit competenţei, activităţi de prevenire şi combatere a acţiunilor de nerespectare a regimului juridic al produselor militare şi al produselor şi tehnologiilor cu dublă utilizare; 7. asigură, potrivit competenţelor, desfăşurarea activităţii pentru efectuarea cercetărilor în legătură cu săvârşirea unor fapte prevăzute de legea penală; 8. organizează activitatea de protecţie a martorilor; 9. solicită de la autorităţi publice, de la persoane fizice sau juridice informaţii, date şi documente necesare în vederea îndeplinirii atribuţiilor stabilite prin lege şi în limitele acesteia; poate recompensa persoanele fizice care acordă sprijin ministerului pentru îndeplinirea atribuţiilor specifice, din fondul repartizat cu această destinaţie, în condiţiile stabilite prin ordin al ministrului; 10. asigură respectarea regimului frontierei de stat a României şi realizează coordonarea interministerială în acest domeniu; 11. asigură, prin structurile specializate, aplicarea strategiei şi politicii Guvernului în domeniul pregătirii economiei naţionale şi a teritoriului pentru apărare, în condiţiile legii; 12. constituie şi utilizează Registrul naţional al armelor şi Cazierul judiciar; 13. constituie şi utilizează Sistemul naţional de evidenţă a străinilor; asigură respectarea regimului juridic al străinilor pe teritoriul României; 14. implementează politicile României în domeniul azilului; 15. organizează şi execută asigurarea medicală şi psihologică a personalului propriu care participă la misiuni specifice; 16. conduce activitatea de informaţii, contrainformaţii şi securitate în domeniile sale de competenţă; c) alte atribuţii: 1. elaborează, avizează şi ţine evidenţa proiectelor de acte normative care privesc activitatea ministerului, a unităţilor din structura sa, a autorităţilor administraţiei publice locale şi le susţine în faţa Guvernului şi a Parlamentului; 2. asigură participarea corespunzătoare la procesul de elaborare a politicilor şi actelor normative comunitare, îndeplinirea obligaţiilor ce revin României în calitate de stat membru al Uniunii Europene, realizarea strategiilor şi programelor naţionale adoptate în contextul politicilor Uniunii Europene şi reprezentarea României la Consiliul JAI şi în comitetele şi grupurile de lucru ale Consiliului Uniunii Europene şi Comisiei Europene, pentru domeniile sale de competenţă; 3. asigură procesul de notificare a legislaţiei naţionale care transpune acquis-ul comunitar către Comisia Europeană şi informează Comisia Europeană cu privire la măsurile luate pentru aplicarea directivelor comunitare, în domeniile sale de competenţă; 4. asigură procesul de evaluare a gradului de compatibilitate a legislaţiei naţionale în vigoare cu actele normative comunitare şi formulează propuneri în vederea accelerării procesului de transpunere şi implementare pentru domeniile sale de competenţă; 5. fundamentează poziţiile României în procedurile precontencioase şi contencioase în faţa instanţelor şi a instituţiilor comunitare, pentru domeniile sale de competenţă; 6. elaborează cadrul instituţional şi normativ necesar pentru accesarea fondurilor comunitare în domeniul său de competenţă; 7. elaborează obiectivele şi orientările activităţii internaţionale în domeniul administraţiei publice şi afacerilor interne, potrivit Programului de guvernare şi obligaţiilor ce îi revin din strategiile naţionale şi documentele internaţionale la care România este parte; organizează, coordonează, monitorizează, asigură şi execută, în ţară şi în străinătate, activităţi de cooperare, reprezentare şi relaţii internaţionale în domeniul său de competenţă; 8. elaborează normele de înzestrare, întrebuinţare, întreţinere şi reparare pentru armament, tehnică militară şi alte bunuri din dotare, precum şi normele de consum pentru muniţii şi alte materiale; stabileşte normele privind planificarea materială şi financiară, decontarea, evidenţa şi controlul mijloacelor materiale şi băneşti necesare structurilor subordonate; 9. coordonează şi controlează respectarea de către structurile din subordine a reglementărilor cuprinse în actele normative proprii de organizare şi funcţionare; 10. realizează managementul resurselor umane din cadrul ministerului; 11. elaborează proiectul de buget al ministerului, organizează şi controlează întreaga activitate economicofinanciară a ordonatorilor de credite; 12. realizează managementul logistic; 13. exercită atribuţiile ce îi revin, potrivit legii, cu privire la activitatea desfăşurată de societăţile comerciale, precum şi de alte unităţi sau formaţiuni din subordine; 14. organizează, coordonează şi controlează activitatea proprie de comunicaţii, informatică, poştă militară, precum şi cea în legătură cu cifrul de stat, secretizarea şi protecţia comunicaţiilor; administrează spectrul radioelectric guvernamental şi neguvernamental atribuit pentru îndeplinirea misiunilor specifice; 15. implementează şi administrează sistemele complexe de comunicaţii şi tehnologia informaţiei atât pentru asigurarea misiunilor operative proprii, cât şi pentru asigurarea nevoilor de cooperare ale structurilor ministerului cu alte instituţii, în calitate de integrator stabilit prin acte normative specifice ori în alte cazuri stabilite prin lege; 16. organizează şi asigură, prin unităţile de specialitate proprii, asistenţă psihologică şi medicală profilactică, curativă şi de recuperare pentru personalul în activitate, cel pensionat, membrii de familie ai acestora şi alte categorii de asistaţi; 17. asigură protecţia juridică a patrimoniului propriu şi a intereselor sale legitime în faţa instanţelor de judecată; 18. organizează, conduce şi controlează activitatea de transparenţă decizională, informare publică şi de relaţii cu presa, tradiţii-educaţie, asistenţă religioasă şi sport, de realizare a publicaţiilor, filmelor, emisiunilor şi materialelor audiovizuale cu privire la activitatea specifică; 19. negociază şi încheie contracte de asistenţă de specialitate pentru realizarea programelor de reformă în domeniul său de activitate; 20. conduce instituţiile proprii de învăţământ de specialitate; 21. răspunde de executarea măsurilor de apărare a ţării, în domeniul său de activitate, potrivit legii; 22. asigură desfăşurarea tuturor activităţilor în conformitate cu normele de protecţie a mediului. (2) Ministerul Internelor şi Reformei Administrative îndeplineşte orice alte atribuţii stabilite prin lege. Art. 4. - (1) Pentru îndeplinirea atribuţiilor care îi revin, Ministerul Internelor şi Reformei Administrative cooperează cu celelalte ministere şi cu alte organe de specialitate ale administraţiei publice centrale şi colaborează cu autorităţile administraţiei publice locale, structurile asociative ale acestora, patronatele şi sindicatele, asociaţiile şi organizaţiile neguvernamentale, cu alte persoane juridice, precum şi cu persoanele fizice, în condiţiile prevăzute de lege. (2) Ministerul Internelor şi Reformei Administrative organizează, asigură şi desfăşoară relaţii de cooperare cu autorităţile specializate din alte state în domeniile sale de competenţă, iar prin ataşaţi de afaceri interne sau ofiţeri de legătură asigură reprezentarea instituţiei în raporturile cu autorităţile similare ale statelor cu care România întreţine relaţii diplomatice sau cu organisme şi organizaţii internaţionale. Art. 5. - La solicitarea Preşedintelui României şi cu aprobarea Parlamentului, Ministerul Internelor şi Reformei Administrative participă cu efective şi tehnică din dotare la misiuni internaţionale sau multinaţionale umanitare şi de menţinere a păcii în afara teritoriului naţional. Art. 6. - Ministerul Internelor şi Reformei Administrative răspunde în faţa Guvernului, a Consiliului Suprem de Apărare a Ţării şi a Parlamentului de modul în care aplică prevederile Constituţiei, ale celorlalte acte normative, precum şi ale tratatelor internaţionale la care România este parte. Art. 7. - (1) Conducerea Ministerului Internelor şi Reformei Administrative se exercită de către ministru. (2) Ministrul internelor şi reformei administrative are calitatea de ordonator principal de credite. (3) Ministrul internelor şi reformei administrative reprezintă şi angajează Ministerul Internelor şi Reformei Administrative în raporturile cu celelalte autorităţi publice, precum şi cu alte persoane fizice şi juridice din ţară sau din străinătate. În acest scop, poate da împuternicire de reprezentare unor persoane din subordine. (4) În exercitarea atribuţiilor legale, ministrul internelor şi reformei administrative emite ordine şi instrucţiuni, care pot avea caracter normativ sau individual. Art. 8. - În absenţa ministrului internelor şi reformei administrative, conducerea Ministerului Internelor şi Reformei Administrative se exercită de către persoana desemnată prin ordin al acestuia. Art. 9. - (1) Secretarii de stat şi secretarul general răspund de organizarea şi conducerea activităţii structurilor coordonate, potrivit atribuţiilor şi competenţelor stabilite prin lege, hotărâre a Guvernului sau prin ordin al ministrului internelor şi reformei administrative. (2) Secretarii de stat sunt numiţi şi eliberaţi din funcţie de către primul-ministru, la propunerea ministrului internelor şi reformei administrative. (3) În exercitarea atribuţiilor ce îi revin, secretarul general este ajutat de 3 secretari generali adjuncţi. Secretarul general şi secretarii generali adjuncţi sunt numiţi şi eliberaţi din funcţie în condiţiile legii. Art. 10. - (1) Pe lângă ministrul internelor şi reformei administrative funcţionează Colegiul ministerului, ca organ consultativ. (2) Componenţa şi regulamentul de funcţionare ale Colegiului ministerului se aprobă prin ordin al ministrului internelor şi reformei administrative. (3) Direcţia generală de informaţii şi protecţie internă este structura specializată a ministerului care desfăşoară activităţi de informaţii, contrainformaţii şi securitate, în vederea asigurării ordinii publice, prevenirii şi combaterii ameninţărilor la adresa securităţii naţionale privind misiunile, personalul, patrimoniul şi informaţiile clasificate din cadrul Ministerului Internelor şi Reformei Administrative. (4) Direcţia generală anticorupţie este structura specializată a ministerului pentru prevenirea şi combaterea corupţiei în rândul personalului propriu. Art. 11. - (1) În faţa autorităţilor jurisdicţionale Ministerul Internelor şi Reformei Administrative este reprezentat prin personalul de specialitate, pe baza împuternicirilor acordate pentru fiecare cauză în parte, conform competenţei stabilite prin ordin al ministrului internelor şi reformei administrative. (2) Prefectul, ca reprezentant al Guvernului pe plan local, coordonează activităţile din teritoriu ale Ministerului Internelor şi Reformei Administrative, conform legii. Art. 12. - (1) Ministerul Internelor şi Reformei Administrative are în structură, în subordine sau, după caz, în coordonare aparatul central, unităţile subordonate acestuia, organe şi unităţi centrale de specialitate, unităţi teritoriale, servicii publice deconcentrate, precum şi alte componente constituite în condiţiile legii ca instituţii civile sau militare. (2) Structura organizatorică şi efectivele Ministerului Internelor şi Reformei Administrative se aprobă prin hotărâre a Guvernului. (3) Încadrarea unităţilor pe categorii, organizarea, funcţionarea şi dotarea acestora se aprobă prin ordin al ministrului. (4) Ministrul internelor şi reformei administrative, pe baza consultării Colegiului ministerului, poate înfiinţa, desfiinţa, disloca şi redisloca unităţi, până la eşalonul brigadă, exclusiv, servicii, secţii, birouri, compartimente şi subunităţi, în limita posturilor aprobate şi a fondurilor băneşti alocate. (5) Ministrul internelor şi reformei administrative stabileşte prin ordin, dacă legea nu prevede altfel, conducătorii unităţilor şi subunităţilor din subordine, care au calitatea de ordonator de credite. Unităţile şi subunităţile din subordinea Ministerului Internelor şi Reformei Administrative, ai căror conducători au calitatea de ordonator de credite, au personalitate juridică. (6) Direcţiile generale/direcţiile din aparatul central al Ministerului Internelor şi Reformei Administrative coordonează, controlează şi monitorizează, potrivit competenţelor în domeniul de activitate, modul de aplicare a prevederilor legale de către structurile prevăzute la alin. (1). (7) În cadrul Ministerului Internelor şi Reformei Administrative funcţionează Corpul Naţional al Poliţiştilor, persoană juridică de drept public, ale cărui atribuţii sunt stabilite prin lege. Art. 13. - (1) În domeniul administraţiei publice, instituţiile publice şi organele de specialitate ale administraţiei publice centrale din subordinea Ministerului Internelor şi Reformei Administrative sunt: Institutul Naţional de Administraţie, Agenţia Naţională de Cadastru şi Publicitate Imobiliară, Autoritatea Naţională de Reglementare pentru Serviciile Comunitare de Utilităţi Publice, Administraţia Naţională a Rezervelor de Stat, Agenţia Naţională a Funcţionarilor Publici, Inspectoratul General pentru Situaţii de Urgenţă, Inspectoratul Naţional pentru Evidenţa Persoanelor, Direcţia Generală de Paşapoarte, Direcţia Regim Permise de Conducere şi Înmatriculare a Vehiculelor, Arhivele Naţionale. (2) Structurile de ordine şi siguranţă publică din subordinea Ministerului Internelor şi Reformei Administrative sunt: Poliţia Română, Jandarmeria Română, Poliţia de Frontieră Română, Oficiul Român pentru Imigrări, Centrul de Cooperare Poliţienească Internaţională, Grupul Special de Protecţie şi Intervenţie "Acvila", Centrul Naţional de Administrare a Bazelor de Date privind Evidenţa Persoanelor, Oficiul Central de Stat pentru Probleme Speciale, Inspectoratul de Aviaţie al Ministerului Internelor şi Reformei Administrative, Agenţia Naţională Antidrog şi Agenţia Naţională împotriva Traficului de Persoane. Aceste structuri au în compunere unităţi centrale de specialitate, care, după caz, în funcţie de nivelul de organizare, pot avea în subordine, la nivel teritorial, inspectorate, direcţii generale, direcţii, servicii, mari unităţi, unităţi şi/sau subunităţi operative, de instrucţie, medicale şi de învăţământ, precum şi de asigurare a acţiunilor şi suport logistic. (3) Managementul integrat în domeniul ordinii şi siguranţei publice se realizează de Departamentul ordine şi siguranţă publică, structură operaţională fără personalitate juridică, care are în compunere Direcţia generală management operaţional, ca structură a aparatului central al Ministerului Internelor şi Reformei Administrative, şi următoarele componente de ordine şi siguranţă publică subordonate ministerului: Poliţia Română, Jandarmedia Română, Poliţia de Frontieră Română, Oficiul Central de Stat pentru Probleme Speciale, Oficiul Român pentru Imigrări, Centrul de Cooperare Poliţienească Internaţională, Inspectoratul de Aviaţie al Ministerului Internelor şi Reformei Administrative, Grupul Special de Protecţie şi Intervenţie "Acvila", Agenţia Naţională Antidrog şi Agenţia Naţională împotriva Traficului de Persoane şi Centrul Naţional de Administrare a Bazelor de Date privind Evidenţa Persoanelor. Departamentul ordine şi siguranţă publică este condus de un secretar de stat, care este ajutat de un adjunct. (4) În cadrul Ministerului Internelor şi Reformei Administrative funcţionează Centrul Naţional de Conducere a Acţiunilor de Ordine Publică, structură interinstituţională de suport decizional, care asigură managementul acţiunilor în situaţii de criză în domeniul ordinii publice. (5) Organizarea, funcţionarea şi compunerea Centrului Naţional de Conducere a Acţiunilor de Ordine Publică se stabilesc prin hotărâre a Guvernului. Art. 14. - Ministerul Internelor şi Reformei Administrative poate constitui ori prelua în administrare sau, după caz, în coordonare instituţii publice, regii autonome, companii, societăţi comerciale, unităţi sanitare, amenajări recreativ-sportive, asociaţii, fundaţii, locuinţe de serviciu şi de intervenţie, în condiţiile prevăzute de lege. Art. 15. - (1) Ministerul Internelor şi Reformei Administrative are în proprietate sau în administrare, după caz, clădiri, terenuri şi dotări specifice, parc comun de transport, mijloace de transmisiuni, comunicaţii şi informatică, mijloace tehnice specifice, precum şi alte bunuri, care se stabilesc prin normele de dotare şi tabelele de înzestrare. (2) Normativele de cheltuieli privind întreţinerea şi funcţionarea spaţiilor şi mijloacelor din dotare se stabilesc prin ordin al ministrului internelor şi reformei administrative, în condiţiile legii. Art. 16. - Pentru îndeplinirea atribuţiilor funcţionale Ministerul Internelor şi Reformei Administrative poate utiliza, în condiţiile legii, serviciile unor consilieri sau consultanţi străini, raporturile cu aceştia stabilindu-se prin contract individual, pentru fiecare caz în parte. Art. 17. - (1) Personalul Ministerului Internelor şi Reformei Administrative se compune din: funcţionari publici, poliţişti - funcţionari publici cu statut special, cadre militare în activitate, personal contractual, precum şi soldaţi şi gradaţi voluntari. (2) Din efectivele Ministerului Internelor şi Reformei Administrative fac parte şi elevi şi studenţi înmatriculaţi în instituţiile de învăţământ proprii, în condiţiile legii. (3) Personalul Ministerului Internelor şi Reformei Administrative se supune prevederilor legale care îi reglementează activitatea. (4) Personalul din Ministerul Internelor şi Reformei Administrative poate beneficia, ca măsură de protecţie socială, de înlesniri în folosirea amenajărilor recreative şi sportive din dotarea ministerului, similare celor acordate cadrelor militare în activitate, stabilite prin ordin al ministrului. (5) Ministerul Internelor şi Reformei Administrative poate desfăşura programe pentru construirea de locuinţe, proprietate a personalului instituţiei, din fondurile beneficiarilor, pe terenuri disponibile proprietate publică a statului, aflate în administrarea ministerului. (6) Terenurile prevăzute la alin. (5) se trec, în condiţiile legii, din domeniul public în domeniul privat al statului, proprietarii locuinţelor dobândind, în condiţiile stabilite prin hotărâre a Guvernului, un drept de folosinţă oneros asupra terenurilor pe durata existenţei construcţiilor. (7) Personalului Ministerului Internelor şi Reformei Administrative trimis la misiunile diplomatice şi oficiile consulare ale României şi la organismele internaţionale specializate din străinătate, precum şi ofiţerilor de legătură le sunt aplicabile dispoziţiile legale privind personalul trimis în misiune permanentă în străinătate. (8) Pe timpul participării la misiunile forţelor prevăzute la art. 5, efectivelor Ministerului Internelor şi Reformei Administrative le sunt aplicabile dispoziţiile legale privind personalul trimis în misiune temporară în străinătate. (9) Ataşaţii de afaceri interne şi ofiţerii de legătură desemnaţi de către ministrul internelor şi reformei administrative sunt trimişi la post în condiţiile prevăzute în ordinul de numire, cu avizul Ministerului Afacerilor Externe. Art. 18. - (1) Posturile Ministerului Internelor şi Reformei Administrative se compun din cele ale fostului Minister al Administraţiei şi Internelor, precum şi din cele ale Administraţiei Naţionale a Rezervelor de Stat, ale Oficiului Central de Stat pentru Probleme Speciale şi ale Autorităţii Naţionale de Reglementare pentru Serviciile Comunitare de Utilităţi Publice. (2) Personalul fostului Minister al Administraţiei şi Internelor, al Administraţiei Naţionale a Rezervelor de Stat, al Oficiului Central de Stat pentru Probleme Speciale şi al Autorităţii Naţionale de Reglementare pentru Serviciile Comunitare de Utilităţi Publice se preia sau, după caz, se transferă în interesul serviciului la Ministerul Internelor şi Reformei Administrative, în condiţiile legii, cu menţinerea funcţiilor deţinute. (3) Personalul Ministerului Internelor şi Reformei Administrative beneficiază de drepturile dobândite anterior, conform legislaţiei, precum şi, cu excepţia personalului preluat potrivit prevederilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 25/2007 privind stabilirea unor măsuri pentru reorganizarea aparatului de lucru al Guvernului, în limita bugetului aprobat, de indemnizaţii şi sporuri specifice instituţiilor din sistemul de apărare, ordine publică şi siguranţă naţională. (4) Administraţia Naţională a Rezervelor de Stat, Oficiul Central de Stat pentru Probleme Speciale şi Autoritatea Naţională de Reglementare pentru Serviciile Comunitare de Utilităţi Publice îşi păstrează sediile, atribuţiile, posturile şi structurile organizatorice stabilite potrivit legii. Art. 19. - (1) Patrimoniul Ministerului Internelor şi Reformei Administrative se compune din cel al fostului Minister al Administraţiei şi Internelor, al Administraţiei Naţionale a Rezervelor de Stat, al Oficiului Central de Stat pentru Probleme Speciale şi al Autorităţii Naţionale de Reglementare pentru Serviciile Comunitare de Utilităţi Publice. (2) În termen de 30 de zile de la intrarea în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă, patrimoniul Minsiterului Internelor şi Reformei Administrative va fi inventariat, iar evidenţele contabile vor fi actualizate în mod corespunzător. Art. 20. - Ministerul Internelor şi Reformei Administrative poate angaja şi efectua prestări de servicii pentru persoanele juridice sau fizice, în condiţiile legii. Art. 21. - Ministerul Internelor şi Reformei Administrative asigură personalul propriu şi tehnica din dotare împotriva riscurilor specifice, precum şi pentru cazuri de răspundere civilă. Condiţiile privind asigurarea personalului ministerului şi a tehnicii din dotare, precum şi categoriile de personal şi tehnică din dotare care se asigură se stabilesc prin hotărâre a Guvernului. Art. 22. - (1) Fondurile necesare desfăşurării activităţilor în Minsiterul Internelor şi Reformei Administrative se asigură de la bugetul de stat, precum şi din alte surse legal constituite. (2) Ministerul Internelor şi Reformei Administrative şi unităţile din structura acestuia pot beneficia de donaţii, sponsorizări sau bunuri oferite prin contract de comodat, în condiţiile prevăzute de lege. Art. 23. - (1) Se înfiinţează Inspectoratul de Aviaţie, ca structură de specialitate în subordinea Ministerului Internelor şi Reformei Administrative, cu personalitate juridică, prin reorganizarea Unităţii Speciale de Aviaţie. (2) Organizarea şi funcţionarea Inspectoratului de Aviaţie se stabilesc prin ordin al ministrului. Art. 24. - Înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Oficiului Român pentru Imigrări, ca organ de specialitate al administraţiei publice centrale cu personalitate juridică, în subordinea Ministerului Internelor şi Reformei Administrative se stabilesc prin lege. Art. 25. - Pe data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă se abrogă Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 63/2003 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Administraţiei şi Internelor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 462 din 28 iunie 2003, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 604/2003, cu modificările şi completările ulterioare, cu excepţia art. 24.
  5. Legea 218 din 23 aprilie 2002 (republicată) privind organizarea și funcționarea Poliției Române Actualizată la 06.05.2022 Capitolul I Dispoziții generale Art. 1 - Poliția Română face parte din Ministerul Afacerilor Interne și este instituția specializată a statului, care exercită atribuții privind apărarea drepturilor și libertăților fundamentale ale persoanei, a proprietății private și publice, prevenirea și descoperirea infracțiunilor, respectarea ordinii și liniștii publice, în condițiile legii. Art. 2 - Activitatea Poliției Române constituie serviciu public specializat și se realizează în interesul persoanei, al comunității, precum și în sprijinul instituțiilor statului, exclusiv pe baza și în executarea legii. Art. 3 - În îndeplinirea misiunilor care îi revin Poliția Română cooperează cu instituțiile statului și colaborează cu asociațiile și organizațiile neguvernamentale, precum și cu persoanele fizice și juridice, în limitele legii. Art. 4 - (1) Poliția Română se organizează corespunzător împărțirii administrativ-teritoriale a țării. (2) Poliția Română se poate organiza și conform specificului unor sectoare ale economiei naționale - transporturi feroviare, aeriene, navale - sau al unor obiective economice și sociale, în funcție de importanța și de numărul acestora. (3) Unitățile de poliție se înființează prin ordin al ministrului afacerilor interne. Capitolul II Organizare și funcționare Secţiunea 1 Structura organizatorică Art. 5 - Poliția Română are următoarea structură organizatorică: a) Inspectoratul General al Poliției Române; b) unități teritoriale aflate în subordinea Inspectoratului General al Poliției Române, Direcția generală de poliție a municipiului București și inspectoratele județene de poliție; c) instituții de învățământ pentru formarea și pregătirea continuă a personalului; d) alte unități necesare pentru îndeplinirea atribuțiilor specifice poliției, înființate potrivit legii. Art. 6 - În cadrul Poliției Române funcționează Corpul Național al Polițiștilor, persoană juridică de drept public, ale cărei atribuții sunt stabilite prin legea privind statutul polițistului. Art. 7 - Inspectoratul General al Poliției Române este unitatea centrală a poliției, cu personalitate juridică și competență teritorială generală, care conduce, îndrumă și controlează activitatea unităților de poliție subordonate, desfășoară activități de investigare și cercetare a infracțiunilor deosebit de grave, circumscrise crimei organizate, criminalității economico-financiare sau bancare, a altor infracțiuni ce fac obiectul cauzelor penale aflate în supravegherea Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, precum și orice alte atribuții date în competența sa prin lege. Art. 8 - (1) Inspectoratul General al Poliției Române este condus de un inspector general, cu rang de secretar de stat, numit prin decizie a prim-ministrului, la propunerea ministrului afacerilor interne, după consultarea Corpului Național al Polițiștilor. (2) Inspectorul general este ajutat de adjuncți numiți de către ministrul afacerilor interne, la propunerea sa, cu consultarea Corpului Național al Polițiștilor. Art. 9 - (1) În cadrul Inspectoratului General al Poliției Române funcționează Consiliul Superior, denumit în continuare Consiliu, constituit din inspectorul general al Inspectoratului General al Poliției Române, adjuncții inspectorului general al Inspectoratului General al Poliției Române, șefii direcțiilor generale și ai direcțiilor din Inspectoratul General al Poliției Române, 5 șefi ai unităților teritoriale ale poliției, desemnați prin rotație în fiecare an, președintele Corpului Național al Polițiștilor și rectorul Academiei de Poliție „Alexandru Ioan Cuza“. (2) Consiliul se întrunește o dată pe trimestru sau ori de câte ori este nevoie, sub conducerea inspectorului general al Inspectoratului General al Poliției Române. Consiliul analizează și hotărăște activitățile Poliției Române conform strategiei Ministerului Afacerilor Interne. Hotărârile se adoptă cu votul a cel puțin două treimi din numărul membrilor săi. Hotărârile Consiliului se duc la îndeplinire prin grija inspectorului general al Inspectoratului General al Poliției Române. (3) Desemnarea nominală a membrilor Consiliului și funcționarea acestuia se stabilesc prin dispoziție a inspectorului general al Inspectoratului General al Poliției Române. Art. 10 - În aplicarea legii inspectorul general al Inspectoratului General al Poliției Române emite dispoziții obligatorii pentru personalul din subordine, la elaborarea cărora consultă Corpul Național al Polițiștilor și Consiliul. Art. 11 - Inspectoratul General al Poliției Române are în structura sa organizatorică direcții generale, direcții, servicii și birouri, înființate prin ordin al ministrului afacerilor interne, în limita fondurilor la dispoziție. Secţiunea a 2-a Unități teritoriale din subordinea Inspectoratului General al Poliției Române Art. 12 - (1) În municipiul București se organizează și funcționează ca unitate cu personalitate juridică Direcția generală de poliție a municipiului București, condusă de un director general, ajutat de adjuncți. (2) În județe se organizează și funcționează, ca unități cu personalitate juridică, inspectorate de poliție, conduse de un inspector-șef, ajutat de adjuncți. (3) Directorul general al Direcției generale de poliție a municipiului București și inspectorii-șefi ai inspectoratelor de poliție județene sunt numiți și eliberați din funcție prin ordin al ministrului afacerilor interne, la propunerea inspectorului general al Inspectoratului General al Poliției Române, după consultarea Corpului Național al Polițiștilor și cu avizul consultativ al prefectului. Art. 13 - (1) În cadrul Direcției generale de poliție a municipiului București se organizează și funcționează unități de poliție ale sectoarelor, corespunzător organizării administrativ-teritoriale a acestuia. (2) În fiecare sector se organizează și funcționează secții de poliție. Numărul acestora se stabilește prin ordin al ministrului afacerilor interne, în funcție de întinderea teritoriului, numărul populației, de numărul și importanța obiectivelor economice, sociale și politice. Art. 14 - (1) În municipii și orașe funcționează poliții municipale și orășenești, iar în comune, posturi de poliție. (2) În municipii pot fi înființate secții de poliție, iar în comunele cu sate și cătune dispersate pot fi înființate birouri de poliție, potrivit criteriilor prevăzute la art. 13 alin. (2). Art. 15 - (1) În structura organizatorică a Poliției Române pot fi înființate și alte unități pentru prevenirea și combaterea infracționalității. (2) Numărul, competența și structura organizatorică ale acestor unități se stabilesc prin ordin al ministrului afacerilor interne, la propunerea inspectorului general al Inspectoratului General al Poliției Române, după consultarea Corpului Național al Polițiștilor. (3) Șefii unităților organizate în condițiile alin. (1) și (2) sunt numiți și eliberați din funcție prin ordin al ministrului afacerilor interne. Art. 16 - (1) Atribuțiile și structura organizatorică ale Inspectoratului General al Poliției Române, Direcției generale de poliție a municipiului București și inspectoratelor de poliție județene se stabilesc prin regulamente de organizare și funcționare. (2) Regulamentul de organizare și funcționare a Inspectoratului General al Poliției Române se aprobă de ministrul afacerilor interne, iar cele ale unităților teritoriale, de către inspectorul general al Inspectoratului General al Poliției Române. Secţiunea a 3-a Autoritatea teritorială de ordine publică Art. 17 - (1) La nivelul municipiului București și al fiecărui județ se organizează și funcționează autoritatea teritorială de ordine publică, organism cu rol consultativ, a cărui activitate se desfășoară în interesul comunității. (2) Autoritatea teritorială de ordine publică este constituită din șeful Direcției generale de poliție a municipiului București sau al inspectoratului de poliție județean, un reprezentant al Corpului Național al Polițiștilor, subprefect, 6 consilieri desemnați de Consiliul General al Municipiului București, respectiv de consiliul județean, 3 reprezentanți ai comunității desemnați de primarul general al municipiului București, respectiv de președintele consiliului județean, șeful Direcției generale de jandarmi a municipiului București sau al inspectoratului județean, șeful Inspectoratului pentru Situații de Urgență al Municipiului București sau șeful inspectoratului pentru situații de urgență județean, șeful serviciului teritorial al Poliției de Frontieră Române și, după caz, șeful poliției locale din municipiul reședință de județ. (3) Participarea șefului Direcției generale de jandarmi a municipiului București sau al inspectoratului de jandarmi județean și a șefului Inspectoratului pentru Situații de Urgență al Municipiului București sau a șefului inspectoratului pentru situații de urgență județean în autoritatea teritorială de ordine publică se realizează în legătură cu activitățile desfășurate de aceste instituții în calitate de forțe de sprijin care participă la planificarea și executarea activităților de menținere a ordinii și siguranței publice sub conducerea Poliției Române. (4) Aspectele referitoare la activitățile desfășurate de structurile Ministerului Afacerilor Interne și cele ale poliției locale în planul menținerii ordinii și siguranței publice se prezintă integrat prin intermediul Direcției generale de poliție a municipiului București sau inspectoratului de poliție județean. (5) Desemnarea nominală a autorității teritoriale de ordine publică este validată de către Consiliul General al Municipiului București sau de către consiliul județean pentru o perioadă de 4 ani. (6) Autoritatea teritorială de ordine publică este condusă de un președinte ales cu votul majoritar din rândul consilierilor din Consiliul General al Municipiului București sau al consiliilor județene pe o perioadă de 4 ani. Art. 18 - Autoritatea teritorială de ordine publică are următoarele atribuții: a) contribuie la elaborarea planului de activități și la fixarea obiectivelor și indicatorilor de performanță minimali, având ca scop protejarea intereselor comunității și asigurarea climatului de siguranță publică; b) sesizează și propune măsuri de înlăturare a deficiențelor din activitatea de poliție; c) face propuneri pentru soluționarea de către organele de poliție a sesizărilor care îi sunt adresate, referitoare la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului, potrivit prezentei legi; d) organizează consultări cu membrii comunităților locale și cu organizațiile neguvernamentale cu privire la prioritățile siguranței persoanei și a ordinii publice; e) prezintă trimestrial informări în ședințele Consiliului General al Municipiului București sau ale consiliului județean, după caz, asupra nivelului de asigurare a securității și siguranței civice a comunității; f) elaborează anual un raport asupra eficienței activității unităților de poliție, care se dă publicității. Art. 19 - (1) Autoritatea teritorială de ordine publică se întrunește în ședințe ordinare sau extraordinare, trimestrial sau ori de câte ori este nevoie. (2) La ședințele autorității teritoriale de ordine publică au dreptul să participe, cu statut de invitat, prefectul municipiului București, respectiv al județului, primarul general al municipiului București, respectiv președintele consiliului județean, conducătorii serviciilor publice descentralizate ale ministerelor și ale celorlalte autorități ale administrației publice centrale de specialitate. Ședințele autorității teritoriale de ordine publică pot fi și publice. (3) În exercitarea atribuțiilor sale autoritatea teritorială de ordine publică emite hotărâri cu caracter de recomandare. (4) Autoritatea teritorială de ordine publică nu are competențe în problemele operative ale poliției. Art. 20 - Cheltuielile necesare pentru desfășurarea activității autorității teritoriale de ordine publică se suportă din bugetul municipiului București, respectiv din cel al județului. Art. 21 - Regulamentul de organizare și funcționare a autorității teritoriale de ordine publică se aprobă prin hotărâre*) a Guvernului, la propunerea Ministerului Afacerilor Interne și a Ministerului Lucrărilor Publice, Dezvoltării și Administrației, în termen de 60 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi. Secţiunea a 4-a Raporturile dintre poliție și autoritățile administrației publice locale Art. 22 - (1) În plan teritorial unitățile de poliție cooperează cu prefecții, autoritățile administrației publice locale, autoritățile judecătorești, serviciile publice deconcentrate ale ministerelor și ale celorlalte organe de specialitate ale administrației publice centrale, precum și cu reprezentanți ai comunității. (2) În vederea înființării unor noi unități, secții, birouri sau posturi de poliție vor fi consultate Consiliul General al Municipiului București, consiliile județene și consiliile locale ale municipiilor, orașelor ori comunelor, după caz, care vor pune la dispoziție spațiile necesare funcționării acestora. Art. 23 - (1) Șeful Direcției Generale de Poliție a Municipiului București, șefii inspectoratelor de poliție județene, ai polițiilor municipale și orășenești și ai posturilor de poliție comunale prezintă informări anuale în fața autorității teritoriale de ordine publică, Consiliului General al Municipiului București, consiliilor județene, consiliilor municipale, orășenești sau comunale, după caz, referitoare la măsurile întreprinse în îndeplinirea atribuțiilor specifice. (2) Șefii unităților prevăzute la alin. (1) informează, trimestrial sau ori de câte ori este nevoie, prefecții, primarul general al municipiului București, președinții consiliilor județene, primarii sectoarelor municipiului București, ai municipiilor, orașelor și comunelor, după caz, despre evoluția fenomenelor antisociale și modul în care au fost îndeplinite sarcinile pe plan local. Art. 24 - Unitățile teritoriale de poliție cooperează cu consiliile locale și, după caz, cu primarii pentru îndeplinirea hotărârilor sau dispozițiilor scrise ale acestora, emise în limita competențelor lor în domeniul ordinii publice. Art. 25 - (1) În cazuri justificate de evenimente deosebite, între autoritățile administrației publice locale și unitățile de poliție, de comun acord, se pot încheia protocoale în vederea îndeplinirii eficiente a atribuțiilor poliției. (2) Dacă poliția nu își îndeplinește responsabilitățile în baza protocolului încheiat, administrația publică se poate adresa organului superior de poliție. Capitolul III Atribuțiile Poliției Române Art. 26 - (1) Poliția Română are următoarele atribuții principale: 1. apără viața, integritatea corporală și libertatea persoanelor, proprietatea privată și publică, celelalte drepturi și interese legitime ale cetățenilor și ale comunității; 2. aplică măsuri pentru menținerea ordinii și siguranței publice, aplică măsuri, potrivit competențelor stabilite prin lege, pentru prevenirea și combaterea fenomenului infracțional și terorismului, de identificare și contracarare a acțiunilor elementelor care atentează la viața, libertatea, sănătatea și integritatea persoanelor, a proprietății private și publice, precum și a altor interese legitime ale comunității; 3. sprijină unitățile de jandarmerie cu informații pentru asigurarea sau restabilirea ordinii și liniștii publice, cu ocazia mitingurilor, manifestațiilor cultural-sportive și altele asemenea; 4. asigură, direct sau în cooperare cu alte instituții abilitate potrivit legii, executarea controalelor tehnice și intervențiilor pirotehnice pentru prevenirea, descoperirea și neutralizarea dispozitivelor explozive, radioactive, nucleare, chimice sau biologice amplasate în scopul tulburării ordinii publice, vătămării integrității corporale, sănătății persoanelor sau provocării de daune proprietății publice ori private; 5. desfășoară activități de negociere și asigură intervenția, pentru eliberarea persoanelor lipsite de libertate în mod ilegal, imobilizarea sau neutralizarea persoanelor care folosesc arme de foc ori alte mijloace care pot pune în pericol viața, sănătatea sau integritatea corporală a persoanei; 6. desfășoară activități specifice, potrivit competențelor stabilite prin lege, ca reacție la acte de terorism iminente sau în desfășurare în scopul împiedicării ori limitării efectelor acestuia, neutralizării acțiunilor agresive și/sau a mijloacelor și dispozitivelor utilizate de teroriști; 7. avizează și controlează, în condițiile legii, înființarea societăților private de detectivi, pază, supraveghere și gardă de corp; 8. culege informații în vederea cunoașterii, prevenirii și combaterii infracțiunilor, precum și a altor fapte ilicite; 9. realizează activități de prevenire și combatere a corupției, a criminalității economico-financiare, a celei transfrontaliere, a infracțiunii în domeniul informaticii și a crimei organizate; 10. desfășoară, potrivit competenței, activități pentru constatarea faptelor penale și efectuează cercetări în legătură cu acestea; 11. asigură paza și funcționarea, în condițiile legii, a locurilor de reținere și de arest preventiv organizate în cadrul unităților de poliție; 12. constată contravenții și aplică sancțiuni contravenționale, potrivit legii; 13. asigură protecția martorului, colaboratorului, informatorului și a victimei, în condițiile legii; 14. asigură protecția polițiștilor, magistraților și a familiilor acestora, în cazurile în care viața, integritatea corporală sau avutul acestora sunt supuse unor amenințări, precum și a conducătorilor autorităților străine, cu atribuții în domeniul afacerilor interne sau justiției, aflați în România în vizite oficiale sau în misiune; 15. desfășoară activități de depistare a persoanelor care se sustrag urmăririi penale, executării pedepselor sau altor hotărâri judecătorești, precum și a persoanelor dispărute; 16. desfășoară activități de prevenire și combatere a migrației ilegale; 161. desfășoară activități specifice, direct sau în cooperare cu alte entități publice sau private, potrivit competențelor stabilite prin lege, pentru protecția animalelor; 17. folosește metode și mijloace tehnico-științifice în cercetarea locului faptei și la examinarea probelor și a mijloacelor materiale de probă, efectuând constatări și expertize criminalistice, prin specialiști și/sau experți proprii acreditați, precum și rapoarte criminalistice de constatare, rapoarte de constatare tehnico-științifice, rapoarte de interpretare a urmelor sau de evaluare a comportamentului infracțional ori a personalității criminale; 18. efectuează, independent sau în cooperare, evaluări, studii și cercetări științifice pentru îmbunătățirea metodelor și mijloacelor folosite în activitatea de poliție, în special a celor tehnico-științifice criminalistice, de analiză a informațiilor, de prevenire și combatere a infracțiunilor sau a altor fapte ilegale, precum și pentru identificarea unor noi metode și mijloace; 19. exercită controlul, potrivit legii, asupra deținerii, portului și folosirii armelor și munițiilor, a materialelor explozive, a precursorilor de explozivi, asupra modului în care se efectuează operațiunile cu arme, muniții, materii explozive și precursori de explozivi, precum și asupra funcționării atelierelor de reparat arme și asupra poligoanelor de tir; 20. exercită controlul asupra respectării regimului materialelor radioactive și nucleare, substanțelor toxice, stupefiantelor și substanțelor dopante, precum și asupra altor obiecte și materii supuse autorizării, potrivit legii; 21. supraveghează și controlează circulația pe drumurile publice, în afara cazurilor exceptate prin lege, și colaborează cu alte autorități publice, instituții, asociații și organizații neguvernamentale, pentru îmbunătățirea organizării și sistematizării circulației, asigurarea stării tehnice a autovehiculelor, perfecționarea pregătirii conducătorilor auto și luarea unor măsuri de educație rutieră a participanților la trafic; 22. desfășoară activități specifice de poliție în domeniul transporturilor feroviare, navale și aeriene; 23. exercită controlul asupra legalității stabilirii domiciliului sau reședinței cetățenilor români și străini aflați pe teritoriul țării, în condițiile legii; 24. ține evidența nominală a cetățenilor români cu obligații militare în mediul rural; 25. organizează, în condițiile legii, cazierul judiciar pentru ținerea evidenței persoanelor condamnate ori împotriva cărora s-au luat alte măsuri cu caracter penal și constituie baza de date necesare pentru îndeplinirea atribuțiilor operative specifice poliției; 26. efectuează studii și cercetări privind dinamica infracționalității în România și propune măsuri de prevenire a acesteia; 27. acordă sprijin, potrivit legii, autorităților administrației publice centrale și locale în vederea desfășurării activității acestora; 28. participă, în condițiile legii, împreună cu alte unități ale Ministerului Afacerilor Interne, în colaborare cu trupe ale Ministerului Apărării Naționale, unități de protecție civilă și alte organe prevăzute de lege, la activitățile de salvare și evacuare a persoanelor și bunurilor periclitate de incendii, explozii, avarii, accidente, epidemii, calamități naturale și catastrofe, precum și de limitare și înlăturare a urmărilor provocate de astfel de evenimente; 29. colaborează cu instituțiile de învățământ și cu organizațiile neguvernamentale pentru pregătirea antiinfracțională a populației; 30. desfășoară, potrivit legii, activități specifice de cooperare și asistență polițienească internațională, precum și de cooperare judiciară internațională în materie penală, conlucrează cu structuri de profil din alte state și de la nivelul unor instituții internaționale pentru prevenirea și combaterea criminalității transfrontaliere ori pentru schimb sau transfer de experiență și bune practici; 31. participă la constituirea forțelor internaționale de poliție, destinate unor misiuni de instruire, asistență și cooperare polițienească sau pentru acțiuni umanitare; 32. îndeplinește orice alte atribuții stabilite prin lege. (2) Pentru îndeplinirea atribuțiilor ce îi revin Poliția Română își organizează propria bază de date, potrivit legii. Art. 27 - (1) Ministrul afacerilor interne, cu avizul procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiţie, desemnează polițiști care au calitatea de organe de cercetare ale poliției judiciare. (2) Urmărirea penală se efectuează în mod obligatoriu de procuror în cazul infracțiunilor săvârșite de polițiștii care au calitatea de organe de cercetare ale poliției judiciare. Art. 28 - (1) În îndeplinirea activităților specifice polițistul are competența teritorială corespunzătoare unității de poliție din care face parte. (2) În caz de continuare a unei măsuri sau activități specifice polițistul poate acționa și pe raza teritorială a altor unități de poliție, comunicând despre aceasta unității competente. (3) În caz de detașare sau misiune ordonată pe raza teritorială a altei unități de poliție, polițistul are competența teritorială stabilită pentru acea unitate. Polițistul încadrat în Inspectoratul General al Poliției Române are competență teritorială generală. (4) Polițistul este obligat să intervină și în afara orelor de program, a atribuțiilor sale de serviciu și a competenței teritoriale a unității din care face parte, când ia cunoștință de existența unei infracțiuni flagrante, precum și pentru conservarea probelor în cazul altor infracțiuni a căror cercetare va fi efectuată de organele competente. Capitolul IV Personalul Poliției Române Art. 29 - (1) Personalul Poliției Române se compune din polițiști, alți funcționari publici și personal contractual. (2) Drepturile și îndatoririle specifice ale polițistului se stabilesc prin statut. Art. 30 - Personalul contractual este supus reglementărilor din legislația muncii, în măsura în care prin prezenta lege nu se dispune altfel. Capitolul V Drepturi și obligații Art. 31 - (1) În realizarea atribuțiilor ce îi revin, potrivit legii, polițistul este învestit cu exercițiul autorității publice și are următoarele drepturi și obligații principale: a) să legitimeze și să stabilească identitatea persoanelor, în condițiile prezentei legi; b) să conducă persoane la sediul poliției, ca măsură administrativă, în condițiile prezentei legi; c) să invite la sediul poliției persoanele a căror prezență este necesară pentru îndeplinirea atribuțiilor poliției, prin aducerea la cunoștință, în scris, a scopului și motivului invitației; d) să pună în executare mandatele de aducere, mandatele de arestare și pe cele de executare a pedepselor, în condițiile prevăzute de lege; e) în cazul săvârșirii unei infracțiuni, al urmăririi unor infractori sau al unei acțiuni teroriste, să intre în incinta locuințelor, a unităților economice, a instituțiilor publice ori particulare, a organizațiilor social-politice, indiferent de deținător sau de proprietar, precum și la bordul oricăror mijloace de transport românești, cu respectarea dispozițiilor legale; f) să efectueze controlul corporal al persoanei legitimate și, după caz, al bagajelor sau vehiculului utilizat de aceasta, în condițiile prezentei legi; g) să efectueze controale și razii atunci când există indicii temeinice cu privire la săvârșirea de infracțiuni ori ascunderea unor infractori, bunuri provenite din infracțiuni sau posibile acțiuni teroriste; h) să poarte asupra sa armamentul și muniția necesare, indiferent dacă este în uniformă sau echipat civil, și să folosească, pentru îndeplinirea misiunilor, autovehicule din dotare, cu sau fără însemnele distinctive ale poliției; i) să folosească orice mijloace de transport și comunicații, indiferent de proprietar sau deținător, persoană fizică ori persoană juridică, cu excepția celor aparținând corpului diplomatic, pentru luarea unor măsuri legale ce nu suferă amânare și nu pot fi aduse la îndeplinire altfel; cheltuielile vor fi achitate ulterior, la cererea proprietarilor, și vor fi suportate din fondurile unităților de poliție sau, după caz, de către persoanele care au determinat intervenția, nu mai târziu de 15 zile; j) să folosească gratuit mijloacele de transport în comun în timpul serviciului pentru executarea unor misiuni, iar personalul din poliția pentru transporturi, pe cele feroviare și navale; folosirea mijloacelor de transport se face pe baza legitimației de serviciu; k) să solicite, în condițiile legii, sprijinul populației pentru urmărirea, prinderea, imobilizarea și conducerea la sediul poliției a persoanelor ce fac obiectul acestei măsuri, precum și să solicite, în condițiile legii, sprijinul populației pentru asistarea la efectuarea unor acte procedurale; l) să procedeze, în condițiile legii, la cererea persoanelor interesate sau în scopul identificării criminalistice a persoanelor care au săvârșit infracțiuni ori sunt suspecte de săvârșirea unor infracțiuni, la prelevarea sau, după caz, la procesarea de profile genetice, amprente papilare, imagini faciale, semnalmente, semne particulare și orice alte date biometrice, stocate în baza de date criminalistice; m) să interzică, temporar, accesul sau prezența oricărei persoane în perimetrul locului săvârșirii unor infracțiuni sau contravenții, dacă prin aceasta ar fi afectată desfășurarea normală a activității organelor abilitate, legată de probarea faptelor; n) să interzică, temporar, pătrunderea într-un spațiu delimitat, marcat sau pe care l-a indicat, într-un imobil sau mijloc de transport, ori să dispună evacuarea temporară din acestea a oricărei persoane, dacă există un pericol la adresa vieții, sănătății sau integrității corporale, a sa ori a altei persoane; o) să avertizeze persoanele, prin orice mijloace de comunicare, să înceteze acțiunile ilegale; p) să oprească forțat și să imobilizeze vehicule, inclusiv prin utilizarea mijloacelor din dotare, în condițiile legii; q) să consulte specialiști ori experți, să solicite și, în condițiile legii, să obțină obiecte, înscrisuri sau relații oficiale de la autorități ori instituții publice, precum și să solicite obiecte, înscrisuri sau relații de la persoane juridice de drept privat ori de la persoane fizice; r) să exercite orice alte drepturi și să îndeplinească orice alte îndatoriri prevăzute de lege. (2) În exercitarea drepturilor conferite de prezenta lege polițistul are obligația să respecte întocmai drepturile și libertățile fundamentale ale omului, prevăzute de lege și de Convenția europeană a drepturilor omului. (3) În exercitarea atribuțiilor ce îi revin, potrivit legii, polițistul este obligat să aibă un comportament civilizat, să dea dovadă de amabilitate și solicitudine, respectiv să adopte o atitudine politicoasă și fermă. Polițistul trebuie să dovedească stăpânire de sine, capacitate de comunicare și abilități de gestionare a situațiilor conflictuale. Art. 32 - (1) În vederea obținerii de date și informații cu privire la activitatea persoanelor sau grupurilor de persoane suspectate de pregătirea sau săvârșirea unor infracțiuni grave sau cu moduri de operare deosebite, precum și pentru identificarea, căutarea, localizarea și/sau prinderea persoanelor date în urmărire potrivit legii, Poliția Română poate folosi informatori. (2) Sursele de informare, metodele și mijloacele activității de culegere a informațiilor au caracter confidențial și nu pot fi dezvăluite de nimeni în nicio împrejurare. Excepție fac cazurile în care îndatoririle funcției, nevoile justiției sau legea impune dezvăluirea lor. În aceste situații dezvăluirea se va face, după caz, cu asigurarea protecției necesare. (3) Prin activitatea de culegere, verificare și valorificare a datelor și informațiilor polițiștii nu trebuie în niciun fel să lezeze sau să îngrădească în mod ilegal drepturile și libertățile fundamentale ale cetățenilor, viața privată, onoarea sau reputația acestora. (4) Ministerul Afacerilor Interne asigură protecția și încadrarea în muncă a polițiștilor care, lucrând sub acoperire, au fost deconspirați în împrejurări care exclud culpa acestora. (5) Organizarea și funcționarea activității de culegere a informațiilor pentru activitatea specifică poliției se stabilesc prin ordin al ministrului afacerilor interne. (6) Ministrul afacerilor interne prezintă, anual sau ori de câte ori se impune, Consiliului Suprem de Apărare a Țării și comisiilor de specialitate ale Parlamentului României rapoarte referitoare la activitatea de culegere a informațiilor și fondurile utilizate în acest scop. (7) Colectarea, stocarea și utilizarea datelor despre persoanele aflate în atenția poliției se fac în conformitate cu legea și cu principiile internaționale privind protecția datelor. Art. 33 - (1) Polițistul este îndreptățit să solicite persoanei care face obiectul legitimării să țină mâinile la vedere și, după caz, să renunțe temporar la mijloacele ce pot fi folosite pentru un atac armat. (2) Polițistul este îndreptățit să solicite persoanei care face obiectul controlului corporal să adopte o poziție inofensivă, ce permite realizarea efectivă și în siguranță a acestui control. Prin poziție inofensivă se înțelege: a) ținerea mâinilor deasupra capului sau paralel cu solul; b) depărtarea picioarelor; c) adoptarea poziției șezut; d) adoptarea poziției culcat; e) altă poziție a corpului, care previne săvârșirea unei acțiuni violente îndreptate împotriva polițistului și respectă demnitatea umană. (3) Solicitarea de a adopta o poziție inofensivă trebuie să fie adecvată pericolului pe care îl poate reprezenta persoana și să nu depășească nevoile reale pentru atingerea scopului intervenției. Se interzice solicitarea adoptării poziției șezut sau culcat în cazul femeilor cu semne vizibile de sarcină, persoanelor cu semne vizibile ale unei dizabilități și copiilor. (4) În înțelesul prezentei legi, prin atac armat se înțelege atacul săvârșit de o persoană cu o armă de foc sau cu obiecte, dispozitive, substanțe sau animale ce pot pune în pericol viața, sănătatea ori integritatea corporală a persoanelor. (5) Se prezumă intenția săvârșirii unei acțiuni violente îndreptate împotriva polițistului fapta persoanei de a se apropia de acesta după ce, în prealabil, a fost avertizată prin cuvintele: Poliția, stai! - Nu te apropia! ori de a nu se conforma solicitărilor prevăzute la alin. (1), referitoare la renunțarea temporară la mijloacele ce pot fi folosite pentru un atac armat, sau alin. (2). Art. 34 - (1) Polițistul este îndreptățit să legitimeze și să stabilească identitatea persoanei numai în situația în care: a) aceasta încalcă dispozițiile legale ori există motive verosimile pentru a bănui că pregătește sau a comis o faptă ilegală; b) există motive verosimile pentru a bănui că aceasta a fost prezentă la locul săvârșirii unei fapte ilegale ori are cunoștință despre faptă, autor sau despre bunurile având legătură cu fapta; c) aceasta solicită sprijinul sau intervenția organelor de poliție ori când din cauza vârstei, stării de sănătate, dizabilității, consumului de alcool sau altor substanțe psihoactive ori a altor asemenea circumstanțe necesită sprijinul organelor abilitate; d) descrierea acesteia corespunde unei persoane căutate potrivit legii, deține asupra sa bunuri sau se deplasează cu un vehicul, ambarcațiune ori aeronavă care corespunde descrierii unor bunuri sau mijloace de transport căutate potrivit legii; e) aceasta desfășoară o activitate supusă, potrivit legii, unor autorizări, avize sau înregistrări ori este implicată într-o procedură legală în fața unei autorități sau instituții publice; f) aceasta încearcă să pătrundă sau se află într-un spațiu în care accesul este controlat; g) cu ocazia unor controale sau razii, efectuate în condițiile art. 31 alin. (1) lit. g); h) există obligația legală de a se stabili identitatea acesteia. (2) Polițistul este obligat să aducă la cunoștință persoanei, verbal, motivul legitimării. (3) Stabilirea identității unei persoane se face pe baza actelor de identitate. Atunci când persoana nu poate prezenta un act de identitate, stabilirea identității se realizează pe baza unui act prevăzut cu fotografie sau a declarațiilor acesteia, precum și a verificărilor polițistului, realizate pe loc, în bazele electronice de date la care are acces potrivit legii. (4) La solicitarea polițistului, persoana are obligația de a înmâna acestuia actele prevăzute la alin. (3) și de a comunica informațiile necesare stabilirii sau, după caz, verificării identității sale. (5) Atunci când măsurile prevăzute la alin. (3) nu au permis stabilirea identității, pentru realizarea acestui scop, polițistul este îndreptățit să procedeze la: a) identificarea unei alte persoane care poate oferi informații cu privire la identitate, dacă este posibil; b) fotografierea, luarea și procesarea amprentelor, semnalmentelor și semnelor particulare ale persoanei; c) să facă publică, prin orice mijloace, o fotografie, înregistrare, schiță sau descriere a persoanei, dacă există o convingere rezonabilă că această măsură va ajuta la stabilirea identității persoanei. (6) Măsurile prevăzute la alin. (5) se realizează chiar și în lipsa consimțământului persoanei. Publicitatea se realizează exclusiv în scopul identificării persoanei, cu respectarea prezumției de nevinovăție. (7) Datele cu caracter personal preluate potrivit alin. (5) se șterg din bazele de date ale poliției imediat după identificarea persoanei, prin proceduri ireversibile, cu excepția situației în care sunt utilizate în cadrul unei proceduri judiciare în curs, caz în care acestea urmează regimul probelor aplicabil procedurii judiciare. Art. 35 - (1) Polițistul este îndreptățit să efectueze controlul corporal al persoanei legitimate și, după caz, al bagajelor sau vehiculului utilizat de aceasta, numai în scopul: a) ridicării bunurilor supuse confiscării, interzise la deținere, căutate potrivit legii sau care pot fi utilizate ca probe într-o procedură judiciară, atunci când există motive verosimile pentru a bănui că persoana are asupra sa ori sub controlul său astfel de bunuri; b) identificării și ridicării unor arme, obiecte sau substanțe, ce pot fi folosite împotriva polițistului, a altor persoane sau pentru autovătămare, atunci când persoana face obiectul măsurii conducerii la sediul poliției ori al unui mandat de aducere, ordonanțe de reținere, mandat de arestare sau de executare a pedepselor; c) identificării unor documente sau înscrisuri care pot servi la stabilirea identității unei persoane aflate în stare de inconștiență; d) identificării și ridicării unor arme, obiecte sau substanțe periculoase, atunci când persoana încearcă să pătrundă sau se află în locuri în care este interzis accesul cu acestea. (2) Controlul vehiculului se poate efectua și în scopul identificării unei persoane date în urmărire sau căutată potrivit legii, atunci când există motive verosimile pentru a bănui că aceasta este prezentă în vehicul. În înțelesul prezentei legi, prin controlul vehiculului se înțelege controlul oricărui mijloc de transport pe cale rutieră, feroviară, aeriană sau pe apă. (3) Controlul corporal se efectuează, cu respectarea demnității umane, de către o persoană de același sex cu persoana controlată și presupune examinarea externă a corpului și îmbrăcămintei unei persoane, vizual, precum și prin palpare și apăsare, îmbrăcămintea groasă putând fi examinată separat. Atunci când prin examinare sunt identificate obiecte, la solicitarea polițistului, persoana este obligată să le prezinte. (4) Controlul bagajului presupune examinarea externă a acestuia, vizual, precum și prin palpare și apăsare. La solicitarea polițistului, persoana are obligația de a le deschide și de a prezenta conținutul bagajului. (5) Vehiculul se examinează prin vizualizarea compartimentelor care, prin construcție, sunt destinate transportului pasagerilor și mărfurilor. La solicitarea polițistului, persoana are obligația de a deschide și prezenta conținutul compartimentelor. (6) În situația în care persoana nu dă curs solicitărilor prevăzute la alin. (3)-(5), polițistul poate proceda personal la efectuarea activităților solicitate, inclusiv prin folosirea forței. (7) Obiectele se examinează la exterior fără a fi desfăcute sau demontate. Corespondența nu se deschide sau citește și nu se accesează telefonul, un sistem informatic ori alt mijloc de comunicare sau de stocare a datelor. (8) Nu constituie control corporal acțiunea polițistului de a deposeda persoana de o armă de foc sau armă albă a cărei deținere este vizibilă sau cunoscută. (9) La efectuarea controlului pot fi folosite animale de serviciu și/sau mijloace adecvate pentru detectarea obiectelor sau substanțelor. (10) Rezultatul controlului se consemnează într-un proces-verbal, care se semnează de polițist și de persoana în cauză sau de reprezentantul legal. O copie a procesului-verbal se predă persoanei în cauză sau reprezentantului legal, refuzul semnării sau primirii consemnându-se în cuprinsul documentului. (11) Prevederile prezentului articol nu aduc atingere dreptului polițistului de a efectua, după caz, percheziția corporală sau percheziția vehiculului, în cazurile și condițiile prevăzute de normele de procedură penală sau de cele privind executarea pedepselor și a măsurilor privative de libertate. Art. 36 - (1) Polițistul este îndreptățit să conducă o persoană la sediul poliției, atunci când: a) în condițiile art. 34 alin. (3), nu s-a putut stabili identitatea acesteia ori există motive verosimile pentru a bănui că identitatea declarată nu este reală sau documentele prezentate nu sunt veridice; b) din cauza comportamentului, locului, momentului, circumstanțelor ori a bunurilor aflate asupra sa, creează motive verosimile pentru a bănui că pregătește sau a comis o faptă ilegală; c) prin acțiunile sale periclitează viața, sănătatea sau integritatea corporală, a sa ori a altei persoane, sau ordinea publică; d) luarea unor măsuri legale, pe loc, ar putea crea un pericol pentru aceasta sau pentru ordinea publică. (2) Polițistul are obligația de a raporta șefului său ierarhic despre conducerea persoanei la sediul poliției, în cel mai scurt timp posibil de la momentul sosirii la sediu. (3) Persoana este condusă la cea mai apropiată unitate de poliție la care se poate realiza identificarea sa, verificarea situației de fapt și, după caz, luarea măsurilor legale. (4) Verificarea situației de fapt și, după caz, luarea măsurilor legale față de persoana condusă la sediul poliției se realizează de îndată, fără a depăși un termen de 8 ore de la momentul inițierii deplasării. (41) În situația în care identitatea persoanei nu a putut fi stabilită în termenul prevăzut la alin. (4), acest termen se prelungește cu perioada necesară stabilirii identității, verificării situației de fapt și, după caz, luării măsurilor legale, fără a depăși un termen de 12 ore de la momentul inițierii deplasării. (5) Polițistul are obligația de a permite persoanei să părăsească de îndată sediul poliției: a) după finalizarea activităților, chiar dacă termenele prevăzute la alin. (4) și (41) nu au expirat; b) după expirarea termenului prevăzut la alin. (4), dacă identitatea persoanei a fost stabilită; c) după expirarea termenului prevăzut la alin. (41), chiar dacă identitatea persoanei nu a putut fi stabilită. (6) Se interzice introducerea persoanei aflate în sediul poliției într-un centru de reținere și arestare preventivă. (7) Dacă în cadrul verificărilor se constată existența unor indicii cu privire la săvârșirea unei infracțiuni, se procedează conform normelor de procedură penală. Dispozițiile alin. (5) și (6) nu se aplică în cazul în care s-a dispus reținerea ori arestarea preventivă. Art. 37 - Dacă persoana legitimată sau condusă la sediul poliției sau al altor instituții prezintă simptome vizibile care relevă necesitatea acordării asistenței medicale de urgență, în cel mai scurt timp, polițistul solicită serviciilor specializate acordarea acestei asistențe. Art. 38 - (1) Persoana condusă la sediul poliției are următoarele drepturi: a) de a fi informată cu privire la motivele conducerii la sediul poliției; b) de a fi informată cu privire la drepturile ce îi revin; c) de a formula contestație împotriva dispunerii măsurii, potrivit art. 39; d) de a fi asistată de un avocat, potrivit legii, de a comunica direct cu acesta, în condiții care să asigure confidențialitatea, precum și de a nu da nicio declarație fără prezența acestuia, cu excepția comunicării datelor de identificare ori a unor informații necesare înlăturării unei stări de pericol iminent la adresa vieții, sănătății sau integrității corporale a sa ori a altei persoane; e) de a solicita informarea unui membru de familie sau a altei persoane desemnate de aceasta cu privire la măsura luată; f) de a solicita informarea reprezentanților diplomatici ai statului de proveniență, în cazul cetățenilor străini; g) de a fi consultată de un medic sau, pe propria cheltuială, de medicul indicat de aceasta; h) de a comunica prin interpret sau prin intermediul unei persoane cu aptitudini de comunicare, în situația în care nu vorbește, nu înțelege limba română, nu se poate exprima sau prezintă handicap auditiv ori surdocecitate. (2) Polițistul este obligat să informeze persoana, potrivit alin. (1) lit. a), înainte de a lua măsura conducerii la sediul poliției, iar potrivit alin. (1) lit. b), în cel mai scurt timp posibil de la momentul sosirii la sediu. La solicitare, polițistul are obligația de a contacta persoanele prevăzute la alin. (1) lit. d)-g). Dreptul prevăzut la alin. (1) lit. h) se asigură la cerere sau din oficiu. (3) În cazul minorului sau al persoanei lipsite de capacitate de exercițiu, polițistul are obligația: a) de a informa cu privire la măsura luată părinții, tutorele ori alt reprezentant legal sau, dacă niciunul dintre aceștia nu poate fi contactat sau nu se prezintă, autoritatea competentă potrivit legii; b) de a nu lua declarații de la aceasta sau de a nu îi solicita semnarea unor înscrisuri, în lipsa unui reprezentant legal sau a celui al autorității competente, cu excepția comunicării datelor de identificare. (4) Dispozițiile alin. (1)-(3) nu aduc atingere normelor de procedură penală sau celor privind executarea pedepselor și a măsurilor privative de libertate, care se aplică în mod corespunzător. Art. 39 - (1) Persoana condusă la sediul poliției, în situațiile prevăzute la art. 36 alin. (1), poate contesta măsura dispusă de polițist, înainte de încetarea acesteia, la șeful ierarhic al polițistului. (2) Contestația se depune, în scris, la polițist sau la șeful ierarhic al acestuia. Polițistul care primește contestația este obligat să o transmită de îndată șefului său ierarhic. La depunerea contestației, persoana condusă la sediul poliției primește o dovadă de primire. (3) Șeful ierarhic al polițistului se pronunță cu celeritate, în scris. Înscrisul se înregistrează în evidențele unității de poliție, iar o copie a acestuia se predă persoanei în cauză sau reprezentantului legal. Refuzul primirii copiei se consemnează pe înscris. (4) În cazul în care constată că nu este necesară menținerea măsurii, șeful ierarhic al polițistului are obligația de a permite persoanei să părăsească sediul poliției. Art. 40 - (1) Polițistul întocmește un proces-verbal în care consemnează motivele conducerii persoanei la sediul poliției, măsurile realizate cu această ocazie, modalitatea de exercitare a drepturilor prevăzute la art. 38, ca urmare a aducerii la cunoștință, rezultatul controlului corporal, al bagajelor și al vehiculului, dacă a utilizat mijloace de constrângere, prezența unor urme vizibile de violență la momentul legitimării și al finalizării verificărilor, ora inițierii deplasării la sediul poliției și finalizării verificării situației persoanei și luării măsurilor legale. (2) Procesul-verbal prevăzut la alin. (1) se înregistrează în evidențele unității de poliție și se semnează de polițist și de persoana în cauză sau de reprezentatul legal. O copie a procesului-verbal se predă persoanei în cauză sau reprezentantului legal, refuzul semnării sau primirii consemnându-se în cuprinsul documentului. Art. 41 - (1) În îndeplinirea atribuțiilor de serviciu, polițistul este îndreptățit să utilizeze mijloace de constrângere, constând în: forța fizică, inclusiv aplicarea unor procedee de autoapărare sau imobilizare; cătușe sau alte mijloace care permit imobilizarea membrelor superioare și/sau inferioare, denumite în continuare mijloace de imobilizare; mijloace neletale; arme albe și de foc; mijloace adecvate sau, după caz, vehicule, pentru oprirea forțată, blocarea sau deschiderea unor vehicule ori spații închise în care se găsesc persoane și bunuri ori pentru înlăturarea unor obstacole. (2) Folosirea mijloacelor de constrângere nu trebuie să depășească, prin intensitate și durată, nevoile reale pentru atingerea scopului intervenției. (3) Folosirea mijloacelor de constrângere încetează de îndată ce scopul intervenției a fost realizat. (4) Folosirea mijloacelor de constrângere se face în mod gradual, după avertizarea verbală prealabilă asupra utilizării acestora și după acordarea timpului necesar persoanei pentru a se conforma solicitărilor legale ale polițistului. În situația unei acțiuni violente iminente îndreptate împotriva polițistului sau a altei persoane, mijloacele de constrângere pot fi folosite fără avertizarea verbală prealabilă. (5) Folosirea mijloacelor de constrângere în condițiile și în situațiile prevăzute de lege înlătură caracterul penal al faptei și răspunderea civilă a polițistului pentru pagubele produse. (6) Pentru pagubele produse prin faptele polițistului prevăzute la alin. (5) se angajează răspunderea statului, în condițiile legii. Art. 42 - (1) Polițistul este îndreptățit să folosească forța fizică în scopul înfrângerii rezistenței fizice a persoanei care, fără a folosi violența, se opune ori nu se supune solicitărilor legale ale polițistului, potrivit art. 31 alin. (1) lit. m)-o) sau referitoare la: a) conducerea la sediul poliției sau al altor organe judiciare; b) efectuarea percheziției potrivit normelor de procedură penală, a controlului corporal și al bagajelor persoanei legitimate, precum și a vehiculului utilizat de aceasta; c) aplicarea cătușelor sau a altor mijloace de imobilizare. (2) Folosirea forței fizice nu trebuie să aibă ca scop provocarea unor suferințe fizice, altele decât cele inerente înfrângerii rezistenței fizice a persoanei. (3) Polițistul este îndreptățit să utilizeze mijloace adecvate pentru a opri și a pătrunde în vehicule sau pentru a pătrunde în orice spații închise în care se află persoana care se regăsește în situațiile prevăzute la alin. (1), în scopul extragerii acesteia. Art. 43 - (1) Polițistul este îndreptățit să utilizeze cătușe sau alte mijloace de imobilizare în scopul împiedicării sau neutralizării acțiunilor violente ale oricărei persoane. (2) În scopul prevenirii autovătămării persoanei ori apariției unei stări de pericol la adresa vieții, sănătății sau integrității corporale a polițistului sau a altei persoane, polițistul este îndreptățit să utilizeze mijloacele prevăzute la alin. (1), dacă: a) persoana condusă la sediul poliției este cunoscută cu un comportament violent la adresa sa, a persoanelor sau a bunurilor; b) persoana condusă la sediul poliției a comis sau este suspectă de săvârșirea unei infracțiuni cu violență ori a unor acte de terorism; c) persoana a evadat din starea legală de reținere sau deținere ori s-a sustras de la executarea unei măsuri preventive sau a unei pedepse privative de libertate; d) dotările mijlocului de transport utilizat sau itinerarul de deplasare nu permit adoptarea altor măsuri care să prevină săvârșirea unor acțiuni violente sau fuga; e) persoana face obiectul unei măsuri privative de libertate dispuse în vederea înlăturării unei stări de pericol pentru ordinea publică. (3) Dispozițiile legale referitoare la utilizarea cătușelor sau a altor mijloace de imobilizare, prevăzute de reglementările privind executarea pedepselor și a măsurilor privative de libertate, se aplică în mod corespunzător. Art. 44 - Polițistul este îndreptățit să utilizeze bastoane, tonfe, dispozitive cu substanțe iritant-lacrimogene și/sau paralizante, câini de serviciu, scuturi de protecție, căști cu vizor, dispozitive cu electroșocuri, arme neletale cu bile de cauciuc sau alte arme neletale, precum și alte mijloace de imobilizare care nu pun în pericol viața sau nu produc o vătămare corporală gravă, în scopul împiedicării sau neutralizării acțiunilor violente ale persoanei, atunci când: a) utilizarea forței fizice nu a fost sau nu este aptă să producă acest rezultat; sau b) aceasta intenționează să săvârșească sau săvârșește acțiuni violente cu obiecte, dispozitive, substanțe sau animale ce pot pune în pericol viața, sănătatea ori integritatea corporală a persoanelor. Art. 45 - Polițistul este obligat ca, în cel mai scurt timp, să solicite serviciilor specializate acordarea asistenței medicale de urgență persoanelor împotriva cărora au fost utilizate dispozitive cu electroșocuri, persoanelor afectate de utilizarea substanțelor iritant-lacrimogene, precum și persoanelor rănite prin utilizarea mijloacelor de constrângere. De îndată ce va fi posibil, situația se raportează verbal și, ulterior, se întocmește un proces-verbal. Art. 46 - (1) În caz de necesitate polițistul poate folosi, în situațiile și în condițiile prevăzute de lege, forța armelor albe sau a armelor de foc. Armele de foc se folosesc după somația: „Stai, stai că trag!“ (2) În cazurile de legitimă apărare polițistul poate folosi armele de foc, fără somație. Art. 47 - (1) Se interzice folosirea cătușelor sau a altor mijloace de imobilizare, a armelor albe sau a armelor de foc, precum și a mijloacelor prevăzute la art. 44 împotriva femeilor cu semne vizibile de sarcină, persoanelor cu semne vizibile ale unei dizabilități și copiilor, cu excepția cazurilor în care aceștia înfăptuiesc un atac armat sau în grup, care pune în pericol viața sau integritatea corporală a uneia ori mai multor persoane. (2) Polițistul este obligat să permită persoanei aflate în spațiul public, împotriva căreia sunt folosite cătușe sau alte mijloace de imobilizare, să adopte măsuri adecvate pentru acoperirea feței și a mijloacelor de imobilizare. Art. 48 - În exercitarea atribuțiilor de serviciu, polițistul are obligația să poarte asupra sa insigna de polițist sau legitimația de serviciu și mijloacele de constrângere și de protecție din dotare, precum și să utilizeze mijloacele din dotare necesare îndeplinirii atribuțiilor prevăzute de lege. Art. 49 - (1) Unitățile de poliție trebuie să asigure pregătirea profesională a polițistului cu privire la modul de acțiune în situația aplicării măsurilor polițienești și utilizarea mijloacelor de constrângere. Polițistul este obligat să participe la programele de pregătire profesionale și să mențină un nivel adecvat de pregătire fizică. (2) În cadrul pregătirii profesionale a polițistului, potrivit alin. (1), va fi avută în vedere jurisprudența instanțelor judecătorești și a Curții Europene a Drepturilor Omului, în special în ceea ce privește dreptul la viață, interzicerea torturii, dreptul la libertate și siguranță, dreptul la respectarea vieții private și de familie și interzicerea discriminării. Art. 50 - (1) Poliția Română poate interveni în forță, în condițiile legii, împotriva celor care pun în pericol viața, integritatea sau sănătatea persoanelor ori a organelor de ordine, precum și împotriva celor care amenință cu distrugerea unor clădiri sau bunuri de interes public ori privat. (2) Folosirea mijloacelor din dotare se face numai după avertizarea și somarea, prin mijloace de amplificare sonoră, a participanților la dezordine asupra necesității respectării legii și ordinii publice. Dacă după avertizare se încalcă în continuare ordinea publică și legile, polițistul numit ca șef al dispozitivului de ordine sau șefii ierarhici îi somează pe participanți folosind formula: Prima somație: „Atențiune, vă rugăm să părăsiți... Vom folosi forța!“, urmată de semnale sonore și luminoase. Dacă după trecerea perioadei de timp necesare dispersării cei somați nu se supun, se folosește o ultimă somație, astfel: Ultima somație: „Părăsiți...Se va folosi forța!“ (3) Dacă în astfel de situații, precum și în cele prevăzute de art. 47 din Legea nr. 17/1996 privind regimul armelor de foc și al munițiilor, cu modificările și completările ulterioare*), se impune uzul de armă, în prealabil se va folosi o ultimă somație, astfel: „Părăsiți...Se vor folosi armele de foc!“ (4) Folosirea mijloacelor de împiedicare și constrângere încetează de îndată ce s-a restabilit ordinea publică. Art. 51 - Fiecare situație în care s-a făcut uz de armă se raportează de urgență ierarhic. De îndată ce va fi posibil, raportul va fi întocmit în scris. Dacă în urma uzului de armă s-a produs moartea sau vătămarea unei persoane, fapta se comunică de îndată procurorului competent, potrivit legii. Art. 52 - (1) Polițistul este obligat să ia măsurile necesare pentru înlăturarea pericolelor care amenință ordinea publică sau siguranța persoanelor, în toate situațiile în care ia cunoștință direct ori când este sesizat despre acestea. (2) Polițistul este îndreptățit să pătrundă, în orice mod, într-o locuință sau într-un spațiu delimitat ce aparține ori este folosit de o persoană fizică sau juridică, fără consimțământul acesteia sau al reprezentatului legal, pentru: a) a salva viața sau integritatea corporală a unei persoane, dacă există indicii că în acel spațiu este o persoană aflată în pericol; b) a preveni răspândirea unei epidemii, dacă există indicii că în acel spațiu este o persoană decedată; c) a prinde autorul unei infracțiuni flagrante, comisă prin folosirea unei arme ori substanțe explozive, narcotice sau paralizante, prin violență, ori de către o persoană mascată, deghizată sau travestită, dacă există indicii că acesta se află în acel spațiu; d) a prinde autorul unor acte de terorism, dacă există indicii că acesta se află în acel spațiu. (3) Dreptul prevăzut la alin. (2) se exercită inclusiv prin folosirea forței: a) dacă există motive temeinice pentru a anticipa rezistență armată sau alte tipuri de violență ori există un pericol cu privire la distrugerea probelor; b) în cazul unui refuz sau dacă nu a fost primit niciun răspuns la solicitările polițistului de a pătrunde în acel spațiu. (4) Înainte de a pătrunde în spațiul privat, polițistul are obligația de a raporta verbal despre aceasta, ierarhic, cu excepția situației în care nu este posibil. În acest caz, raportarea se face în cel mai scurt timp posibil. (5) După înlăturarea pericolului ori prinderea autorului infracțiunii sau actelor de terorism, polițistul are obligația de a părăsi spațiul respectiv, cu excepția situației în care obține consimțământul de a rămâne din partea persoanei îndreptățite. Cu această ocazie nu se efectuează acte specifice percheziției domiciliare. (6) În situația în care este necesară luarea unor măsuri de conservare a locului săvârșirii infracțiunii și de ridicare sau conservare a mijloacelor materiale de probă, polițistul este îndreptățit să îndepărteze temporar persoanele din spațiul respectiv sau să solicite acestora să rămână pe loc până la identificarea lor. (7) Cu privire la pătrunderea în spațiul privat și măsurile adoptate, polițistul întocmește un proces-verbal. O copie a procesului-verbal se predă persoanelor cărora le aparține sau care folosesc spațiul în care a pătruns polițistul. Art. 53 - În toate situațiile în care ia cunoștință direct ori când este sesizat despre posibile cazuri de abuz, neglijare, exploatare și orice formă de violență asupra copilului, polițistul este obligat să sesizeze direcția generală de asistență socială și protecția copilului, pentru luarea măsurilor prevăzute de lege. Art. 54 - (1) Polițistul este obligat să ia măsurile necesare pentru ocrotirea vieții, sănătății și integrității corporale a persoanelor a căror pază o asigură și, în special, să ia imediat măsuri ca îngrijirile medicale să le fie acordate de fiecare dată când acestea se impun. (2) Polițistul este îndreptățit să solicite intervenția autorităților competente sau să sesizeze reprezentantul legal, atunci când, în exercitarea atribuțiilor de serviciu, identifică persoane care, din cauza vârstei sau stării fizice ori psihice se află în dificultate și este necesară luarea unor măsuri de protecție. Autoritățile competente sau reprezentantul legal au/are obligația de a interveni de îndată. Art. 55 - (1) În vederea asigurării protecției persoanelor prevăzute la art. 26 alin. (1) pct. 13 și 14, unitatea de poliție competentă elaborează un plan de protecție care va cuprinde cel puțin următoarele: date privind persoana a cărei protecție se acordă, temeiul legal al protecției, măsurile de protecție instituite, resursele logistice, umane sau de altă natură alocate, perioada în care se acordă protecția, situațiile în care protecția încetează. (2) Protecția se acordă dacă persoana care face obiectul măsurilor de protecție sau, după caz, reprezentantul acesteia: a) își exprimă acordul cu privire la măsurile de protecție; b) oferă informațiile necesare implementării măsurilor de protecție; c) se conformează măsurilor de protecție stabilite; d) se abține de la orice activitate care pune în pericol viața, sănătatea sau integritatea corporală, a sa, a polițiștilor care asigură protecția ori a altei persoane, sau ordinea publică. (3) Protecția încetează în cazul în care una dintre condițiile prevăzute la alin. (2) nu mai este îndeplinită. În cazul în care măsura de protecție a fost instituită în baza normelor de procedură penală, pentru încetarea acesteia unitatea de poliție sesizează organul judiciar care a dispus-o. Art. 56 - (1) În scopul realizării activităților de prevenire, depistare, investigare sau urmărire penală a infracțiunilor sau executării pedepselor, prevenire și combatere a altor fapte ilegale, precum și de menținere a ordinii și siguranței publice: a) acțiunile polițistului în spații publice, precum și intervenția realizată în condițiile art. 52 ori pentru executarea unui mandat pot fi înregistrate cu mijloacele foto-audio-video din dotare, fără consimțământul persoanelor vizate; b) Poliția Română este autorizată să fixeze, ocazional, cu mijloace foto-audio-video sau prin alte mijloace tehnice din dotare, momente operative cu privire la activități publice desfășurate în locuri publice, fără consimțământul persoanelor vizate, în cazul în care există motive verosimile pentru a bănui că în aceste locuri publice ar putea fi comise infracțiuni sau alte fapte ilegale ori tulburată ordinea și siguranța publică. (2) Poliția Română este autorizată să acceseze, în mod direct și gratuit, sistemele de supraveghere a spațiilor publice ce sunt instalate în scopul prevenirii criminalității, pazei bunurilor și protecției persoanelor sau supravegherii traficului rutier și care aparțin organelor administrației publice centrale sau locale, cu excepția celor cu atribuții în domeniul apărării și securității naționale, atunci când: a) există motive verosimile pentru a bănui că imaginile fotografice ori înregistrările audio și/sau video prelucrate prin aceste sisteme pot servi la identificarea: 1. persoanelor care pregătesc, săvârșesc sau au săvârșit o infracțiune; 2. persoanelor care au fost prezente la locul săvârșirii unei infracțiuni ori au cunoștință despre faptă, autor sau despre bunurile având legătură cu fapta; 3. persoanelor date în urmărire sau căutate potrivit legii; 4. bunurilor supuse confiscării, interzise la deținere, căutate potrivit legii sau care pot fi utilizate ca probe într-o procedură judiciară; b) imaginile fotografice ori înregistrările audio și/sau video prelucrate prin aceste sisteme sunt necesare pentru: 1. constituirea și adaptarea dispozitivelor de menținere a ordinii publice, cu ocazia adunărilor publice sau a evenimentelor ce implică prezența unui public numeros, precum și pentru realizarea intervenției în cazul în care adunările publice își pierd caracterul pașnic și civilizat; 2. îndrumarea, supravegherea și controlul respectării normelor de circulație rutieră. (3) Se interzice prelucrarea datelor cu caracter personal conținute de imaginile fotografice ori înregistrările audio și/sau video în alte scopuri decât cele în care au fost colectate, cu excepția situațiilor prevăzute expres de lege și numai dacă sunt asigurate garanțiile necesare pentru protejarea drepturilor persoanelor vizate. (4) Poliția Română poate păstra imaginile fotografice ori înregistrările audio și/sau video obținute potrivit alin. (1) sau (2) pe o perioadă de 6 luni de la data obținerii acestora, cu excepția situațiilor în care sunt utilizate în cadrul unei proceduri judiciare, caz în care acestea urmează regimul probelor. La împlinirea acestui termen imaginile și/sau înregistrările se distrug, prin proceduri ireversibile. Art. 57 - (1) În exercitarea atribuțiilor de serviciu, polițistul este obligat să își facă, în prealabil, cunoscută calitatea, astfel: a) dacă este în uniformă, prin prezentarea verbală a numelui și prenumelui, precum și a unității de poliție din care face parte; b) dacă este în ținută civilă, prin prezentarea datelor prevăzute la lit. a), precum și a legitimației de serviciu sau a insignei. (2) Prin excepție de la prevederile alin. (1), atunci când siguranța polițistului sau rezultatul intervenției ar putea fi periclitate, polițistul își face cunoscută calitatea imediat ce acest lucru este posibil. În acest caz, intervenția polițistului se face prin anunțare: „Poliția!“. Art. 58 - (1) Polițistul este obligat să verifice permanent competența acțiunilor sale. (2) În efectuarea investigațiilor polițistul este obligat să se bazeze pe date sau informații privind săvârșirea unor fapte ilegale. Capitolul VI Asigurarea logistică, materială și financiară Art. 59 - (1) Poliția Română poate deține în folosință imobile, armament, muniție, echipamente și aparatură tehnică specifică, necesare pentru îndeplinirea atribuțiilor prevăzute de lege. (2) Unitățile de poliție utilizează, potrivit legii, un parc propriu de mijloace de transport, animale de serviciu și alte mijloace necesare pentru îndeplinirea atribuțiilor prevăzute de lege. (3) Pe lângă unitățile de poliție se pot constitui secții sau asociații sportive. (4) Inspectoratul General al Poliției Române și unitățile teritoriale ale poliției pot avea cabinete medicale care să asigure asistența medicală la locul de muncă, pot deține în folosință baze de tratament și unități de cazare a personalului și a membrilor lor de familie pe timpul cât se află în misiune, concedii de odihnă sau tratament medical. Art. 60 - Inspectoratul General al Poliției Române și unitățile teritoriale ale poliției folosesc locuințe de protocol, de serviciu, de intervenție și sociale ce pot fi repartizate polițiștilor, celorlalți funcționari publici și personalului contractual, precum și familiilor acestora. Art. 61 - Dotarea Poliției Române se realizează de către Ministerul Afacerilor Interne din fondurile alocate cu această destinație prin legea bugetului de stat și din alte surse constituite potrivit legii. Art. 62 - Inspectorul general al Inspectoratului General al Poliției Române este abilitat: a) să aprobe, în limitele competențelor sale, documentațiile tehnico-economice pentru lucrările proprii de investiții și să urmărească executarea acestora la termenele stabilite; b) să stabilească normele de întrebuințare, întreținere și reparare pentru tehnica specială din dotare; c) să execute controlul mijloacelor materiale și bănești repartizate unităților subordonate; d) să exercite orice alte atribuții conferite prin actele normative în domeniile asigurării materiale și financiare. Capitolul VII Dispoziții finale Art. 63 - Poliția Română cooperează cu instituții similare din alte state și cu organisme internaționale de profil, pe baza înțelegerilor la care România este parte, inclusiv prin ofițeri de legătură. Art. 64 - (1) În interesul asigurării ordinii publice și securității colective, la solicitarea Președintelui României, cu aprobarea Parlamentului, efective ale Poliției Române pot participa, în afara teritoriului național, la constituirea forțelor internaționale de poliție destinate unor misiuni de instruire, asistență și cooperare polițienească, precum și pentru acțiuni umanitare. (2) Pe timpul îndeplinirii misiunilor prevăzute la alin. (1) efectivele de poliție participante vor avea statutul personalului detașat la organizații internaționale și vor beneficia de drepturile cuvenite potrivit legii. Art. 65 - Înființarea, organizarea și funcționarea poliției comunitare pentru ordinea publică la nivelul unităților administrativ-teritoriale se reglementează prin lege. Art. 66 - Ziua Poliției Române este 25 martie. Art. 67 - Uniforma de polițist, forma și conținutul insignei și ale documentelor de legitimare a polițiștilor se stabilesc prin hotărâre a Guvernului. Art. 68 - Pe data intrării în vigoare a prezentei legi se abrogă Legea nr. 26/1994 privind organizarea și funcționarea Poliției Române, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 123 din 18 mai 1994, cu modificările și completările ulterioare.
×
×
  • Create New...

Important Information

By using this site, you agree to our Terms of Use and Privacy Policy.