Jump to content
POLITISTI.ro

Search the Community

Showing results for tags 'cirulatie'.

  • Search By Tags

    Type tags separated by commas.
  • Search By Author

Content Type


Forums

  • Public Forums
    • General discussions
    • Ask a cop
    • Citizens against Crime
    • Off-Duty
  • Professional Forums
    • Discussions on Professional Issues
    • Law Enforcement Legislation
    • Duty Gear
    • Private Area for Romanian Policemen
    • International Police Area
  • Administrative Forums
    • Technical Support
    • Suggestions and Complaints

Categories

  • Professional
  • Off Duty
  • Police equipment

Categories

  • Capitolul I - Dispoziţii generale
  • Capitolul II Cariera Poliţistului
  • Capitolul IV - Modificarea raporturilor de serviciu
  • Capitolul III - Drepturi, Obligaţii, Interdicţii
  • Capitolul V - Recompense şi sancţiuni
  • Capitolul VII - Dispoziţii tranzitorii şi finale

Categories

  • General aspects
  • Information
  • On-site research
    • The first police officers and others present at the scene
    • Research and investigation teams. Duties
  • Traces
    • Traces left / created by the human body
    • Traces created by objects / tools or found on them
  • Expertise
  • Video and audio recordings
  • Special methods of surveillance or investigation
  • Finding the flagrant crime
  • Information analysis
  • Hearing persons
  • Identification of people and objects
  • Reconstitution
  • The search
  • Economic-financial crimes
  • Crime with mode of operation

Find results in...

Find results that contain...


Date Created

  • Start

    End


Last Updated

  • Start

    End


Filter by number of...

Found 1 result

  1. Punerea în circulaţie sau conducerea unui autovehicul ori tramvai neînmatriculat sau neînregistrat Conţinutul legal Conform art. 85, alin. 1, constituie infracţiune punerea în circulaţie sau conducerea pedrumurile publice a unui autovehicul sau tramvai, neinmatriculat sau neinregistrat. Condiţii preexistente Obiectul infracţiunii 1) Obiectul juridic generic este reprezentat de relaţiile sociale, referitoare la siguranţa traficului rutier. 2) Obiectul juridic specific este reprezentat de relaţiile sociale privind obligativitatea înmatriculării autovehiculelor şi înregistrarii tramvaielor atunci când acestea se deplasează pe drumurile publice. 3) Obiectul material al acestei infracţiuni îl constituie autovehicul neînmatriculat sau tramvaiul neînregistrat. Prin autovehicul, conform art. 6 pct. 6 din Ordonanţa de urgenţă nr.195/2002, se înţelege vehiculul echipat cu motor în scopul deplasarii pe drum. Troleibuzele şi tractoarele rutiere sunt considerate autovehicule. Mopedele, vehiculele care se deplaseaza pe sine, denumite tramvaie,tractoarele folosite în exploatările agricole şi forestiere, precum şi vehiculele pentru efectuarea deservicii sau lucrări, care se deplaseaza numai ocazional pe drumul public, nu sunt considerate autovehicule. Despre un autovehicul se poate spune că este neînmatriculat, iar despre un tramvai că nu este înregistrat atâta timp cât nu au fost luate în evidenţa autorităţilor competente în situaţia în care sunt noi. Se consideră totodată că sunt neînmatriculate, respectiv neînregistrate şi atunci când s-a procedat la radierea din evidenţele autorităţilor competente. Îndeplinirea procedurii de înmatriculare/înregistrare se finalizează prin atribuirea unui număr de ordine şi eliberarea unui document denumit certificat de înmatriculare/înregistrare. Subiecţii infracţiunii 1) Subiectul activ este persoana care pune în circulaţie sau conduce un autovehicul neînmatriculat ori un tramvai neînregistrat. Subiect activ al infracţiunii este de regulă o persoană care deţine permis de conducere corespunzător categoriei din care face parte vehiculul pus în circulaţie sau condus pe drumul public. Dacă subiectul activ (persoana care conduce pe drumul public un autovehicul neînmatriculat) nu are permis de conducere se va reţine un concurs de infracţiuni între infracţiunea pe care o analizăm acum şi conducerea fără permis. 2) Subiectul pasiv al infracţiunii este în principal statul în calitatea sa de garant al tuturor valorilor sociale iar în secundar autorităţile competente care au ca atribuţii principale asigurarea desfăşurării în bune condiţii a circulaţiei pe drumurile publice, ţinerea evidenţei precum şi înmatricularea sau înregistrarea vehiculelor. Conţinutul constitutiv Latura obiectivă 1) Elementul material al infracţiunii este reprezentat de o acţiune. În concret infracţiunea se poate săvârşi în două modalităţi ale elementului material şi anume: punerea în circulaţie şi conducerea. Prin punerea în circulaţie se înţelege dispoziţia sau încuviinţarea ca autovehiculul, tramvaiul să circule pe drumurile publice fără a fi înmatriculat, respectiv înregistrat. De exemplu, săvârşeşte această infracţiune, sub forma punerii în circulaţie, patronul unei societăţi comerciale care ştiind că un autovehicul nu este înmatriculat dă ordin/dispoziție unui şofer angajat să plece în cursă. De asemenea săvârşeşte această infracţiune proprietarul unui autoturism care încredinţează altei persoane autoturismul neînmatriculat pentru a fi condus pe drumul public. Dacă în acest ultim caz persoana căreia i s-a încredinţat autovehiculul ştie că autoturismul este neînmatriculat şi în plus nu posedă permis de conducere se va reţine în sarcina conducătorului un concurs de infracţiuni între conducerea unui autovehicul neînmatriculat şi conducerea fără permisde conducere. Conducerea presupune activitatea unei persoane care prin acţiunile sale determină punerea în mişcare a vehiculului, prin acesta înţelegându-se orice mijloc de transport fără autopropulsie (bicicletă, căruţă), autovehiculului, sau a tramvaiului şi determinarea traiectoriilor de deplasare pe drumul public. Punerea în circulaţie sau conducerea trebuie să privească întotdeauna un autovehicul neînmatriculat sau tramvai neînregistrat. În practica judiciară s-a reţinut un concurs de infracţiuni între conducerea pe drumul public a unui autovehicul neînmatriculat şi conducerea pe drumul public a unui autovehicul cu număr fals de înmatriculare prin montarea pe caroserie a unor piese şi a numărului de înmatriculare aparţinând altui autoturism. În concret, noul autovehicul, format prin demontarea de pe unautoturism avariat a cutiei de viteze, a motorului şi a plăcuţelor de înmatriculare, urmată de montarea acestora pe caroseria altui autoturism, nu avea elementele de identificare esenţiale în funcţie de care se procedează la înmatriculare (respectiv seria de motor şi de caroserie), astfel încât fapta conducătorului auto de a circula cu acest nou format autovehicul întruneşte elementele constitutive ale infracţiunilor de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul neînmatriculat şi conducere pe drumurile publice a unui autovehicul cu număr fals de înmatriculare, întrucât numerele de înmatriculare montate pe autovehiculul nou format corespund elementelor esenţiale de identificare ale altui autoturism înscris în evidenţele poliţiei ca fiind înmatriculat sub aceste numere. Se pune întrebarea dacă se poate vorbi în acest caz de „număr fals”. Pentru existenţa infracţiunii de punere în circulaţie pe drumurile publice a unui autovehicul cu număr fals de înmatriculare, nu se cere ca numărul sub care circula autovehiculul să fie neapărat falsificat în sens fizic, material. Dimpotrivă, plecând de la finalitatea legii, care urmăreşte să asigure identificarea persoanelor care au comis infracţiuni sau contravenţii privind circulaţia pe drumurile publice, pentru existenţa laturii obiective a acestei infracţiuni este suficient ca numărul sub care circulă autovehiculul să nu corespundă autovehiculului pe care este montat, potrivit evidenţei organului de poliţie. Aşadar, dacă autorul circulă pe drumul public cu un autovehicul neînmatriculat având o plăcuţă cu număr fals va exista un concurs de infracţiuni între conducerea pe drumul public a unuiautovehicul neînmatriculat şi conducerea pe drumul public a unui autovehicul cu număr fals de înmatriculare. Pentru întregirea laturii obiective trebuie îndeplinită o condiţie esenţială referitoarela locul comiterii infracţiunii. Punerea în circulaţie sau conducerea unui autovehicul trebuie să se facă pe drumurile publice. Drumul public conform art.6 pct.14 din Ordonanţa de urgenţă 195/2002, este orice cale de comunicaţie terestra, cu excepţia căilor ferate, special amenajată pentru traficul pietonal sau rutier, deschisă circulaţiei publice. Drumurile care sunt închise circulaţiei publice sunt semnalizate la intrare cu inscripţii vizibile. Potrivit art. 3 din Ordonanţa Guvernului nr. 43/1997 din punct de vedere al destinaţiei drumurile seîmpart în: a. drumuri publice - drumuri de utilitate publica destinate circulaţiei rutiere şi pietonale, în scopul satisfacerii cerinţelor generale de transport ale economiei naţionale, ale populaţiei şi de apărare a tarii; acestea sunt proprietate publica; b. drumuri de utilitate privată - drumuri destinate satisfacerii cerinţelor proprii de transport rutier şi pietonal spre obiective economice, forestiere, petroliere, miniere, agricole, energetice, industriale şi altele asemenea, de acces în incinte, ca şi cele din interiorul acestora, precum şi cele pentru organizarile de şantier. Ele sunt administrate de persoanele fizice sau juridice care le au în proprietate sau în administrare. Potrivit art. 4 Ordonanţa Guvernului nr. 43/1997 din punct devedere al circulaţiei drumurile se împart în: a. drumuri deschise circulaţiei publice, care cuprind toate drumurile publice şi acele drumuride utilitate privată care asigura, de regula, accesul nediscriminatoriu al vehiculelor şi pietonilor; b. drumuri închise circulaţiei publice, care cuprind acele drumuri de utilitate privată care servesc obiectivelor la care publicul nu are acces, precum şi acele drumuri de utilitate publica închise temporar circulaţiei publice. Se consideră că această infracţiune prezintă importanţă pentru drumuri deschise circulaţiei publice. Drumul public poate fi un drum european, naţional, judeţean sau comunal. Drumurile de exploatare forestieră, de calcar, de nisip, de cărbune, etc. nu sunt considerate drumuri publice. Conducerea unui autovehicul pe un drum care nu este deschis circulaţiei publice nu constituie infracţiunea despre care discutăm. În cazul în care conducătorul a produs un accident din care a rezultat uciderea din culpă a unei persoane, acesta va răspunde numai pentru infracţiunea prevăzutăla art. 178 alin.2 din Codul penal. 2) Urmarea socialmente periculoasă este starea de pericol ce se creează pentru regimul circulaţiei pe drumurile publice. Conducerea şi punerea în circulaţie a unor autovehicule înmatriculate fiind starea de normalitate şi legalitate, prin săvârşirea acestei infracţiuni se aduce atingere relaţiilor sociale ocrotite. 3) Legătura de cauzalitate între elementul material şi urmarea socialmente periculoasă rezultă din materialitatea faptei. Infracţiunea pe care o analizăm este una de pericol, astfel că pentru existenţa ei este necesar să se dovedească săvârşirea faptei într-una din modalităţile descrise în textul de lege, nemaifiind necesară producerea unei urmări materiale. Latura subiectivă 1) Vinovăţia se prezintă sub forma intenţiei, care poate fi directă sau indirectă. Prin săvârşirea faptei autorul prevede că aduce atingere regimului circulaţiei pe drumurile publice, urmărind sau doar acceptând acest rezultat. Culpa nu este posibilă ca formă a vinovăţiei cu care se poate comite această infracţiune. S-ar putea susţine că, dacă autorul infracţiunii a fost de bună credinţă, în sensul că nu a avut de unde să ştie că autovehiculul nu este înmatriculat, ba mai mult fiind asigurat de proprietarul acestuia că sunt îndeplinite formele legale pentru înmatriculare, nu va exista infracţiune putând fi invocată eroarea de fapt ca o cauză care înlătură caracterul penal alfaptei.O asemenea afirmaţie nu poate fi susţinută cu temeiuri legale, deoarece orice conducător este obligat să aibă asupra sa certificatul de înmatriculare/înregistrare atunci când conduce un autovehicul sau un tramvai pe drumurile publice. Eroarea de fapt ar putea fi invocată în situaţia încare certificatul de înmatriculare/înregistrare este fals iar acest lucru nu poate fi pus în evidenţă decât în urma unei examinări de specialitate. 2) Mobilul şi scopul există ca la orice infracţiune şi vor fi avute în vedere la individualizarea pedepsei. Forme, modalităţi, sancţiuni Forme Actele de pregătire şi tentativa deşi posibile nu sunt pedepsite de lege. Infracţiunea se consumă în momentul în care un autovehicul neînmatriculat sau un tramvai neînregistrat, sunt conduse pe drumul public sau când are loc punerea în circulaţie a unui autovehicul neînmatriculat sau a unui tramvai neînregistrat. În ceea ce priveşte conducerea trebuie precizat că infracţiunea se consumă după ce vehiculul a fost pus în mişcare pe drumul public. Punerea în circulaţie este o infracţiune instantanee pe când conducerea este o infracţiune continuă. În această formă infracţiunea cunoaşte şi momentul epuizării care se produce atunci când autorul încetează conducerea, din proprie iniţiativă sau este oprit de persoanele abilitate de lege (poliţişti). Modalităţile Modalitățile de săvârşire ale infracţiunii sunt cele prezentate în textul de lege: - punerea în circulaţie sau conducerea unui autovehicul neînmatriculat; - punerea în circulaţie sau conducerea unui tramvai neînregistrat; Sancţiuni Pedeapsa prevăzută pentru această infracţiune este închisoarea de la 1 la 3 ani.
×
×
  • Create New...

Important Information

By using this site, you agree to our Terms of Use and Privacy Policy.