Jump to content
POLITISTI.ro

Catalin

Jandarmeria - uşa din dos prin care impostorii devin poliţişti

Postare recomandată

Sache

Multi nici nu știu cine a fost Lascar Catargiu.

Ai dreptate, politicul nu trebuie sa se amestece în treburile politiei prin numiri în diferite funcții.

Distribuie această postare


Link către postare
Distribuie pe alte siteuri

Această publicitate este afişată doar vizitatorilor. - Click aici pentru înregistrare

Andrei

Din seria, "Vreau sa fiu si eu"...

WhatsApp Image 2018-03-20 at 11.19.44.jpeg

Distribuie această postare


Link către postare
Distribuie pe alte siteuri
BGeorge

Niste impostori...😡

Distribuie această postare


Link către postare
Distribuie pe alte siteuri
Sache

Sigla este ilegala și neconforma cu heraldica din MAI. Jindarii se cred orice mai puțin ceea ce sunt: paznici și ciomagari.

Mâine-poimâine își vor pune pe piept sigla cu litera J, copie după litera S, de la Superman.:)):))

Distribuie această postare


Link către postare
Distribuie pe alte siteuri
Andrei

Eu sunt curios daca au cerut aprobarea, pentru a folosi aceasta marca. Din 2013, marca este inregistrata la OSIM.

Distribuie această postare


Link către postare
Distribuie pe alte siteuri
Sache

Crezi ca ei știu ce înseamnă marca înregistrată sau OSIM? Ori sa respecte dreptul de proprietate al altcuiva?

Distribuie această postare


Link către postare
Distribuie pe alte siteuri
Cristi

Eu cred ca vor afla ce inseamna marca inregistrata la OSIM. :)) 

Distribuie această postare


Link către postare
Distribuie pe alte siteuri

Pentru a adăuga comentarii este necesară înregistrarea sau autentificarea

Trebuie să aveţi un cont de membru pentru a adăuga comentarii

Înregistrare membru

Înscrierea unui nou cont de membru. Este foarte uşor!

Înregistrare cont nou

Autentificare

Aveţi deja un cont de membru? Conectaţi-vă aici.

Autentificare în cont

  • Conţinut similar

    • Catalin
      de Catalin
      După fiecare schimbare a Guvernului ori a Parlamentului, securiştii din Jandarmerie îşi pun în funcţiune PCR-urile ("pile, cunoştinţe şi relaţii") din lumea politică, ale căror părţi dorsale le pupă cu insistenţă şi fără întrerupere, iar prin intermediul acestora mai trimit în Parlament câte o propunere legislativă, prin care încearcă în disperare să capete competenţe sporite ori din cele specifice Poliţiei Române. Drept dovadă, vă reamintesc doar câteva dintre propunerile de modificare a legislaţiei referitoare la competenţele jandarmilor din trecut:
      În februarie 2007 un grup de senatori au iniţiat un proiect de lege care prevede acordarea Jandarmeriei a competenţelor de cercetare penală specifice poliţie judiciare cât şi modificarea legii de funcţionare a Jandarmeriei în care se dorea introducea sintagmei "forţă de poliţie a statului". Se poate consulta aici: proiectul de lege - RESPINS definitiv de ambele camere, abia în 21.06.2012; În martie 2009 un deputat susţinea un proiect de lege referitor la acordarea competenţelor de poliţie judiciară Jandarmeriei - proiect de lege RESPINS definitiv de Senat la 16.12.2009; În septembrie 2009, doi deputaţi au iniţiat un proiect de lege care prevedea modificarea legii de funcţionare a jandarmilor, în sensul acordării acestora competenţelor de menţinere a ordinii publice. Proiectul de lege a fost RESPINS definitiv de către Senat la 21.06.2012; În decembrie 2010 câţiva deputaţi au iniţiat şi susţinut un proiect de lege pentru modificarea legislaţiei rutiere în vederea acordării de competenţe de poliţie rutieră Jandarmeriei. Proiectul de lege a fost RESPINS definitiv de ambele camere, abia în martie 12.03.2013; Anul trecut, în februarie 2016, a apărut o propunere pentru înfiinţarea "jandarmeriei rurale" în care se solicitau competenţe specifice de poliţie privind menţinerea ordinii publice cât şi înfiinţarea unor unităţi/subunităţi de jandarmerie în mediul rural. Proiectul de lege a fost RESPINS definitiv de Senat la 19.09.2016. Şi în prezent jandarmii au găsit un senator, domnul senator Viorel Sălan, general în rezervă al Jandarmeriei, fost inspector şef al Inspectoratului de Jandarmi Judeţean Hunedoara, un fost securist transformat după 1990 în jandarm. Puteţi consulta bibliografia domnului senator în care menţionează că a fost comandant de pluton la Brigada de Jandarmi Timişoara între 1982 - 1985, iar între 1985 – 1988 a fost ofiţer instructor la Brigada de Jandarmi Timişoara, deşi în acele vremuri nu existau jandarmi, ci erau trupe de securitate. Domnul senator, general jandarm în rezervă a trimis în Parlament un nou proiect de lege prin care se doreşte acordarea competenţelor de poliţie judiciară Jandarmeriei, competenţe specifice de poliţie privind reţinerea şi conducerea la sediu a persoanelor, atribuţii privind avizarea societăţilor de pază şi aşa mai departe. Îngrijorător este faptul, că nu mai puţin de 124 de senatori şi deputaţi au semnat în calitate de coiniţiatori acest proiect de lege aberant. Este trist că aceşti parlamentari nu cunosc adevăratele motive pentru care Jandarmeria nu poate avea competenţe de poliţie judiciară ori altfel de competenţe şi au semnat ca primarii, un proiect de lege care încalcă tratatele internaţionale pe care România s-a angajat să le respecte, încalcă Constituţia României, acquis-ul comunitar şi chiar o hotărâre a CEDO.

      Oricine citeşte proiectul de lege şi expunerea de motive care însoţeşte acest document, poate constata cu uşurinţă că acesta a fost conceput şi redactat de nişte jandarmi cu o minte îngustă şi gândire soldăţească, iar iniţiatorul a copiat cuvânt cu cuvânt, textul fiind preluat cu copy-paste fără măcar să-l citească, întrucât în conţinutul acestuia se regăsec expresii de genul "instituţiei noastre", deşi cel puţin teoretic iniţiatorul ar trebui să fie un parlamentar, nu un jandarm. 
      Revenind la proiectul de lege în sine, cred că ar fi util ca cineva să-i informeze pe aleşii din Parlament, că în conformitate cu principiile europene, în statele democratice cetăţeanul contribuabil, nu este cercetat, investigat, sancţionat ori reţinut de militari - de structuri cu statut militar, întrucât astfel de practici sunt specifice regimurilor totalitare. Aplicarea legii, cercetarea, investigarea, etc. unui cetăţean trebuie să se facă tot de către personal civil (funcţionari publici), într-un mod cât se poate de transparent, fără ca cei ce fac parte din vreun sistem militar să aibă vreo implicare în aceste chestiuni. Acest aspect este necesar pentru că sub paravanul sistemului militar nu poate exista şi nici nu mai poate fi garantată aceea transparenţă prin care sunt respectate drepturile cetăţenilor, din moment ce militarul este supus altor reguli, el este cercetat şi judecat de un alt sistem distinct al justiţiei, iar sistemul militar prin natura lui, este închis publicului fiind protejat de instituţia secretului militar. Astfel sub acest paravan al secretului militar, care din punct de vedere legal intră în categoria informaţiilor secrete de stat, se pot ascunde sau muşamaliza foarte multe abuzuri împotriva celor cercetaţi, iar din această cauză, nicăieri în tările cu o democraţie consolidată şi adevărată nu se permite amestecul structurilor militare în domeniul aplicării legii pe timp de pace. Pentru a înţelege ce presupune asta, trebuie precizat că toate documentele întocmite de personalul militar pot fi protejate firesc de acest secret miltar/stat şi nu pot fi declasificate de instanţele de judecată, ci numai prin hotărâre a Guvernului doar la solicitarea motivată a emitentului, iar ca urmare se pot ascunde foarte uşor încălcări ale legii, erori administrative, restrângerii ilegale a exerciţiului unor drepturi ale persoanelor sau lezării ale intereselor legitime şi limitării ale accesului la informaţiile de interes public. Drept dovadă este şi faptul că atunci când România a negociat aderarea la Uniunea Europeană, o importantă condiţie a fost demilitarizarea serviciului poliţienesc, alinierea şi armonizarea acestuia cu standardele Uniunii Europene, fapt ce s-a produs încă din 2002. 
      Prin aceste prevederi aberante propuse în proiectul de lege, care se suprapun cu atribuţiile altor instituţii ale statului este anulată practic demilitarizarea poliţiei din domeniul aplicării legii, a respectării drepturilor şi libertăților fundamentale ale cetăţenilor şi se încalca acquis-ul comunitar. Mai mult, Uniunea Europeană solicită şi recomandă permanent statelor membre să elimine orice formă de paralelism existent în domeniul instituţiilor de aplicare a legii, scopul politicilor europene în domeniul Justiţiei şi al Afacerilor Interne (renumitul capitol J.A.I.) prevăd aspecte foarte clare în acest sens, ce au ca principală normă cu o importanta excepţională, existenţa unor structuri judiciare poliţieneşti unice, independente şi eliminarea orcărui paralelism instituţional, ori reglementări de competenţe similare referitoare la acest domeniu, pentru a nu se acoperi una pe alta şi pentru a nu plimba responsabilitatea de la unii la alţii. 
      De asemnea trebuie menţionat aici şi faptul că există o condamnare a CEDO împotriva României, din vremea când Poliţia Română avea statut militar, în care Curtea Europeană a condamnat statul român tocmai pentru că autorităţile nu au desfăşurat o anchetă corectă. Cum a ajuns CEDO la o asemenea concluzie? Dacă veţi avea curiozitatea să citiţi Hotărârea CEDO în cazul Barbu Anghelescu versus România, din 5 octombrie 2004, nr. 46430/99, vă veţi convinge despre faptul că CEDO a stabilit că cercetarea şi urmărirea penală efectuată de militari când în cauză sunt implicaţi civili, încalcă prevederile art.3 din Conveţia Euroapeană a Drepturilor Omului. 
      Într-un limbaj mai comun şi nu atât de tehnic CEDO a constatat că în România, la aceea vreme, poliţia avea un statut militar, iar poliţiştii ce efectuau cercetarea/urmărirea penală, în cazul unor acuzaţii de tratament inuman ori degradant, în virtutea statutului militar, nu erau cercetaţi de parchetele şi instanţele de drept comun, ci de către cele militare. Având în vedere aceste aspecte, curtea europeană a hotărât că cetăţeanul român nu a avut parte de un proces echitabil, nu a avut parte de un tratament din partea statului, corect şi imparţial. 
      Astfel că în repetate rânduri, în hotărâre mai sus menţionată Curtea Europeană constată acest aspect, la punctul nr. 41 şi 43, CEDO spune:
      Exact ce se va întâmpla şi în cazul în care parlamentarii adoptă proiectul de lege privind sporirea competenţelor jandarmilor. Practic România se va întoarce în timp şi vor fi aruncate la gunoi toate reformele impuse de europeni pentru a ne primi în U.E. Numai că asta nu ar fi singura problemă, în aceeaşi hotărâre, CEDO a stabilit şi faptul că acest aspect duce implicit la încălcarea Convenţiei Europene a Drepturilor Omului, sau altfel spus civilii nu au parte de un proces echitabil, atunci când sunt investigaţi şi cercetaţi de militari. Şi găsim în hotărâre punctul 66 şi 67, unde curtea europeană spune:
      Într-un limbaj mai comun curtea europeană a hotărât că toate anchetele desfăşurate de militari împotriva civililor, nu pot fi considerate ca fiind independente, deoarece tocmai statutul militar, ce are la bază principiul subordonării ierarhice, chiar dacă această legătură nu este una instituţională, nu conferă suficiente garanţii privind corectitudinea şi independeţa necesare într-o anchetă penală.
      Asta înseamnă că orice anchetă penală în care militarii efectuează acte de urmărire penală, poate avea ca final o condamnare a României de către CEDO, fie că le place sau nu ori că domnii jandarmi vor să înţeleagă sau nu.
      Mai mult decât atât, tot acolo Curtea Europeană vorbeşte despre o "independenţă practică" care în sistemul militar nu există, deoarece subordonarea ierarhică este chiar esenţa statutului de militar. Milităria constă tocmai în urmarea ordinelor superiorului orbeşte, acolo nu trebuie să gândeşti, să analizezi, să-ţi pui întrebări, ci doar să execuţi ordinul. Ceea ce nu se împacă deloc cu principiile din sistemul juridic actual, ce impun acea "independenţă practică" celui ce efectuează cercetări într-un dosar penal. În plus, ceea ce nu ştiu mulţi dintre parlamentarii coiniţiatori, probabil nici cei din minister este faptul că Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nu se joacă cu aceste lucruri, acel aviz de poliţie judiciară nu este o simplă formalitate aşa cum cred jandarmii. Există cazuri de jandarmi ce s-au transferat în Poliţia Română, devenind astfel poliţişti (pentru că da, 99% dintre jandarmi îşi doresc să fie şi ei poliţişti) şi care datorită faptului că provin din Jandarmerie, nu le-a fost acordat avizul de poliţie judiciară, motivaţia (una corectă, de altfel) fiind că nu posedă cunoştiinţele juridice necesare.
      Concluzia este că deşi demilitarizarea Poliţiei Române s-a dovedit un proces anevoios ce a început abia în anul 2002 şi din păcate nici în prezent nu este încă 100% demilitarizată, întrucât încă mai există în poliţie căprari ce regeretă vremurile în care poliţistul avea statut de militar, Parlamentul şi Guvernul României doresc întoarcerea în trecut prin infiltrarea în sistemul judiciar, în materie de procedură penală, a unei structuri militare. Prin urmare, în loc să consolidăm democraţia din România, Guvernul şi Parlamentul propun un fenomen invers.
      Expunerea de motive este o înşiruire de cuvinte goale, din care rezultă o slabă pregătire juridică a iniţiatorului. Găsim acolo în expunerea de motive următoarea frază: "legea nu prevede că jandarmul poate stabili identitatea persoanelor". Dacă este adevărată afirmaţia, cum şi-au îndeplinit până acum atribuţiile? Încălcând legea? Cum au aplicat jandarmii contravenţii şi au constatat infracţiuni, fără să aibe dreptul legal de a stabili identitatea unei persoane!?

      Într-adevăr legea nu le permite jandarmilor să conducă sau să invite persoane la sediu, asta tocmai pentru că sunt o structură militară şi acolo este vorba despre o unitate militară. În anul 2017, în România, ţară membră a U.E., se doreşte ca cetăţeanul, civilul, să fie reţinut, săltat şi dus într-o unitate militară, unde să fie cercetat de militari. 
      Halucinantă este şi declaraţia doamnei Ministru al Afacerilor Interne, Carmen Dan, care a declarat, că proiectul care prevede atribuţii sporite pentru jandarmi nu este unul rău, precizând că nu sunt încălcate atribuţiile Poliţiei Române. Oare chiar a citit acel proiect de lege? Pentru că dacă într-adevăr a citit proiectul şi face o asemenea declaraţie, lucrurile sunt grave. Înseamnă că avem un ministru ce nu este capabil în a interpreta şi raţiona corect pe baza informaţiilor disponibile. Însă cu siguranţă nu a citit acest proiect de lege, ci doar a luat de bune analizele generalilor jandarmi din eşalonul doi, ce o consiliază. Stimată doamnă, sunteţi înconjurată de nişte generali jandarmi, ce vă mint şi vă manipulează fără jenă. Drept dovadă declaraţia dvs. conform căreia nu sunt încălcate atribuţiile Poliţiei Române. Dacă veţi citi proiectul de lege, veţi găsi acolo:

      După cum oricine poate observa, tocmai încălcarea/modificare atribuţiior Poliţiei Române se doreşte a se realiza de către jandarmi. Asta presupune ca atribuţiile pe linia avizării societăţilor de pază, a avizării personalului civil de pază, gărzi de corp, avizarea planurilor de pază pe care orice societate comercială ce deţine un punct de lucru trebuie să-l aibă, orice persoană fizică autorizată, chiar şi persoane private să fie controlate de o structură militară. În România în loc să redefinim separat structura militară, de zona civilă, militarizăm şi ceea ce era civil. Astfel de atribuţii acordate unei structuri militare ce va imixtiona cu zona privată, cu drepturile şi libertăţile fundamentale, ne trimite în trecut, în perioada comunistă, când o structură militară controla societatea civilă. 
      Bine ar fi dacă doamna ministru nu ar mai da crezare poveştilor nemuritoare pe care foştii securişti, actualmente jandarmi, le repetă cu obsesie, acele poveşti conform cărora în sistemul militar ar fi mai multă rigoare, disciplină, integritate, onoare, etc. Sunt doar legende urbane, nişte stereotipuri propagandistice ... pentru că mergând pe această logică rudimentară şi nesănătoasă, conform căruia militarul ar fi superior civilului, atunci înseamnă că pentru ca România să aibă o guvernare integră şi onorabilă ar trebui să avem o dictatură militară, ceea ce ştim cu siguranţă că nu-i adevărat.
    • Politisti.ro
      de Politisti.ro
      Zilele acestea, cei ce ne conduc destinele, în complicitate cu politicienii ce se comportă exact ca nişte stăpâni pe propria moşie, ne-au mai demonstrat încă o dată, deşi nu mai era deloc necesar, că nu se doreşte absolut deloc profesionalizarea cu adevărat a Poliţiei Române. Nu doresc sub nicio formă domniile lor, ca această profesie să fie recunoscută în adevăratul sens al cuvântului.
      Şi uite aşa, gimnasta Cătălina Ponor, va fi transformată peste noapte în ofiţer de poliţie, datorită voinţei unor indivizi ce nu au nicio legătură în realitate cu această profesie, indiferent că sunt politicieni, chestori sau comisari de prin clubul sportiv Dinamo sau Aparatul Central al M.A.I.
      Să nu mă înţelegeţi greşit, nu am nimic cu domnişoara/doamna respectivă.  Da, sunt de acord că a făcut şi a dres … foarte bine, cinste ei! Dar asta nu înseamnă că trebuie transformată în poliţist peste noapte. Trebuie s-o răsplătească ţara aşa cum se cuvine şi cum merită! Fără îndoială că merită, dar asta nu înseamnă că trebuie să o facem poliţist. Prin aceste practici, termenul de ”polițist” nu mai defineşte o meserie de sine stătătoare, ci a devenit o titulatură ce se acordă ca şi un soi de recompensă.
      Nu cred că este vreun secret pentru cineva, faptul că gimnasta Cătălina Ponor,  pur şi simplu, nu are absolut nicio legătură cu poliţia sau cu această profesie. De ce trebuie făcută poliţist şi nu astronaut?  Sau de ce nu, procuror, chirurg sau poate director sau manager general al unui club sportiv?
      Repet, sunt de acord că a adus faimă şi prestigiu României, dar corect este ca statul român să-i arate recunoştinţa şi aprecierea, răsplătind-o cum merită prin cu totul şi cu totul alte metode, în niciun caz aşa, transformând-o peste noapte în poliţistă, fără să aibă nici cea mai vaga idee despre această profesie.
      Poliţist trebuie să rămână numai cel ce se confruntă şi se ia de guleraşe cu infractorii, doar cel care şi-a dorit de la bun început şi s-a pregătit să facă acest lucru, iar această meserie să fie recunoscută ca atare. Asta dacă ne dorim profesionalism în acest domeniu. O astfel de schimbare nu ar fi altceva decât o intrare în normalitate.
      Tocmai această infiltrare a tuturor „descurcăreţilor” şi a „oportuniştilor” a dus la deprofesinalizarea acestei meserii şi transformarea ei într-o titulatură. Şi astfel avem tot soiul de oameni, ce fac cu totul altceva decât ce se presupune că ar trebui să facă un poliţist.
      Dacă s-ar dori ca această meserie să devină întradevăr o profesie adevărată, se pot elabora legi stricte, ghid al carierei, etc de către aceia care iau o căruţă de bani şi care se presupune că sunt deştepţi. Numai că cei ce ar trebui în mod normal să facă aceste lucruri, în complicitate cu cei ce ar trebui să apere interesele acestei categorii profesionale, sunt în majoritatea lor nişte „descurcăreţi” şi „orientaţi”, ce nu au nicio legătură cu această profesie. Nu am văzut vreo reacţie a unui sindicat al poliţiştilor sau a organizației profesionale, toţi tac mâlc şi merg pe brânci, tocmai pentru că sunt mulţi dintre ei, ce au devenit poliţişti tot prin astfel de metode compensatoare sau  recompensatoare. Nici în prezent meseria de poliţist nu se regăseşte în nomenclatorul de meserii, iar cei din organizaţia profesională a poliţiştilor au cu totul şi cu totul alte preocupări, deşi în mod nomal această recunoaştere ar trebui să fie o prioritate a lor.
      Nu cu mult timp în urmă, opinia publică se oripila şi era îngrozită de masacrul pe care l-a comis un şofer, ce printr-un traseu similar a devenit poliţist când deja trecuse de prima tinereţe. Toată lumea se minuna cum de a fost posibil ca un individ ce nu avea nici în clin, nici în mânecă, să ajungă poliţist şi deci, să obţină dreptul de a deţine şi purta o armă, precum şi alte asemenea particularităţi specifice poliţiştilor. Atunci, în aceea perioadă, toată lumea a pus la zid şi blamau aceste practici, prin care oameni fără nicio legătură au fost transformaţi în poliţişti, doar cu numele. Acum în schimb, au uitat toţi şi li se pare ceva normal şi frumos …
      Nu pun un semn de egalitate între gimnasta Cătălina Ponor şi dezaxatul ăla criminal. Doamne fereşte! Doar vreau să subliniez faptul că una dintre anomaliile şi o mare problemă a acestui sistem este chiar această posibilitate ca orice persoană să ajungă peste noapte poliţist, deşi nu are nicio legătură, înclinaţie, dorinţă sau vocaţie. Chiar şi dacă a adus faimă acestei ţări, nu înseamnă că trebuie transformată în ceva ce nu este şi nici nu va fi vreodată în viaţa ei, va rămâne un poliţist doar cu numele.
      Cu toate că nu putem compara pe Ponor sau Lipă cu şoferul pistolar şi dezaxat ce a fost anagajat ca poliţist direct în Aparatul Central al M.A.I, există totuşi ceva ce îi leagă, o asemănare mică între ei, exact modul în care au ajuns poliţişti. Ce au făcut sau realizat în sport e o altă problemă. Nu despre asta discutăm aici. Şi nu sunt cazuri singulare sau vreo regulă conform căreia dacă este vorba despre un fost sportiv de performanţă, totul este în regulă şi automat va fi bun ca poliţist. Vă amintesc cazul acelui ex-sportiv dinamovist, devenit poliţist  la sectia 3 din Capitală, ce avea cazier încă înainte de a deveni poliţist (având o condamnare pt tâlhărie) şi care după ce a fost băgat în poliţie, tot pe „filiera Dinamo” a fost prins în Gara de Nord de colegii săi, când vindea droguri.
      În cazul acestor poliţişti doar cu numele, problema este că ei NU fac muncă de poliţie. Sunt pe post de bibelou. Iar când politicienii ne numără, se pun la socoteală şi gimnastele, vâslaşii, bucătarii, lăutarii, magazionerii, jandarmii, comunitarii şi alţii de acest gen, constatându-se că … sunt prea mulţi "poliţişti" raportat la numărul de locuitori, situaţie ce nu are nicio legătură cu realitatea.  Iar toate astea, în condiţiile în care absolvenţii Academiei sau ai şcolilor de poliţie au fost ţinuţi acasă, iar deficitul de poliţişti în operativ nu a fost niciodată atât de mare.
      Concluzia este că Poliţia Română suferă în prezent exact de boala provocată de muşcătura căpuşelor, are exact acele simptome, tocmai pentru că resursa umană din această instituţie este otrăvită de astfel de căpuşe, ce sunt introduse periodic, cu forţa şi total anormal în această categorie profesională.
  • Activi pe această pagină   0 membri

    Niciun utilizator înregistrat nu vizualizează această pagină acum.

×

Informaţii importante

Acest website foloseşte cookie-uri. Navigând în continuare vă exprimaţi acordul asupra folosirii lor. Mai multe informaţii în Politica de confidenţialitate.