Reducerea perioadei de suspendare la cererea titularului

[Alelaa]

Buna ziua,

 

As vrea sa stiu daca se poate cu adevarat recupera permisul conform cu

 

Art.104. – La cererea titularului permisului de conducere, perioadele de suspendare se reduc de către şeful poliţiei rutiere al judeţului

sau al municipiului  Bucureşti pe raza căreia a fost săvârşită fapta ori de către şeful poliţiei rutiere din Inspectoratul General al Poliţiei Române,

dar nu mai puţin de 30 de zile, în condiţiile prevăzute în regulament.

 

Sau este...sa zicem 'o procedura, formalitate' in intregul proces de recuperare incepand cu prezentarea la examinare, platit amenda etc.

 

Adica ma interesa daca printr-o audienta la seful politiei te poti prezenta cu asemenea solicitare, spunandu-ti 'povestea vietii'

si daca da, poate aveti un sfat legat de acest proces deoarece am vazut programul de audiente catre diferite conduceri

fie a politiei capitalei, fie a celei rutiere, iar 'ora' aceea arata incredibil de scurta pentru cati solicitanti cu diverse probleme banuiesc ca sunt.

 

Multumesc frumos de raspuns,

credeti-ma ca nu stiu in ce directie sa mai intreb si la cine sa apelez avand in vedere si situatia/distanta care imi mai complica viata

[Rusy]

Nu, este o procedura cu examen etc. Demult seful politie rutiere nu mai este un mic Dumnezeu.

[Marius]

Citeşte

[Alelaa]

Multumesc pentru raspuns, oarecum il banuiam, si chiar asa lasa impresia de 'mic Dumnezeu' acest art.104.

 

Am citit cam tot ce se putea pe acest forum si alte pagini

(inclusiv cele 22 legate de tema   multumesc Marius)
tot felul de povesti legate de accidente, suspendare, proceduri, procese, nu-mi vine sa cred cate am aflat in ultima perioada,

si cu toate astea problema mea inca nu o pot rezolva.

 

'Problema' nu era neaparat de reducerea perioadei de suspendare, pentru ca oricum stau pe bara de cateva luni de cand mi-a expirat dovada

si nu am prelungit-o in ideea de a se duce din pedeapsa pana se rezolva cu dosarul...da dosarul, toata nebunia legata de un accident cu vatamare corporala.

Nu stiu pedeapsa, nu stiu cat/pe unde se mai plimba dosarul (o sa fie NUP sigura dar cand cand...),

nu sunt din Bucuresti (unde s-a intamplat) sa ma pot interesa oricand,

am auzit si de avocati, nu as fi vrut sa ajung pana acolo pentru ca mi se pare cam 'fancy',

n-am avut treaba niciodata cu d-astea si nici bani de dat nu am sau nu-mi vine sa dau pe avocati

si nu-mi vine sa cred ca dureaza atat de mult; da stiu am vazut situatiile, inteleg multe dosare, oameni, probe,

dar pe mine ma apuca disperarea in sensul cel mai sfarsit si plangacios pentru ca munca mea depinde de asta zi de zi,

de masina, de sofat, sute de km in fiecare zi pe care-i fac cu altii, cu trenul, cu ocazia, pe picioare...asta as fi vrut sa spun in audienta

 

Pentru voi, cei care stiti toate astea, vi se par logice, normale pentru ca le-ati invatat, lucrati zi de zi,

noi 'muritorii de rand' probabil parem niste idioti ca venim cu tot felul de intrebari, aceleasi intrebari,

dar cand ajungi intr-o situatie de genu, incarcatura psihologica, emotionala e atat de mare

(nu incalcarea legii sau pierderea permisului, ci ceea ce s-a intamplat sau putea sa se intample,

da' de ce mie, de ce azi, daca Eva n-ar fi muscat din mar) incat si daca ti s-ar spune ceva

ar trece pe langa urechi din cauza disperarii, dar oricum mare lucru nu ti se spune,

si dupa ce trec cateva ore te trezesti singur ca nu stii in ce directie s-o apuci, pe cine/ce sa intrebi.

 

Iertati-ma ca spiritul meu de artist mananca spatiu, mai spun doar 1.ca inainte de intamplare

cei care faceau contestatii, plangeri, prelungiri dovada mi se pareau niste idioti,

aroganti care nu vor sa-si recunoasca greseala si vor sa fac asa pe smecherii,

dar mi-am dat seama ca intregul proces se deruleaza foarte greu (iar ma apuca disperarea)

asadar toate minunile alea sunt necesare daca ai nevoie sa circuli

si 2. m-am deplasat/interesat personal la un moment dat la un x ce lucra la un dosar y (al meu) si raspunsurile...

au fost de natura interpretabila, aproape ca imi plangea de mila si atat de mult ar fi vrut sa ma ajute dar...

confuz, intors, cu directie fara a spune si tinta...eu nu am mai revenit nici personal nici telefonic.

 

Toate cele bune