Jump to content
POLITISTI.ro

Procedura privind imobilizarea persoanelor


Catalin

Recommended Posts

  • Moderator

Notă: Vă propun să discutăm aici pe marginea procedurii privind imobilizarea persoanelor despre care am învățat cu toții în școală, mai exact să discutăm cu privire la ce completări sau adăugiri ar fi necesare, dacă se impun, precum și cu privire la oportunitatea existenței unor astfel de prevederi într-o lege sau act normativ, astfel încât aceste proceduri să fie clare și precise, iar un polițist ce știe că a urmat procedura respectivă să fie sigur că nu va avea nicio surpriză să se trezească cercetat, judecat, etc.
De asemenea vă rog să veniți cu completări ori idei bazate pe niște argumente solide, pentru ca în felul ăsta putem spera ca cei ce au această posibilitate (sindicate, corpul polițiștilor sau de ce nu, șefii de prin IGPR) să se inspire și eventual să elaboreze o propunere legislativă, bazată pe realitățile cu care noi polițiștii, ne confruntăm în stradă, așa că vă rog să postați aici numai în legătură cu subiectul și dacă aveți ceva constructiv de spus. Mulțumesc pentru înțelegere!


Procedura privind imobilizarea persoanelor

REGULI GENERALE
Imobilizarea este o măsură poliţienească cu caracter coercitiv, întreprinsă în scopul de a pune o persoană în imposibilitatea de a fugi sau de a se manifesta agresiv faţă de poliţist sau faţă de alte persoane, de a începe sau de a continua o acţiune violentă.

În timpul activităţilor curente, poliţiştii pot realiza imobilizarea prin folosirea următoarelor mijloace şi procedee:

  • procedee de autoapărare;
  • mijloace din dotare (cătuşe, baston, dispozitive cu substanţe iritant-lacrimogene, dispozitive cu electroșocuri, câinele de serviciu sau armamentul din dotare, precum și alte mijloace aflate legal în dotarea poliției);
  • cu ajutorul altor persoane.

Mijloacele şi procedeele folosite pentru imobilizare sunt alese în funcţie de:

  • numărul persoanelor implicate şi care urmează a fi imobilizate;
  • starea de agresivitate şi forţa fizică a acestora;
  • modul de manifestare a agresivităţii;
  • obiectele pe care le au asupra lor şi care ar putea fi folosite pentru atac asupra poliţistului sau a altor persoane;
  • locul în care se manifestă starea de agresivitate;

Înainte de luarea acestei măsuri, persoana în cauză este somată ferm, să înceteze acţiunea agresivă şi să se supună solicitării poliţistului, recurgându-se la imo­bilizare numai dacă aceasta nu s-a conformat.

Mijloacele de imobilizare se folosesc împotriva persoanelor care:

  • întreprind acţiuni care pun în pericol integritatea corporală, sănătatea sau bunurile altor persoane;
  • blochează, în afara condiţiilor legii, căile publice de circulaţie, încearcă să pătrundă, pătrund fără drept sau refuză să părăsească sediile autorităţilor publice, ale partidelor politice, ale instituţiilor şi ale organizaţiilor de interes pu­blic ori privat, periclitează în orice mod integritatea sau securitatea aces­tora ori a personalului sau tulbură desfăşurarea normală a activităţii;
  • ultragiază persoanele cu funcţii ce implică exerciţiul autorităţii publice;
  • se opun sau nu se supun, prin orice mijloace, îndeplinirii solicitărilor legale ale poliţistului, precum și dacă există o temere legitimă că prin acţiunile lor pot pune în pericol integritatea corporală sau viaţa poliţistului.

Folosirea mijloacelor de imobilizare împotriva participanţilor la acţiunile agresive se face în mod gradual, după avertizarea prealabilă asupra utilizării unor asemenea mijloace şi acordarea timpului necesar pentru încetarea acţiunilor şi conformarea la solicitările legale ale poliţist, excepţie făcând cazurile extreme.
În toate situaţiile, folosirea acestor mijloace pe cât posibil nu trebuie să depăşească nevoile reale pentru împiedicarea sau neutralizarea acţiunilor agresive.
Cu ocazia folosirii oricărui mijloc sau procedeu de imobilizare, se întocmeşte Raportul privind folosirea forţei şi a mijloacelor din dotare.

După imobilizare, se efectuează, obligatoriu, controlul persoanei iar dacă a rezultat rănirea gravă a vreunei persoane se va solicita intervenţia personalului specializat.

FOLOSIREA FORŢEI FIZICE
Forţa fizică şi procedeele de luptă corp la corp pentru autoapărare şi imobilizare se folosesc de către poliţist, dacă este necesar şi posibil, pentru înfrângerea atacurilor violente de mică anvergură, îndreptate împotriva sa ori a altora, precum şi pentru imobilizarea persoanelor suspecte care se opun executării unor măsuri poliţieneşti (legitimare, controlul persoanelor, conducerea la sediul poliţiei) sau desfăşoară acţiuni agresive, prin care tulbură ordinea şi liniştea publică.

Pentru înfrângerea acţiunilor agresive şi imobilizarea persoanelor turbu­lente se folosesc procedeele specifice luptei corp la corp; se pot aplica şi lovituri cu pumnul, mâinile şi picioarele, genunchii, coatele şi alte părţi ale corpului.
Se evită aplicarea loviturilor în zone vitale şi cu o intensitate exa­ge­rată, de natură a provoca vătămarea gravă a integrităţii corporale ori moar­tea persoanelor.
Forţa fizică şi procedeele de luptă corp la corp se folosesc numai după so­marea celor, care se manifestă violent, de a înceta acţiunea agresivă şi de a se supune cererii îndreptăţite a poliţistului folosind formula: „POLI­ŢIA, ÎNCETAŢI!”.
Nu este necesară somaţia în cazul în care poliţistul este atacat prin surprindere sau integritatea corporală sau viaţa vreunei persoane este pusă în pericol imediat.

FOLOSIREA PULVERIZATORULUI DE MÂNĂ CU SUBSTANŢE IRITANT-LACRIMOGENE
Pulverizatorul este destinat imobilizării unor persoane recalcitrante, dis­per­sării unor grupului de agresori sau evacuării acestora din încăperi şi ascunzători, fără a le produce vătămări corporale.
Acest mijloc de imobilizare se foloseşte numai după ce se execută somaţia „ÎNCETAŢI! VOM (VOI) FOLOSI GAZE LACRIMOGENE!”. Nu este necesară somaţia dacă nu există timpul material necesar.
Poziţia poliţistului trebuie să fie defensivă şi să ofere posibilitatea subiectului să coopereze.
Dacă subiectul nu cooperează, poliţistul pulverizează în rafale scurte spre faţa acestuia, mutându-şi poziţia după fiecare pulverizare.
Pulverizatorul cu substanţe iritant-lacrimogene se foloseşte pe cât posibil de la o distanţă de minim 1,5 metri şi maxim 3 metri.
Dacă subiectul cooperează, poliţistul opreşte pulverizarea şi trece rapid la imobilizarea acestuia.
Este interzisă folosirea pulverizatorului în direcţia flăcărilor sau a obiectelor incandescente.

FOLOSIREA BASTONULUI DE CAUCIUC
Bastonul de cauciuc poate fi folosit:

  • ca mijloc de apărare pentru pararea loviturilor agresorului prin prindere şi ţinerea în direcţia din care vin loviturile;
  • ca mijloc de intimidare a elementelor turbulente sau recalcitrante, aplicând primele lovitu­ri persoanelor mai violente, urmărind determinarea încetării acţiunii şi descurajarea celorlalte elemente agresive, retragerea şi împrăştierea lor;
  • ca mijloc de atac, prin aplicarea de lovituri agresorului în scopul de a-l obliga să elibereze victima, să lase din mână obiectul folosit la atac ori să înceteze acţiunea. În cazul mai multor agresori, primele lovituri se vor aplica celui mai periculos.

La folosirea bastonului de cauciuc, se somează persoana să înceteze acţiunea violentă şi să se supună măsurilor ordonate, folosind formula „ÎNCETAŢI, VOM (VOI) FOLOSI FORŢA!”, loviturile fiind aplicate numai dacă persoana nu s-a conformat şi continuă acţiunea violentă.
Loviturile se aplică rapid, fiind urmate de retragerea imediată, peste omoplaţi, antebraţe, şezut (dacă persoana este cu spatele), membrele inferioare sau superioare, pentru a para loviturile sau pentru a determina persoana să dea drumul unor obiecte folosite pentru atac.
Pentru a se obţine efectul urmărit, loviturile se aplică prin surprindere.
Forţa loviturilor aplicate trebuie să fie în concordanţă cu gradul de împotrivire a persoanei.
Bastonul se foloseşte în limita necesităţii, iar aplicarea lovi­turilor încetează imediat ce agresorul a renunţat la acţiunea violentă şi s-a conformat dispoziţiilor.
Nu se fac mişcări ample şi nu se ridică bastonul deasupra capului, întrucât prin această mişcare se oferă posibilitatea celui împotriva căruia se foloseşte să sesizeze intervenţia şi să se apere prin pararea loviturii.
Se evită aplicarea loviturilor cu bastonul peste cap, urechi, gât, ochi asupra altor părţi vitale ori sensibile ale corpului, deoarece i s-ar putea provoca per­soanei vătămări corporale sau chiar moartea.
Este interzisă folosirea bastonului în sediul poliţiei, cu excepţia cazului când au loc acţiuni violente sau în grup, care pun în pericol viaţa poliţiştilor sau altor persoane ori există pericolul distrugerii de bunuri aparţinând instituţiei.
În situaţia în care, în urma loviturilor aplicate cu bastonul, s-a produs vătămarea corporală a persoanei, poliţistul este obligat să îi acorde primul ajutor, eventual o transporte la o instituţie medicală, pentru acordarea de îngrijiri şi să raporteze ierarhic, de urgenţă, evenimentul.

FOLOSIREA CĂTUŞELOR
Încătuşarea este o măsură poliţienească de prevedere şi siguranţă care constă în aplicarea cătuşelor pe încheietura mâinilor unei persoane, în scopul limitării mobilităţii fizice a acesteia.

Încătuşarea se efectuează obligatoriu asupra următoarelor categorii de persoane:

  • dezertori, evadaţi şi recidivişti periculoşi;
  • urmăriţi, reţinuţi, condamnaţi şi arestaţi preventiv, pe timpul transferării sau al escortării;
  • autorii unor infracţiuni contra vieţii persoanei (tâlhărie, ultraj, viol în grup) ori ai altor infracţiuni grave;
  • care se manifestă agresiv, sunt violente ori se opun măsurilor poliţieneşti, iar rezistenţa lor nu poate fi înfrântă în alt mod;
  • care, datorită stării psihice în care se află, prezintă pericol pentru viaţa şi integritatea lor corporală, a poliţist sau a altor persoane;
  • care urmează a fi conduse la sediul poliţiei în vederea luării măsurilor legale şi se manifestă agresiv;
  • care, în urma controlului corporal, al bagajelor sau al vehiculelor, au fost depistate ca având asupra lor bunuri deţinute fără îndeplinirea condiţiilor legale sau provenite din săvârşirea unei infracţiuni.

Încătuşarea se execută rapid şi energic.
Cătuşele se aplică pe mâinile poziţionate la spate, pe cât posibil, cu sistemul de închidere orientat în sus.
Încătuşarea se efectuează, de regulă, din poziţia în picioare, persoana fiind aşezată în aşa fel încât să nu poată ataca.
În cazul în care trebuie imobilizate mai multe persoane, sau când acestea au un comportament violent, sunt aşezate în genunchi sau culcate pe burtă, cu mâinile pe ceafă.
În cazul în care persoana opune rezistenţă, aceasta este încătuşată forţat.
După încătuşare, se efectuează, în mod obligatoriu, controlul persoanei.
Dacă persoana încătuşată continuă să se manifeste violent, poliţistul poate imobiliza şi picioarele.
Cătuşele se aplică în aşa fel încât să nu ducă la rănirea sau vătămarea integrităţii corporale a celui imobilizat.
Cătuşele se scot numai dacă a intervenit îmbolnăvirea gravă a per­soanei, pentru ca aceasta să meargă la toaletă, pe timpul servirii mesei, precum şi la depunerea acesteia în locurile de deţinere, sub supravegherea atentă în acest timp.
Este interzisă ţinerea persoanelor încătuşate în poziţii nefireşti (în genunchi, culcate, etc.) după realizarea imobilizării, sau expunerea lor având cătuşele aplicate la vedere în locuri publice sau în sediile de poliţie pentru filmare (fotografiere) de către reprezentanţii mass-media.

FOLOSIREA CÂINILOR DE SERVICIU
Câinii de serviciu (de însoţire) sunt daţi în dotarea poliţiştilor după ce aceştia urmează un curs de iniţiere în creşterea şi dresajul câinilor.
La orice ieşire în teren, câinele de serviciu este echipat cu botniţă şi pus în lesă, fiind folosit, de regulă, numai de poliţistul care îl are în primire şi care l-a dresat.

În funcţie de situaţia creată, câinele de serviciu poate fi folosit:

  • cu botniţă şi fără lesă, pentru:
  • paza locului faptei, a corpurilor delicte şi a persoanelor;
  • cercetarea şi scotocirea terenurilor acoperite ori a locurilor greu accesibile;
  • fără botniţă şi în lesă, când:
  • trebuie dispersat un grup ce prezintă pericol pentru ordinea publică;
  • trebuie înlăturată opunerea violentă faţă de măsurile legale luate de poliţişti;
  • este necesară asigurarea pazei persoanelor în timpul conducerii forţate la sediul poliţiei;
  • este necesară restabilirea ordinii în parcuri sau în alte locuri deschise.
  • fără botniţă şi fără lesă, pentru:
  • semnalarea şi descoperirea persoanelor ascunse;
  • înlăturarea unor atacuri care pun în pericol viaţa sau integritatea cor­po­rală a poliţist ori a altor persoane, precum şi pentru prevenirea unor posibile atacuri de acest gen;
  • prinderea unor persoane suspecte de comiterea unor infracţiuni şi care nu se supun somaţiei;
  • prinderea evadaţilor şi altor persoane urmărite în temeiul legii.

Folosirea câinilor de serviciu este precedată de somaţia pentru încetarea acţiunilor şi avertizarea cu privire la folosirea acestui mijloc, prin formula „ÎNCETAŢI, DISPERSAŢI-VĂ, VOM FOLOSI CÂINII DE SERVICIU!”.
Câinele poate fi folosit şi fără somaţie, dacă timpul necesar pentru această activitate este insuficient, existând un pericol iminent.
Poliţiştii, care au în dotare câini de serviciu, vor aloca 30 de minute din timpul de lucru zilnic pentru îngrijirea şi hrănirea acestora.




Vreau să mai precizez că NU eu sunt autorul celor ce sunt postate mai sus (deci nu trebuie să săriți repede pe mine), aici sunt reguli pe care cu toții le-am învățat în școală și în mod normal, ar trebui ca toți să le cunoaștem și să le aplicăm, întrucât fac parte din MĂSURILE TACTICE POLIȚIENEȘTI.
De asemenea, vă precizez că m-am documentat și aceste reguli nu au caracter de informații clasificate, sunt publice, ba chiar au fost publicate în diverse cărți ori pe internet.
  • Upvote 2
  • Downvote 1
Link to comment
  • Member

De cate ori interveniti in diferite situatii si folositi forta sa imobilizati persoane sau folositi alte mijloace din dotare, nu uitati sa le treceti in procesul verbal, sa nu comenteze cetateanul ca el a fost 'cuminte', dar politistul avea ceva personal cu el si a fost bruscat ori batut de politist. emo-yessir.gif

  • Upvote 1
  • Downvote 1
Link to comment
  • Moderator

As schimba formula "baston de cauciuc" cu "arme neletale contondente" (sau ceva asemanantor), pt ca in dotare se mai afla si bastoane telescopice metalice sau facute din alte materiale, iar expresia "din cauciuc", duce cu gandul la bastoanele de pe vremea Militiei, cele verzulii, cu insertie din otel (nu ca n-ar fi fost eficiente) . Spre exemplu, cele din seria B1, B2 etc, folosite inclusiv la OP, nu prea mai sunt "din cauciuc", ci doar "imbracate" cu un strat exterior.

In practica, s-a ridicat problema bastoanelor telescopice de catre un procuror care a avut de solutionat o plangere impotriva unui politist care folosise, in imprejurari ce justificau uzul, o astfel de arma neletala. Desi bastonul era pe inventar, in dotare, legislatia este asa cum este, si lasa loc la interpretari.

Cu privire la incatusare, as face urmatoarele precizari:

- incatusarea se face, in principiu, cu mainile la spate, cu exceptia situatiilor in care din motive medicale acest lucru nu este posibil

- se incatuseaza toate persoanele, indiferent de sex, daca dezvoltarea biologica a acestora poate reprezenta un pericol pentru politisti/alte persoane (fara exceptii pe baza de sex, varsta etc)

Iar dupa folosirea pulverizatorului iritant-lacrimogen, politistul sa administreze tratament de prim-ajutor specific pentru caile respiratorii si ochi. (mergand de la prezumtia ca in fiecare echipaj, la trusa sanitara, o sa existe substantele necesare)

Cel mai important este ca toate aceste "tactici" fie cuprinse intr-un act normativ puternic (Lege/HG) si nu intr-un OMAI, cunoscut doar de politisti, si pe care eventual nici nu-l publica in Monitorul Oficial. N-ar fi rau ca la urmatoarea reforma a Legii de organizare si functionare a Politiei Romane/Statutul politistului, sa se introduca un astfel de capitol.

Edited by CITADELA
  • Upvote 1
Link to comment
  • Moderator

Foarte corecte și pertinente observațiile tale. :good:

Și eu sunt de părere că ceea ce ai spus tu aici, este probabil cea mai importantă necesitate.

Cel mai important este ca toate aceste "tactici" fie cuprinse intr-un act normativ puternic (Lege/HG) si nu intr-un OMAI, cunoscut doar de politisti, si pe care eventual nici nu-l publica in Monitorul Oficial. N-ar fi rau ca la urmatoarea reforma a Legii de organizare si functionare a Politiei Romane/Statutul politistului, sa se introduca un astfel de capitol.

Dacă astfel de proceduri vor fi cât mai clare, precise, neinterpretabile și (foarte important) prevăzute într-o lege, atunci și polițistul va ști clar cum să acționeze, iar ulterior, în situația unor cercetări se v-a urmări exact dacă a respectat ce prevede legea. Dacă a respectat ... la revedere, să se încheie totul, iar data viitoare domnul infractor să știe că nu e de joacă cu polițistul.

În plus față de observațiile făcute de CITADELA, eu aș mai adăuga și eliminarea acestui concept:

Folosirea mijloacelor de imobilizare împotriva participanţilor la acţiunile agresive se face în mod gradual,

și susțin acest lucru întrucât sunt de părere că această prevedere nu face altceva decât să lase loc de interpretări și răstălmăciri, în funcție de starea sau sentimentele fiecărui procuror/avocat/judecător în parte.

Situația e clară, dacă individul nu se supune somațiilor și e agresiv, înseamnă că-și asumă anumite riscuri. :emo-yessir:

Aceeași situație este și prevederile privind folosirea bastonului, unde de asemenea trebuie eliminată această frază:

Forţa loviturilor aplicate trebuie să fie în concordanţă cu gradul de împotrivire a persoanei. :doh:

Și aici este aceeași situație, întrucât gradul de împotrivire este perceput diferit de la o persoană la alta și automat e ceva foarte interpretabil.

Link to comment
  • 1 year later...

Desi pe public toata lumea se plange ca e tare greu sa imobilizezi un bou recalcitrant, vad ca topicul este este total neinteresant pentru unii.

Propun sa dezbatem pe privat cele mai bune (si functionale in operativ) tehnici de imobilizare/incatusare.

Edited by arcan
  • Upvote 1
Link to comment
  • Member

Imobilizarea ca imobilizarea. Problema de substrat se regaseste in conducerea administrativa la sediu (art. 31 alin. (1) lit. B) din Legea nr. 218/2002). De ani de zile tipa ONG-uri gen APADOR-CH ca sa modificam legea astfel incat sa fie emis un act adminitrativ in aceasta situatie atacabil pe contencios. Au incercat marea cu degetul si la Curtea Constitutionala dar au luat flit.

Din punct de vedere tehnic procedurile de lucru pe linie de ordine publica pot fi imbunatatite permanent pe criteriu evolutiv. Nu trebuie sa omitem ca aceasta isi trag esenta din DIspozitia IGPR nr. 643/2005 care nu a fost abrogata vreodata.

Din punct de vedere al tehnicii legislative (Legea nr. 24/2000), pentru eliminarea oricaror interpretari si pentru a conferi tărie si opozabilitate acestor proceduri, ar fi necesara transpunerea lor intr-un act normativ inferior, subrogat legii de organizare si functionare, ce va fi publicat in Monitorul Oficial. In acest caz, cred ca un HG ar fi cea mai buna solutie, cu riscul de a fi un document cu zeci sau sute de pagini :).

Probabil, tot in acest context, ar trebui subliniat si dezideratul suprem, ca Politia Romana sa nu mai fie subordonata unui minister, ci sa functioneze ca institutie independenta, gen SRI/SIE/etc, supusa controlului parlamentar, unde inspectorul general sa fie ordonator principal de credite.

Dar cum in acest moment este dimineata si tocmai m-am trezit si beau cafeaua, incetez sa visez si dau inainte cu gramezi de dispozitii IGPR, ordine de ministru, standarde si proceduri de sistem (astea-s ultimele gaselnite).

Stati linistiti, cand e nevoie sa te zboare pe luna, sunt bune (opozabile) si astea ;). Nimeni nu tine cont de riscul reglementarii excesive si procedurizarii activitatii. Trendul actual este de a reglementa toate tipurile de activitati politienesti specifice pentru a fi "controlabile". Cel putin acesta este scopul dezvoltarii controlului intern, asa cum a fost expus de structura de audit. Din pacate, ceea ce se doreste a fi o eficientizare a activitatii (raportul activitati/costuri/rezultate), in fapt se transforma usor, usor, intr-un instrument de control si de taiat capete.

Bafta si spor la treaba. ;) Cred ca ar fi indicat sa mutati topicul in aria privata!

  • Upvote 2
Link to comment
  • 4 months later...
  • 1 year later...

Ce credeti despre faptul ca forta fizica a fost eliminata din POP, dintre mijloacele individuale ce pot fi folosite de politist?

Link to comment

Nu folosirea fortei este in disputa. Este vorba despre faptul ca in forma "revizuita" a POP mijloacele individuale sint ierarhizate dupa cum urmeaza: somatia, folosirea pulverizatorului cu gaz iritant-lacrimogen, folosirea bastonului ( tonfei), folosirea catuselor, folosirea armei de serviciu. Eu personal consider eliminarea explicita a folosirii fortei fizice dintre aceste mijloace ca fiind un mare pas inapoi facut in domeniul atit de rarefiat al protectiei politistului, o noua tradare - a cita oare  - a sistemului.

Link to comment
  • Member

Ok... Am perceput acest aspect....

Dar înaintea acestora primează art. 16 alin. 1 lit. d) din Cpp rap. la art. 19-20-21 din Codul penal...

Link to comment
  • Moderator

Mie nu mi se pare vreo mare şmekerie. Lăsând la o parte faptul că folosirea bastonului sau tomfei implică automat şi logic folosirea forţei, nu văd de ce poliţistul ar trebui să fie un fel de Chuck Norris şi să-l tumbăcească pe cel ce nu se supune somaţiilor sale. Mi se pare rudimentar. Îl somează, nu se supune, foloseşte sculele din dotare, că d-aia le are. Dacă ăla devine recalcitrant şi violent, foloseşte chiar şi arma. Nu trebuie să avem mijloace ierarhizate, că de aia ne iau procurorii la întrebări de genul: dar pulverizatorul cu gaz de ce nu l-ai folosit şi ai trecut direct la tomfă? dar de ce nu ai făcut uz de toate mijloacele prevăzute în ierarhizarea aia ... şi aşa mai departe. Asta în condiţiile în care tu acolo în stradă nu ai timp să treci prin toate etapele ălea, pentru că lucrurile degenerează într-o fracţiune de secundă şi tu trebuie să iei o decizie în următoarea fracţiune de secundă. Cu cât sunt mai multe menţiuni în ierarhizarea respectivă, cu atât mai mult se dă apă la moară procurorilor teoriticieni îndrăgostiţi de prostia aia cu forţa folosită trebuie să fie direct proporţională ...

Mult mai util mi s-ar fi părut introducerea pistoalelor cu electroşocuri şi a bastoanelor telescopice, ca să nu mai care poliţiştii ditamai bâzdoacele la brâu.

  • Upvote 3
Link to comment
  • Active member

si mie mi se pare normal sa folosesti dotarea, de ce sa stai sa te lupti cu ei sa ii incatusezi, iti mai iei si un pumn in ochi, haine rupte...

Nu se supune, jap cu spray, tonfa si restul pana sta sa ii pui catusele.

Link to comment

@ecou: ar fi bine sa gindeasca la fel si procurorul; nu sint gica-contra, dar in final despre asta este vorba.

@Catalin & bozo: daca un individ refuza sa se supuna solicitarilor voastre si dupa folosirea pulverizatorului si basonului ( sa nu spuneti ca n-ati intilnit astfel de situatii) ce faceti? Daca individul nu va ataca, ci fuge, cum il imobilizati?

Link to comment
  • 1 year later...

Dacă ești polițist, caută procedura pe intrapol și la sfârșit există o anexă cu modelul de raport.

Trebuia să știi asta!... Eu sunt sătul de câte am completat. :)

Edited by Eduard
Link to comment

Dupa completare sa nu uitati sa-i dati si numar de inregistrare la ,,masa,, la acel raport.Asta ne-au atras atentia cei de la P. I. 

Link to comment

Create an account or sign in to comment

You need to be a member in order to leave a comment

Create an account

Sign up for a new account in our community. It's easy!

Register a new account

Sign in

Already have an account? Sign in here.

Sign In Now
×
×
  • Create New...

Important Information

We have placed cookies on your device to help make this website better. You can adjust your cookie settings, otherwise we'll assume you're okay to continue. By using this site, you agree to our Terms of Use and Privacy Policy.