Jump to content
POLITISTI.ro

Marius
 Share

Recommended Posts

  • Moderator

ORDIN nr. 1.134/C din 25 mai 2000

pentru aprobarea Normelor procedurale privind efectuarea expertizelor, a constatarilor si a altor lucrari medico-legale

EMITENT: MINISTERUL JUSTITIEI

PUBLICAT ÎN: MONITORUL OFICIAL nr. 459 din 19 septembrie 2000

ORDIN

pentru aprobarea Normelor procedurale privind efectuarea expertizelor, a constatãrilor

si a altor lucrãri medico-legale

Ministru de stat, ministrul justitiei, si ministru de stat, ministrul sãnãtãtii, având în vedere prevederile art. 31 alin. (2) din Ordonanta Guvernului nr. 1/2000 privind organizarea activitãtii si functionarea institutiilor de medicinã legalã, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 22 din 21 ianuarie 2000, în conformitate cu dispozitiile art. 10 din Hotãrârea Guvernului nr. 65/1997 privind organizarea si functionarea Ministerului Justitiei, cu modificãrile si completãrile ulterioare, si ale art. 2 din Hotãrârea Guvernului nr. 244/1997 privind organizarea si functionarea Ministerului Sãnãtãtii, cu modificãrile ulterioare, emit urmãtorul ordin:

Articol unic. - Se aprobã Normele procedurale privind efectuarea expertizelor, a constatãrilor si a altor lucrãri medico-legale, prevãzute în anexa care face parte integrantã din prezentul ordin.

ANEXÃ

NORMELE PROCEDURALE

privind efectuarea expertizelor, a constatãrilor si a altor lucrãri medico-legale

SECTIUNEA 1

Dispozitii generale

Art. 1. - Institutiile de medicinã legalã îsi organizeazã activitatea si functioneazã în conformitate cu prevederile Ordonantei Guvernului nr. 1/2000 privind organizarea activitãtii si functionarea institutiilor de medicinã legalã, ale Regulamentului de aplicare a dispozitiilor Ordonantei Guvernului nr. 1/2000, aprobat prin Hotãrârea Guvernului nr. 774/2000 si ale prezentului ordin.

Art. 2. - (1) Institutiile de medicinã legalã asigurã servicii de medicinã legalã în mod permanent, printr-un program de activitate menit sã asigure accesibilitate - zi si noapte -, precum si printr-un program de lucru cu publicul pentru zilele de lucru.

(2) Lucrãrile constând în cercetarea la fata locului si ridicarea cadavrului, autopsii urgente, cercetarea cazurilor, în care existã pericolul disparitiei unor mijloace de probã sau schimbarea unor situatii de fapt se efectueazã în regiuni de permanentã .

(3) Programul de permanentã se asigurã prin ore de gardã în institutele de medicinã legalã din centrele medicale universitare, denumite în continuare institute de medicinã legalã, si în serviciile de medicinã legalã judetene sau prin chemãri de la domiciliu ale medicilor în serviciile de medicinã legalã unde nu se pot organiza ore de gardã.

(4) Programul de permanentã prin chemãri de la domiciliu ale medicilor se comunicã organelor de urmãrire penalã, iar programul de lucru cu publicul se afiseazã la loc vizibil în institutiile de medicinã legalã.

Art. 3. - Constatãrile si expertizele medico-legale se efectueazã pe baza principiului metodologiei unitare si al nerestrictionãrii accesului medicului legist la informatia medicalã.

Art. 4. - Constatãrile si expertizele medico-legale se efectueazã dupã o metodologie unitarã stabilitã de Consiliul superior de medicinã legalã si Ministerul Sãnãtãtii, în conformitate cu prevederile art. 13 lit. a) din Ordonanta Guvernului nr. 1/2000 privind organizarea activitãtii si functionarea institutiilor de medicinã legalã.

Art. 5. - Medicii legisti au obligatia sã pãstreze secretul de serviciu si sã asigure protectia informatiilor, în conformitate cu normele deontologiei profesionale. În scopul îndeplinirii acestei obligatii medicii legisti:

a) aduc la cunostintã persoanelor interesate rezultatul lucrãrilor medico-legale numai în cazul în care prin aceasta nu se aduce atingere activitãtii de urmãrire penalã;

b) pãstreazã secretul în ceea ce priveste lucrãrile si constatãrile pe care le efectueazã, putând folosi materialul documentar al lucrãrilor medico-legale pentru comunicãri sau lucrãri stiintifice numai dupã solutionarea cauzei.

Art. 6. - Medicii legisti au obligatia sã respecte principiile deontologiei profesionale si ale eticii medicale. Medicul legist nu poate fi obligat sã desfãsoare activitãti profesionale care contravin normelor deontologiei profesionale si ale eticii medicale.

Art. 7. - Medicul legist care a eliberat un certificat medico-legal nu mai poate participa la efectuarea unei noi expertize medico-legale sau la redactarea unui raport de expertizã în aceeasi cauzã. În aceastã situatie sau în alte cazuri de incompatibilitate, precum si ori de câte ori medicul legist este împiedicat, din alte motive justificate, sã efectueze lucrarea solicitatã el este obligat sã comunice de, îndatã acest fapt, în scris, organului medico-legal competent, pentru a desemna un alt medic legist, arãtând si motivele incompatibilitãtii.

Art. 8. - În efectuarea lucrãrii medico-legale medicul legist sau comisia desemnatã are un rol activ constând în:

a) posibilitatea de a solicita extinderea examinãrii altor aspecte cu implicatii medico-legale constatate, deosebite de cele ce formeazã obiectul lucrãrii;

b) obligatia de a consemna în actele medico-legale elemente medico-legale,care constituie indiciile unei infractiuni pentru care actiunea penalã se pune în miscare din oficiu, constatate cu ocazia examinãrilor medico-legale efectuate la solicitarea persoanelor interesate, si de a le comunica organelor judiciare competente.

SECTIUNEA 2

Actele medico-legate

Art. 9. - (1) Actele medico-legale sunt raportul de expertizã, raportul de constatare, certificatul, buletinul de analizã si avizul.

(2) În sensul prezentelor norme:

a) prin raport de expertizã medico-legalã se întelege actul întocmit de un expert la solicitarea organului de urmãrire penalã sau a instantei de judecatã si care cuprinde datele privind expertiza efectuatã. Expertiza medico-legalã se efectueazã în situatiile prevãzute la art. 116 si 117 din Codul de procedurã penalã, precum si la art. 201 din Codul de procedurã civilã;

b) prin raport de constatare medico-legalã se întelege actul întocmit de medicul legist la solicitarea organului de urmãrire penalã sau a instantei de judecatã si care cuprinde date privind constatarea efectuatã. Constatarea medico-legalã se efectueazã în situatiile prevãzute la art. 112 si 114 din Codul de procedurã penalã;

c) prin certificat medico-legal se întelege actul întocmit de medicul legist la cererea persoanelor interesate si care cuprinde date privind examinarea medico-legalã;

d) prin buletin de analizã se întelege actul întocmit de specialistii institutiilor de medicinã legalã sau de persoanele competente din cadrul institutiilor de medicinã legalã, la cererea persoanelor interesate, si care cuprinde date privind examenul complementar;

e) prin aviz medico-legal se întelege actul întocmit de Comisia superioarã medico-legalã, precum si de comisiile de avizare si control al actelor medicale, la solicitarea organelor judiciare, prin care se aprobã continutul si concluziile actelor medico-legale si se recomandã efectuarea unor noi expertize sau se formuleazã concluzii proprii.

Art. 10. - (1) La întocmirea actelor medico-legale medicul legist sau comisia desemnatã are urmãtoare le obligatii:

a) sã ia în considerare certificatele, referatele medicale si fisele de observatie clinicã emise de unitãti sanitare ale Ministerului Sãnãtãtii sau acreditate de acesta;

b) sã verifice dacã documentele mentionate la lit. a) prezintã urmãtoarele elemente de sigurantã: numãr de înregistrare, stampila unitãtii sanitare, semnãtura si parafa medicului, care trebuie sã mentioneze specialitatea si codul medicului, iar în cazul fotocopiilor, mentiunea "conform cu originalul", atestatã de medicul responsabil.

(2) Medicul legist nu poate lua în considerare informatii medicale cuprinse în alte tipuri de înscrisuri medicale decât cele prevãzute la alin. (1), cum ar fi bilete de trimitere, retete, consulturi înscrise pe retete, conditii medicale, bilete de externare.

Art. 11. - (1) Raportul de expertizã sau de constatare medico-legalã cuprinde antetul, stampila si numãrul de înregistrare al institutiei de medicinã legalã în care a fost efectuatã si se înregistreazã în registrul de evidentã.

(2) Copiile de pe raportul de expertizã sau de constatare medico-legalã se arhiveazã pe o perioadã nedeterminatã. (3) Raportul de expertizã sau de constatare medico-legalã, precum si certificatul medico-legal se semneazã de

toti cei care au participat la întocmirea lui. Opiniile divergente se consemneazã în cuprinsul raportului sau al certificatului medico-legal, separat si motivat.

(4) În cazul în care în evolutia leziunilor mentionate la prima expertizã apar date medicale noi, complicatii sau sechele, actele medico-legale se pot completa sau modifica numai de cãtre medicul legist care a efectuat prima expertizã.

SECTIUNEA 3

Reguli generate privind examinãrile medico-legale

Art. 12. - Constatãrile si expertizele medico-legale constau în:

a) examinãri si cercetãri privind cadavre umane sau pãrti din acestea;

b) examinãri si cercetãri privind produse biologice si cadaverice;

c) examinãri si cercetãri privind persoane în viatã;

d) evaluarea unor lucrãri medicale si medico-legale în legãturã cu activitatea medico-legalã, precum si suplimente de expertizã.

Art. 13. - (1) Examinãrile si cercetãrile privind persoane în viatã se realizeazã dupã verificarea de cãtre medicul-legist a identitãtii persoanei pe baza cãrtii de identitate, a adeverintei temporare de identitate sau a pasaportului, ale cãrui serie si numãr se mentioneazã în certificatul medico-legal.

(2) În cazul în care persoana examinatã nu prezintã actele prevãzute la alin. (1), faptul se mentioneazã în certificatul medico-legal, pentru identificare luându-se impresiunile digitale de la indexul stâng pe documentul prin care se solicitã examinarea.

Art. 14. - (1) Persoanele aflate în stare de retinere vor fi examinate în prezenta personalului de pazã de acelasi sex.

(2) Persoanele minore se examineazã în prezenta unuia dintre pãrinti sau a reprezentantului sãu legal ori, în lipsa acestora, în prezenta unui membru major al familiei, de acelasi sex cu minorul.

Art. 15. - Examinãrile medico-legale în vederea eliberãrii certificatelor medico-legale, la cererea persoanelor interesate, se referã la:

a) constatarea virginitãtii, capacitãtii sexuale, vârstei, conformatiei sau dezvoltãrii fizice în circumstante precum constatarea virginitãtii sau deflorãrii, viol, perversiuni sexuale, obtinerea pentru minore a dispensei de vârstã în vederea cãsãtoriei, precum si constatarea stãrii obstetricale în cazuri de sarcinã, viduitate, avort, nastere, lehuzie;

b) constatarea leziunilor traumatice recente, înainte de disparitia leziunilor externe, dar nu mai tãrziu de 30 de zile de la data producerii;

c) constatarea infirmitãtilor si a stãrilor de boalã consecutive leziunilor traumatice certificate conform lit. b);

d) constatarea capacitãtii psihice, în vederea stabilirii capacitãtii de exercitiu necesare pentru întocmirea unor acte de dispozitie si în cazul bolnavilor netransportabili, cu suferinte evolutiv letale sau aflati în stare gravã în conditii de spitalizare;

e) constatarea stãrii de sãnãtate, având ca scop stabilirea aptitudinilor unei persoane de a exercita o anumitã activitate sau profesie.

Art. 16. - Solicitãrile de examinare în vederea eliberãrii certificatelor medico-legale, la cererea persoanelor interesate, pot fi înaintate de cãtre:

a) persoana în cauzã, dacã a împlinit vârsta de 16 ani;

b) pãrinti, pentru copiii sub vârsta de 16 ani;

c) tutore sau autoritatea tutelarã, pentru persoanele puse sub tutelã, precum si de curator, în cazul în care s-a instituit curatela;

d) persoanele care îi îngrijesc pe minori; altele decât cele prevãzute la lit. a), b), c);

e) directorul unitãtii, pentru persoanele internate în cãmine, spitale, internate scolare, precum si în alte asemenea institutii;

f) comandantul locului de detinere, pentru persoanele condamnate, si organul de urmãrire penalã sau instanta de judecatã, pentru persoanele aflate în stare de retinere sau de detinere;

g) orice altã persoanã, pentru copiii gãsiti, pentru persoanele debile mintal, pentru cei care nu se pot îngriji singuri si nici nu sunt în îngrijirea cuiva;

h) orice persoanã juridicã, pe bazã de contract, pentru asiguratii sau angajatii sãi.

Art. 17. - (1) Prin examinãri complementare se întelege activitãtile medico-legale care completeazã lucrarea deja efectuatã, precum examene histopatologice, bacteriologice, hematologice, toxicologice, radiologice, biocriminalistice etc. privind piese anatomice, secretii, dejectii, pete, urme, examene ale obiectelor si substantelor, cercetãri experimentale, cercetãri medico-legale la locul faptei sau la locul unde s-a aflat cadavrul.

(2) Examinãrile complementare nu constituie expertize sau constatãri medico-legale, indiferent dacã sunt efectuate de medicul legist sau, la cererea acestuia, de alti specialisti din unitãti sanitare.

Art. 18. - Examinãrile medico-legale solicitate de persoanele interesate si eliberarea certificatelor medico-legale

se efectueazã la sediul institutiilor de medicinã legalã. Certificatul medico-legal se elibereazã persoanei examinate

în termen de maximum 7 zile de la examinare sau de la depunerea rezultatelor examenelor clinice si paraclinice indicate de medicul examinator.

Art. 19. - (1) Examinãrile medico-legale dispuse de instantele de judecatã sau de organele de urmãrire penalã se efectueazã de regulã la sediul institutiilor de medicinã legalã sau, în caz de urgentã, la sediul unitãtilor sanitare unde persoana implicatã se aflã imobilizatã.

(2) Examinarea la domiciliul sau la resedinta persoanei examinate se poate aproba, în mod exceptional, de conducãtorul institutiei de medicinã legalã.

Art. 20. - (1) Rezultatele examinãrilor, finalizate într-un raport de expertizã sau constatare medico-legalã, dupã caz, se expediazã organului care a dispus examinarea, în termen de 7 zile de la examinarea persoanei sau de la depunerea documentelor necesare pentru întocmirea lucrãrii, cum ar fi: acte medicale de la dosar, filme radiologice sau examinãri clinice ori paraclinice indicate de medicul examinator .

(2) În situatia în care expertiza se efectueazã de cãtre o comisie, termenul de expediere este de 10 zile.

Art. 21. - În cazul în care organele în drept solicitã concluzii imediat, în mod exceptional, dupã efectuarea unei lucrãri medico-legale, institutia de medicinã legalã înainteazã informatiile solicitate, sub formã de constatãri preliminare, de îndatã sau în cel mult 72 de ore de la solicitare. Constatãrile preliminare nu au caracter de concluzii si se referã numai la elementele obiective rezultate din lucrãrile efectuate pânã în acel moment, pe baza materialelor avute la dispozitie.

Art. 22. - (1) Organele judiciare care dispun efectuarea unor constatãri sau expertize medico-legale se adreseazã în scris institutiei de medicinã legalã competente.

(2) Documentul prin care se solicitã efectuarea constatãrii sau expertizei medico-legale va cuprinde:

a) datele de identificare a subiectului sau obiectului asupra cãruia urmeazã sã se efectueze lucrarea;

b) tipul expertizei sau constatãrii medico-legale;

c) întrebãrile la care medicul legist trebuie sã rãspundã;

d) materialele si datele care sunt puse la dispozitie medicilor legisti;

e) caracterul de urgentã si termenul sugerat pentru efectuarea lucrãrii.

(3) În cazul expertizei psihiatrice si al avizelor solicitate comisiei superioare sau comisiilor de avizare si control al actelor medico-legale se înainteazã obligatoriu materialul dosarului necesar pentru efectuarea expertizei.

(4) În cazul în care sunt numiti si experti care reprezintã pãrtile interesate, se mentioneazã datele de identitate ale acestora, pentru ca expertii oficiali sã îi poatã contacta în vederea efectuãrii lucrãrilor.

Art. 23. - Dupã receptionarea solicitãrii conducãtorul unitãtii de medicinã legalã desemneazã în scris, de îndatã, medicul legist sau comisia care urmeazã sã efectueze lucrarea si comunicã organelor judiciare cheltuielile pentru efectuarea lucrãrilor.

Art. 24. - (1) În cazul în care medicul legist considerã necesar, el poate solicita organelor judiciare care au cerut constatarea sau expertiza medico-legalã sã îi punã la dispozitie materialul dosarului, necesar pentru efectuarea acestora.

(2) Dacã medicul legist considerã necesarã examinarea persoanei sau efectuarea unor investigatii medicale de specialitate, el poate solicita, potrivit dispozitiilor legale, organelor judiciare care au cerut efectuarea constatãrii sau a expertizei sã dispunã în consecintã.

(3) În cazuri exceptionale expertiza medico-legalã se poate efectua numai pe baza documentelor medicale ori medico-legale.

(4) În cazul refacerii totale sau partiale a examinãrilor clinice sau paraclinice, al verificãrii datelor cuprinse în documente sau lucrãri, precum si al oricãror alte analize si cercetãri stiintifice necesare, medicul legist sau comisia de expertizã examineazã persoanele în cauzã.

Art. 25. - În cazul în care institutiile sanitare refuzã nejustificat punerea la dispozitie a informatiilor solicitate sau examinarea nemijlocitã a persoanei, institutiile de medicinã legalã comunicã organului judiciar care a dispus efectuarea expertizei punerea în imposibilitate de efectuare a lucrãrii solicitate.

SECTIUNEA 4

Constatarea si expertiza medico-legalã referitoare la persoane în viatã

Art. 26. - Constatarea si expertiza medico-legalã referitoare la persoane în viatã, efectuate la cererea organelor judiciare, constau în examinãri clinice si complementare radiologice, hematologice, serologice, bacteriologice, antropologice, dermatologice, genetice si altele, putând avea ca obiect:

a) constatarea sexului, virginitãtii, capacitãtii sexuale, vârstei, conformatiei sau dezvoltãrii fizice, precum si a elementelor necesare pentru stabilirea filiatiei;

b) constatarea leziunilor traumatice, a infirmitãtilor si a stãrilor de boalã consecutive acestora;

c) constatarea stãrii obstetricale, cum ar fi sarcina, viduitatea, avortul, nasterea, lehuzia;

d) evaluarea stãrii de sãnãtate, având ca scop stabilirea aptitudinilor unei persoane de a exercita o anumitã activitate sau profesie;

e) constatarea capacitãtii psihice.

Art. 27. - (1) Comisia de expertizã se constituie în mod, obligatoriu în cazurile în care legea prevede expres acest lucru, precum si când are ca obiect:

a) evaluarea capacitãtii psihice a unei persoane, în scopul stabilirii elementelor necesare pentru aprecierea responsabilitãtii penale sau a responsabilitãtii civile;

b) amânarea sau întreruperea executãrii pedepsei privative de libertate, din motive medicale;

c) constatarea stãrilor morbide care sunt urmarea unor fapte medicale ilicite, a unor deficiente sau a nerespectãrii normelor tehnice medicale;

d) investigarea filiatiei;

e) evaluarea capacitãtii de muncã;

f) stabilirea aptitudinilor unei persoane de a exercita o anumitã activitate sau profesie, precum conducerea de autovehicule, de aparate de zbor, de portarmã în cadrul noilor expertize;

g) efectuarea unei noi expertize medico-legale.

(2) În cazul efectuãrii unei noi expertize medico-legale comisia este formatã din 3 membri, dintre care cel putin 2 au un grad profesional egal sau superior medicului legist care a efectuat prima expertizã, iar la grade profesionale egale se va tine seama de gradul didactic universitar.

(3) Pot face parte din comisia de expertizã, la solicitarea acesteia, medici si alti specialisti din diferite domenii biomedicale.

Art. 28. - (1) Expertiza medico-legalã psihiatricã se face numai prin examinarea nemijlocitã a persoanei, în cadrul unei comisii alcãtuite dintr-un medic legist, care este presedintele comisiei, si 2 medici psihiatri. Aceste comisii nu se pot organiza la nivelul cabinetelor medico-legale.

(2) Expertizele medico-legale psihiatrice se efectueazã la sediul institutiilor medico-legale, cu urmãtoarele exceptii, dacã se efectueazã prima expertizã:

a) în cazul bolnavilor psihici cronici, când transportul si examinarea acestora nu se pot face în sigurantã deplinã, comisia de expertizã medico-legalã psihiatricã efectueazã examinarea în cadrul spitalelor de psihiatrie sau în cadrul sectiilor de psihiatrie ale spitalelor penitenciare;

b) în cazul persoanelor aflate în arest preventiv comisia de expertizã medico-legalã psihiatricã poate efectua examinarea si în cadrul sectiilor de psihiatrie ale spitalelor penitenciare, putând coopta în comisia de expertizã pe medicul sef de sectie, dacã este medic primar;

c) în cazul bolnavilor netransportabili, cu suferinte evolutiv letale sau aflati în stare gravã în conditii de spitalizare comisia se poate deplasa la patul bolnavului pentru efectuarea expertizei numai în situatia în care aceastã lucrare este necesarã în vederea încheierii unui act de dispozitie. Asigurarea transportului de la si la sediul institutiei medico-legale se face de cãtre familia sau apartinãtorii persoanei respective.

(3) Membrii comisiei sunt desemnati dupã cum urmeazã:

a) la nivelul institutelor de medicinã legalã directorul institutului desemneazã, prin dispozitie scrisã, un medic legist primar si 2 medici psihiatri specialisti sau primari ce pot fi cooptati si din cadrul spitalelor clinice de psihiatrie, prin propunere nominalã si de comun acord cu conducerile unitãtilor sanitare respective, sau al unor unitãti medicosanitare prestatoare de servicii, acreditate de Ministerul Sãnãtãtii, si cu avizul Consiliului superior de medicinã legalã;

b) la nivelul serviciilor de medicinã legalã judetene medicul sef desemneazã, prin dispozitie scrisã, un medic

legist primar si 2 medici psihiatri din cadrul sectiei de psihiatrie a spitalului judetean respectiv sau al unor unitãti medico-sanitare prestatoare de servicii, acreditate de Ministerul Sãnãtãtii, cu aprobarea nominalã a directiei de sãnãtate publicã judetene, cel putin unul dintre cei 2 psihiatri trebuind sã fie medic primar psihiatru.

(4) Expertiza medico-legalã psihiatricã se efectueazã numai pentru o anumitã faptã sau circumstantã, având ca obiective principale stabilirea capacitãtii psihice la momentul comiterii unei fapte prevãzute de legea penalã sau al exercitãrii unui drept, a capacitãtii psihice la momentul examinãrii si aprecieri asupra periculozitãtii sociale si necesitãtii instituirii mãsurilor de sigurantã cu caracter medical.

Art. 29. - În vederea efectuãrii expertizei psihiatrice se pun la dispozitie comisiei toate documentele din dosar, necesare pentru efectuarea expertizei. În cazul în care expertiza priveste persoane minore, dosarul va contine si ancheta socialã, precum si datele privind performanta scolarã.

Art. 30. - (1) Expertiza medico-legalã pentru amânarea sau întreruperea executãrii pedepsei privative de libertate pe motive medicale se efectueazã numai prin examinarea nemijlocitã a persoanei de cãtre o comisie.

(2) Comisiile de expertizã sunt alcãtuite din:

a) un medic legist, care este presedintele comisiei;

b) unul sau mai multi medici având cel putin gradul de medic specialist, în functie de boala de care suferã cel examinat, acest medic urmând sã stabileascã diagnosticul si indicatiile terapeutice;

c) un medic, reprezentant al retelei sanitare a directiei penitenciarelor, care, cunoscând posibilitãtile de tratament din cadrul retelei din care face parte, stabileste împreunã cu medicul legist unde se poate aplica tratamentul pentru afectiunea respectivã: în reteaua sanitarã a directiei penitenciarelor sau în reteaua sanitarã a Ministerului Sãnãtãtii.

(3) Dupã efectuarea unei noi expertize la Institutul de Medicinã Legalã "Prof. Dr. Mina Minovici" Bucuresti, pentru amânarea sau întreruperea executãrii pedepsei privative de libertate pe motive medicale, nu se mai poate solicita sau efectua o nouã expertizã la altã unitate medico-legalã inferioarã ierarhic.

Art. 31 . - (1) Expertiza medico-legalã a filiatiei, în vederea cercetãrii paternitãtii, se efectueazã la cererea instantelor judecãtoresti sau la cererea persoanelor interesate, în cadrul institutelor de medicinã legalã, conform competentei teritoriale si normelor metodologice stabilite de Consiliul superior de medicinã legalã, de cãtre o comisie alcãtuitã dintr-un medic legist, care este presedintele comisiei, si 2 medici sau biologi specialisti în serologie medico-legalã.

(2) Expertiza filiatiei parcurge mai multe etape succesive, si anume: serologicã, HLA, ADN.

(3) Pe parcursul cercetãrii paternitãtii se pot efectua, succesiv sau concomitent cu etapele prevãzute la alin. (2), expertize privind perioada de conceptie, evaluarea capacitãtii de procreare, precum si, dupã ce copilul a împlinit vârsta de 3 ani, expertiza antropologicã.

Art. 32. - Expertiza medico-legalã a capacitãtii de muncã se face de cãtre o comisie care este formatã dintr-un medic legist, care este presedintele comisiei, un medic specialist, în functie de afectiunile cercetate, si un medic specialist în expertiza medicalã a capacitãtii de muncã.

Art. 33. - (1) În vederea efectuãrii expertizei medico-legale pentru a stabili intoxicatia etilicã, recoltarea sângelui necesar pentru determinarea alcoolemiei se face în cadrul institutiilor de medicinã legalã sau, dacã acest lucru nu este posibil, în alte unitãti sanitare de la toate persoanele aduse de organele competente, cu respectarea normelor metodologice privind recoltarea probelor de sânge în vederea stabilirii intoxicatiei etilice.

(2) Calculul retroactiv al alcoolemiei oferã valori teoretice aproximative.

(3) Calculul retroactiv al alcoolemiei se efectueazã numai în institutele de medicinã legalã de cãtre o comisie

formatã dintr-un medic legist primar si un farmacist sau toxicolog primar, care lucreazã în cadrul laboratorului de toxicologie medico-legalã al institutului respectiv, ambii având statutul de expert.

(4) Expertiza de recalculare a alcoolemiei se efectueazã numai în cazurile în care s-au recoltat douã probe de sânge la un interval de o orã între ele, precum si, în mod exceptional, în cazul persoanelor aflate în stare clinicã gravã: comã, soc traumatic si/sau hemoragic, interventii chirurgicale de urgentã, dovedite prin documente medicale si de la care nu s-a putut preleva a doua probã de sânge. Calculul retroactiv al alcoolemiei nu poate fi efectuat numai pe baza declaratiilor existente la dosar.

(5) O expertizã privind calculul retroactiv al alcoolemiei se efectueazã pentru o singurã variantã de consum.

(6) În acelasi caz, pentru variante diferite de consum, expertiza se efectueazã numai la solicitarea organelor de urmãrire penalã sau a instantelor de judecatã dupã cum urmeazã: de cel mult douã ori, la solicitarea organelor de politie; a treia oarã, numai la solicitarea parchetului; ori de câte ori solicitã instanta de judecatã.

SECTIUNEA 5

Constatarea si expertiza medico-legalã pe cadavre

Art. 34. (1) Constatafeâ si expertiza medico-legalã pe cadavru implicã:

a) examinãri la locul unde s-a gãsit cadavrul sau în alte locuri, pentru constatarea indiciilor privind cauza mortii si circumstantele ei;

b) examinarea exterioarã a cadavrului si autopsia, inclusiv exhumarea, dupã caz;

c) examinãri complementare de laborator, cum ar fi cele histopatologice, bacteriologice, toxicologice, hematologice, serologice, biocriminalistice.

(2) Autopsia medico-legalã a cadavrului se efectueazã la solicitarea organelor judiciare, numai de cãtre medicul legist, fiind obligatorie în urmãtoarele cazuri:

1. moarte violentã, chiar si atunci când existã o anumitã perioadã între evenimentele cauzale si deces;

2. cauza mortii nu este cunoscutã;

3. cauza mortii este suspectã. Un deces este considerat moarte suspectã în urmãtoarele situatii:

a) moarte subitã;

b) decesul unei persoane a cãrei sãnãtate, prin natura serviciului, este verificatã periodic din punct de vedere medical;

c) deces care survine în timpul unei misiuni de serviciu, în incinta unei întreprinderi sau institutii;

d) deces care survine în custodie, precum moartea persoanelor aflate în detentie sau private de libertate, decesele în spitalele psihiatrice, decesele în spitale penitenciare, în închisoare sau în arestul politiei, moartea asociatã cu activitãtile politiei sau ale armatei în cazul în care decesul survine în cursul manifestatiilor publice sau orice deces care ridicã suspiciunea nerespectãrii drepturilor omului, cum este suspiciunea de torturã sau oricare altã formã de tratament violent sau inuman;

e) multiple decese repetate în serie sau concomitent;

f) cadavre neindentificate sau scheletizate;

g) decese survenite în locuri publice sau izolate;

h) moartea este pusã în legãturã cu o deficientã în acordarea asistentei medicale sau în aplicarea mãsurilor de profilaxie ori de protectie a muncii;

i) decesul pacientului a survenit în timpul sau la scurt timp dupã o interventie diagnosticã sau terapeuticã medico- chirurgicalã.

(3) Autopsia cadavrului, respectiv a pãrtilor de cadavru a sau a pieselor scheletice, se efectueazã numai în cazul în care organele judiciare pun la dispozitie medicului legist:

a) ordonanta procurorului sau încheierea instantei de efectuare a autopsiei, care contine obiectivele acesteia;

b) procesul-verbal de cercetare la fata locului;

c) copia de pe foaia de observatie clinicã completã, în cazul persoanelor decedate în cursul spitalizãrii.

Art. 35. - (1) Autopsia cadavrului se efectueazã numai de cãtre un medic legist, la morga serviciului de medicinã legalã sau a spitalului în a cãrui razã teritorialã s-a produs moartea sau a fost gãsit cadavrul.

(2) În mod exceptional, dacã nu existã o astfel de morgã si nici posibilitatea transportãrii cadavrului la morga cea mai apropiatã, cu acordul medicului legist, autopsia se poate efectua acolo unde se aflã cadavrul sau într-un loc anume ales pentru aceasta.

Art. 36. - (1) Transportul cadavrelor care urmeazã sã fie autopsiate se asigurã, de la locul faptei pânã la morgã, cu vehicule special amenajate, aflate în dotarea unitãtilor medico-legale, sau cu alte mijloace speciale.

(2) Organele de urmãrire penalã întocmesc dosarul de identificare a cadavrului, în care se include si rezultatul autopsiei, dupã cum urmeazã:

a) în toate cazurile se asigurã identificarea cadavrului prin aplicarea unei brãtãri de identificare la mâna dreaptã, pe care sã figureze data, datele de identificare si persoana sau autoritatea care a consemnat datele;

b) aplicarea brãtãrii de identificare este asiguratã de unitãtile sanitare, de lucrãtorii de politie sau de medicii legisti, dupã caz;

c) brãtara de identificare nu poate fi înlãturatã nici cu ocazia înhumãrii; în cazul în care se impune corectarea datelor de identitate, aceasta se face prin aplicarea unei alte brãtãri, fãrã îndepãrtarea brãtãrii, respectiv a brãtãrilor, deja aplicate;

d) transportarea cadavrelor fãrã brãtarã de identificare nu este permisã.

(3) Cadavrele se transportã în huse de plastic închise, indiferent de distantã, astfel:

a) în cazul cadavrelor în stare avansatã de putrefactie se folosesc huse de transport impermeabile;

b) în cazul deceselor determinate de boli infecto-contagioase, a cãror declarare este obligatorie, se folosesc huse de transport impermeabile si închise ermetic.

Art. 37. - (1) Exhumarea cadavrelor în vederea expertizclor medico-legale se face numai la solicitarea scrisã a organelor judiciare.

(2) Examinarea cadavrului deja autopsiat se face de cãtre o comisie de experti care au un grad profesional mai mare decât cel al expertului care a efectuat prima expertizã.

(3) Examinarea cadavrului exhumat si autopsia se fac fie la locul unde se aflã cadavrul, fie la o prosecturã din apropiere.

Art. 38. - (1) Medicul legist este asistat la efectuarea autopsiei de personal sanitar mediu sau auxiliar. Autopsia trebuie sã fie completã, fãrã a se omite vreun segment, tesut sau organ.

(2) Nu se pot formula concluzii medico-legale privind cauza si împrejurãrile mortii numai pe baza unor examene externe sau interne partiale.

(3) Pentru atestarea leziunilor traumatice externe, respectiv interne, se pot efectua fotografii.

(4) Medicul legist nu poate elibera certificat de deces fãrã efectuarea autopsiei medico-legale, cu exceptia cazurilor în care decesul a intervenit ca urmare a catastrofelor.

Art. 39. - Materialele biologice, cum ar fi: organe, sânge, umori, continut gastro-intestinal, secretii, precum si corpurile delicte care au astfel de urme biologice se transportã la institutele de medicinã legalã împreunã cu documentatia corespunzãtoare.

Art. 40. - (1) Cadavrele autopsiate se îmbãlsãmeazã la institutiile de medicinã legalã si la prosecturile spitalelor, potrivit instructiunilor Ministerului Sãnãtãtii, dupã eliberarea certificatului constatator de deces, de cãtre persoanele competente.

(2) Îmbãlsãmãrile si alte servicii funerare pot fi realizate si de cãtre persoanele fizice sau juridice, în conditiile legii, cu avizul institutelor de medicinã legalã.

Art. 41. - Înhumarea persoanelor fãrã reprezentanti legali sau fãrã identitate se face prin grija primãriilor, cu informarea prealabilã a organelor de politie.

Art. 42. - Autopsiile, respectiv mãsurile privind acestea, se realizeazã cu respectarea eticii medicale si a demnitãtii persoanei decedate.

Art. 43. - Regulamentul privind efectuarea autopsiilor medico-legale se elaboreazã de cãtre Consiliul superior de medicinã legalã cu respectarea Recomandãrii nr. R (99)-3/2.02.1999 a Comitetului de ministri al Consiliului Europei privind armonizarea regulilor autopsiei medico-legale pentru statele membre si se aprobã prin ordin al ministrului sãnãtãtii.

Art. 44. - (1) Conducerea unitãtilor sanitare are obligatia de a sesiza în primele 24 de ore organele de urmãrire penalã cu privire la decesele care au survenit în unitatea sanitarã, în conditiile prevãzute de prezentul ordin. În aceste cazuri nu se elibereazã certificat medical constatator al decesului.

(2) În cazurile prevãzute la alin. (1) cadavrul se va pune la dispozitie institutiilor medico-legale, în vederea efectuãrii autopsiei, în cel mult 24 de ore de la sesizarea organelor de urmãrire penalã.

Art. 45. - (1) Decesul unei persoane sau al unui nou-nãscut, indiferent de cauza mortii, poate fi constatat numai de cãtre un medic care are dreptul de liberã practicã.

(2) Certificatul de deces se elibereazã numai dupã aparitia semnelor de moarte realã si numai dupã trecerea a 24 de ore de la deces.

(3) Eliberarea certificatului de deces nu se poate face fãrã examinarea externã a cadavrului de cãtre medic. În cazul constatãrii, cu aceastã ocazie, a unor situatii prevãzute la art. 34 alin. (2) medicul are obligatia sã refuze eliberarea certificatului de deces si sã solicite organelor judiciare o autopsie pentru elucidarea cauzei mortii.

Art. 46. - În cazul în care medicul anatomopatolog al unei institutii sanitare efectueazã o autopsie si constatã cu aceastã ocazie existenta unor situatii prevãzute la art. 34 alin. (2), opreste lucrarea începutã si anuntã organul judiciar competent.

Art. 47. - În cazurile prevãzute la art. 44 alin. (1), la art. 45 alin. (3) si la art. 46 certificatul medical constatator al decesului va fi eliberat numai de un medic legist, dupã efectuarea autopsiei medico-legale.

Art. 48. - În vederea efectuãrii examinãrii medico-legale, precum si a autopsiei, cadavrul se pune la dispozitie expertului pentru un termen ce nu poate depãsi 72 de ore.

SECTIUNEA 6

Noua expertizã medico-legalã

Art. 49. - (1) O nouã expertizã medico-legalã se efectueazã de cãtre o comisie de experti, indiferent dacã prima expertizã a fost efectuatã de un singur medic legist sau de mai multi medici legisti ori de o comisie. Raportul noii expertize se elaboreazã pe baza constatãrilor directe ale comisiei si pe baza materialului necesar din dosarul cauzei.

(2) Comisia de expertizã medico-legalã se instituie si se compune din cel putin 2 experti cu un grad profesional legal sau superior expertului sau expertilor care au efectuat expertiza anterioarã, iar la grade profesionale egale se vor utiliza grade didactice superioare. Gradele profesionale, în ordine crescãtoare, sunt: medic specialist, medic primar, doctor în medicinã. Gradele didactice, în ordine crescãtoare, sunt: preparator universitar, asistent universitar, sef de lucrãri, conferentiar universitar, profesor universitar.

(3) Noua expertizã medico-legalã constã în reluarea sau/si refacerea investigatiilor medico-legale în cazul în care se constatã deficiente, omisiuni sau/si aspecte contradictorii la expertizele precedente. Concluziile unei noi expertize se redacteazã pe baza constatãrilor sau expertizelor medico-legale anterioare, a probelor din dosarul cauzei, a aspectelor specifice spetei, a probelor noi, incluse în dosarul cauzei, precum si a obiectiilor formulate de organele judiciare.

  • Upvote 2
Link to comment
Share on other sites

Create an account or sign in to comment

You need to be a member in order to leave a comment

Create an account

Sign up for a new account in our community. It's easy!

Register a new account

Sign in

Already have an account? Sign in here.

Sign In Now
 Share

×
×
  • Create New...

Important Information

By using this site, you agree to our Terms of Use and Privacy Policy.