Jump to content
POLITISTI.ro

Politisti, sa nu uitam!


Elvis

Recommended Posts

nu stiu cat are rost sa scormonim in cenusa... pentru cei de dupa noi, ar fi poate mai bine sa realizeze ca lumina mult promisa a avut alta menire... l-am intalnit pe Iulian Vlad acum cativa ani... nu am avut puterea sa ii spun decat Sa Traiti...

Link to comment
Share on other sites

nu scormonim nimic dar uneori e bine sa ne aducem aminte de ei .....toata stima si tot respectul pentru cei care au trecut peste acele clipe de cosmar si intreaga admiratie pentru familiile ramase sa poaret in suflet durerea pierderii celor dragi

Link to comment
Share on other sites

Intrucat mi-am satisfacut stagiul militar la Trupe de securitate, unde am facut garda imediat dupa perioada de instructie, la doua din resedintele de vacanta ale lui Ceausescu, am avut ocazia sa interactionez de doua ori cu ofiteri de la mult hulita Directia a V-a. Desi sunt off topic si-mi cer scuze, vreau doar sa va spun ca nici cei de acolo, marea majoritate, nu-l adulau pe cizmar...ei aparau institutia prezidentiala si atat! "Zelosi" au fost peste tot, dar marea majortate a romanilor i-au hulit spunand ca-l aparau pe Ceausescu. Asa cum au spus si de militieni...

Link to comment
Share on other sites

Da,ne-au predat unitatea si obiectivele cei de la securitate;trei zile mai tarziu am fost pusi in situatia de a ne preda si noi,celor de la BIM Babadag ...credeau ca santem securisti deghizati in marinari.....

Link to comment
Share on other sites

Si cum s-au purtat cu voi, cei de la B.I.M.? Parerea mea este ca, pe langa indivizii certati cu legea, care aveau un dinte impotriva militienilor, cele mai mari nenorociri si abuzuri le-au comis cei de la M.Ap.N. fie ei ofiteri sau militari in termen! Exista o rivalitate intre cele doua ministere, asemanatoare cu cea dintre echipele de fotbal Dinamo si Steaua! N-am inteles asta niciodata...am avut un prieten din copilarie care din momentul in care m-a vazut in uniforma(in '90 prima uniforma a fost de militian) parca a turbat! Chiar mi-a zis ca daca ma vedea la revolutie imbracat asa, ma impusca! Nu pot sa postez raspunsul pe care i l-am dat...dar pot sa va spun ca l-am avertizat sa nu foloseasca acelasi trotuar... Ma gandesc ca majoritatea militarilor in termen de la M.Ap.N. nici nu stiau cum se trage cu AKM-ul, (in afara de cei de la cercetare-diversiune), fiind folositi mai mult la munci!

Link to comment
Share on other sites

Cei de la securitate au fost niste gentlemeni;ne-au invitat in unitate dar nu am vrut sa abuzam de ospitalitatea lor asa ca am dardait toata noaptea prin tufisurile unde eram tupilati;cei de la BIM au dat buzna peste noi cu blindate ne-au dezarmat si ne-au tinut vreo trei ore in genunchi si cu mainile la ceafa pe platou.Ideea e ca mi-am dat seama ce conducere avea armata pe atunci.Total incompetenta.......

Si ai dreptate;eu la marina aveam la vremea aia vreo trei trageri.Un soldat de la securitate avea dublu.....pe saptamina...

Link to comment
Share on other sites

.....

Si ai dreptate;eu la marina aveam la vremea aia vreo trei trageri.Un soldat de la securitate avea dublu.....pe saptamina...

Eee, nici chiar asa, dar oricum la t.s. mancam armata pe paine!!!

Dar voi de ce a trebuit sa va predati celor de la BIM? Doar erati de la aceeasi arma-Marina!

Urat , chiar urat! Am avut colegi care au trecut prin calvarul arestarii colective(au fost la Dir.V) si ce mi-au povestit ...m-a luat groaza!!!

@Elvis Tot respectul pentru subiectul topicului!!!

Link to comment
Share on other sites

Wallah, cu parere de rau da-mi voie sa te contrazic, tin sa te informez ca un militar din cadrul BIM a fost ,este si va fi considerat un luptator expert in misiuni convenţionale cât şi operaţii speciale cum ar fi: acţiuni de tip comando, recunoaşteri speciale, interzicere, intercepţie, escorta sau controlul traficului fluvial. Pentru a putea îndeplini misiunile specifice, în Delta Dunării, în zona lagunară şi de-a lungul Dunării, puşcaşii marini sunt instruiţi, pentru paza portuară şi paza obiectivelor de importanţă deosebită, pentru lupta împotriva desantului maritim, a desantului aerian, a grupurilor de cercetare-diversiune şi a grupărilor teroriste ce pot acţiona în zonă. Iar in legatura cu cele relatate de tine cu privire la modul de comportare al acestor luptatori , tin sa te instiintez ca in cadrul regimentului BIM activa si un pluton din securitate care era antrenat special pentru astfel de misiuni . Iar in legatura cu ...scuzama ca iti spun, aberatia ta la modul de executare al sedintelor de tragere al luptatorilor BIM , pot sa-ti spun ca esti intr-o grava eroare, nu iti spun decat ca in perioada 86-88, am purtat arma la umar si la spalatul de dimineata pe ochi, mai pe scurt, la sfarsitul stagiului , aveam sedinte de tragere mai multe decat zile de armata ! Nu doresc nici celui mai mare dusman al meu armata pe care am facut-o eu, aici ma refer strict la regimul cazon si instructie, in BIM nu exista caprarie, in schimb exista camaraderie adevarata . Dar na..am intrat in butoiul cu melancolii si aduceri aminte :) . Fara suparare Wallah nu este frumos si nici normal sa aruncam cu noroi in armata romana, mai ales cand nu cunoastem prea bine unele domenii ! Am simtit nevoia sa intervin doar prin simplul fapt ca nu accept sa jignim elita infanteriei romane. Cu respect !

Link to comment
Share on other sites

Leonidas67, Wallah nu a spus nimic de sedintele de tragere ale celor de la BIM! El s-a referit la arma unde a facut el si anume Marina. Te-ai suparat degeaba pe el.

Scuze pentru off topic!

  • Upvote 1
Link to comment
Share on other sites

  • Moderator

Nu este vorba de a arunca cu noroi în brava, extraordinara şi mirifica armată, dar să privim cu atenţie lista postată de agachea.

Dacă ne uităm ce s-a întâmplat la Sibiu, unde majoritatea miliţienilor au fost executaţi în U.M.01512, ne putem face o imagine clară.

Să mai amintesc despre faptul că nu a existat niciun terorist prins şi cercetat? Nici măcar unul pentru exemplu. De aceea e mult mai credibilă ipoteza conform căreia deştepţii din armată s-au luptat cu inamici imaginari. Sau să mai amintesc despre faptul că singurii condamnaţi sunt nişte generali de armată? Ori despre faptul că în Bucureşti profesioniştii lui peşte prăjit s-au împuşcat şi luptat cu nişte inamici imaginari, împuşcându-se între ei sau pe cei din ministerul de interne în încercarea de a justifica faptul că erau căcaţi pe ei de frică şi trăgeau în oricine şi orice acţionând exact ca o muscă fără cap. Căutaţi şi citiţi despre masacrul de la Otopeni unde au tras ca nişte călăi în copii trimişi de la şcoala din Câmpina.

Aşa că nu e vorba de a arunca cu noroi în armata noastră cea grozavă şi extraordinară, ci doar privim faptele.

Link to comment
Share on other sites

teolucian63, stai linistit nu sunt suparat deloc pe Wallah, sunt suparat doar pe anumite probleme neadevarate, Catalin, din fericire mai avem si unele arme brave si grozave in armata romana, exact ca si-n MI. Despre masacrul de la Otopeni trebuie sa ne amintim si in acelasi timp sa luam bine aminte de ceeia ce inseamna tehnica/strategia dezinformarii pe care o practica doar ...ma gandesc ca cunosti institutia si ducerea in eroare a doua sau mai multe tabere din diferite teatre de actiune de lupta, fie in razboi sau pe timp de pace. Daca tot ai adus aminte de aceasta tragedie te rog sa ma crezi ca acolo a fost doar lipsa de comunicare directa intre comandanti si mai ales implicarea directa a unor institutii care culmea apartineau de MAI, cum ar fi SRI-ul, USLA si mai ales STS-ul. Acel carnagiu a fost binedeterminat si gandit de anumiti strategi din SRI care inainte de masacru au avut grija ca prin comandantii acelor bieti mulitari in termen sa-i aduca pana aproape disperare pe acestia, sa nu uitam ca marea lor majoritate erau niste copii care nu-si terminasera nici macar stagiul de instructie. Pur si simplu au executat niste ordine sub influenta disperarii si fricii !

Link to comment
Share on other sites

  • Moderator

Eşti într-o eroare. În primul rând, atunci încă nu exista SRI-ul, securiştii erau pitulaţi sau fugăriţi, niciunul nu mai dădea ordine, pentru că nimeni nu-i lua în seamă. Erau paria societăţii în acele zile. Caută şi citeşte despre subiect şi ai să te convingi. Armata conducea ostilităţile atunci. Şi lipsa de comunicare este tot o dovadă a faptului că au acţionat ca nişte bezmetici şi amatori. La aceea aşa-zisă revoluţie castraveţii ăştia din armată au acţionat ca nişte criminali şi-au ucis cu sânge rece concetăţeni datorită haosului şi a amatarosmului de care au dovedit că sunt capabili cu vârf şi îndesat.
Am o părere mai mult decât proastă despre armata asta română, dar nu vreau să o expun aici.

Link to comment
Share on other sites

  • Moderator

Hai să nu ne mai ascundem după deget și să spunem lucrurilor pe nume.

Nu au existat ”teroriști” în Revoluția din 1989, asta a fost doar o născocire a generalilor și ofițerilor superiori din conducerea MApN la vremea respectivă.

Când au apărut primele protestele de la Timișoara, Securitatea Statului fiind mai informată cu privire la nivelul de nemulțumire al populației și mai vicleană, a făcut un pas înapoi și a lăsat armata să intervină.

Comandanții armatei au măcelărit manifestanții, ei au dat ordin să se tragă asupra populației din dorința de a se afirma în fața conducerii statului, iar ulterior când situația a luat o altă întorsătură, au ieșit mai mulți oameni în stardă în București și în alte orașe, iar generalii au realizat că au comis o gafă de proporții, au întors-o ca la Ploiești. Au luat în brațe deviza cu ”Armata e cu noi” și prin direcțiile de informații ale armatei au propagat în spațiul public și au menținut aceste intoxicări cu existența teroriștilor. Tot generalii ăia ai Armatei Române au permis înarmarea populației, ordonând distribuirea armamentului aflat în depozitele ”gărzilor patriotice”.

De ce au făcut asta?

Simplu, să acopere prostia, incopetența și crimele comise prin ordinele de tragere asupra populației, date la începutul revoltelor (Timișoara, Sibiu etc.) Prin intoxicarea aceasta cu existența teroriștilor exista motivația perfectă să deschidă focul și să elimine pe toți cei care puteau spune mai multe.

Tot din cauza asta l-au eliminat și pe Ceaușescu, să nu aibă ulterior surprize.

Dacă vă amintiți, in zilele Revoluției apărea la TV de câteva ori pe zi câte un ofițer de armată și începea să dea ordine de lichidare, să relateze porcării specifice muncii de manipulare (apă otrăvită, cuiburi de atacatori și așa mai departe), iar toate astea nu au fost deloc întâmplătoare, au făcut parte dintr-un plan foarte bine pus la punct și urmat de conducătorii armatei.

Armata a fost principalul actor în Revoluția din 1989, nu altcineva.

  • Upvote 3
  • Downvote 1
Link to comment
Share on other sites

Cataline, ca sa iti arat ca nu sunt in eroare deloc citeste te rog acest articol :

Masacrul de la Otopeni – evidentele spulbera teoria erorii si demonstreaza crima cu premeditare

Unii spun că masacrul de la Otopeni din 23 decembrie 1989 (50 de morți, 13 răniți și 20 supraviețuitori) a fost poate cea mai mare eroare a Armatei Române… Supraviețuitorii spun că a fost mai mult decât o crimă premeditată. După ce primele două camioane cu ostași U.M. 0865 Câmpina (Centrul de Instrucție Transmisiuni al Comandamentului Trupelor de Securitate) au fost ciuruite și ocupanții, în majoritate, loviți mortal, ceilalți au coborât fără arme, și-au aruncat căștile și au ridicat mâinile. După o scurtă pauză, cât s-ar schimba încărcătorul armelor, rafalele i-au secerat. Supraviețuitorii au fost supuși la rele tratamente, fiind etichetați „copiii lui Ceaușescu, teroriștii”. Ostașii care au fost răniți, au fost lăsați peste noapte acolo unde au căzut, fără a li se acorda ajutor. Cei culeși și transportați dimineața la Spitalul din Balotești, în viață fiind, au fost lăsați două zile să se sfârșească pe niște lespezi de morgă… În vaiete, chinuri și rugăminți de ajutor. Ei aveau 18-19 ani, cei mai mulți fiind încorporați în luna octombrie a aceluiași an.

Generalul Dumitru Puiu, comandantul Aeroportului Otopeni, a dispărut, pur și simplu, pe 24 decembrie 1989, după ce a anunțat la TVR că deține filme cu masacrul de la Otopeni. A fost descoperit pe străzile Timișoarei, unde a fost internat la spitalul de psihiatrie. A murit în mod suspect la începutul lui 1990.

Despre comandantul unității militare de pază a Aeroportului Internațional Otopeni, maiorul Dumitru Draghin, implicat în atacarea subunității Comandamentului Trupelor de Securitate, solicitate să vină în sprijin, se mai cunoaște un episod care a debutat în prima parte a zilei de 22 decembrie 1989.

În vecinătatea aeroportului, după un rând de blocuri, se afla un sediu al Centrului de Informații Externe din Departamentul Securității Statului, cu o mică gospodărie și anexele aferente, în care aveau loc activități sezoniere. La sediul respectiv se aflau numai patru ostași, în civil, care asigurau paza și întreținerea.

În dimineața zilei de 22 decembrie, comandantul unității a solicitat șeful de unitate din Centrul de Informații Externe, care administra sediul respectiv, să permită unui grup de militari din paza aeroportului să efectueze o recunoaștere în perimetrul „bazei C.I.E.”, deoarece trebuie să verifice situația din teren, date fiind evenimentele și starea excepțională. I s-a admis cererea și s-a efectuat recunoașterea. În seara aceleiași zile, la televiziune s-a difuzat știrea falsă potrivit căreia: „Lângă Aeroportul Otopeni există o vilă a Securității, din incinta căreia se intră într-un tunel, cu ieșire la capătul pistei”.

A doua zi, pe 23 decembrie, locotenent-colonelul Constantinescu, cu o grupă de 10 militari, a fost trimis de comandantul pazei militare a aeroportului să verifice informația transmisă pe postul televiziunii naționale. Bineînțeles că nu au verificat nimic, doar știau foarte bine care este realitatea. În schimb, i-au luat pe cei patru ostași în civil și neînarmați, i-au închis în toaletă, după care s-au pus pe mitraliat clădirea.

După câteva zile, când a fost posibil ca șeful unității din C.I.E. să ajungă la fața locului, a găsit un dezastru. Interioarele devastate, dotările dispărute, inventarul mărunt, de asemenea. Din gospodăria anexă fusese luat și un alambic de țuică. Păgubitul s-a dus la comandantul unității de pază. În tavanul biroului acestuia era deja montată lustra lipsă din sufrageria vilei. În același birou a fost instalat și vitrina cu serviciile de pahare, tacâmuri și veselă, covorul și cam tot ce mai încăpea. Alambicul de țuică a fost identificat în gospodăria soacrei comandantului, din localitatea Ianca. Alte multe bunuri, dintr-un depozit de diverse produse, încărcate în camioane au luat destinații rămase necunoscute. Descărcarea de gestiune a fost posibilă numai urmare a aprobărilor ministrului Apărării, generalul Victor Atanasie Stănculescu.

Nu aș fi dat acest exemplu, care nu este singular, dacă nu s-ar prezuma interesul public pentru preocupările unui comandant al pazei primei porți aeriene a României, în zile în care erau în joc destinele țării, pe care jurase să o apere, chiar cu prețul vieții… Jafuri și porniri prădalnice au avut de suferit cam toate incintele Securității ocupate în acele zile ca pentru totdeauna, dar și mulți ofițeri, ale căror domicilii au fost violate și supuse perchezițiilor finalizate cu „se confiscă”. Până și trusele de igienă personală…

Ambuscada diversionistă de la Aeroportul Internațional Otopeni fusese destinată provocării unui măcel asupra câtorva sute de elevi ai Școlii Militare de Ofițeri Activi nr. 1 a Ministerului de Interne

Efective ale Școlii Militare de Ofițeri Activi nr.1 a Ministerului de Interne, care întrunea toate armele și specialitățile, s-au aflat inițial în dispozitivul forțelor de ordine din zona limitrofă perimetrului securizat al Comitetului Central.

În dimineața zilei de 22 decembrie 1989, când Piața Palatului Regal urma să fie ocupată de mulțimile care afluiau dinspre marile platforme industriale către zona centrală a Capitalei, generalul Iulian Vlad i-a ordonat șefului Statului Major al Școlii, colonelul Gheorghe Rabacel, să retragă toate efectivele în școală, în deplină ordine și cu măsurile de asigurare necesăre, pentru a nu se face uz de armă.

Ordinul a fost executat întocmai, ofițerii comandanți ai subunităților au îmbarcat elevii și coloana a parcurs în ordine, fărăr evenimente, tot traseul celor circa 11 km, distanța până la intersecția șoselei București-Ploiești, cu Aleea Privighetorilor, unde se afla „Școala Băneasa”.

După abandonarea de către Nicolae Ceaușescu a „postului de luptă” – cum numise el sediul Comitetului Central – fratele său omonim, generalul Nicolae Ceaușescu (numit Andruță, pentru a nu se confunda cu Secretarul General), care era comandantul „Școlii Băneasa”, s-a retras la gospodăria agricolă a școlii din localitatea Petrăchioaia – Ilfov, comanda fiind exercitată de primul său adjunct și șef al statului major, colonelul Gheorghe Rabacel, un ofițer etalon al competenței și capacității de asumare a deciziei în situații critice extreme.

În fatidica zi de 23 decembrie 1989, când unitățile Ministerului de Interne și ale Departamentului Securității Statului „erau integrate comenzii unice a Ministerului Apărării Naționale”, colonelul Gheorghe Rabacel primește ordin din partea șefului Comandamentului Aviației Militare, generalul Rus, care își avea sediul vis-a-vis de școală, peste șoseaua București-Ploiești, să îmbarce de urgență o treime din efective și să le deplaseze pentru „apărarea Aeroportului Internațional Otopeni, care este atacat de teroriști”.

Colonelul Rabacel a dispus pregătirea și îmbarcarea efectivelor solicitate, dar nu a ordonat punerea în mișcare, până nu a întreprins un minim de măsuri privind obținerea de informații despre situația operativă în care se afla aeroportul. Ofițerul știa că, acolo unde urma să se deplaseze cu câteva sute de elevi, există dispozitive de securitate aeroportuară și antiteroristă, asigurate de un complex de forțe, cu misiuni precise prevăzute în „Planul de cooperare dintre Ministerul Apărarii Naționale, Ministerul de Interne, Ministerul Transporturilor(…)” și alte instituții cu responsabilități într-un aeroport internațional, care era și cel mai important punct de frontieră aerian al țării, unde operau și agenți de securitate ai zborurilor unor companii aviatice străine.

Din prima măsură de verificare – contractarea ofițerului Unității Speciale de Luptă Antiteroristă (U.S.L.A.), șef al dispozitivului antiterorist din aeroport, maiorul Tănase Vizitiu, fost subordonat al său în școală – colonelul Rabacel primește următoarele date operative: (1) Nimeni nu atacă Aeroportul Internațional Otopeni; (2) Dispozitivele de securitate aeroportuară și apărare antiteroristă nu se confruntă cu vreo situație specială; (3) Efectivele antiteroriste ale U.S.L.A. și-au depus și închis armele, pentru a nu avea loc provocări, aflându-se sub controlul dispozitivului Ministerului Apărării Naționale (care, potrivit planului de cooperare nu avea competențe decât în ceea ce privește paza perimetrului exterior, respingerea atacurilor din aer, de apărarea militară a obiectivului, nu ordinea și securitatea interioară a acestuia – n.n.).

Pe baza informării primite, a dispus deblocarea efectivelor de elevi, asumându-și riscul de a nu executa ordinul transmis de comandantul aviației militare.

Ce se putea întâmpla dacă șeful statului major acționa fără să caute să obțină minimum de informații asupra situației din zona de operații în care a fost trimis? Ceea ce s-a întâmplat spre seară, la lăsarea întunericului, când au intrat în ambuscadă efectivele Centrului de Instrucție Transmisiuni Câmpina al Comandamentului Trupelor de Securitate. Dar sub canonada ucigașă cădeau răpuși sute de tineri, căci asta însemna o treime din efectivele școlii care pregătea ofițeri de informații, judiciariști, criminaliști, de pompieri, ofițeri pentru trupele de securitate, pentru punctele de frontieră și tote celelalte specialități ale Ministerului de Interne.

O altă solicitare de intervenție pentru „apărarea împotriva atacurilor teroriste” a fost făcută de către generalul Mocanu, șeful Comandamentului Apărării Locale Antiaeriene, de asemenea situat în vecinătatea școlii. Dacă o asemenea amenințare era reală, ea viza și școala. Din nou, colonelul Rabacel a dovedit luciditate în aprecierea situației operative și nu a scos efectivele din unitate.

În noaptea/nopțile care au urmat, asupra „Școlii Băneasa” s-a tras dinspre comandamentele și unitățile militare vecine peste un milion de cartușe. Din școală nu s-a ripostat nici măcar cu un foc accidental de armă. Gloanțele au fâșiat fiecare pom fructifer dintr-o splendidă livadă care, în primăvara ce a urmat, nu a mai dat nicio frunză, murind sub greutatea și otrava plumbilor care trebuiau să provoace și acolo un măcel. Asta să fi însemnat obstinatul apel „în cod” al generalului Militaru: „Opriți măcelul! În numele vieții, opriți măcelul!”, transmis cu o zi înainte, când lumea se relaxase și euforia umplea străzile, pentru ca, la numai câteva ore, să înceapă marea diversiune teroristă?!

Link to comment
Share on other sites

  • Moderator

Complet irelevant acest articol şi presărat cu informaţii false. Nu ştiu despre ce Centru de Instrucţie şi Transmisiuni Câmpina vorbeşte autorul, dar oricine îşi poate da seama că bate câmpii şi se află într-o mare eroare, dacă citeşte că acolo se pregăteau criminalişti şi judiciarişti. Autorul probabil că a confundat şcoala de subofiţeri de miliţie de la Câmpina, care a devenit acum şcoala de poliţie Câmpina cu centrul ăla de care vorbeşte. De asemenea articolul este o mare varză, se vorbeşte de nişte soldaţi ce au făcut şi au dres, dar nu se menţionează unitatea de care aparţineau, când se vorbeşte despre elevii de la Câmpina, când despre şcoala de la Băneasa (care este actuala Academie), sare de la una la alta fără nicio noimă. Probabil că a aflat doar nişte frâturi sau informaţii parţiale pe care le-a încropat la grămadă în acest articol. Dar chiar şi ăsta spune că cei din armată erau cei ce conduceau ostilităţile, cei ce au tras aiurea.

Link to comment
Share on other sites

Cataline, eu doresc sa-ti arat ca acel masacru a fost de fapt o diversiune la care au paricipat Capetele luminate de la conducerea atat a MApN-ului cat si MI-ului, dar in care au murit doar elevi si militari in termen .

Link to comment
Share on other sites

  • Moderator

Părerea mea este că a fost vorba despre o prostie nemărginită, haos şi o dovadă mai mult decât clară a faptului că bravii noştri soldaţi s-au comportat exact ca nişte călăi însetaţi de sânge şi dornici să-şi etaleze apucăturile sălbatice fără vreo urmă de judecată sau discernământ.

Să admitem că a fost o diversiune. Ete na, la care au participat şi cei din MI, deşi este complet lipsită de vreo relevanţă, pentru că tot armata conducea ostilităţile. Atunci bravii şi inteligenţii soldaţi şi comandanţi de acolo de la faţa locului, de ce i-au mai măcelărit după ce ăia au coborât cu mâinle sus? Unde mai este onoarea militară şi regulile elementare ce trebuie respectate chiar şi în război? Tragi în nişte oameni ce se află cu mâinele sus?

Chiar dacă au fost manipulaţi, minţiţi şi a fost vb de o diversiune, atunci după ce i-au măcelărit şi toţi erau ciuruiţi pe jos, de ce i-au lăsat acolo în stradă? De ce nu i-au dus la spital imediat? Au murit nişte copii nevinovaţi, iar castraveţii ăia chiar după ce au realizat că ăia nu erau terorişti sau orice alte tâmpenii îşi închipuiau ei că ar putea fi, au fost lăsaţi acolo să moară şi să nu scape niciunul pentru a-şi acoperi faptele.

Link to comment
Share on other sites

Leonidas67 trebuie sa accepti ca armata a facut mult mai multe victime in randul militienilor decat invers.

Daca vrei puteam sa ne aducem aminte cum Ceausescu culegea porumbii in campanie cu militarii sau cum ii folosea la ,,infaptuirea marelui canal" ......competenta maxima la castraveti. Numai ca adevarul le-ar mai scadea din procentul de incredere al populatiei,,armata e pe noi".

Subiectul topicului este despre militienii cazuti la datorie si dupa cum poti observa, sunt documente din arhiva securitatii, la Sibiu a fost macel. Domnii castraveti au impuscat militienii care incercau sa sara gardul unitatii pentru a se salva de furia,,maselor".

Iti dai seama cat de periculosi erau pentru siguranta uniitatii de castraveti?

Edited by Elvis
Link to comment
Share on other sites

Cât privește cinstirea memoriei eroilor decedați cu diferite ocazii, aș remarca indiferența Ministerului Administrației și Internelor comparativ cu modul în care de exemplu SRI își cinstește eroii. Chiar dacă eroilor martiri de la USLA le-au fost retrase diplomele de erou martir conducerea SRI le-a cinstit memoria prin construirea unui monument (în decembrie 2012), ( http://www.sri.ro/zi...i-antitero.html ), în locul unde au murit, iar pe monument este trecut numele fiecărui erou. ( http://roncea.ro/wp-...I-Roncea-Ro.jpg ) . Mai mult chiar SRI a postat pe site un documentar despre luptătorii din SRI iar la urmă a postat și o listă cu cei decedați în misiune. (Marea lor majoritate înainte de 1989).( http://www.sri.ro/ga...3#URLvideo5294 )

Și în revista lor au onorat pe foștii loc colegi. http://www.curentul.ro/2011/images/stories/2011/04/19/03-foto.jpg

Ați văzut undeva vreun gest asemănător la Ministerul de Interne ?

Să mi spună și mie cineva dacă există numele lui Agache Aurel sau al altor milițieni pe vreun monument sau vreo pagină aparținând Ministerului de Interne.

Edited by agachea
Link to comment
Share on other sites

Pentru teolucian63

Eu am terminat armata la Neptun în luna octombrie 1983, comandatul gărzi era cpt. Pandelescu, tu mai erai acolo?

Link to comment
Share on other sites

De la orele prânzului în 21 Decembrie 1989 până în dimineața zilei de 23, am fost în fața fostul C.C. și implicit la ultimul miting a lui Ceaușescu fiind în misiune.

In aceea perioadă eram pe Oltenita la cursul pentru formarea Sefilor de Post.

Dacă mai sunt colegi care în aceea perioadă s-au aflat acolo ar fi bine să ne cunoaștem.

Edited by voaidas
Link to comment
Share on other sites

Va ambalati absolut inutil in lupta asta politie/armata.Nu asta a fost scopul diversiunii,ci generarea unui cat mai mare numar de victime,care sa corespunda cu cei ,,60000 de morti,, vehiculati de iliescu la televiziune.Mortii aia trebuiau aratati lumii,pentru ca sa devina legitima interventia URSS in ,,sprijinul,, fratilor napastuiti de,,teroristi,,.

Ceea ce a fost atunci se incadreaza perfect in tehnicile razboilui psihologic sustinut de razboiul electronic.

Comenzile pentru marionetele care au fost militarii si militienii au fost date de sus din CC de catre generalul Militaru si clica lui.Indicativele,cheile si parolele sunt schimbate lunar si sunt cu caracter de secret si strict secret.Dar,pe frecventele armatei,folosidu-se indicativele chaile si aprolele corecte au fost date ordine manipulatorii,pentru a se ajunge la macelul si haosul necesar.Asa se face ca la Otopeni comandantului dispozitivului de paza(care fie vorba intre noi,era mai bun strateg la adunatul porumbului si la scosul spagilor de la soldati) i s-a transmis pe canalele securizate ca va fi atacat de ,,teoristi,, iar comandantului Scolii de Securitate de la Campina (scuze daca am gresit titulatura) i s-a transmis tot pe canale securizate ordinul de a merge de urgenta la Otopeni pentru a sprijini unitatile de acolo in lupta cu ,,teroristii,, care chipurile ataca aeroportul.

Si pentru ca cinismul sa fie maxim,celor de la Campina li s-au transmis care sunt semnalele de identificare pe care trebuie sa le faca cu farurile la intrare in aeroport,iar celor de la aeorport li s-a spus ca semnalele respective vor fi folosite de ,,teroristi,, pentru a comunica cu ,,teoristii,, infiltrati in aeroport.

Acum,puneti-va in locul bivolului aflat la comanda apararii aeroportului, ajuns brusc in situatie de razboi adevarat fara nici un pic de pregatire,si aflat sub presiunea evenimentelor si ordinelor primite.

Cati dintre noi am fi actionat altfel?Haideti sa nu facem precum procurorii care judeca din fotoliu politistii nevoiti sa ia hotarari de viata si moarte in cateva secunde,in operativ.

Fiti siguri ca cei care au ordonat ,,Foc,, au fost chinuiti de constiinta toata viata lor.

Acelasi scenariu a fost folosit peste tot in Romania acelor vremuri,cu mici diferente locale.

Si eu cred ca Sergiu Nicolaescu nu este chiar strain de acest scenariu.PLus strategii de la diverse servicii de informatii straine implicate in ceea ce noi stim ca a fost ,,Revolutia din `89,,.

De asemenea nu trebuie uitat ca generalul Gusa s-a opus violent intrarii in Romania a unor unitati militare rusesti, unitati de ,,lupta antiterorista,, care veneau in sprijinul fratilor romani.

Fragmente din imaginile cu discutia generalului Gusa cu omologul sau sovietic,respectiv seful marelui stat major rus mai exista si se pot vedea

Haideti sa nu judecam in alb si negru .

.

Ceea ce doream sa spun este ca militienii ucisi bestial,militarii omorati de alti militari,si civilii omorati de idioti cu arme in maini au fost obolul de sange necesar legitimarii lui iliescu in noua pozitie,

Gustave le Bon poate fi mandru de discipolii sai.

Link to comment
Share on other sites

Arcane ce treaba au rusi cu militienii impuscati de armata?

Eu zic sa revenim la subiectul topicului.

Cine mai stie militieni cazuti la datorie in timpul ,,revolutiei" sa-i treaca aici.

Edited by Elvis
Link to comment
Share on other sites

Create an account or sign in to comment

You need to be a member in order to leave a comment

Create an account

Sign up for a new account in our community. It's easy!

Register a new account

Sign in

Already have an account? Sign in here.

Sign In Now
  • Recently Browsing   0 members

    • No registered users viewing this page.
×
×
  • Create New...

Important Information

We have placed cookies on your device to help make this website better. You can adjust your cookie settings, otherwise we'll assume you're okay to continue. By using this site, you agree to our Terms of Use and Privacy Policy.