Jump to content
POLITISTI.ro

Sign in to follow this  
Catalin

Banda lui Ioanid şi al său celebru jaf al Băncii Naţionale

Recommended Posts


Această publicitate este afişată doar vizitatorilor. - Click aici pentru înregistrare

maxu08

de mult timp incerc sa gasesc dvd cu filmul romanesc insa nu am avut noroc.

Share this post


Link to post
Share on other sites
Catalin

Să continuăm

Cum s-a desfăşurat jaful, ancheta, prinderea hoţilor, procesul, condamnarea şi execuţia

~ desfăşurarea jafului ~

În dimineaţa zilei de 29 iulie 1959, o zi de salarii, o maşină marca Skoda Station aparţinând băncii ce transporta 1.686.000 de lei opreşte pe Calea Giulesti chiar în faţa clădirii filialei sectorului 8 a Băncii Nationale. Deodată apare un un taximetru marca Moskvici, din care coboară patru bărbaţi (însoţiţi şi de o femeie), ce purtau măşti şi erau înarmaţi şi care sub amenințarea pistoalelor imobilizează șoferul și pe însoțitor, iau cei doi saci cu bani și părăsesc zona cu taximetrul ce demarează în trombă. Totul a durat câteva zeci de secunde. Angajatii băncii nu erau înarmaţi, iar maşina instituţiei, era o pradă extrem de uşoară. Nu avea nici măcar încuietori.

In taximetrul Moskvici, erau cinci persoane, fraţii Stefan şi Paul Ioanid, soţii Igor şi Monica Sevianu şi Saşa Muşat. Taximetristrul fusese alungat sub ameninţarea unui pistol puţin înainte de atac. Cu sacii cu bani, maşina a luat-o pe Calea Giuleşti, a trecut podul Ciurel şi a oprit pe câmp. Probabil intenţionau să scoată banii din cei doi saci şi să îi numere. Întâmplarea a facut ca aici să fie surprinşi şi observaţi de un puşti, un pionier, tocmai când abandonau o parte din banii în bancnote mici. Copilul alertează nişte cetăţeni, care ulterior găsesc acolo suma de 138.000 de lei..

Cei cinci părăsesc zona şi pleacă ajungând în cartierul Cotroceni, unde abandonează taximetrul pe strada Dr. Teohari, în care este găsită şi recuperată încă o sumă consistentă de bani: 213.000 de lei. După abandonul taximetrului cei cinci îşi continuă fuga luând tramvaiul. Ajunşi la locuinţa lui Igor şi Monica Sevianu au împărţit banii, fiecare primind câte 25.000 de lei, după care au ascuns şi armele.

Pentru a întelege valoarea furtului, un salariu la aceea vreme era în anul 1959 cam 5-600 lei. Suma furată echivala la acea vreme cu peste 250.000 de dolari, o sumă uriaşă pentru acele vremuri.

e835cd2def2cdb6579909cbed693674c.jpg114b6a2107154f43a21822635ca52a9c.jpg

~ ancheta, condamnarea şi execuţia ~

Miliţia şi Securitatea au fost alertate. Ministrul de interne de la aceea vreme era Alexandru Drăghici. Gheorghiu Dej a cerut să i se dea raportul în fiecare zi. Au fost mobilizaţi şi consilierii sovietici, aşa ceva nu se mai întâmplase în România după razboi şi nicăieri altundeva în blocul sovietic.

Ancheta a urmărit mai multe piste.

Sint cercetate şi supraveheate atent restaurantele, urmărindu-se consumatorii cu mulţi bani. La fel şi magazinele de lux, de bijuterii, etc. Informatorilor li se cere să afle orice despre jaf. Pentru început sunt cercetati gangsterii cunoscuţi, aflaţi în închisoare. Numai că nu apare nimic concludent în primele saptamini. Pentru unii dintre anchetatori indiciile arătau nişte profesionişti cu mare îndrazneală, care deţineau informaţii din interiorul băncii. Pentru alţii erau nişte oportunişti aflaţi la prima lovitură.

Ancheta a fost condusă de colonelul Cristache Zambetti, director al direcţiei a 4-a (contrainformaţii) din Securitate. Dosarul cauzei a fost înregistrat în arhive sub denumirea de "Cazul Ioanid" şi conţine 27 de volume, ce însumează aproximativ 10 000 de pagini. Ascultarea telefoanelor, informatorii, indiscreţiile, greşelile făcute de membrii bandei au dus la identificarea făptaşilor. Mărturia copilului de pe câmpul Ciurel şi a taximetristului au permis efectuarea unor portrete robot. A fost doar o chestiune de timp.

La 18 septembrie sunt arestaţi, la şase săptămâni de la comiterea jafului. Aproape toată suma a fost recuperată şi au fost găsite inclusiv armele folosite. Interogatoriile, confruntările şi toate cercetările au durat aproape două luni, iar la 12 noiembrie, dosarul a fost închis.

Doua zile mai târziu, pe 14 noiembrie dosarul a fost trimis la Tribunalul Militar spre a fi judecat. Iar pe 23 noiembrie procesul s-a judecat cu uşile închise. Sentinţa s-a dat în aceeaşi zi. Toți bărbaţii din grup au primit pedeapsa cu moartea. Monica Sevianu, deoarece avea doi copii, a fost condamnată la închisoare pe viață, iar 4 zile mai târziu, la 24 noiembrie recursul a fost respins. La fel şi cererile de graţiere înaintate Marii Adunări Naţionale, înregistrate la 30 noiembrie şi apoi respinse la 16 februarie 1960.

Execuţia celor patru bărbaţi a avut loc la 18 februarie 1960 la închisoarea Jilava în Valea Piersicilor, la ora 20,00.

Monica Sevianu a fost condamnată la muncă silnică pe viaţă, sentinţă comutată ulterior la 25 ani de închisoare. Mai târziu, în urma unui decret dat în 1964 de Nicolae Ceauşescu, femeia a fost amnistiată. A emigrat în 1970 şi a murit în 1977 în Israel.

03d6bf6c2c21531e2f854fcfa5046e09.jpg

La scurt timp după capturarea lor, pentru că faptele păreau de domeniul incredibilului, Securitatea a realizat un film documentar despre jaf, în care cei şase şi-au jucat propriile roluri şi au povestit în amănunt cum au procedat. Pelicula, considerată “de uz intern”, a fost prezentată în faţa câtorva sute de activişti de partid, ziarişti de la Casa Scânteii etc. Cei şase au declarat la reconstituire (aşa s-a numit şi filmul documentar) că furaseră un taxi, după ce îl imobilizaseră pe şofer. Au folosit maşina pentru jaful propriuzis şi pentru transportul banilor. Imediat după ce au dat lovitura, au mers pe un câmp din apropierea Capitalei, dar de aici li s-au tras toate necazurile. Gangsterii au abandonat bancnotele de 10 lei, păstrându-le doar pe cele de 100, însă au fost văzuţi de un copil care se juca în zona respectivă. Acesta, împreună cu mama sa ar fi anunţat şi Miliţia, autorităţile intrând astfel pe fir. Filmul de propagandă este singura dovadă a celor întâmplate în 1959.

  • Upvote 3

Share this post


Link to post
Share on other sites
Catalin

:pfft: Maxu până faci rost de DVD, îl poţi privi aici la noi:

Totuşi, trebuie spus că nici acest documentar nu excelează la capitolul obiectivitate.
Mulţi dintre martorii intervievaţi în film, povestesc despre infractorii comunişti ca despre nişte eroi, când de fapt ei au fost nişte tâlhari până la urmă.
Sau de exemplu concluziile băiatului lui Alexantru Ioanid, după studierea dosarului, sunt preluate şi de către autorul documentarului, deşi este lesne de înţeles că băiatul unuia dintre făptuitori, apreciază în mod subiectiv şi părtinitor informaţiile existente, ajungând imediat la concluzia că totul este o minciună şi înscenare deoarece nu există o explicaţie plauzibilă privind motivele ce i-au determinat să comită jaful.
Iar exemplele pot continua ... ce trebuie remarcat este faptul că acest documentar încearcă să-i transforme în nişte eroi ai luptei anticomuniste pe protagoniştii unei tâlhării.
http://youtu.be/VI_mncoGJ8M

  • Upvote 2

Share this post


Link to post
Share on other sites
Tevez

Tatăl lui Ilie Năstase a fost casier sau ceva de genul ăsta pe maşina care a fost jefuită. A dat cu subsemnatu'

şi a fost bătut pentru că şoferul l-a denunţat ca fiind complice.

Share this post


Link to post
Share on other sites
Catalin

Cel pe care îl vedeţi în film intervievat în sala de cinema şi care povesteşte detalii din anchetă, nu este nimeni altcineva decât Gheorghe Enoiu poreclit şi "Măcelarul de la Interne".

El apare şi în filmul "Reconstituirea" realizat de către Securitate după prinderea bandei lui Ioanid.

070dfde567e41340d3e653289f9a8ace.jpg

Ofiţerul de securitate Gheorghe Enoiu s-a înscris în partidul comunist după ce sovieticii au impus Guvernul lui Petru Groza. După numai un an de la înfiinţarea Direcţiei Generale a Securităţii Poporului, în 1949, Enoiu făcea deja parte din cadrele active ale instituţiei.

Iniţial lucrase ca un simplu şi umil tipograf, dar datorită legăturilor cu comuniştii a avut o ascensiune fulminantă, a urmat un curs de patru luni de pregătire, devenind ofiţer anchetator al Securităţii.

Încă de la începutul carierei s-a ocupat în special de interogatoriile unor oameni politici importanţi ai vremii, Lucreţiu Pătrăşcanu, Vasile Luca şi alţii. Timp de 40 de ani a fost o unealtă indispensabilă conducerii comuniste, în calitate de ofiter de Securitate.

Şi-a căpătat renumele de "măcelarul de la interne" datorită interogatoriilor de care se ocupa personal, fără milă şi scrupule, semăna teroare în rândul celor care au avut ghinionul să încapă pe mâinile lui.

În perioada 1963 - 1967 a deţinut chiar şi postul de şef al Direcţiei de Anchete Penale. Un an mai tarziu, în 1968 ajunge să fie anchetat de o comisie a partidului care avea misiunea depistării ilegalităţilor produse pe vremea lui Gheorghiu-Dej şi este trecut în rezervă, fiind catalogat ca o “brută” de către membrii comisiei respective.

Totuşi la sfârşitul anului 1968, reuşeşte să reintre în Securitate la aceaşi Direcţie de Anchete Penale, unde lucrează până în 1989. Din 1990 şi până în 1997 a lucrat ca jurist, când s-a pensionat. A murit la data de 5 decembrie 2010 în satul natal, la vârsta de 82 de ani.

Deşi Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului a formulat o plângere penală împotriva sa abia în 2007, nu a ajuns să fie judecat vreodată.

  • Upvote 2

Share this post


Link to post
Share on other sites
bolund

Foarte interesant...unde putem viziona sau downloada filmul? Stima

Share this post


Link to post
Share on other sites
Catalin

Documentarul românesc "Marele jaf comunist" regizat de Alexandru Solomon îl poţi viziona aici, cu câteva posturi mai sus este inserat clip-ul, numai că este destul de mare, deci trebuie să ai la dispoziţie aproximativ o oră şi 15 minute libere.
Filmul original "Reconstituirea" se află cel mai probabil la Centrul Naţional al Cinematrografiei. Nu cred că este public sau cel puţin eu nu l-am găsit.

Share this post


Link to post
Share on other sites
Catalin

Nu se deschide player-ul, dar din descriere, este exact filmul postat de mine mai sus.

Din câte ştiu google a renunţat la acel player, după ce a achiziţionat youtube.

Share this post


Link to post
Share on other sites
maxu08

de aceea ios6 nu mai are aplicatia ptr youtube :)

Share this post


Link to post
Share on other sites
Catalin

Nu acela este motivul. Suntem off-topic, dar am să-ţi explic. Aplicaţia există şi acum, numai că nu mai este nativă, ci este dezvoltată şi întreţinută de google. Apple după ce a văzut cam care este cota sa de piaţă în privinţa mobilelor, a hotărât că nu mai este nevoie să plătească licenţe lui google pentru a integra în sistemul său de operare în mod nativ youtube. De ce a făcut asta? E simplu, pentru că aşa fac cei ce sunt mari. Când eşti mic, de exemplu tu dacă acum ieşi pe piaţă cu un nou sistem de operare, fiind necunoscut şi nebăgat în seamă, nu ai să vezi că vine youtube sau alte megasite-uri de acest calibru care să dezvolte aplicaţii dedicate ţie şi să le întreţină pentru sistemul tău de operare. Motiv pentru care tu încerci să rezolvi treaba şi le faci munca celor de la youtube integrându-le în sistemul tău o aplicaţie, pentru că numai în felul ăsta poţi ţine pasul cu giganţii, pentru care mai şi plăteşti nişte licenţe. Dar faci acest lucru tocmai pentru că nimeni nu îţi va cumpăra softul tău dacă nu poate intra pe youtube. Dar când softul tău devine popular şi din studii reiese că eşti atât de popular şi important astfel încât dacă tu mâine ai renunţa la aplicaţia nativă din sistemul tău, ei ar pierde o sursă importantă de trafic şi vizitatori ... lucrurile se scimbă şi youtube va dezvolta o aplicaţie pt sistemul tău de operare.

Toată treaba ţine de bani şi influenţă. Când eşti mai mic, plăteşti peste şi pentru tot, ba chiar le faci munca celor mari, iar după ce ajungi mare, îţi permiţi să faci regulile şi să ai beneficii fără să mai fie nevoie să plăteşti.

Share this post


Link to post
Share on other sites
razvan0209

Inspirat din jaful de la Banca Naţională, din 1959, proiectul regizorului Nae Caranfi l este fi lmat în limba engleză şi cu actori de excepţie.

În 1959, patru bărbaţi şi o femeie, toţi comunişti de la vârful Partidului, pun la cale un jaf şi atacă o furgonetă a Băncii Naţionale. Securitatea îi arestează şi în numai două luni sunt judecaţi şi condamnaţi la moarte. Până la execuţie, ei sunt puşi să-şi joace propriile roluri într-o reconstituire cinematografică semnată de Virgil Calotescu. "M-a provocat ideea unui moment în care nişte puşcăriaşi sunt băgaţi într-o frizerie, sunt machiaţi şi ies de acolo staruri de cinema", povesteşte Nae Caranfil, regizorul şi scenaristul celei mai noi producţii Mandragora Movies, "Closer to the moon". Vera Farmiga, Mark Strong, Harry Lloyd, Christian McKay sunt starurile ce vor da viaţă celor cinci ce au pus la cale un atac de neînţeles. "Aşteptam un film ca acesta de mult şi brusc a venit", spune producătorul Bobby Păunescu. "«Closer to the Moon»" este un proiect ambiţios, coproducţie Franţa, Polonia, SUA, Italia şi România", adaugă el. Pelicula va avea premiera pe 7 martie şi este turnată în limba engleză. Producţia a costat aproape 8 milioane de dolari. "Este un film foarte bun", a spus Irina Margareta Nistor, după vizionarea de presă. Iniţial, din distribuţie trebuia să facă parte Uma Thurman. Din cauza unor probleme avute de vedetă, ce ar fi întârziat filmările, nu a fost posibil. Sursa:evz.ro.

Share this post


Link to post
Share on other sites

Create an account or sign in to comment

You need to be a member in order to leave a comment

Create an account

Sign up for a new account in our community. It's easy!

Register a new account

Sign in

Already have an account? Sign in here.

Sign In Now
Sign in to follow this  

  • Similar Content

    • Cristi
      By Cristi
      Eugen Alimanescu – Legenda Justitiarului de fier (articol preluat din revista online descopera.ro)

      America l-a avut pe Elliot Ness, incoruptibilul justitiar al carui nume se leaga iremediabil de caderea temutului Al Capone. Italia l-a avut pe Cesare Mori, nemilosul prefect nazist care a condus, la ordinele lui Benito Mussolini, cea mai de succes campanie antimafiota din istorie. Circa doua decenii mai tarziu, in Romania celui de al doilea Razboi Mondial, se nastea un alt nume de legenda in lupta contra crimei si a infractionalitatii. Un personaj la fel de controversat precum cei doi celebri precursori ai sai, un justitiar al carui nume s-a vrut sters pentru totdeauna din memoria oamenilor dar care a reaparut de fiecare data cand violenta si crima au impanzit strazile. Un nume, un om, un mit... Eugen Alimanescu.

      Eficienta legii talionului

      "Ochi pentru ochi si dinte pentru dinte" a fost dictonul care a insufletit cele mai multe dintre vendettele mafiote din toate colturile lumii. Legile guvernantilor pareau perimate, in toata modernitatea lor, in fata unui crez de milenii. In Italia, Statele Unite si alte tari greu incercate de flagelul mafiei, populatia incepea sa creada ca eficienta gruparilor mafiote nu va fi nicicand egalata de cea a magistratilor iar urmarea acestei convingeri a fost o reticenta extrema fata de masurile impuse de stat. In fond, una dintre legile de aur ale gruparilor criminale era interferenta cu structurile politienesti si coruperea pe scara mare a celor care ar fi trebuit sa ii prinda. Judecatori, ofiteri cu grad inalt din cadrul politiilor, chiar si maruntii agenti de strada, medici, avocati, procurori sau senatori, cu totii imparteau uriasa "placinta" a afacerilor murdare. Criminalii stateau la aceeasi masa cu autoritatile, sfidand masa mare a populatiei si reducand la tacere pe oricine ar fi incercat sa demaste tenebroasele relatii de tip mafiot. Intr-un asemenea climat nu se mai impunea decat o singura masura... ochi pentru ochi si dinte pentru dinte.

      Primul a fost prefectul italian Cesare Mori. Fascist, apropiat al lui Benito Mussolini, Mori nu s-a dat inapoi de la nimic pentru a reduce mafia siciliana la zero. A fost numit in functia de prefect al orasului Palermo la 20 octombrie 1925, chiar de catre dictatorul italian. In scrisoarea de investire, Mussolini ii cerea omului sau de incredere sa distruga mafia prin orice mijloace posibile, "iar daca legile il impiedica, sa nu se teama. Alte legi aveau sa fie facute in locul celor vechi".

      Cesare Mori - Prefectul de fier din Sicilia

      In numai doua luni, Cesare Mori efectuase peste 500 de arestari, iar pana la finalul mandatului sau, in anul 1929, numarul celor inchisi se ridica la peste 11.000. Nu existau procese, nu exista birocratie, nu existau negocieri. "Prefectul de fier", asa cum fusese poreclit Mori, a declansat un veritabil razboi cu toate clanurile mafiote. Sub aripa protectoare a regimului fascist italian, el a folosit orice masura pentru a-i prinde pe raufacatori. Tortura, executiile, luarea de ostatici, chiar asediile militare asupra oraselor si satelor fortificate de catre mafioti, intr-un cuvant, aceleasi arme pe care mafia le folosise dintotdeauna impotriva celor care i se opuneau. In plus, Mori avea de partea lui presa. Orice actiune in forta era redata pe prima pagina a ziarelor iar oamenii intelegeau ca justitia este mai presus chiar si de Mafie. Dupa numai patru ani, Benito Mussolini decreta in Parlamentul de la Roma: "Mafia a fost eradicata!". Se inselase de putin. Tocmai membrii partidului fascist ascunsesera o mana de capi mafioti, iar acestia aveau sa faca din Mafie, odata cu incheierea razboiului, o organizatie de zeci de ori mai puternica decat fusese pana atunci.

      In Lumea Noua, intr-o situatie socio-economica asemanatoare celei din Sicilia, se nastea mitul unui alt justitiar de notorietate, "Incoruptibilul" Elliot Ness. Intr-un oras Chicago terorizat de bandele mafiote irlandeze si italiene, in plina era de aur a Prohibitiei, intr-o lume rupta parca din filmele de actiune, un agent al Biroului Prohibitiei era insarcinat cu prinderea si condamnarea temutului Al Capone. Probabil ca nimeni nu isi imaginase ca el va reusi, cu atat mai mult cu cat primele sale tentative de capturare a unor transporturi ilicite de alcool se finalizasera cu esecuri umilitoare. Se parea ca gansterii erau tot timpul cu un pas in fata autoritatilor. A fost momentul in care Elliot Ness a inteles ca nu se poate baza pe politia conventionala. Era prea corupta si prea manjita cu banii negri ai mafiei. La initiativa sa se nastea corpul "Incoruptibililor", organizatie legala din care faceau parte cadeti, tineri aspiranti la functia de politist, oameni care nu apucasera sa pice in plasa coruptiei si pentru care visul unui Chicago eliberat de faradelegi putea fi inca realizat. Inarmati pana in dinti ei au raspuns gangsterilor prin aceleasi metode prin care crima organizata isi facuse loc in mijlocul oamenilor. Violenta, moartea, intimidarea au fost armele justitiarilor condusi de Elliot Ness. Si au reusit. In anul 1932, Al Capone a fost incarcerat iar temuta sa banda a fost redusa la tacere. Legea talionului se impusese din nou.

      Elliot Ness

      Bucurestiul ultimului Razboi Mondial - Chicago-ul balcanic

      Razboiul isi pusese puternic amprenta asupra Bucurestilor, asa cum facuse cu mai toate marile orase ale Europei. Din pricina puternicei crize economice, alimentele si produsele de baza devenisera peste noapte adevarate bunuri de lux, numai bune pentru operatiuni de contrabanda. Restrictiile la energie electrica transformasera capitala intr-un veritabil crater pe timp de noapte, un loc ideal pentru actiunile raufactorilor. In plus, amnistierea detinutilor din inchisori nu putea decat sa intareasca un fenomen al criminalitatii deja extrem de dezvoltat. Intr-un atare mediu, nasterea unor grupari criminale dupa model american nu mai a fost decat o problema de timp. Gangsteri imbracati si inarmati asemenea celor de peste ocean impanzisera Bucurestiul, epatand prin lux si prin comportamente extravagante in mijlocul unei populatii subjugate de lipsuri si saracie. Fiefurile lor erau reprezentate de cele mai rau famate cartiere ale vremii: Ferentari, Rahova, Petre Ispirescu sau Sebastian, adevarate fortarete ale crimei in care pana si politistii cu experienta se temeau sa mai intre.

      Coruptia atinsese cote inimaginabile, timidele tentative ale politiei de a prinde unii dintre criminali finalizandu-se rapid cu eliberarea acestora sub pretexte care mai de care mai ridicole. In schimbul unor sume de bani, a unor bunuri sau favoruri, avocatii, judecatorii, procurorii, medicii sau politistii faceau scapat aproape orice raufacator. Probele incriminatoare dispareau fara urma, martorii erau ucisi inainte de a putea depune marturie in fata justitiei iar cei care scapau cu viata isi retrageau subit afirmatiile. In rarele situatii in care un gangster ajungea in spatele gratiilor, acesta era eliberat din cauza "gravelor probleme medicale", "pentru buna purtare" sau, pur si simplu, pentru ca pedeapsa data era prea mica in comparatie cu gravitatea faptelor. Va suna cunoscut?

      Parea ca nimic nu se mai poate face dar, totusi, in Romania acelor vremuri existau inca oameni care nu puteau fi cumparati. Iar unul dintre ei a fost comisarul Eugen Alimanescu.

      Nascut la Slatina, in anul 1916, tanarul Alimanescu opta pentru o existenta pasnica, urmand cursurile scolii care l-ar fi ajutat sa devina contabil. Razboiul este cel care schimba radical optiunea viitorului comisar, iar Eugen Alimescu, dupa ce ia parte activ la luptele de pe frontul sovietic, este decorat si, la intoarcerea in tara, este numit in functia de comisar-sef la Prefectura Bucurestiului. In aria sa de actiune intrau atunci cele mai rau famate cartiere ale Bucurestiului. Dupa primele esecuri, Alimanescu realizeaza ca nu va putea nicicand sa reuseasca in initiativele sale. Coruptia era prea puternica si cuprinsese prea adanc structurile statului.

      Urmand modelul american al lui Elliot Ness, Eugen Alimanescu apeleaza la recruti, tineri aflati inca pe bancile Academiei de Politiei, si aspiranti la un post in Politia Bucurestiului, pentru a infiinta organizatia "Fulger". 22 de membri, alesi personal de catre comisar, antrenati si pregatiti de acesta, urmau sa intre intr-un razboi nemaivazut cu crima organizata din capitala. Asemenea omologului sau din Statele Unite ale Americii, Alimanescu isi formeaza o veritabila retea de informatori din randul gangsterilor, creaza rubrici permanente in presa vremii prin care sa isi etaleze victoriile si da startul unor veritabile lupte de strada cu infractorii. Stia ca, odata arestati, ei vor scapa din fata justitiei uzand de influenta pe care o aveau in randul magistratilor. Solutia aleasa de Alimanescu? Exterminarea crimei si a criminalilor.

      Putini au fost cei care au sfarsit in spatele gratiilor. Cei mai multi dintre raufacatorii locali au cazut secerati sub tirul gloantelor de revolver sau de pistol-automat ale membrilor echipei "Fulger". De fiecare data, un reprezentat al presei se afla de fata in momentul confruntarilor iar comisarul se asigura ca, in fotografii, alaturi de cadavrele infractorilor, va aparea o pancarta prin care lumea sa stie ca Brigada Alimanescu isi facuse datoria. Extrem de atent, el isi motiva de fiecare data actiunile prin deschiderea focului de catre infractori, refuzul lor de a se preda sau incercarea acestora de a fugi din arestul politiei. Cazul era finalizat si nimeni nu il putea acuza de moartea criminalilor. In fond, cine ar fi vrut sa o faca?

      Evident, astfel de masuri neortodoxe au starnit reactii diferite in randul mafiotilor locali. Daca unii alegeau sa paraseasca in graba Bucurestiul, sperand in van ca Alimanescu nu ii va urmari in alte orase, altii incercau sa il reduca definitiv la tacere pe incomodul om al legii. Comisarul, desi refuzase escorta, era protejat zi si noapte de membrii echipei pe care o infiintase. Astfel, tentativele de a-l ucide au esuat pe rand. Iar Brigada Alimanescu continua sa dea lovitura dupa lovitura bandelor criminale din tara. Evident, vocile magistratilor si ale politistilor corupti care criticau masurile lui Alimanescu au rasunat zgomotos. Pentru oamenii de zi cu zi, insa, comisarul era o legenda vie, o speranta, iar asta era cel mai important in ochii autoritatilor. Ultimul lucru care mai lipsea in Bucuresti era o revolta a populatiei.

      Moartea vine de la rusi

      In decursul a numai cativa ani, Alimanescu si agentii "Fulger" au reusit, practic, imposibilul. Lumea isi facea din nou curaj sa iasa din case dupa lasarea intunericului, fara teama unui atac armat sau a bandelor de talhari care bantuisera Capitala. Sub gloantele comisarului a cazut temutul Petre Silberschmied, poreclit Argintaru, liderul unei bande de spargatori in care activau mai multi dezertori nemti din corpul de armata Dirlewanger, corp creat, la cererea expresa a lui Himmler, din condamnati la moarte sau la inchisoare pe viata. A urmat banda lui Gica Cioc, poreclit Balaurul, si cea a rivalului acestuia Sandu Moise, zis Hitler, datorita mustatii asemanatoare cu cea a dictatorului german; infractori din Ferentari specializati in contrabanda cu bunuri furate, jocuri de noroc, prostitutie si spargeri de locuinte.

      Poate cea mai rasunatoare lovitura a dat-o Eugen Alimanescu criminalilor infiltrati in randul politiei. Este vorba de comisarii sefi Cairo si Voinescu. Fosti infractori, acestia fusesera recrutati in randul politiei si numiti chiar comisari in speranta ca vor putea da mult mai usor de urma eventualilor raufacatori. Socoteala de acasa nu s-a potrivit cu cea targ, iar cei doi, odata imbracati in uniforma, si-au reluat un mai vechi obicei... spargerile de banci. Din Brasov si Bucuresti, cei doi au reusit in doar cateva saptamani sa sustraga din filialele Bancii Nationale o suma colosala... peste 2 milioane de dolari. Descoperiti de Alimanescu chiar in timpul unui nou jaf, Cairo si Voinescu au ales sa se impuste reciproc decat sa ajunga din nou in spatele gratiilor. Sau cel putin asa sustine raportul oficial din acea perioada. Primul hot din lume caruia i-a venit ingenioasa idee sa fure casa de bani cu totul, Lica Ciungu, zis Cap de Fier, a fost capturat tot de comisarul Alimanescu si agentii sai. Mai mult, in urma unei meticuloase operatiuni de filare, "Incoruptibilii" romani au reusit sa lichideze intreaga banda a spargatorilor. Nici unul dintre ei nu a scapat viu.

      Printre cei care alesesera calea fugii din Bucuresti se numara si Nicolae Purecica, poreclit Nae Chioru, un individ deja dat in urmarire generala in toata tara pentru mai multe crime, jafuri si talharii, majoritatea petrecute in Ferentari. De aceasta data, criminalul alesese Oradea ca viitoare tinta si, la scurt timp, orasul transilvanean intra in stare de soc. Zeci de atacuri armate asupra oamenilor nevinovati lasau in urma o multime de victime, dar ceea ce era de-a dreptul sinistru era modul in care victimele erau ucise. Criminalii nu se multumeau doar cu talharirea nevinovatilor ci, pentru a-i reduce la tacere, ii transau asemenea vitelor de la abator. Omorurile au fost atat de numeroase incat autoritatile oradene s-au vazut nevoite sa apeleze la singurul om care putea sa puna stavila ororilor, comisarul Eugen Alimanescu. Deghizat in om de afaceri, omul legii ii dadea de urma criminalului si se lasa condus in mijlocul intregii bande. Ceea ce parea a fi o noua talharie urmata de crima s-a transformat, insa, in macel. Agentii "Fulger" au deschis focul la vederea raufacatorilor. In doar cateva minute, din grupul lui Nae Chioru nu mai ramasesera decat cateva cadavre ciuruite.

      Dar totul are un sfarsit. Bucurestiul arata altfel si oamenii intelegeau ca pot sa traiasca liber, fara teama gangsterilor care ii terorizasera nu de mult. Alimanescu era un nume cu notorietate in randul criminalilor si toti evitau sa si-l puna pe urme. A venit insa "Cazul de la Sinaia", caz descris de fostul comisar, Traian Tandin, in cartea sa "Jafuri celebre din Romania". Chemat sa investigheze furtul unei cantitati impresionante de bijuterii din casa unui aristocrat din Sinaia, comisarul dadea rapid de urma raufacatorilor. Era vorba de o intreaga banda formata din ofiteri rusi. Cum la vremea aceea, Romania se afla in plina ocupatie sovietica, cazul parea cu atat mai dificil. Obisnuit sa nu faca nicio concesie, Alimanescu i-a chemat pe toti cei implicati in casa pe care o jefuisera de curand. A urmat un schimb rapid de focuri iar ofiterii rusi zaceau intr-o balta de sange. A fost sfarsitul comisarului Alimanescu.

      Ceea ce a urmat este invaluit in mister. Arestat, comisarul a fost condamnat la ani grei de inchisoare pentru omor deosebit de grav. O versiune a povestii spune ca ar fi fost aruncat din trenul ce il ducea catre inchisoarea comunista. O alta sursa indica faptul ca Alimanescu ar fi fost executat la scurt timp dupa incarcerare. Cert este ca autoritatile comuniste au incercat cu orice chip sa il stearga din amintirea oamenilor. Rapoartele sale au disparut in mare parte alaturi de multe dintre articolele care ii redau actiunile. Grupul "Fulger" a fost desfiintat, iar membrii sai si-au pierdut urma. In fond, in lumea comunista tocmai se instaura un alt fel de Mafie.

      Pe cand si la noi un astfel de comandant? Pe cand infiintarea unei brigazi fulger? Nu se mai poate, asta va fi solutia, cat de curand...ce parere aveti de acest om?
  • Recently Browsing   0 members

    No registered users viewing this page.

×
×
  • Create New...

Important Information

By using this site, you agree to our Terms of Use and Privacy Policy.