Jump to content
POLITISTI.ro

radusandu

Ce se cunoaste despre mediere in cauzele penale?

Recommended Posts

radusandu

“Medierea în cauzele penale”, pentru poliţia judiciară, în cazul în care procedura de mediere se desfăşoară înaintea începerii procesului penal (mediere penală extraprocesuală):

Dispoziţiile Legii nr. 192/2006 se aplică numai în cauzele penale ce privesc infracţiuni pentru care, potrivit legii, retragerea plângerii prealabile sau împăcarea părţilor înlătură răspunderea penală (art. 67 alin. 1). Aşadar, legiuitorul român a optat doar pentru o anumită categorii de infracţiuni, şi anume numai acelea pentru care părţile au un drept de dispoziţie prin care pot influenţa declanşarea sau desfăşurareaunui proces penal.

Cu toate acestea, credem că e posibilă medierea şi în cazul procedurii reglementate de art. 278 indice 1 C.proc.pen de soluţionare a plângerilor împotriva rezoluţiei sau ordonanţei procurorului de netrimitere în judecată, indiferent dacă aceasta priveşte o infracţiune urmăribilă la plângerea prealabilă sau una din oficiu. Astfel, prin decizia nr.27/2008 pronunţată de ICCJ-Secţiile Unite, s-a stabilit că cel care a formulat plângere împotriva soluţiei procurorului are disponibilitatea de a şi-o retrage,judecătorul urmând să ia act de această manifestare de voinţă printr-o hotărâre definitivă. Or, această retragere a plângerii poate fi urmare a iniţiativei exclusive a petentului, urmare a concilierii încercate de judecător, sau urmare chiar a procedurii.

Procedura medierii este facultativă, căci nici persoana vătămată şi nici făptuitorul nu pot fi constrânşi să accepte procedura medierii (art. 67 alin. 2). Este de menţionat că medierea poate avea loc între două sau mai multe părţi (art. 5 alin 1), aceasta chiar dacă soluţia poate consta în retragerea unilaterală a plângerii prealabile. În timpul procedurii se respectă dreptul la un avocat, la un interpret, şi drepturile minorilor în procedurile penale (art. 52 alin.1 şi art. 68); în cursul medierii, părţile pot fi reprezentate de alte persoane, care pot face acte de dispoziţie, în condiţiile legii (art. 52 alin 1); procedura este confidenţială (art.53). Se poate recurge la medierea înainte sau în timpul procesului (art. 2 alin.1 din lege):

a. - În cazul în care procedura de mediere se desfăşoară înaintea începerii procesului penal (mediere penală extraprocesuală) termenul prevăzut de lege pentru introducerea plângerii prealabile se suspendă pe durata desfăşurării medierii.

Dacă părţile aflate în conflict nu s-au împăcat, persoana vătămată poate introduce plângerea prealabilă în acelaşi termen, care îşi va relua cursul de la data întocmirii procesului-verbal de închidere a procedurii de mediere, socotindu-se şi timpul scurs înainte de suspendare (art. 69 alin 2 din lege).

Dacă medierea se închide prin împăcarea părţilor, părţile pot încheia un acord şi în scris, care poate fi supus autentificării de către notarul public, neexistând posibilitatea de validare a sa de către judecător. Legea prevede în mod expres că persoana vătămată nu mai poate sesiza, pentru aceeaşi faptă, organul judiciar (art. 69 alin.1). Dacă persoana vătămată formulează o plângere prealabilă după o mediere reuşită organul judiciar este obligat să dea efect voinţei părţilor la împăcare făcând aplicarea art. 10 lit h C.proc.pen., sens în care procurorul va dispune neînceperea urmăririi penale (art. 228 alin 4 C.proc.pen).

b. - În cazul în care se recurge la procedura de mediere în timpul procesului penal, aşadar după începerea urmăririi penale (mediere penală procesuală), iniţiativa poate aparţine părţilor sau organelor judiciare, ţinute de altfel să informeze părţile asupra acestei proceduri şi îndrumându-le să o urmeze (art. 6 din lege).

Nu există prevederi în Codul de procedură penală care să reglementeze suspendarea procesului penal prin voinţa părţilor. Însă legea nr. 192/2006 prevede în art. 70 că, în cazul în care medierea se desfăşoară după începerea procesului penal, urmărirea penală sau, după caz, judecata se suspendă, în temeiul prezentării de către părţi a contractului de mediere. Aşadar, nu e necesară prezenţa părţilor la instanţă sau depunerea de către amândouă a vreunui înscris prin care să solicite suspendarea procesului, aşa cum se întâmplă în cauzele civile. Suspendarea în penal durează până când procedura medierii se închide prin oricare dintre modurile prevăzute de prezenta lege, dar nu mai mult de 3 luni de la data semnării contractului de mediere. Procesul penal se reia din oficiu imediat după primirea procesului-verbal prin care se constată că părţile nu s-au împăcat sau, dacă acesta nu se comunică, la expirarea termenului de 3 luni.

Mediatorul nu poate impune părţilor o soluţie cu privire la conflictul supus medierii (art. 50 alin.3). Cu toate acestea, este evident că în ceea ce priveşte latura penală a procesului (spunem aceasta pentru că medierea poate viza şi/sau latura civilă a cauzei penale care se va desfăşura după regulile obişnuite din materie civilă, inclusiv pronunţarea unei hotărâri de expedient – de reţinut că latura civilă poate fi obiect al unui acord de mediere indiferent de natura infracţiunii), doar două sunt soluţiile pentru o mediere reuşită: împăcarea părţilor, dar şi retragerea plângerii prealabile de către persoana vătămată.

Când medierea este recomandată de către organele judiciare, la închiderea procedurii de mediere, mediatorul este obligat, în toate cazurile, să informeze în scris instanţa de judecată dacă părţile au ajuns sau nu la o înţelegere în urma procesului de mediere (art. 70 alin 6 nou introdus). Cum am arătat mai sus, această informare va conţine practic datele cuprinse în procesul verbal întocmit la închiderea procedurii.

Când medierea are succes, art. 58 alin 1 din lege prevede că dacă părţile aflate în conflict au ajuns la o înţelegere se poate redacta un acord care va cuprinde toate clauzele consimţite de acestea şi care are valoarea unui înscris sub semnătură privată. Dacă suntem de acord cu această soluţie în cazul împăcării părţilor, arătăm că medierea poate fi un succes şi numai dacă persoana vătămată decide să îşi retragă plângerea prealabilă, eventual restul acordului dintre părţi având efecte juridice în latura civilă a cauzei. Soluţia dată de procuror, respectiv judecător este deosebită de cea din cauzele civile, căci organul judiciar va trebui să adopte o soluţie care priveşte însuşi modul de soluţionare a procesului penal, soluţie impusă de dispoziţiile art. 10 lit h C.proc.pen:

Mai întâi, că organul judiciar (lucrătorul de poliţie judiciară, procurorul sau judecătorul) trebuie să ia act în mod nemijlocit de înţelegerea dintre părţi. De aceea, pentru soluţionarea cauzelor penale în baza acordului încheiat ca rezultat al medierii, art. 70 alin.5 nou introdus în lege prevede că părţile trebuie să depună la organul judiciar forma autentică a acordului (ceea ce presupune plata la notar a unei taxe aferente) sau să se prezinte în faţa organului judiciar pentru a se lua act de voinţa acestora.

Apoi, judecătorul nu se va limita doar la a dispune încetarea procesului penal ca urmare retragerii plângerii prealabile sau împăcării părţilor (art. 11 pct. 2 lit. b rap la art. 10 lit h C.proc.pen.), ci va şi încuviinţa acordul de mediere după regulile

Este de observat că şi retragerea plângerii prealabile (ce corespunde renunţării la judecată din materie civilă) poate fi un mod de soluţionare a litigiului, fie voluntar unilateral, fie obţinut în urma concilierii intermediată de organul judiciar sau a medierii realizată cu ajutorul terţului mediator.

ICCJ-Secţiile Unite, decizia XXVII, publicată în M.Of. nr. 190 din 20 martie 2007: încetarea procesului penal în cazul infracţiunilor pentru care împăcarea părţilor înlătură răspunderea penală poate fi dispusă de instanţa numai atunci când aceasta constata nemijlocit acordul de voinţă al inculpatului şi al persoanei vătămate de a se împăca total, necondiţionat şi definitiv, exprimat în şedinţa de judecata de aceste părţi, personal sau prin persoane cu mandat special, ori prin înscrisuri autentice.

Dispoziţiile generale din legea medierii care se aplică în mod corespunzător şi în cauzele penale, după cum dispune art. 67 alin.1 din legea medierii.

O astfel de validare nu poate avea loc însă în faza de urmărire penală. Astfel, un acord de mediere prezentat direct procurorului, fără a se apela la notar, prin care părţile se împacă sau persoana vătămată declară că îşi retrage plângerea prealabilă, poate avea ca efect numai dispunerea de către procuror a încetării procesului penal conform art. 11 pct 1 lit c pentru cazul prevăzut de art. 10 lit h C.proc.pen. Celelalte clauze din acordul de mediere pot deveni executorii numai după ce au fost supuse autentificării doar de către notarului public.

Cheltuielile judiciare avansate de stat cu procesul penal desfăşurat vor fi suportate de ambele părţi în caz de împăcare (art. 192 alin.1 pct. 2 lit. b C.proc.pen), respectiv de persoana vătămată în caz de retragere a plângerii prealabile (art. 192 alin.1 pct. 2 lit. c C.proc.pen), cu excepţia cazului în care părţile se înţeleg altfel.

Deşi legea specială nu prevede în mod expres, în cazul în care medierea are succes şi procesul penal încetează ca urmare a retragerii plângerii prealabile sau împăcării părţilor, persoana vătămată nu poate formula o nouă plângere cu acelaşi obiect. Când totuşi o nouă plângere prealabilă este introdusă cu privire la acelaşi făptuitor şi pentru aceeaşi infracţiune, se încalcă principiul irevocabilităţii retragerii plângerii prealabile, respectiv al caracterului definitiv al împăcării părţilor. Soluţia procurorului în privinţa acestei de a doua plângeri va avea la bază excepţia de lucru convenit reflectată în adoptarea unei noi soluţii care va fi aceea de neîncepere a urmăririi penale pentru retragerea iniţială a plângerii prealabile sau împăcarea părţilor prevăzute de art. 10 lit h C.proc.pen (dacă anterior aceste aspecte interveniseră în faza de urmărire penală), respectiv pentru autoritate de lucru judecat prevăzută de art. 10 lit j C.proc.pen (dacă anterior acestea au intervenit în faţa

instanţei).

Cât priveşte aplicarea art 13 C.proc.pen, în temeiul căruia învinuitul/ inculpatul poate cere continuarea procesului penal în situaţia în care persoana vătămată şi-a retras plângerea prealabilă, continuare cerută cu scopul de a obţine o soluţie mai favorabilă, este de precizat că din moment ce prin mediere s-a ajuns la un acord între părţi cu privire la această retragere, cererea învinuitului/inculpatului de continuare a procesului penal în temeiul art. 13 C.proc.pen. apare ca fiind

inadmisibilă.

Dacă părţile nu s-au împăcat în procedura de mediere, procesul penal se reia din oficiu, imediat după primirea procesului-verbal prin care se constată acest lucru sau, dacă acesta nu se comunică, la expirarea termenului de 3 luni de la data semnării contractului de mediere (art. 70 alin.4).

Partea vătămată nu poate reveni asupra retragerii plângerii prealabile, nici chiar în cadrul recursului pe care l-a declarat împotriva soluţiei de încetare a procesului penal - Tr. Mun. Bucureşti, Secţia II-a penală, decizia nr. 92/1991 (nepublicată). Odată formulată, retragerea îşi produce efecte de îndată dacă inculpatul nu a solicitat continuarea procesului penal - Tr. Mun. Bucureşti, Secţia I-a penală, decizia nr. 863/1991 (nepublicată).

Ce parere aveti se poate introduce, sub forma unei teme, în Tematica de Pregătire Profesională, prin direcţiile de specialitate, în care să fie prezentate dispoziţiile prezente, dar şi unele aspecte extraprocesuale ale medierii, aspecte psiho-sociale, ce au ca obiectiv informarea poliţiştilor care fac parte din poliţia judiciară, cu alte laturi ale medierii care-i acordă acestei instituţii o tentă interdisciplinară, sau efectuarea unui GHID.

  • Upvote 1

Share this post


Link to post
Share on other sites

Această publicitate este afişată doar vizitatorilor. - Click aici pentru înregistrare

Catalin

Foarte interesant ce ne-ați expus aici.

Cred că ar fi foarte util ca polițiștii să cunoască mai multe despre acest domeniu. De fapt astfel de medieri cred că se făceau și înainte, dar neoficial, datorită lipsei legislației.

De exemplu în cazul accidentelor rutiere cu victime aceste ”medieri neoficiale” sunt foarte dese.

O întrebare am și eu.

În cazul medierii penale extraprocesuale, respectiv cea care se poate efectua înaintea introducerii plângerii prealabile, iniţiativa poate aparţine organelor judiciare ?

Share this post


Link to post
Share on other sites
radusandu

Iniţiativa nu poate aparţine organelor judiciare, putem sa indrumam partile.

Organul judiciar (lucrătorul de poliţie judiciară, procurorul sau judecătorul) trebuie să ia act în mod nemijlocit de înţelegerea dintre părţi. De aceea, pentru soluţionarea cauzelor penale în baza acordului încheiat ca rezultat al medierii, art. 70 alin.5 nou introdus în lege prevede că părţile trebuie să depună la organul judiciar forma autentică a acordului (ceea ce presupune plata la notar a unei taxe aferente) sau să se prezinte în faţa organului judiciar pentru a se lua act de voinţa acestora.

Medierea poate avea ca obiect soluţionarea în tot sau în parte a litigiului.Procedura de mediere se declanşează în momentul încheierii contractului dintre părţi (după prezentarea părţilor împreună la mediator sau după acceptarea medierii de către partea invitată) în condiţiile de formă şi de fond descrise în art. 44-47 din lege.

Dacă părţile recurg la mediere anterior declanşării procedurii judiciare, în art. 49 se prevede că termenul de prescripţie a dreptului la acţiune pentru dreptul litigios supus medierii se suspendă începând cu data semnării contractului de mediere, până la închiderea procedurii de mediere. Potrivit art. 56 alin. 1, procedura de mediere se închide, după caz:

a) prin încheierea unei înţelegeri între părţi în urma soluţionării conflictului;

B) prin constatarea de către mediator a eşuării medierii;

c)prin depunerea contractului de mediere de către una dintre părţi.

Este de menţionat că în cazul în care părţile au încheiat o înţelegere parţială, pentru restul aspectelor nesoluţionate amiabil orice parte se poate adresa instanţei. De asemenea, există această posibilitate şi în caz de eşuare a medierii sau de depunere a contractului.

Procedura medierii este facultativă, căci nici persoana vătămată şi nici făptuitorul nu pot fi constrânşi să accepte procedura medierii (art. 67 alin. 2). Este de menţionat că medierea poate avea loc între două sau mai multe părţi (art. 5 alin 1), aceasta chiar dacă soluţia poate consta în retragerea unilaterală a plângerii prealabile. În timpul procedurii se respectă dreptul la un avocat, la un interpret, şi drepturile minorilor în procedurile penale (art. 52 alin.1 şi art. 68); în cursul medierii, părţile pot fi reprezentate de alte persoane, care pot face acte de dispoziţie, în condiţiile legii (art. 52 alin 1); procedura este confidenţială (art.53). Se poate recurge la medierea înainte sau în timpul procesului (art. 2 alin.1 din

lege)

Share this post


Link to post
Share on other sites
buzu

Procedura medierii va deveni eficienta doar atunci cand pentru mai multe infractiuni va fi posibila retragerea plangerii. Am in minte un exemplu: pentru un furt comis in conditiile art. 208 Cod Penal, un furt simplu, sa spunem de cereale de pe camp, pe timp de zi, nu este posibila impacarea partilor dar este posibila la viol. Consider ca daca s-ar extinde si la furt procedura retragerii plangerii prealabile, deci sa devina posibila medierea, partea vatamata ar avea mai mult de castigat. In conditiile actuale hotul prefera sa ascunda produsul infractional, sau refuza sa participe la recuperarea acestuia, fiindca stie ca oricum va fi pedepsit. Daca ar exista posibilitatea ca partea vatamata sa-si retraga plangerea, evident punandu-i autorului conditia recuperarii prejudiciului, acesta poate ca ar fi mai interesat sa recupereze prejudiciul, ceea ce se intampla in prezent la infractiunea de abuz de incredere.

O seara linistita!

P.S. De ce este acest subiect pe site-ul CNP-ului?

Edited by buzu

Share this post


Link to post
Share on other sites
radusandu

@buzu

Interesant punctul dvs de vedere. Da, trebuie sa ne zbatem ca in proiectul noul Cpr.pen. sa apara mai multe infractiuni cu retragerea plangerii prealabile si totodata sa fie pus in actualitate cu legislatia privind medierea.

Intrebarea de ce...? pentru ca numai CNP-ul, conform legislatiei in vigoare, are aceste atributii:

"ART. 50 din legea nr. 360/2002 rep.

Prin organele sale de conducere Corpul exercită următoarele atribuţii:

...

cool.gif oferă consultanţă la elaborarea propunerilor de acte normative care se referă la activitatea poliţiei sau la statutul poliţistului;

ART. 8 din HGR nr. 1305/2002 modif.

În vederea îndeplinirii scopului pentru care se înfiinţează, Corpul şi structurile sale, prin organele de conducere şi executive, exercită următoarele atribuţii:

...

d) formulează puncte de vedere în cazul elaborării propunerilor de acte normative care se referă la activitatea poliţiei sau la Statutul poliţistului;"

De asemenea, a fost deschis topik-ul de reprezentantul CNP.

Astept puncte de vedere...

"Ce parere aveti se poate introduce, sub forma unei teme, în Tematica de Pregătire Profesională, prin direcţiile de specialitate, în care să fie prezentate dispoziţiile prezente, dar şi unele aspecte extraprocesuale ale medierii, aspecte psiho-sociale, ce au ca obiectiv informarea poliţiştilor care fac parte din poliţia judiciară, cu alte laturi ale medierii care-i acordă acestei instituţii o tentă interdisciplinară, sau efectuarea unui GHID".

Share this post


Link to post
Share on other sites
Catalin

Părerea mea este că dacă se va introduce în Tematica de Pregătire Profesională nu va avea deloc efectele dorite.

Acest mod de pregătire profesională e învechit și ineficient total. Se face doar formal.

Mult mai eficient ar fi după părerea mea organizarea de cursuri specializate de către CNP, la care membrii corpului ce sunt interesați să se înscrie și să participe. E mult mai eficientă o expunere sau predare a acestor noutăți de către dvs. sau cineva la fel de bine documentat, după părerea mea.

De asemenea puteți oferi și ceva de genul unor diplome de absolvire a unor astfel de cursuri specializate.

E doar o idee, aceasta este părerea mea și consider că ar fi mult mai eficientă și atractivă, deoarece astfel de activități cred eu că trebuie să preocupe și să facă CNP-ul. Poate greșesc ...

  • Upvote 1

Share this post


Link to post
Share on other sites
buzu

Nu cred ca voi fi foarte exact fiinca nu am studiat problema, dar din cate stiu eu deja functioneaza un "corp" al mediatorilor, cineva chiar m-a abordat in acest sens, adica sa devin mediator, dar am inteles ca aceasta activitate nu este compatibila cu cea de politist. Ideea este ca, in limita legii, si noi, judiciaristii, facem cam acelasi lucru. Si am sa va dau un exemplu: X il lasa pe Y sa mearga pana acasa cu masina lui, cu conditia ca a doua zi sa i-o aduca inapoi. Y refuza si X depune plangere pentru abuz de incredere (art. 213 C.P.). Ca politist ce am de facut? Sa adun 2-3 declaratii de martor care confirma cele reclamate de X si sa-l trimit pe Y in judecata dar fara sa gasesc masina sau sa-l determin pe acesta sa predea bunul in cauza, avand promisiunea lui X, ca in acest caz isi va retrage plangerea? (ceea ce legea ii permite). Evident ca medierea "efectuata" de mine se desfasoara in cadrul unor acte premergatoare si solutia are nevoie de confirmarea procurorului. Daca X s-ar fi adresat direct unui mediator care sa-l invite pe Y la "negocieri" eu, ca politist, n-as fi avut habar de comiterea infractiunii in cauza, situatiile mele ar fi fost mai "curate" dar, din cate stiu, medierea nu este gratuita ( poate gresesc, si atunci imi cer scuze) si atunci, daca are de platit, evident ca X va veni la Politie, unde e gratis! Stiti foarte bine ca cele mai dificile cauze sunt cele la limita dintre penal si civil (sau comercial) iar reclamantii incearca sa dea o aparenta de infractiune celor sesizate pentru a nu fi nevoiti sa se adreseze instantelor civile sau comerciale, unde se platesc taxe de timbru.

Si inca un aspect: daca mie imi fura masina, stiu cine este hotul, ma intalnesc cu acesta in fata unui mediator si acolo ne impacam , ce fapta savarseste mediatorul? Nu miroase putin a tainuire? Intreb si eu...

O seara linistita!

Edited by buzu

Share this post


Link to post
Share on other sites
dunelu

M-am documentat si am aflat ca putem face cursurile de mediatori dar nu putem practica medierea. Noi avem dreptul de a lua salariul redus si nu de a obtine venituri suplimentare din mediere !

Share this post


Link to post
Share on other sites
radusandu

Dispoziţiile legii privind medierea se aplică în mod corespunzător şi în cauzele penale care privesc infracţiuni pentru care, potrivit legii, retragerea plângerii prealabile sau împăcarea părţilor înlătură răspunderea penală. De menţionat, că spre deosebire de alte ţări, în România nici persoana vătămată şi nici făptuitorul nu pot fi obligaţi să accepte procedura medierii, nici măcar ca procedură prealabilă.

De la data de 3 martie 2010 există obligaţia informării şi îndrumării părţilor la mediere, potrivit modificărilor aduse art. 6 din legea nr. 192/2006 privind medierea şi exercitarea profesiei de mediator prin Legea nr. 370/20091 astfel că: “Organele judiciare şi arbitrale, precum şi alte autorităţi cu atribuţii jurisdicţionale informează părţile asupra posibilităţii şi a avantajelor folosirii procedurii medierii şi le îndrumă să recurgă la această cale pentru soluţionarea conflictelor dintre ele.”

  • Upvote 1

Share this post


Link to post
Share on other sites
iulian41

Buna ziua! De cateva zile, toate posturile tv transmit cu surle si trambite despre obligatia trimiterii partii vatamate si a faptuitorului la mediere in cazul infractiunilor pedepsite la plangerea prealabila. Exista cineva in masura sa clarifice in ce ar consta acest fapt? In ce faza a urmaririi penale pot fi indrumati catre mediere? Si..mai ales, date fiind cazurile particulare intalnite in politie, cand faptuitorul desi cunoscut refuza pur si simplu sa se prezinte la mediere?dar cazurile in care partea vatamata este din Bucresti si faptuitorul din Satu Mare? Cm se poate respecta acel termen de maximum 5 zile pentru informare? Astept pareri si clarificari! MUltumesc!

Share this post


Link to post
Share on other sites
Dan

Medierea este prevazuta de Legea 192/2006, actualizata prin Legea 115/2012. Astfel la art.1 medierea este definita ca fiind o modalitate de solutionare a conflictelor pe cale amiabila, cu ajutorul unei terte persoane specializate in calitate de mediator, in conditii de neutralitate, impartialitate, confidentialitate si avand liberul consimtamant al partilor.

Daca una dintre parti refuza aceasta cale de rezolvare amiabila, medierea nu poate avea loc. Medierea poate avea loc atat in faza actelor premergatoare cat si in fata instantei de judecata. Aceasta procedura este obligatorie doar in cazul infractiunilor pentru care actiunea penala se pune in miscare la plangerea prealabila a persoanei vatamate si impacarea partilor inlatura raspunderea penala, dupa formularea plangerii, daca faptuitorul este cunoscut sau a fost identificat, cu conditia ca victima sa isi exprime consimtamantul de a participa la sedinta de informare impreuna cu faptuitorul.

P.S. Despre ce termen de informare vorbesti ?

Daca te referi la informarea si acceptarea medierii de catre parti, termenul este de cel mult 15 zile nu de 5 zile.

Art. 43

(1) Partile aflate in conflict se pot prezenta impreuna la mediator. In cazul in care se prezinta numai una dintre parti, mediatorul, la cererea acesteia, va adresa celeilalte parti invitatia scrisa, in vederea informarii si acceptarii medierii, stabilind un termen de cel mult 15 zile. Invitatia se transmite prin orice mijloace care asigura confirmarea primirii textului. Partea solicitanta va furniza mediatorului datele necesare contactarii celeilalte parti.

(2) In cazul imposibilitatii de prezentare a vreuneia dintre partile convocate, mediatorul poate stabili, la cererea acesteia, o noua data in vederea informarii si acceptarii medierii. In cazul acceptarii medierii, partile in disputa si mediatorul vor semna contractul de mediere.

(2^1) In procesele si cererile in materie civila si comerciala, inainte de introducerea cererii de chemare in judecata, partile pot incerca solutionarea litigiului prin mediere

(3) Daca una dintre parti refuza, in scris, in mod explicit, medierea ori nu raspunde invitatiei mentionate la alin. (1) ori nu se prezinta de doua ori la rand la datele fixate pentru semnarea contractului de mediere, medierea se considera neacceptata.

(4) Mediatorul poate face si alte demersuri legale pe care le considera necesare pentru invitarea partilor la mediere, cu respectarea dispozitiilor prezentei legi.

Edited by Dan

Share this post


Link to post
Share on other sites
iulian41

ma refer la oug 90/2012, de modificare a legii respective, care prevede:Art. I

Legea nr. 192/2006 privind medierea si organizarea profesiei de mediator, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 441 din 22 mai 2006, cu modificarile si completarile ulterioare, se modifica si se completeaza dupa cum urmeaza:

1. La articolul 2, alineatul (1) se modifica si va avea urmatorul cuprins:

"Art. 2

(1) Daca legea nu prevede altfel, partile, persoane fizice sau persoane juridice, sunt obligate sa participe la sedinta de informare privind avantajele medierii, inclusiv, daca este cazul, dupa declansarea unui proces in fata instantelor competente, in vederea solutionarii pe aceasta cale a conflictelor in materie civila, de familie, in materie penala, precum si in alte materii, in conditiile prevazute de lege."

2. La articolul 2, dupa alineatul (1) se introduc doua noi alineate, alineatele (1^1) si (1^2), cu urmatorul cuprins:

"(1^1) Dovada participarii la sedinta de informare privind avantajele medierii se face printr-un certificat de informare eliberat de mediatorul care a realizat informarea. Daca una dintre parti refuza in scris participarea la sedinta de informare, nu raspunde invitatiei prevazute la art. 43 alin. (1) ori nu se prezinta la data fixata pentru sedinta de informare, se intocmeste un proces-verbal, care se depune la dosarul instantei.

(1^2) Instanta va respinge cererea de chemare in judecata ca inadmisibila in caz de neindeplinire de catre reclamant a obligatiei de a participa la sedinta de informare privind medierea, anterior introducerii cererii de chemare in judecata, sau dupa declansarea procesului pana la termenul dat de instanta in acest scop, pentru litigiile in materie prevazute de art. 60^1 alin. (1) lit. a)-f)."

3. La articolul 59, alineatul (2) se modifica si va avea urmatorul cuprins:

"(2) Partile acordului de mediere se pot infatisa la instanta judecatoreasca pentru a cere, indeplinind procedurile legale, sa dea o hotarare care sa consfinteasca intelegerea lor. Competenta apartine fie judecatoriei in a carei circumscriptie isi are domiciliul sau rezedinta ori, dupa caz, sediul oricare dintre parti, fie judecatoriei in a carei circumscriptie se afla locul unde a fost incheiat acordul de mediere. Hotararea prin care instanta incuviinteaza intelegerea partilor sa da in camera de consiliu si constituie titlu executoriu in conditiile legii. Dispozitiile art. 439-441 din Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedura civila, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, se aplica in mod corespunzator."

4. La articolul 60^1 alineatul (1), literele f) si g) se modifica si vor avea urmatorul cuprins:

"f) in litigiile civile a caror valoarea este sub 50.000 lei, cu exceptia litigiilor in care s-a pronuntat o hotarare executorie de deschidere a procedurii de insolventa, a actiunilor referitoare la registrul comertului si a cazurilor in care partile aleg sa recurga la procedura prevazuta la art. 1.013-1.024 sau la cea prevazuta la art. 1.025-1.032 din Legea nr. 134/2010, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare;

g) in cazul infractiunilor pentru care retragerea plangerii prealabile sau impacarea partilor inlatura raspunderea penala, dupa formularea plangerii, daca faptuitorul este cunoscut sau a fost identificat, iar victima isi exprima consimtamantul de a participa la sedinta de informare impreuna cu faptuitorul; daca victima refuza sa participe impreuna cu faptuitorul, sedinta de informare se desfasoara separat."

5. La articolul 60^1, alineatul (2) se abroga.

6. Dupa articolul 60^1 se introduce un nou articol, articolul 60^2, cu urmatorul cuprins:

"Art. 60^2

(1) Procedura de informare, incluzand si formalitatile pentru convocarea partilor, nu poate depasi 15 zile calendaristice. Prevederile art. 2.532 pct. 7 din Legea nr. 287/2009 privind Codul civil, republicata, cu modificarile ulterioare, sunt aplicabile in mod corespunzator.

(2) Acceptarea participarii sau participarea la sedinta de informare nu constituie o recunoastere a dreptului ce ar face obiectul litigiului si nu intrerupe cursul prescriptiei."

7. La articolu. 63, alineatul (1) se modifica si va avea urmatorul cuprins:

"Art. 63

(1) In cazul in care litigiul a fost solutionat pe calea medierii, instanta va pronunta, la cererea partilor, cu respectarea conditiilor legale, o hotarare, dispozitiile art. 438-441 din Legea nr. 134/2010, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, aplicandu-se in mod corespunzator."

Art. II

Termenul prevazut la art. II din Legea nr. 115/2012 pentru modificarea si completarea Legii nr. 192/2006 privind medierea si organizarea profesiei de mediator, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 462/ din 9 iulie 2012, referitor la intrarea in vigoare a dispozitiilor art. 60^1 din Legea nr. 192/2006 privind medierea si organizarea profesiei de mediator, cu modificarile si completarile ulterioare, se proroga pana la data de 1 februarie 2013.

Art. III

Dispozitiile prezentei ordonante de urgenta referitoare la sanctiunea inadmisibilitatii cererii de chemare in judecata se aplica numai proceselor incepute dupa intrarea acesteia in vigoare.

NOta : a se vedea prevederile art. 1 referitoare la obligativitatea participarii la sedinta d einformare..si da.. termenul este de 15 zile, scuze!

Share this post


Link to post
Share on other sites
soniard

medierea este obligatorie si pentru dosarele deja aflate in lucru(la plangerea prealabila)?

Share this post


Link to post
Share on other sites
Sache

Cred ca nu, pentru ca o lege nu produce efecte juridice retroactiv. Se refera doar la faptele sesizate dupa intrarea legii in vigoare.

Share this post


Link to post
Share on other sites
VladSoare

Din ce văd mai sus, înţeleg că nu participarea la medierea în sine este obligatorie, ci doar la o şedinţă în care să fii informat despre avantajele medierii. Deci dacă victima ştie din start că nu se va împăca cu inculpatul sub nici o formă şi nu vrea să ia în calcul nici măcar pentru o clipă posibilitatea împăcării, atunci ea poate totuşi să refuze medierea, cu condiţia să o facă abia după ce i s-au adus la cunoştinţă avantajele ei.

 

Din ce mi-a mai trecut pe la ureche în ultimul timp, rămăsesem cu impresia că de-acuma medierea ar fi obligatorie, ceea ce mi se părea foarte ciudat (ar fi absurd, de exemplu, să obligi victima unui viol să participe, împotriva voinţei ei, la o întîlnire faţă în faţă cu agresorul aflat în libertate). Mă bucur să constat că înţelesesem greşit.

 

Deci dacă victima participă la o şedinţă de informare asupra procedurii de mediere, după care spune "nu, mulţumesc, nu mă interesează, vreau ca nemernicul să putrezească în puşcărie", înţeleg că e în regulă. Corect? :hmmmt:

 

  • Upvote 1

Share this post


Link to post
Share on other sites
Sache

Ai inteles bine!

Share this post


Link to post
Share on other sites
Catalin

Important! Curtea Constituţională a desfiinţat obligativitatea medierii

 

Lovitura extrem de dura pentru mediatori. Curtea Constitutionala a decis azi că sunt neconstituţionale dispoziţiile care prevăd că părţile sunt obligate să participe la şedinţa de informare privind avantajele medierii, precum şi respingerea, în caz de neîndeplinire a acestei obligaţii, a cererii de chemare în judecată ca inadmisibilă.
 
“CCR, cu unanimitate de voturi, a admis miercuri excepţia de neconstituţionalitate şi a constatat că prevederile art.2 alin.(1) şi (1) indice 2 din Legea 192/2006 privind medierea şi organizarea profesiei de mediator sunt neconstituţionale”, se arată într-un comunicat al CCR remis redactiei stiripesurse.ro
 
Art. 2 alin (1) stabileşte că: “Dacă legea nu prevede altfel, părţile, persoane fizice sau persoane juridice, sunt obligate să participe la şedinţa de informare privind avantajele medierii, inclusiv, dacă este cazul, după declanşarea unui proces în faţa instanţelor competente, în vederea soluţionării pe această cale a conflictelor în materie civilă, de familie, în materie penală, precum şi în alte materii, în condiţiile prevăzute de lege”.
 
De asemenea, alin. (1) indice 2 al aceluiaşi articol: “Instanţa va respinge cererea de chemare în judecată ca inadmisibilă în caz de neîndeplinire de către reclamant a obligaţiei de a participa la şedinţa de informare privind medierea, anterior introducerii cererii de chemare în judecată, sau după declanşarea procesului până la termenul dat de instanţă în acest scop, pentru litigiile în materiile prevăzute de art. 60 indice 1 alin. (1) lit. a)-f”.
 
Decizia este definitivă şi general obligatorie şi se comunică celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Curţii de Apel Bucureşti

 

 

sursa: stiripesurse.ro

  • Upvote 1

Share this post


Link to post
Share on other sites

Create an account or sign in to comment

You need to be a member in order to leave a comment

Create an account

Sign up for a new account in our community. It's easy!

Register a new account

Sign in

Already have an account? Sign in here.

Sign In Now

  • Recently Browsing   0 members

    No registered users viewing this page.

×
×
  • Create New...

Important Information

By using this site, you agree to our Terms of Use and Privacy Policy.