Poliţiştii trebuie să cunoască proceduri de prim ajutor? Folositor ori inutil?

Voi ruga administratorul ca după acest post să închidă acest subiect.

Motivul pentru care am inițiat această discuție este acela că anul trecut a avut loc un eveniment nefericit, care pe mine m-a marcat adânc.

Sărbătoream avansarea unui coleg când în fața mea am văzut cum unul dintre colegi, încerca disperat să își scoată o bucată de mâncare ce îi rămăsese în gât. Am reacționat imediat, am fugit la el și am încercat să-i aplic procedura Heimlich. Nu am urmat cursuri de prim ajutor, dar instinctual am aplicat această procedură (nici în ziua de azi nu știu dacă am efectuat-o corect). Văzând că după câteva încercări (2 sau 3) nu am nici un rezultat, l-am luat efectiv pe acesta pe după gât și am fugit cu el către echipajul de rutieră cu care tocmai ce sosise un coleg. Spre stupoarea mea nici un alt coleg nu m-a ajutat să-l transport. L-am urcat imediat în echipaj, am încercat să-i fac respirație artificială (atât cât știu) și în max. 5 minute eram deja cu el la spital, avem norocul să fie unul foarte aproape. La camera de gardă au reușit să-i scoată o bucată de carne care îi ajunsese chiar până în plămâni și l-au internat. Din păcate după aproximativ 2 săptămâni a decedat.

V-am povestit aceste lucruri, deoarece acest eveniment m-a marcat foarte tare, mult timp după aceea m-am întrebat dacă nu cumva am procedat greșit și asta să-i fi îngreunat situația sau chiar să-i fi grăbit moartea. Încă am rămas marcat de eveniment, fiindcă în momentul în care cineva de lângă mine are vreun simptom de tuse sau înec la masă, rămân blocat și mi se ridică părul pe tot corpul.

Acesta este motivul deschiderii mele a acestui subiect și, sincer, mi-aș dori ca toți polițiștii, poate chiar toți oamenii, să cunoaște un minim de măsuri și proceduri de prim ajutor. Niciodată nu știi când îți pot fi de folos. Eu trăiesc cu sentimentul că îl puteam salva.

Dumnezeu să-l ierte.

VĂ ROG SĂ NU APRECIAȚI ACEST POST CU ”+”.