Unde sesizez ca politia nu a venit la apel 112

[icristi90]

Salut,

Am facut o sesizare la 112, doua apeluri succesive. Primul in care solicitam ajutorul politie pentru constatarea blocareii unei cai de acces la o proprietate privata si al doilea in care anuntam ca ma tem pentru viata mea - fiind amenintat de persoana care bloca respectiva cale.

De la 112 am fost transferat in ambele apeluri catre Politia Judeteana si am fost asigurat ca a fost transmisa informatia si ca echipajul este pe drum.

Este räu sa stai in drum, cu unul langa tine care te ameninta, sa astepti sa vina Politia si aceasta sa nu vina. Au trecut 3 ore si politia nu a venit.

Ma puteti sfatui unde sa depun un memoriu?

Multumesc,

Cristi.

[Marius]

Poți depune o reclamație scrisă la șeful inspectoratului de poliție județean. Dacă în urma cercetărilor aspectele reclamate se confirmă, cei vinovați vor fi trași la răspundere conform prevederilor legale. La fel de bine și în cazul în care aspectele sesizate nu se confirmă, cel care reclamă poate suporta consecințele prevăzute de lege.

[Sache]

Blocarea unei cai de acces pe o proprietate privata nu constituie un motiv pentru a apela SNUAU 112. Nu este apel de urgenta! Pe site-ul fiecărui ipj exista afișate numerele de telefon pe care cetățenii le pot apela la nevoie.

Exista posibilitatea ca echipajul de politie sa fi fost direcționat la alta sesizare care chiar avea caracter de urgenta.

Acel cineva nu te amenință fără vreun motiv, fără ca tu sa nu ii fi spus ceva "de bine", care l-a deranjat. Evita un astfel de comportament și nu te considera stăpân și pe terenul din jurul proprietății tale.

Poți fi sancționat contravențional cu amenda dacă apelezi în mod abuziv sau dacă alertezi în mod fals SNUAU 112, conform OUG nr. 34/2008.

[icristi90]

Eu sunt de parere ca afirmatia dumneavoastra "cineva nu te ameninta fara motiv" ca fiind foarte jignitoare si totodata ingtijoratoare.

Sau poate dumneavoastra nu ati auzit de oameni ajunsi in spital că "se uitau urât pe cineva". Sau poate sunteti un fan al sindromului Stockolm in care femeia este abuzata pentru că "ştie ea de ce".

Ma scuzati ca v-am deranjat. Ca solutie am decis sa inaintez un memoriu catre IPJ si Control Intern.

Cu consideratie.

[Alleycat]

Dragă cetățean plin de drepturi și inteligență fără margini,

Încep prin ați spune că, eu ca polițist și sunt convins că și o mare majoritate a colegilor mei, ne-am cam săturat de tine și de aroganța de care dai dovadă. Îți garantez că dacă ai avea măcar un strop de bun simț și/sau de inteligență, ai înțelege de ce ceea ce reclami tu nu este o urgență, și pentru că sunt convins că nu vei înțelege, o să-ți explic:

Cel mai probabil ai sunat la 112 când ai văzut că îți era blocată calea de acces către proprietate, ca să vină „slugile” ca să te ajute, că doar de aia „le plătești”,  în loc să încerci să porți un dialog civilizat cu respectiva persoană. După ce ai sunat prima oară, ai ieșit din proprietate sau ai luat într-un fel contact cu cel care te bloca  și te-ai hotărât să-i împărtășești și acestuia că „tu, ai sunat la poliție și „o sa vada el!” ”, în loc să încerci să ajungi la un consens cu el și să deblocheze calea de acces. Dacă ai fi vorbit cu respectiva persoană, fără să fi un mic „zeu” sunt convins că se rezolva totul, dar nu... Totodată, cum poți să te „temi pentru viața ta” pentru că vezi Doamne ai fost amenințat, dacă nu ai fi intrat în contact cu respectiva persoană. Și dacă o să-mi spui că de fapt tu ai vrut „să îl rogi frumos să deblocheze accesul ” si el fără motiv te-a amenințat, eu te voi contra și îți voi spune că dacă era să te amenințe, te amenința din prima și spuneai asta la primul apel.... este foarte clar că s-a întâmplat ceva între primul și cel de-al doilea apel, și clar ai contribuit și tu la această situație.

P.S. Sindromul Stockholm descrie comportamentul unei victime răpite sau captive care, în timp, începe să își simpatizeze răpitorul. --- ce treabă ar putea avea asta cu așa-zisa femeie abuzată, numai luminata ta minte poate înțelege.

Domnule Cristi, îmi pare foarte rău că facem parte din aceași societate și că aparținem aceleiași specii....

[Sache]

Un Mare plus, Alleycat! 

icristi90, poți sa faci plângere unde vrei, dar asta nu înseamnă că ai și dreptate! Nu esti primul și, din păcate, nici ultimul cetățean "cu drepturi" nemulțumit. Citește prevederile OUG nr. 34/2008!

[icristi90]

Salut.

Am citit cu atentie tot ce ati scris. Inteleg foarte bine ce ati vrut sa spuneti.

As vrea sa clarific cateva puncte, in ideea ca poate discutia nu ar trebui sa se termine asa de agresiv.

Domnul respectiv a refuzat sa coopereze, era la masina, la 2 metrii de mine cand am sunat la 112 (nu aveam timp sa caut alte numere de telefon, era o situatie la limita, individul era langa mine si imi repeta insistent "ce o sa faci? Ce poti sa-mi faci mie?". Bineinteles ca a asteptat sa inchei apelul ca sa-mi spuna ca o sa am probleme. Dupa ce mi-a spus ca se duce sa cheme niste prieteni a iesit cu masina din complex plecand in directia in care imi spunea ca sunt prietenii lui. Desi nu pot sa va ofer mai multe detalii va rog sa ma credeti ca cele doua apeluri erau necesare.

In fine, deja s-a consumat evenimentul.

Referitor la sindromul Stockolm, povestea spune ca un individ a luat ostatici trei femei si un barbat timp de 3 zile intr-o banca. In tot acest timp cei patru au fost amenintati cu arme si explozibili, pana cand s-a produs o ruptura de logica...ajungand ca dupa eliberare, cei 4 sa inceapa sa stranga fonduri pentru agresor. Ba chiar una din cele 3 femei sechestrate a ajuns sa se marite cu agresorul.

Cel mai des aceasta ruptura de logica se petrece in cazul femeilor abuzate de sot care, dupa repetate episoade de amenintari si teroare, ajung sa ia partea agresorului si sa respinga ajutorul extern. Nu considerati va rog ca acest sindrom se aplica doar in rapiri, fenomenul este foarte raspandit in societatea contemporana. Sunt foarte multe lecturi de specialitate pe siteuri .gov care trateaza subiectul.

Asta a fost defapt legatura. Adica, am trecut de definitia plastica a sindromului si am facut o legatura intre cauza (amenintarile si teroarea) care genereaza acest sindrom. Nu rapirea in sine este cauza ci ceea ce se intampla in cadrul rapirii.

Deci, domnilor, ca sa inchei in aceasi nota cu dumneavoastra. Eu nu regret ca facem parte din aceasi specie. Sunt mandru ca de fiecare data cand am interactionat cu Politia am avut o experienta mai mult decat placuta. Cred in continuare ca episodul cu apelul meu este o exceptie care intareste regula.

Daca a fost o situatie in care nu existau resurse pentru a raspunde solicitarii sau ca cineva a considerat ca e prea neimportant ca sa se deplaseze...este ceva ce nu pot eu sa decid si nici nu mi-am permis sa presupun pe subiectul asta.

Numai bine.