Jump to content
POLITISTI.ro

Marius

Modificarea Legii 295/2004 privind regimul armelor si al munitiilor

Postare recomandată

Marius

Parlamentul a adoptat proiectul de lege pentru modificarea Legii nr. 295/2004 privind regimul armelor si al munitiilor - Procesul legislativ poate fi urmarit aici.

Vineri, 10 iunie 2011, Basescu a semnat decretul privind promulgarea Legii pentru modificarea si completarea Legii nr. 295/2004, urmand sa apara in Monitorul Oficial.

Puteti lectura proiectul de lege in forma trimisa spre promulgare la Presedintele Romaniei

De remarcat:

Conditiile accesului diferitelor categorii de persoane in incinta poligoanelor de tragere

Art. 87. - (1) În funcţie de destinaţia poligoanelor de tragere, în incinta acestora sunt admise accesul şi desfăşurarea activităţilor de tragere cu arma, pentru următoarele categorii de persoane:

a) în cazul poligoanelor prevăzute la art. 85 alin. (1) lit. a) şi c) personalul angajat la societatea specializată de pază, desemnat să poarte şi să folosească arme şi muniţie, persoanele care au absolvit sau urmează cursul de instruire prevăzut la art. 15 alin. (1) lit. g), precum şi orice persoană care a împlinit vârsta de 18 ani pentru activităţi de tragere de divertisment;

Au disparut prevederile despre "cartea de identitate a armei" - Art. 88

Distribuie această postare


Link către postare
Distribuie pe alte siteuri

Această publicitate este afişată doar vizitatorilor. - Click aici pentru înregistrare

ckmaster

Stie cineva ce inseamna tragere de divertisment? Adica aici poate intra tragerea cu orice fel de arma, indiferent ca e letala sau neletala?

P.S.: Multumim Marius pt noutati

Distribuie această postare


Link către postare
Distribuie pe alte siteuri
Marius

La articolul 66 este prevazut:

[ ... ]

(3)Persoanele juridice de drept privat, care nu sunt subordonate sau aflate în coordonarea unor instituţii publice, pot fi autorizate în condiţiile prezentei legi, în funcţie de obiectul lor de activitate, să procure, să deţină şi să folosească arme letale şi arme neletale, precum şi muniţia corespunzătoare, pentru:

[ ...]

b) desfăşurarea activităţilor de executare a tragerilor cu arme în poligoane special amenajate, pentru antrenament sau divertisment, precum şi organizarea şi desfăşurarea cursurilor prevăzute la art. 15 alin. (1) lit. g);

Art. 85. - (1) In functie de obiectul lor de activitate, persoanele juridice de drept privat care nu sunt subordonate sau aflate in coordonarea institutiilor publice pot construi si amenaja poligoane de tragere pentru arme letale, care, la cerere, pot fi autorizate de catre autoritatile prevazute la art. 67 sa functioneze, dupa cum urmeaza:

[ ... ]

c) poligoane de tragere pentru antrenament si agrement - in cazul persoanelor juridice autorizate sa organizeze activitati de tragere pentru antrenament si divertisment.

Articolul 72, alineatul 3 are urmatorul cuprins:

(3) Personalul care urmează să desfăşoare în incinta poligonului activităţi permanente de supraveghere a activităţilor care se desfăşoară în această incintă, precum şi activităţi de instruire şi îndrumare a persoanelor care desfăşoară activităţi de antrenament trebuie să deţină atestatul de instructor, acordat de autorităţile prevăzute la art. 67, în condiţiile stabilite în normele metodologice de aplicare a prezentei legi.

In concluzie, daca persoana juridica detinatoare a poligonului de tragere este autorizata sa detina arme letale pentru activitatile prevazute la art. 66 lit. b), inseamna ca orice persoana majora sub supravegherea instructorului, poate inchiria si folosi in poligon arme letale.

Cel putin eu asa am inteles.

Distribuie această postare


Link către postare
Distribuie pe alte siteuri
Catalin

Camera Deputaţilor a adoptat azi, un proiect de lege care modifică vârsta minimă pentru persoanele care doresc să-şi procure arme letale de la 18 la 25 de ani.

Proiectul iniţiat de deputatul PDL Cristian Apostolache stipulează că aceste persoane trebuie să fie apte din punct de vedere psihologic şi medical pentru a deţine şi a folosi arme şi muniţii.

'Evaluarea psihologică şi medicală se impune a se efectua periodic. În acest sens, pentru persoanele cu vârste cuprinse între 25 şi 70 de ani testarea psihologică se va efectua la un interval de un an, iar pentru cele de peste 70 de ani la un interval de şase luni', conform modificărilor aduse de proiectul de lege. Camera Deputaţilor este for decizional pe acest proiect de lege.

Distribuie această postare


Link către postare
Distribuie pe alte siteuri
Dan

Bun băiat. :naughty: Ăsta e unul şi acelaşi care a votat cu DA, disponibilizarea poliţiştilor, în plenul Camerei Deputaţilor. Poate o mai vrea să îşi spele din păcate ?

Distribuie această postare


Link către postare
Distribuie pe alte siteuri
SandoKhan

Eu sper sa ajunga ca viata lui sa depinda de prezenta unui politist, iar acesta sa nu fie acolo, pentru ca e disponibilizat......

Modificat de SandoKhan

Distribuie această postare


Link către postare
Distribuie pe alte siteuri
LORD

Modificarea unor prevederi din Legea privind regimul armelor si al munitiilor

In Monitorul Oficial al Romaniei, partea I, nr. 892 din data de 16 decembrie 2011 a fost publicata Legea nr. 288/2011 pentru modificarea art. 14 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 295/2004 privind regimul armelor si al munitiilor.

Potrivit actului normativ, una din conditiile de acordare a autorizatiei de procurare a armelor letale este aceea ca persoanele care solicita autorizarea sa nu fie invinuite sau inculpate in cauze penale pentru fapte savarsite cu intentie, prevazute de anumite infractiuni din Codul penal, partea speciala, de OUG nr. 105/2001 privind frontiera de stat a Romaniei, de Legea nr. 143/2000 privind prevenirea si combaterea traficului si consumului ilicit de droguri, de Legea nr. 678/2001 privind prevenirea si combaterea traficului de persoane, de Legea vanatorii si a protectiei fondului cinegetic nr. 407/2006, de Legea nr. 39/2003 privind prevenirea si combaterea criminalitatii organizate, precum si de Legea nr. 294/2004 privind regimul armelor si al munitiilor.

Distribuie această postare


Link către postare
Distribuie pe alte siteuri
Dan

Azi a fost respinsă în plenul Senatului României propunerea pentru modificarea Legii nr. 295/2004 privind regimul armelor şi muniţiilor, republicată. (4 articole, cu 4 modificări). În atache aveţi raportul comun al Senatului şi Comisiei de Apărare precum şi propunerea de modificare a Legii 295/2004, prin cele 4 articole, respectiv art.57/alin.7, art.63, art.64/alin.1 şi art.129/pct.29.

Propunerea de modificare a Legii 295.pdf

Raportul comun al Senatului şi Comisiei de Apărare.pdf

Modificat de Dan
  • Apreciez 1

Distribuie această postare


Link către postare
Distribuie pe alte siteuri
bozo

Bine ca a fost respinsa...

Distribuie această postare


Link către postare
Distribuie pe alte siteuri
dcrist

Se pare ca unii tot nu se lasa si vor modificarea legii cu orice pret si cu tot mai multe aberatii: http://www.senat.ro/Legis%5CPDF%5C2013%5C13L375PV.pdf  sursa aici: http://www.senat.ro/Legis/Lista.aspx?cod=17268&pos=0&NR=b287&AN=2013  Marti, 29.10. adica maine, se discuta noua propunere legislativa, de modificare a Lg 295/2004 , in comisia juridica, Senat, ora 14, etaj 5, sala 5001, intrarea Calea 13 Septembrie... [eliminare link] 

Distribuie această postare


Link către postare
Distribuie pe alte siteuri
Marius

Proiect Lege pentru modificarea şi completarea Legii nr. 295/2004 privind regimul armelor şi al muniţiilor, precum şi a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, datorită faptului că în 13.06.2017, la nivelul UE a fost emisă Directiva (UE) 2017/853 a Parlamentului European și a Consiliului din 17 mai 2017 de modificare a Directivei 91/477/CEE a Consiliului privind controlul achiziționării și deținerii dearme.

Conform art.2 din Directiva 2017/853, statele membre UE trebuie să asigure intrarea în vigoare a actelor cu putere de lege şi a actelor administrative necesare pentru a se conforma instrumentului european în discuție până la data de 14.09.2018.

Directiva de referință urmărește să elimine deficiențele constatate în domeniul armelor și munițiilor, printre elementele de noutate regăsindu-se:
- eliminarea termenului "piesă" introdus prin Directiva 91/477/CEE, ca urmare a includerii elementelor identificate actualmente drept piese în definția "componentei esențiale";
- posibilitatea acordării muzeelor a dreptului de a achiziționa și deține arme de foc, componente esențiale și muniție clasificate în categoriile A și B, subrezerva respectării unor condiții stricte privind securitatea;
- prevenirea realizării de tranzacții suspecte prin instituirea posibilității armurierilor și intermediarilor de a refuza să finalizeze orice tranzacție pentru achiziția de muniție completă sau de componente de muniție pe care o consideră în mod rezonabil suspectă din cauza naturii sau amplorii sale și de a raporta autorităților competente orice încercare de realizare a unei astfel de tranzacții.
- modificarea termenului de păstrare a evidențelor privind armele de foc și componentele esențiale, inclusiv datele cu caracter personal aferente, care se rețin de către autoritățile competente în sistemele de înregistrare a datelor pe o perioadă de 30 de ani.
- retragerea autorizației pentru achiziționarea și deținerea unei arme de foc clasificate în categoria B, în cazul în care se constată că persoana căreia i-a fost acordată respectiva autorizație deține un încărcător care se poate monta pe arme de foc semiautomate cu percuție centrală sau cu repetiție, care:
(a) poate conține mai mult de 20 de cartușe; sau
(b) în cazul armelor de foc cu țeavă lungă, poate conține mai mult de 10 cartușe, exceptând armele din categoria A;
- acordarea posibilității statelor membre de a decide autorizarea colecționarilor, în cazuri individuale speciale, în mod excepțional și justificate în mod corespunzător, să achiziționeze și să dețină arme de foc, componente esențiale și muniție clasificate în categoria A.

Potrivit dispozițiilor art.3 din Directiva 91/477/CEE, statele membre pot adopta, în cadrul propriilor legislații, măsuri mai stricte. Prevederile instituite prin instrumentul legislativ european sunt de natură să stabilească anumite cerințe minime în sarcina statelor membre, acordând totodată posibilitatea acestora de a institui măsuri mai drastice.

Text integral al proiectului (fişier în format pdf).

Distribuie această postare


Link către postare
Distribuie pe alte siteuri
Roby

Se vorbeste de o serie de modificari la Legea 295/2004 privind regimul armelor şi al muniţiilor printre care ar fi:
- includerea armelor letale (de aparare si paza) in categoria celor de autoaparare
- cresterea numarului de cartuse ce pot fi detinute de la 50 la 100
- armele de aparare sa poata fi regasite oriunde in interiorul proprietatii sau al spatiului in care se afla detinatorul
- posibilitatea detinerii unui numar mai amre de 2 arme de foc
- interdictia detinerii unei arme in baza unei hotarari judecatoresti in acest sens si nu doar a unei condamnari
- posibila eliminare cursului pe linie de arme !?
(Sursa sunt stirile, nu stiu cat de corecte sunt cele enumerate, scuzati eventualele inadvertente )
Ce parere aveti ? 

Modificat de Roby

Distribuie această postare


Link către postare
Distribuie pe alte siteuri
viobra

Sunt puțin inexacte precizarile din presă și de aceea nu putem comenta punctual și obiectiv referitor la ele...

Distribuie această postare


Link către postare
Distribuie pe alte siteuri
viobra

Aici sunt modificările propuse și pe marginea lor putem discuta.

18L573CR.pdf

  • Apreciez 1

Distribuie această postare


Link către postare
Distribuie pe alte siteuri
viobra

Sunt multe propuneri care, daca ar trece în forma asta, sunt extrem de periculoase.

Cea mai periculoasa modificare, mi se pare renunțarea la condiția absolvirii unui curs de pregătire teoretica și practică în romeniu armelor și al munițiilor. Păi, cum sa dai dom'le o armă de foc, pe mama unuia care nu are habar și nu a ținut în viața lui o armă în mână?! Înainte se făcea armata, oamenii erau instruiți într-o oarecare măsură... La curs se învață cazurile în care poți folosi armamentul...

Alta modificare periculoasa ar fi cea privind condiția de a nu fi condamnat, doar pentru pedepse cu închisoarea pe viață. Păi, dacă ești condamnat pe viață unde să îți mai iei armă? In penitenciar?!? Înainte nu puteau deține arme cei care erau condamnați definitiv la pedeapsa cu închisoarea mai mare de un an, pentru fapte săvârșite cu intenție. In concluzie, faci o tâlhărie cu armă, faci vreo câțiva ani de pârnaie, apoi când ieși îți poți lua o armă legal (speranța noastră ar fi ca un judecător sa-i interzică dreptul de a deține, purta sau folosi arme).

O alta propunere, de cascadorii râsului zic eu, este cea referitoare la condițiile de păstrare a armelor și munițiilor. Până acum trebuiau păstrate în fișete sau casete metalice, fixate în perete sau podea, încuiate cu compartimente separate pentru muniție, astfel încât să nu se permită accesul persoanelor autorizate. Acum propunerea este să fie ținute oriunde in casă, astfel încât să nu se permită accesul persoanelor autorizat. Ăștia or avea copii?! Revenim la vremurile când bătrânii țineau arma de vânătoare în cuier...

O modificare pentru vânători. Uzul de armă de vânătoare sa se facă asupra vânatului, generic. Acum se poate face uz asupra vânatului pentru care ești autorizat. Astfel, la braconaj, nu se va mai putea reține și uzul de armă. O conta că pedeapsa la uzul de armă permite și propunerea unor măsuri procesuale sau procedurale specifice?! Nu cred...

Încă una. La săvârșirea a doua contravenții la regimul armelor, se anulează dreptul de a deține, purta sau folosi arme. Propunerea este sa fie abrogat acest caz de anulare. (Dl senator Brăiloiu, cel care are cele mai multe propuneri, o fi deținător de armă, vânător? Daca da, o fi fost vreodată sancționat sau a avut dreptul anulat?!)

....

Astea mi-au venit acum in minte. Dar cu siguranță mai sunt și alte modificări care ne arată că suntem pe drumul cel bun și că ne aliniem la Occident, la țările cu apa caldă.

 

 

Distribuie această postare


Link către postare
Distribuie pe alte siteuri
BGeorge

Vio, cred ca renuntarea la acel curs e un lucru bun pentru cei care au dreptul la o arma de aparare si paza. De ce? Pai in afara de demnitari, majoritatea au sau au avut si arma de serviciu.

E rusinos pentru legiuitor introducerea acestui curs pe linie de arme si munitii pentru ca desconsidera si pune sub semnul intrebarii pregatirea oamenilor din scoli/academii militare sau de politie. Totodata e jenant pentru militari si politisti sa urmeze acel curs pe linie de arme si munitii de 3-4 saptamani la o societate privata pentru a putea obtine permisul de port arma letala, avand in vedere ca au facut 1, 2 sau 3 ani pregatire tactica/militara si ca isi executa serviciul avand in dotare o arma letala.

Cred ca ar trebui facuta diferenta intre anumite categorii, iar cei care nu au fost politisti/militari sa fie nevoiti sa urmeze acel curs. De ex. daca esti demnitar sau procuror si vrei arma de aparare si paza, dar nu ai fost militar sau politist, trebuie sa urmezi un curs pe linie de arme si munitii. 

Modificat de BGeorge

Distribuie această postare


Link către postare
Distribuie pe alte siteuri
viobra

Da George. Dar ei nu pentru categoriile speciale vor renunțarea la curs ( noi eram deunăzi in categoria persoanelor care nu trebuiau să aibă un curs pe linie). Ei vor sa nu mai fie curs deloc. Ganditi-va la societățile de pază care însoțesc un transport de valori, iar agenții aia de securitate sunt dotați cu arme cu glonț... 

Pentru noi, atunci când s-a cerut să se introducă în lege exceptarea de la curs, nu ne-au băgat în seamă, mai mult și scos-o și din normele metodologice.

Distribuie această postare


Link către postare
Distribuie pe alte siteuri
VladSoare
On 30.11.2018 at 5:53, viobra a scris:

O alta propunere, de cascadorii râsului zic eu, este cea referitoare la condițiile de păstrare a armelor și munițiilor. Până acum trebuiau păstrate în fișete sau casete metalice, fixate în perete sau podea, încuiate cu compartimente separate pentru muniție, astfel încât să nu se permită accesul persoanelor autorizate. Acum propunerea este să fie ținute oriunde in casă, astfel încât să nu se permită accesul persoanelor autorizat.

Ideea cred că este că dacă ai dreptul la armă de apărare, atunci trebuie să te poți și apăra cu ea. Ceea ce nu prea poți face dacă ea e în altă cameră, încuiată într-un fișet, cu muniția încuiată la rîndul ei separat.
Treaba cu copiii e un punct valid, dar la urma urmei arma vine și cu răspundere - e datoria ta să ai grijă să nu intre pe mîna copiilor. 
 

Distribuie această postare


Link către postare
Distribuie pe alte siteuri
viobra

E de discutat. Tu zici despre o armă de autoapărare sau de apărare și pază, dar nu am văzut sa fie prevăzut distinct. Ai 10 arme de vânătoare și le tii toate sub pat?!

Referitor la copii, acum câteva săptămâni a fost un caz cu un tânăr de 17 ani care s-a împușcat în cap cu arma de vânătoare a tatălui. Asta după ce "a căutat și găsit cheile"...

Distribuie această postare


Link către postare
Distribuie pe alte siteuri
DCT

@viobra

Scuze pentru comentariul intarziat (din cauza banarii primite).

Citez:

"Alta modificare periculoasa ar fi cea privind conditia de a nu fi condamnat, doar pentru pedepse cu inchisoarea pe viata. Pai, daca esti condamnat pe viata unde sa iti mai iei arma? In penitenciar?!? Inainte nu puteau detine arme cei care erau condamnati definitiv la pedeapsa cu inchisoarea mai mare de un an, pentru fapte savarsite cu intentie. In concluzie, faci o talharie cu arma, faci vreo cativa ani de parnaie, apoi cand iesi iti poti lua o arma legal (speranta noastra ar fi ca un judecator sa-i interzica dreptul de a detine, purta sau folosi arme)."

Atentie la virgule domnilor!
Mass-media, ca si tine, a interpretat modificarea ca insemnand "oricine e condamnat la pedeapsa detentiunii pe viata si nimeni altcineva". Din text vedem ca treaba sta cu totul altfel.

Forma actuala:

nu au fost condamnate, prin hotarare judecatoreasca ramasa definitiva, la pedeapsa detentiunii pe viata sau pedeapsa inchisorii mai mare de un an, cu executare, pentru infractiuni comise cu intentie ori pentru infractiuni prevazute de prezenta lege;

Nu pot obtine autorizatia de procurare cei care au fost condamnati la pedeapsa inchisorii mai mare de un an, CU EXECUTARE, pentru infractiuni comise CU INTENTIE ori pentru infractiuni la Legea 295. Celor care au fost condamnati CU SUSPENDARE sau doar amenda penala pentru infractiuni comise cu intentie ori celor care au fost condamnati pentru infractiuni comise DIN CULPA li se poate elibera autorizatia de procurare. Exista sentinte (si nu putine dupa mine) de condamnare cu suspendare pentru talharie sau chiar talharie calificata. Persoanele astfel condamnate pot primi autorizatia de procurare ceea ce cred ca este o lacuna a formei prezente a legii.

Forma propusa:

nu au fost condamnate, prin hotarare judecatoreasca ramasa definitiva, la pedeapsa detentiunii pe viata, pentru infractiuni comise cu intentie, ori pentru infractiuni prevazute de prezenta lege;

Propunerea inaspreste legea care si asa era una dintre cele mai restrictive din lume.
Astfel a fost eliminata conditia mai mare de un an, cu executare. 
In forma adoptata de Senat ORICE condamnare (indiferent de pedeapsa aplicata - o zi, o luna, un an sau pe viata), pentru infractiuni comise cu intentie sau pentru infractiuni la Legea 295 (cu executare sau suspendare, daca e inchisoare sau amenda penala) atrage dupa sine imposibilitatea acordarii autorizatiei de procurare a armelor LETALE (singura cale ramanand reabilitarea).

Sa analizam un caz ipotetic.
Marea majoritate a armelor scurte moderne (ma refer la pistoale nu la revolvere) nu mai au dispozitiv de asigurare externa tocmai pentru executarea unui foc cat mai rapid in caz de nevoie. Sa zicem ca esti prost si la scoaterea pistolului din toc actionezi si siguranta interna a tragaciului si tragaciul (desi legea spune ca arma se poarta asigurata, in cazul nostru arma nu are dispozitiv extern de asigurare si nearmata, dar am plecat de la premisa ca esti prost si o porti armata). Arma se va descarca. Nu produci victime sau pagube. Este uz de arma letala fara drept? Este. Dupa legea actuala ai sanse bunicele sa primesti o condamnare cu suspendare pentru tampenia pe care ai facut-o si poti solicita restituirea armei retinute sau eliberarea unei noi autorizatii. In cazul formei adoptate de Senat iti poti lua adio de la detinerea, portul si folosirea unei arme letale (paza si aparare, vanatoare sau tir) singura optiune ramanand cauciucul (arma de autoaparare).

Citez din nou:

"Cea mai periculoasa modificare, mi se pare renuntarea la conditia absolvirii unui curs de pregatire teoretica si practica in domeniu armelor si al munitiilor. Pai, cum sa dai dom'le o arma de foc, pe mana unuia care nu are habar si nu a tinut in viata lui o arma in mana?! Inainte se facea armata, oamenii erau instruiti intr-o oarecare masura... La curs se invata cazurile in care poti folosi armamentul..."

Stiu fo' doua cazuri ale unor persoane care au primit in plic, acasa, certificatul de absolvire al unui curs de initiere pe linie de arme si munitii fara a fi trecut macar un minut pe la curs sau examen (desi din comisia de examinare face parte in mod obligatoriu si un politist din cadrul structurii teritoriale de arme).
Se puteau imagina alte metode de instruire/perfectionare pentru detinator mult mai eficiente. De exemplu obligativitatea efectuarii tragerii anuale a unui numar de x cartuse intr-un poligon autorizat. In acest fel, omul este interesat sa si traga pentru a capata experienta in manevrarea armei, daca tot a dat banii, nu numai sa plateasca cumpararea unei adeverinte de tragere.
De la 1 ianuarie 2016 desi s-au eliminat accizele pentru arme si munitie de vanatoare (nu stiu daca munitia pentru arme de paza si aparare mai este accizata), pretul cartuselor in Romania ramane ridicat comparativ cu celelalte tari, chiar prohibitiv pentru munitia de carabina in calibre mai mari decat .223 Remington. Daca pretul unei cutii cu 50 cartuse 9 mm Luger (cel mai uzitat de catre detinatorii de arme de paza si aparare) care in prezent este de 60 - 100 lei (in medie 0,40 Euro centi pe cartus fata de 0,15 Euro centi in alte tari) ar fi mai mic poate ca as fi tentat sa ma duc mult mai des la poligon. Cei care detin arme scurte in calibrul .45 ACP sau .40 S&W sunt inca si mai vaduviti.

Citez din nou:

"O alta propunere, de cascadorii rasului zic eu, este cea referitoare la conditiile de pastrare a armelor si munitiilor. Pana acum trebuiau pastrate in fisete sau casete metalice, fixate in perete sau podea, incuiate cu compartimente separate pentru munitie, astfel incat sa nu se permita accesul persoanelor autorizate. Acum propunerea este sa fie tinute oriunde in casa, astfel incat sa nu se permita accesul persoanelor autorizat. Astia or avea copii?! Revenim la vremurile cand batranii tineau arma de vanatoare in cuier..."

E discutabil. Incidenta contraventiilor si/sau infractiunilor la regimul armelor pe vremea cand batranii tineau arma de vanatoare in cuier era infima spre zero. Si respectivii aveau si ei copii. Copii acestora, crescuti cu arma tatalui in cuier, in marea lor majoritate sunt astazi detinatori de arme letale si printre cei mai responsabili detinatori de arma. La polul opus se afla derbedeii care cumpara tot. Demnitati, cursuri de arme, diplome universitare, etc. Totusi propunerea de modificare a legii pastreaza prevederea "sa nu se permita accesul persoanelor neautorizate".

Cea mai ridicola modificare mi se pare cea a articolului 6 prin care se mareste valoarea energiei cinetice la gura tevii de la 10.000 de Jouli la 12.000 de Jouli. Exista putine cartuse in aceasta categorie: .475 A&M Magnum, .700 Nitro Express, .577 Tyrannosaur (pentru care exista un singur model de arma - Hannibal), .600 Overkill (pentru care exista un singur model de arma - CZ 550), .950 JDJ (pentru care exista un singur model de arma - SSK), .50 BMG, 12,7 x 108 si 14,5 x 114. Primele 5 tipuri de cartuse se folosesc numai pentru vanatul mare african (bivoli, rinoceri, elefanti, unde este nevoie de putere mare de stopare si numai ca arma secundara folosita de echipa de siguranta pentru oprirea vanatului in sarja catre vanator). Ultimele 3 calibre nu pot fi trase eficient din arme portabile nesprijinite datorita imposibilitatii gestionarii reculului chiar si la arme echipate cu frana de gura, ci numai de pe afet sau bipod (M2, Barrett M82, DSHK, KPV, etc.). Care o fi fost ratiunea domnului Brailoiu pentru ridicarea valorii? Nici un stat african nu te primeste cu arma ta, aceasta trebuind a fi inchiriata de la organizatorul vanatorii iar folosirea unei munitii care dezvolta mai mult de 10.000 de Jouli la gura tevii asupra vanatului din Europa este o ineptie deoarece provoaca stricaciuni imense acestuia (chiar si celui mai mare vanat european - bizonul european - ce poate fi vanat in Polonia). Dar nu ma mai mir, din moment ce Liviu Pop (ajuns ministrul educatiei!) crede ca e posibil ca 12 sa fie mai mare ca 16, Liviu Brailoiu sa creada ca 12.000 este mai mic decat 10.000.
 

Distribuie această postare


Link către postare
Distribuie pe alte siteuri
viobra

@DCT, nu stiu cu ce te ocupi, dar te asigur, ca modul tău de a interpreta un text de lege nu este unul pe care să îl întâlnești la o persoană cu studii juridice. În primul rând, nu mă compara pe mine cu mass-media. Te asigur că nu suntem în aceeași oală. Îmi spui mie să fiu atent la virgule dar tu, habar nu ai ce rol au într-un text de lege. 

Dacă tu din modificarea textului ”nu au fost condamnate, prin hotărâre judecătorească rămasă definitivă, la pedeapsa detenţiunii pe viaţă sau pedeapsa închisorii mai mare de un an, cu executare, pentru infracţiuni comise cu intenţie ori pentru infracţiuni prevăzute de prezenta lege;” înțelegi că legea devine mai restrictivă, te asigur că nu ai nicio treabă cu interpretarea unui text de lege. Citește în Codul penal pedepsele și apoi, dacă tot nu înțelegi ce spun eu, mai citește, și tot așa până îți vei da seama că ești pe lângă cu interpretarea.

Din  textul propus reiese că, DOAR CEI CONDAMNAȚI PE VIAȚĂ ar avea interdicția de a putea deține, purta sau folosi arme supuse autorizării. În forma actuală nu pot fi autorizați cei care au fost condamnați PE VIAȚĂ sau ALȚI CONDAMNAȚI LA PEDEAPSA ÎNCHISORII MAI MARE DE UN AN, CU EXECUTARE, pentru infracțiuni comise cu intenție. Unde nu există ”sau” și  ”ori” nu excludem teze din text.

On 12/6/2018 at 1:22 AM, DCT said:

In forma adoptata de Senat ORICE condamnare (indiferent de pedeapsa aplicata - o zi, o luna, un an sau pe viata), pentru infractiuni comise cu intentie sau pentru infractiuni la Legea 295 (cu executare sau suspendare, daca e inchisoare sau amenda penala) atrage dupa sine imposibilitatea acordarii autorizatiei de procurare a armelor LETALE (singura cale ramanand reabilitarea).

Nu știu de unde înțelegi tu că ”ORICE condamnare”  ... ”atrage imposibilitatea imposibilitatea acordarii autorizatiei de procurare a armelor LETALE”. Dar de ”sau” dintre ”comise cu intenție” și ” pentru infracțiuni la Legea 295” ce zici?

Și, câte infracțiuni știi la Legea nr. 295/2004 privind regimul armelor și al munițiilor? Întrebarea este retorică. Nu există nicio infracțiune în legea amintită...

Quote

Stiu fo' doua cazuri ale unor persoane care au primit in plic, acasa, certificatul de absolvire al unui curs de initiere pe linie de arme si munitii fara a fi trecut macar un minut pe la curs sau examen (desi din comisia de examinare face parte in mod obligatoriu si un politist din cadrul structurii

Te asigur, că te referi la alte perioade și trăiești din aduceri aminte. De la 1 martie anul 2018 s-a schimbat puțin procedura de desfășurare a unui curs, respectiv a examenului. În primul rând certificatele de absolvire a cursului se predau personal și nu pot fi trimise în plic... Din comisia de examinare fac parte și doi polițiști, nu unul și aceștia verifică și respectarea condițiilor și programei cursului, cu minimum de ore prezente (72 de ore din 80) din care cel puțin două ședințe de pregătire practică (în poligon). Sunt lucruri ușor de verificat, sunt registre de prezență pe bază de semnătură, iar în poligon există un registru unde sunt menționate toate persoanele care pătrund în interiorul acestuia și au acces la arme (execută trageri). Deci, nu cred în poveștile tale, cu au primit diploma în plic, nu a trecut pe acolo...

Aș mai avea și altele, dar cred că am pierdut destul timp scriind acestea și sunt sigur că oricum vei veni cu alte explicații. Să fiu sincer, la cum pui problema, nu mă aștept să înțelegi și să fii de acord cu interpretarea noastră (a polițiștilor) sau a mass-media.

Modificat de viobra

Distribuie această postare


Link către postare
Distribuie pe alte siteuri
DCT

Of! Iar a ajuns opinia delict in tara asta!

Imi pare rau sa observ faptul ca o parere ti-a ranit orgoliul. Nu cred ca era necesara agresivitatea verbala si nici sa ma jignesti pe alocuri.
Raman la parerea ca din opinii diferite (bune sau mai putin) o iesi ceva bun pana la urma. In general oamenii au idei fixe si nu sunt dispusi la dialog (asa e natura umana), se ajunge foarte usor la jigniri. Si mie mi se intampla din cand in cand si eu sunt om dar ma straduiesc sa ascult opinia interlocutorului fara a-l desconsidera. Altfel, prevederea "Nu atacati persoanele, ci ideile lor! Atacurile si jignirile intre membrii acestei comunitati sunt interzise." din regulamentul de postare ar ramane litera moarta.
"Every normal man must be tempted, at times, to spit on his hands, hoist the black flag, and begin slitting throats." zicea unul Mencken, dar nici chiar asa! S-ar putea sa am eu dreptate sau sa ai tu, asta nu este un motiv sa ne jignim.
Cred ca sunt dator cu cateva precizari (nu vin cu alte explicatii pe acelasi subiect). Te asigur ca nu am intentionat catusi de putin sa fiu malitios la adresa ta si nu reiese de niciunde din cele scrise de mine. Dar sa le luam pe rand.
1. Nu este numai interpretarea mea. Eu nu am facut altceva decat sa o postez aici. Ca sunt de acord cu ea e alta mancare de peste si nu are nicio relevanta in discutia de fata.
2. Nu te-am comparat cu mass-media. E mult spus si in nici un caz nu am facut asta. Opinam ca ai aceiasi parere, nu te-am bagat in aceiasi oala.
3. Desi comentariul era un raspuns la postarea ta, evident ca era destinat tuturor. "Atentie la virgule domnilor!" nu iti era adresat numai tie. Scopul era bineinteles dezbaterea.
4. Te rog incearca sa gasesti un limbaj mai putin agresiv decat "habar nu ai". Poate "amice, esti in eroare" ar fi fost mai putin contondent. Nu se cade ca un om educat sa foloseasca un limbaj voit insultator ("habar nu ai", "nu ai nicio treaba cu interpretarea", "esti pe langa cu interpretarea", etc.) chiar daca nu este de acord cu opinia exprimata de cineva. Se poate discuta si civilizat, fara sa ne insultam.
5. Evident ca 295 nu prevede infractiuni. Preluam forma actuala a legii "...ori pentru infractiuni prevazute de prezenta lege." Observatia ar trebui adresata legiuitorului.
6. Pai cine a zis ca s-a intamplat dupa 01.03.2018? Tu chiar crezi ca dupa introducerea noii proceduri o sa fie totul OK? 2, 7 sau 15 politisti in comisie nu are nicio relevanta. Si nici unul unul daca nu ar fi si tot nu ar trebui sa se intample. Sigur ca nu trebuie sa ma crezi dar asta nu inseamna ca nu au fost cazuri. Tot nu ai argumentat de ce crezi ca un curs de initiere este cea mai buna solutie. Procentul de dilii este cam acelasi si inainte si dupa introducerea obligativitatii cursului (~ 130.000 de detinatori actuali de arma letala fata de 74.000 inainte de introducerea cursului). Nu a adus o imbunatatire spectaculoasa. Vladan avea si el cursul de arme! Bietii Marinescu si Zlotea! 2 x 5 cartuse trase la pregatirea practica este ridicol de putin. In tara in care se cumpara fotolii de parlamentar tu crezi ca astia se impiedica de un prapadit de certificat de curs de arme? Uite, un lucru pozitiv in ultima vreme este scaderea dramatica a fraudelor la examenul pentru obtinerea permisului de conducere. Ce este de facut cu contabilii de la Garda Financiara care este si ea o institutie inarmata? Te iei cu mainile de cap ce este acolo. De locali Dumnezeu cu mila!
7. Fii bun te rog si fa un efort pentru a ne explica tuturor interpretarea ta referitoare doar la cei condamnati pe viata. Sa ma trimiti la NCP nu este un argument.
8. Orice persoana este indreptatita la opinie. Indirect tu negi dreptul la opinie al unei intregi categorii de politisti - corpul agentilor - care nu au studii superioare.

Forma actuala:

nu au fost condamnate, prin hotarare judecatoreasca ramasa definitiva:
1. la pedeapsa detentiunii pe viata
2. la pedeapsa inchisorii mai mare de un an, cu executare, pentru infractiuni comise cu intentie
3. pentru infractiuni prevazute de prezenta lege

Forma propusa in interpretarea mea:

nu au fost condamnate, prin hotarare judecatoreasca ramasa definitiva:
1. la pedeapsa detentiunii pe viata
2. pentru infractiuni comise cu intentie
3. pentru infractiuni prevazute de prezenta lege

Forma propusa in interpretarea ta:

nu au fost condamnate, prin hotarare judecatoreasca ramasa definitiva:
1. la pedeapsa detentiunii pe viata, pentru infractiuni comise cu intentie
2. pentru infractiuni prevazute de prezenta lege (*)

(*) OBS. Intre "comise cu intentie" si "pentru infractiuni prevazute de prezenta lege" este ori, in text conjunctie coordonatoare cu functie disjunctiva, care leaga doua sau mai multe stari dintre care nu se poate realiza decat una, nu sau. Conjunctia sau poate avea in unele texte functie copulativa.
EX. Propozitia "2, 7 ori 15 politisti in comisie tot aia e!" exprima unicitatea numarului acestora. 2 sau 7 sau 15 (aici si ori si sau fiind cu functie disjunctiva).

Or fi existand si sentinte definitive de condamnare la detentiune pe viata pentru infractiuni savarsite din culpa si atunci ai dreptate, isi ia arma din penitenciar.
Parerea mea este ca senatorul minune si-a inchipuit ca relaxeaza legea prin eliminarea sintagmei "la pedeapsa inchisorii mai mare de un an, cu executare" cand de fapt o inaspreste, shimband total sensul din "pentru infractiuni comise cu intentie pentru care a fost aplicata pedeapsa inchisorii mai mare de un an, cu executare" in "pentru infractiuni comise cu intentie".

Nu cred ca ai pierdut timpul scriind. Poate vor fi exprimate si alte opinii. Sper insa ca expresia "cred ca am pierdut destul timp scriind acestea" nu are caracter persiflator.
Te asigur ca "interpretarea noastra (a politistilor)" nu este unitara. Ar fi o nenorocire. Au mai fost vremuri cand eram siliti sa avem toti aceiasi parere si din pacate eu le-am prins.
Cu speranta unei dezbateri de idei, insa facuta intr-un limbaj mai domol asa cum ii sta bine oricarui om, nu numai unui politist, astept si alte pareri privitoare la forma adoptata de Senat. Pana la urma ceea ce ne intereseaza este exprimarea cat mai multor pareri asupra formei propuse a legii si nu sa ne facem reprosuri daca avem sau nu habar.
 

Distribuie această postare


Link către postare
Distribuie pe alte siteuri
DCT

Erata.

Fraza "Ce este de facut cu contabilii de la Garda Financiara care este si ea o institutie inarmata? Te iei cu mainile de cap ce este acolo." as citi "Ce este de facut cu contabilii de la Garda Financiara care era si ea o institutie inarmata? Te iei cu mainile de cap ce era acolo."

Distribuie această postare


Link către postare
Distribuie pe alte siteuri
DCT

Proiectul de lege contine o greseala de redactare.

"La articolul 106 alineatul (1), litera b) se modifica si va avea urmatorul cuprins:
b) sa comercializeze armele, componentele esentiale, incarcatoarele care pot contine mai mult de 10 cartuse in cazul armelor lungi si mai mult de 20 de cartuse in cazul armelor scurte, precum si munitiile numai catre persoanele fizice si juridice autorizate sa le procure. Incarcatoarele a caror capacitate maxima este mai mica sau egala cu 10 cartuse in cazul armelor scurte si 20 de cartuse in cazul armelor lungi, nu sunt supuse autorizarii."

Conform Directivei 853/2017 este vorba evident de 10 la lungi si 20 la scurte nesupuse autorizarii. Textul corect ar fi: "Incarcatoarele a caror capacitate maxima este mai mica sau egala cu 10 cartuse in cazul armelor lungi si 20 de cartuse in cazul armelor scurte, nu sunt supuse autorizarii."
 

Distribuie această postare


Link către postare
Distribuie pe alte siteuri

Pentru a adăuga comentarii este necesară înregistrarea sau autentificarea

Trebuie să aveţi un cont de membru pentru a adăuga comentarii

Înregistrare membru

Înscrierea unui nou cont de membru. Este foarte uşor!

Înregistrare cont nou

Autentificare

Aveţi deja un cont de membru? Conectaţi-vă aici.

Autentificare în cont

  • Conţinut similar

    • Marius
      de Marius
      LEGEA Nr. 295/2004
      privind regimul armelor şi al muniţiilor (actualizată)
      (actualizată - ianuarie 2016)
       
      Capitolul I 
      DISPOZIŢII GENERALE
       

      Articolul 1
      Domeniul de reglementare
      (1) Prezenta lege stabileşte categoriile de arme şi muniţii, precum şi condiţiile în care deţinerea, portul, folosirea şi operaţiunile cu aceste arme şi muniţii sunt permise pe teritoriul României.
      (2) Prevederile prezentei legi nu se aplică operaţiunilor cu arme şi muniţii efectuate de către instituţiile publice cu atribuţii în domeniul apărării, siguranţei naţionale şi ordinii publice.

      Articolul 2
      Definiţii
      În sensul prezentei legi, definiţiile şi categoriile armelor, muniţiilor, persoanelor şi documentelor sunt:
      I. Definiţii generale
      1. arma - orice obiect sau dispozitiv a cărui funcţionare determină aruncarea unuia sau mai multor proiectile, substanţe explozive, aprinse sau luminoase, amestecuri incendiare ori împrăştierea de gaze nocive, iritante sau de neutralizare, în măsura în care se regăseşte în una dintre categoriile prevăzute în anexă;
      2. arma de foc - orice armă portabilă cu ţeavă care poate arunca, este concepută să arunce sau poate fi transformată să arunce alice, un glonţ ori un proiectil prin acţiunea unui combustibil de propulsie; se consideră că un obiect poate fi transformat pentru a arunca o alice, un glonţ sau un proiectil prin acţiunea unui combustibil de propulsie dacă are aspectul unei arme de foc şi, ca urmare a construcţiei sale sau a materialului din care este confecţionat, poate fi transformat în acest scop; în înţelesul prezentei legi, nu sunt incluse în definiţia armelor de foc armele prevăzute în categoriile D şi E din anexă;
      3. piesa - orice element sau element de înlocuire special conceput pentru o armă de foc, care este esenţial pentru funcţionarea acesteia, inclusiv o ţeavă, o fremă ori un recuperator de gaze, manşonul mobil sau butoiaşul, cuiul percutor ori închizătorul şi orice dispozitiv conceput sau adaptat pentru a reduce zgomotul provocat de tragerea unui foc de armă;
      4. componentă esenţială - mecanismul de închidere, camera cartuşului şi/sau ţeava armelor de foc, care, în calitate de obiecte separate şi în măsura în care sunt funcţionale, sunt incluse în categoria armelor de foc pe care sunt montate sau pentru care sunt concepute să se monteze;
      5. muniţia - ansamblu format din tub cartuş, încărcătură de azvârlire, capsă de aprindere şi, după caz, proiectil;
      6. operaţiuni cu arme, piese şi muniţii - producerea, confecţionarea, asamblarea, intermedierea, modificarea, prelucrarea, repararea, experimentarea, vânzarea, cumpărarea, închirierea, schimbul, donaţia, comodatul, sponsorizarea, importul, exportul, transportul, tranzitul, transferul, transbordarea, depozitarea, casarea şi distrugerea armelor de foc, a pieselor şi a muniţiilor pentru acestea;
      7. uz de armă - executarea tragerii cu o armă;
      8. urmărire - urmărirea sistematică a armelor de foc şi, atunci când este posibil, a pieselor şi a muniţiei pentru acestea, de la fabricant până la cumpărător, pentru a sprijini autorităţile competente în procesul de detectare, investigare şi analizare a fabricării ilicite şi a traficului ilicit.
      II. Categorii de arme şi muniţii
      1. arme şi muniţii interzise - armele şi muniţiile prevăzute în categoria A din anexă, a căror procurare, deţinere, port şi folosire sunt interzise persoanelor fizice şi juridice, cu excepţia instituţiilor publice care au competenţe în domeniul apărării, ordinii publice şi securităţii naţionale, a unităţilor aflate în subordonarea sau coordonarea acestora, înfiinţate prin acte normative, precum şi a companiilor naţionale şi societăţilor reglementate de Legea nr. 31/1990, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, constituite prin acte normative în vederea producerii acestui tip de armament şi muniţie;
      2. arme şi muniţii letale - arme şi muniţii prin a căror utilizare se poate cauza moartea ori rănirea gravă a persoanelor şi care sunt prevăzute în categoria B din anexă;
      3. arme şi muniţii neletale - armele şi muniţiile destinate pentru un scop utilitar sau pentru agrement ori autoapărare, confecţionate astfel încât, prin utilizarea lor, să nu se cauzeze moartea persoanelor; sunt asimilate acestei categorii şi armele vechi.
      III. Clasificarea armelor din punct de vedere al destinaţiei
      1. arme militare - arme destinate uzului militar;
      2. arme de apărare şi pază - arme de foc scurte, recunoscute în condiţiile prevăzute de lege, destinate să asigure apărarea vieţii, integrităţii şi libertăţii persoanelor fizice, precum şi a bunurilor aparţinând persoanelor fizice sau juridice;
      3. arme de autoapărare - arme neletale scurte, special confecţionate pentru a împrăştia gaze nocive, iritante, de neutralizare şi proiectile din cauciuc, în scop de autoapărare;
      4. arme de tir - arme destinate practicării tirului sportiv, recunoscute în condiţiile prevăzute de lege;
      5. arme de vânătoare - arme destinate practicării vânătorii, cu una sau mai multe ţevi, care folosesc muniţie cu glonţ sau/şi cu alice, recunoscute în condiţiile prevăzute de lege;
      6. arme utilitare - arme destinate să asigure desfăşurarea corespunzătoare a unor activităţi din domeniile cinematografic, teatral, artistic, sportiv, cultural, industrial, agricol, piscicol, medico-veterinar, al protecţiei mediului şi protecţiei împotriva dăunătorilor, precum şi desfăşurarea de către societăţile specializate de pază şi protecţie a activităţilor de pază a obiectivelor, bunurilor, valorilor şi a transporturilor de bunuri şi valori, respectiv a activităţilor de protecţie a persoanelor;
      7. arme şi dispozitive de agrement - arme şi dispozitive neletale, construite pe principii asemănătoare armelor care nu folosesc muniţii, ce aruncă proiectile nemetalice şi sunt destinate a fi folosite atât în scop recreativ, cât şi în cadrul competiţiilor sportive; sunt incluse în această categorie şi arcurile;
      8. replici de arme tip airsoft - replici după arme şi dispozitive militare reale, la scară 1/1, cu mecanism electric, mecanic sau pe bază de gaz neiritant, construite pe principii asemănătoare armelor, care nu folosesc muniţii, ce aruncă proiectile nemetalice;
      9. dispozitive paintball - dispozitive neletale cu mecanism pe bază de gaz sau mecanic, care aruncă proiectile sferice nemetalice umplute cu vopsea;
      10. arme de asomare - arme utilitare, folosite pentru imobilizarea animalelor, prin supunerea acestora la un şoc mecanic, în scopul sacrificării ulterioare;
      11. arme cu destinaţie industrială - arme de foc utilitare, semiautomate, destinate unui scop industrial de uz civil şi care au aparenţa unei arme de foc automate;
      12. arme cu tranchilizante - arme utilitare destinate imobilizării animalelor prin injectarea de substanţe tranchilizante;
      13. arme de panoplie - arme de foc devenite nefuncţionale ca urmare a dezactivării lor sau datorită gradului avansat de deteriorare, atestate de către un armurier autorizat în condiţiile legii;
      14. arme de colecţie - armele destinate a fi piese de muzeu, precum şi armele, aflate sau nu în stare de funcţionare, care constituie rarităţi sau care au valoare istorică, artistică, ştiinţifică ori documentară;
      15. arme vechi - arme letale produse până în anul 1899 inclusiv sau reproduceri ale acestora, destinate să fie păstrate în colecţii;
      16. arme de recuzită - arme special confecţionate, fabricate sau devenite inofensive ca urmare a modificării lor de către un armurier autorizat, necesare activităţii instituţiilor specializate în domeniul artistic.
      IV. Clasificarea armelor din punct de vedere constructiv
      1. arme cu aer comprimat sau gaze sub presiune - arme care, pentru aruncarea proiectilului, folosesc forţa de expansiune a aerului comprimat sau a gazelor sub presiune aflate într-o butelie-recipient;
      2. arme de foc scurte - arme de foc a căror ţeavă nu depăşeşte 30 cm sau a căror lungime totală nu depăşeşte 60 cm;
      3. arme de foc lungi - arme de foc a căror lungime a ţevii sau lungime totală depăşeşte dimensiunile armelor de foc scurte;
      4. arme de foc automate - arme de foc care, după fiecare cartuş tras, se reîncarcă automat şi trag o serie de mai multe cartuşe prin apăsarea continuă pe trăgaci;
      5. arme de foc semiautomate - arme de foc care, după fiecare cartuş tras, se reîncarcă automat, dar nu pot trage o serie de mai multe cartuşe prin apăsarea continuă pe trăgaci;
      6. arme de foc cu repetiţie - arme de foc care, după fiecare foc tras, se reîncarcă manual, prin introducerea pe ţeavă a unui cartuş preluat din încărcător prin intermediul unui mecanism;
      7. arme de foc cu o singură lovitură - armă de foc fără încărcător, care este încărcată după fiecare tragere prin introducerea manuală a cartuşului în camera de încărcare sau într-un lăcaş special prevăzut la intrarea în ţeavă;
      8. arme albe cu lamă - armă care îndeplineşte următoarele criterii:
      a) lama este fie solidară cu mânerul, fie echipată cu un sistem ce îi permite să facă corp comun cu mânerul său;
      b) are tăiş dublu pe toată lungimea sa;
      c) lungimea este mai mare de 15 cm;
      d) lăţimea este mai mare sau egală cu 0,4 cm;
      e) are un mâner prevăzut cu gardă.
      V. Categorii de persoane
      1. vânător - persoana fizică care a obţinut calitatea de vânător şi practică vânătoarea, în condiţiile Legii vânătorii şi a protecţiei fondului cinegetic nr. 407/2006, cu modificările şi completările ulterioare;
      2. colecţionar de arme - persoana care deţine ori intenţionează să deţină arme în colecţie şi care a dobândit, în condiţiile legii, un atestat de colecţionar;
      3. federaţiile sportive naţionale de specialitate - structuri sportive de interes naţional, constituite, în condiţiile legii, prin asocierea cluburilor sportive şi asociaţiilor judeţene şi ale municipiului Bucureşti, pe ramuri de sport, care pentru desfăşurarea probelor sportive, conform statutului lor, folosesc arme cu destinaţia tir;
      4. sportivi de tir - sportivii legitimaţi la cluburi sportive care au dobândit certificat de identitate sportivă, eliberat de Ministerul Tineretului şi Sportului, şi sunt afiliate la federaţiile sportive naţionale de specialitate;
      5. sportiv de tir categoria I - sportivul care îndeplineşte în fiecare an baremele cifrice stabilite şi aprobate de federaţiile sportive de specialitate;
      6. antrenor de tir - persoana care a absolvit cursurile şcolii de antrenori şi certifică acest fapt prin diplomă sau carnet de antrenor;
      7. instructor în poligonul de tragere - persoana care desfăşoară activităţi de instruire, îndrumare şi supraveghere a tragerilor efectuate în poligoanele autorizate şi care a dobândit, în condiţiile legii, un atestat de instructor în poligonul de tragere;
      8. armurier - orice persoană fizică sau juridică autorizată, în condiţiile prezentei legi, să desfăşoare una ori mai multe operaţiuni cu arme, piese şi muniţii;
      9. intermediar - orice persoană fizică sau juridică, cu excepţia armurierilor, autorizată, în condiţiile prezentei legi, a cărei activitate constă, integral ori parţial, în achiziţionarea, comercializarea sau realizarea de transferuri de arme;
      10. rezident al unui stat membru - cetăţean al unui stat membru al Uniunii Europene sau membrul de familie al acestuia care îşi exercită dreptul la liberă circulaţie şi rezidenţă pe teritoriul unui stat membru, precum şi titularul unui document care atestă dreptul de rezidenţă al acestuia pe teritoriul unui stat membru al Uniunii Europene.
      VI. Tipuri de documente
      1. permis de armă - documentul emis, în condiţiile legii, de autoritatea competentă, prin care o persoană fizică dovedeşte dreptul de a deţine şi, după caz, de a purta şi folosi arme letale sau arme neletale supuse autorizării, ale căror tip, marcă, serie şi calibru sunt înscrise în acest document, precum şi muniţia aferentă;
      2. paşaport european pentru arme de foc - documentul emis la cerere, în condiţiile legii, de autoritatea competentă, care conferă titularului dreptul de a circula pe teritoriile statelor membre ale Uniunii Europene împreună cu armele înscrise în acest document, numai în măsura în care deţinerea, portul şi folosirea acestor arme este permisă în statul în care urmează să călătorească sau, după caz, dacă este autorizat de autorităţile competente ale acelui stat să introducă pe teritoriul său armele respective;
      3. certificat de deţinător - documentul emis, în condiţiile legii, de autoritatea competentă, prin care se dovedeşte faptul că titularul acestuia a îndeplinit procedura legală de înregistrare a armelor neletale la această autoritate, cu excepţia armelor neletale supuse autorizării;
      4. ordin de serviciu - documentul eliberat de persoana juridică autorizată să deţină şi să folosească arme, prin care se acordă persoanei angajate pe bază de contract de muncă, precum şi studenţilor de la instituţiile de învăţământ superior cu profil cinegetic dreptul de a purta şi folosi arma şi muniţia corespunzătoare, înscrise în acest document, în timpul şi pentru executarea sarcinilor de serviciu;
      5. permis de transfer al armelor - document eliberat de autorităţile române competente, prin care se permite efectuarea unei operaţiuni de transfer de arme şi muniţii de pe teritoriul României către un stat membru al Uniunii Europene;
      6. autorizaţie de transfer fără acord prealabil - documentul eliberat de autorităţile competente române ori ale unui stat membru al Uniunii Europene de expediţie, prin care se permite unui armurier sau intermediar să efectueze, pentru o anumită perioadă de timp, operaţiuni de transfer al armelor, pieselor şi muniţiilor către un armurier sau intermediar stabilit într-un alt stat membru al Uniunii Europene, în care nu este necesar un acord prealabil al autorităţilor competente pentru fiecare operaţiune sau, după caz, pentru tipurile de arme care fac obiectul transferului;
      7. acord prealabil - documentul eliberat de autorităţile competente române, prin care se permite efectuarea unei operaţiuni de transfer al armelor şi muniţiilor pe teritoriul României, ori de către statul membru al Uniunii Europene de destinaţie, prin care se permite efectuarea unei operaţiuni de transfer al armelor, pieselor şi muniţiilor pe teritoriul său;
      8. aviz de import/export - documentul eliberat de autorităţile române competente, prin care se permite efectuarea unei operaţiuni de transfer al armelor, pieselor şi muniţiilor pe/de pe teritoriul României dintr-un/către un stat care nu este membru al Uniunii Europene.

      Articolul 3
      Autoritatea competentă
      Poliţia Română este autoritatea competentă care exercită controlul privind deţinerea, portul şi folosirea armelor, pieselor şi muniţiilor, precum şi cu privire la operaţiunile cu arme şi muniţii, în condiţiile prezentei legi.

      Articolul 4
      Aspecte generale privind regimul armelor
      (1) Armele din categoria A din anexă pot fi deţinute şi folosite numai de către instituţiile publice cu atribuţii în domeniul apărării, ordinii publice şi siguranţei naţionale.
      (2) Armele letale din categoria B din anexă pot fi deţinute sau, după caz, purtate şi folosite de persoanele fizice numai în baza permisului de armă, iar de către persoanele juridice pot fi deţinute şi folosite numai în baza autorizaţiei eliberate în condiţiile prezentei legi.
      (3) Armele neletale din categoriile C şi D din anexă pot fi deţinute şi, după caz, purtate şi folosite de persoane fizice sau juridice, cu condiţia îndeplinirii procedurilor de înregistrare ori autorizare a acestora, după caz, la/de către autorităţile competente, în condiţiile prevăzute de prezenta lege.
      (4) Armele şi dispozitivele neletale din categoria E din anexă pot fi deţinute şi, după caz, purtate şi folosite de către persoanele fizice şi juridice, fără îndeplinirea procedurilor de înregistrare sau autorizare, în condiţiile prevăzute de prezenta lege.
      (5) Forma şi conţinutul documentelor emise în temeiul prezentei legi se stabilesc prin normele metodologice de aplicare a prezentei legi.
      (6) Evidenţa posesorilor de arme din categoriile B, C şi D din anexă, a armelor deţinute de aceştia, precum şi a documentelor prin care se acordă dreptul de a le deţine, purta şi folosi se ţine de către inspectoratele judeţene de poliţie şi de către Direcţia Generală de Poliţie a Municipiului Bucureşti, care au eliberat aceste documente.

      Articolul 5
      Regimul armelor militare şi al unor dispozitive destinate armelor letale
      (1) Regimul deţinerii, portului, utilizării şi operaţiunilor cu arme şi dispozitive militare se stabileşte prin legi speciale.
      (2) Este interzisă procurarea, deţinerea, portul, utilizarea, importul, exportul şi comercializarea de către persoane fizice sau juridice, cu excepţia instituţiilor publice cu atribuţii în domeniul apărării, ordinii publice şi siguranţei naţionale, a următoarelor sisteme şi dispozitive destinate armelor:
      a) sisteme de ochire care funcţionează pe principiul laser;
      b) sisteme de ochire pe timp de noapte;
      c) dispozitive destinate sau adaptate diminuării zgomotului cauzat prin arderea unei încărcături.

      Articolul 6
      Condiţii generale privind deţinerea armelor
      (1) Orice persoană fizică sau juridică ce îndeplineşte condiţiile prevăzute de lege are dreptul să deţină la domiciliul, reşedinţa, sediul sau punctul de lucru arme şi muniţii.
      (2) Persoanele fizice şi juridice care au dreptul să deţină, să poarte, să folosească sau, după caz, să desfăşoare operaţiuni cu arme din categoriile B, C şi D din anexă, piese şi muniţii corespunzătoare sunt obligate să permită controlul armelor, pieselor şi muniţiilor deţinute, la solicitarea organelor de poliţie, şi să asigure securitatea acestora. Condiţiile de asigurare a securităţii acestor arme se stabilesc prin normele metodologice de aplicare a prezentei legi.
      (3) Armele pentru care s-a acordat doar dreptul de deţinere pot fi transferate de proprietarul lor în alt spaţiu decât cel menţionat în documente numai cu acordul scris al poliţiei, în conformitate cu procedura care va fi reglementată prin normele metodologice de aplicare a prezentei legi.

      Articolul 7
      Principalele obligaţii ale deţinătorilor armelor
      (1) Deţinătorii armelor letale sau neletale sunt obligaţi să anunţe de îndată, dar nu mai târziu de 24 de ore, cel mai apropiat organ de poliţie despre dispariţia, pierderea sau furtul acestor arme.
      (11) Deţinătorii de arme letale şi neletale supuse autorizării sunt obligaţi să se supună examenului psihologic şi/sau medical, la solicitarea expresă a structurilor de poliţie competente, în situaţia în care acestea constată motivat că există indicii comportamentale temeinice care ar putea reclama necesitatea examinării psihologice şi medicale, în vederea menţinerii autorizării pentru a deţine sau, după caz, a purta şi a folosi arme şi muniţii letale sau neletale supuse autorizării.
      (12) Deţinătorii de arme letale şi neletale supuse autorizării sunt obligaţi să se supună examenului psihologic şi/sau medical, la recomandarea expresă a medicului şi/sau a psihologului, adresată autorităţii competente, în situaţia în care în urma examenelor sau intervenţiilor medicale/psihologice curente constată indicii comportamentale temeinice care ar putea reclama necesitatea examinării psihologice şi medicale, în vederea menţinerii autorizării pentru a deţine sau, după caz, a purta şi a folosi arme şi muniţii letale sau neletale supuse autorizării.
      (2) Este interzisă înstrăinarea de către titular a autorizaţiei de procurare a armei, a certificatului de deţinător şi a permisului de armă, cu excepţia situaţiei în care documentul este depus la organul de poliţie competent.

      Articolul 8
      Regimul juridic al armelor deţinute ilegal sau al căror deţinător nu este cunoscut ori a decedat
      (1) Persoana care ia cunoştinţă despre existenţa unei arme militare, a unei arme letale, a unei arme neletale ori a muniţiilor deţinute ilegal, pierdute sau abandonate este obligată să anunţe de îndată cel mai apropiat organ de poliţie.
      (2) Persoana care găseşte o armă militară, o armă letală, o armă neletală ori muniţii este obligată să le predea sau să anunţe de îndată cel mai apropiat organ de poliţie.
      (3) Rudele sau persoanele care locuiesc împreună cu o persoană ce deţine în mod legal arme ori muniţii au obligaţia ca, în cazul în care deţinătorul a decedat sau este declarat dispărut, să anunţe cea mai apropiată unitate de poliţie şi să depună armele şi muniţiile respective la cel mai apropiat armurier, în termen de 15 zile de la data decesului ori, după caz, a rămânerii definitive a hotărârii judecătoreşti de declarare a dispariţiei.
    • smihnea
      de smihnea
      Buna seara,
      Trebuie sa inchei un contract de inchiriere care are ca scop inchirierea unui automobil pentru o perioada determinata. Va rog sa ma indrumati cum sau daca pot notifica, Politia asupra schimbarii utilizatorului autovehicolului eventual de a nota in talon acest nou utilizator pentru a prevenii eventuale neplaceri pe care chiriasul le poate provoca involuntar proprietarului autovehicolului gen:
      - neplata rovigneta => amenda pe numele proprietarului
      - amenzi primite prin posta
      - eventuale accidente care pot avea un impact asupra proprietarului prin prisma maririi RCA
      s.a.
      Va multumesc
    • Catalin
      de Catalin
      După ce anul trecut , se pare că statutul poliţistului va fi modificat. Legea a fost deja adoptată de parlamentari, iar acum a fost trimisă la promulgare. Aici aveţi forma în care a fost trimisă:     PARLAMENTUL ROMÂNIEI    L E G E  pentru modificarea şi completarea Legii nr. 360/2002  privind Statutul poliţistului, precum şi pentru modificarea art. 7  alin. (2) din Legea nr. 364/2004 privind organizarea şi funcţionarea  poliţiei judiciare      Parlamentul României adoptă prezenta lege.    Art. I. – Legea nr. 360/2002 privind Statutul poliţistului, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 440 din 24 iunie 2002, cu modificările şi completările ulterioare, se modifică şi se completează după cum urmează:    1. La articolul 54, alineatul (1) se modifică şi va avea următorul cuprins:  „Art. 54. – (1) Poliţistul poate fi recompensat prin:  a) ridicarea unei sancţiuni disciplinare aplicate, în situaţia în care se remarcă în mod deosebit în activitatea desfăşurată;  b) mulţumiri scrise, aduse la cunoştinţă individual sau în faţa personalului, pentru îndeplinirea în condiţii foarte bune a atribuţiilor de serviciu şi misiunilor;  c) felicitări scrise sau verbale, aduse la cunoştinţă individual sau în faţa personalului, pentru îndeplinirea deosebită a atribuţiilor de serviciu şi misiunilor; d) premii în bani sau obiecte, atunci când s-a evidenţiat prin obţinerea de rezultate exemplare în activitate;  e) însemne onorifice, diplome de merit şi distincţii,  pentru obţinerea de rezultate foarte bune la absolvirea unor cursuri sau la competiţii sportive, cu prilejul unor aniversări, manifestări cultural- artistice şi sociale, ori al finalizării unor acţiuni/misiuni, precum şi în situaţia încetării raporturilor de serviciu pentru motive neimputabile;
      f) arme albe sau de foc, pentru acte de eroism, curaj deosebit, devotament şi pentru merite deosebite în îndeplinirea unor atribuţii de serviciu şi misiuni;
      g) titluri de onoare, pentru acte de eroism, curaj deosebit, devotament şi pentru merite deosebite în îndeplinirea unor atribuţii şi misiuni;
      h) înscrierea pe placa de onoare a gradului profesional, numelui şi prenumelui, la absolvirea perioadei de formare într-o instituţie de învăţământ a Ministerului Afacerilor Interne, ca şef de promoţie.”
       
      2. La articolul 54, după alineatul (1) se introduc trei noi alineate, alineatele (11)-(13), cu următorul cuprins:
      „(11) Recompensele prevăzute la alin. (1) se acordă de către persoanele care au competenţa de numire în funcţie a poliţistului sau, după caz, de către şefii ierarhici superiori ai persoanelor menţionate, care au competenţă de gestiune a resurselor umane.
      (12) Pentru o sancţiune disciplinară dispusă de şeful ierarhic superior, recompensa prevăzută la alin. (1) lit. a) se acordă tot de către acesta, la propunerea şefului unităţii în care îşi desfăşoară activitatea poliţistul sancţionat. În cazul poliţistului mutat la altă unitate, recompensa se acordă de către şeful care îndeplineşte funcţia similară celui care a aplicat sancţiunea disciplinară.
      (13) În cazul poliţistului aflat sub efectul unei sancţiuni disciplinare, recompensa prevăzută la alin. (1) lit. a) se acordă prioritar, în raport cu celelalte recompense.”
       
      3. Articolul 58 se modifică şi va avea următorul cuprins:
      „Art. 58. – (1) Sancţiunile disciplinare care pot fi aplicate poliţiştilor sunt:
      a) mustrare scrisă;
      b) diminuarea salariului funcţiei de bază cu 5–20% pe o perioadă de 1–3 luni;
      c) amânarea promovării în grade profesionale sau funcţii superioare pe o perioadă de 1–3 ani;
      d) trecerea într-o funcţie inferioară până la cel mult nivelul de bază al gradului profesional deţinut;
      e) destituirea din poliţie.
      (2) Mustrarea scrisă constă în reproşul oficial adresat, în scris, poliţistului vinovat.
      (3) Procentul şi perioada pentru care se aplică sancţiunea prevăzută la alin. (1) lit. b) se stabilesc prin actul administrativ de sancţionare.
      (4) Aplicarea sancţiunii prevăzute la alin. (1) lit. c) se dispune fie cu privire la amânarea promovării în grade profesionale, fie cu privire la amânarea promovării în funcţii superioare. În cazul amânării promovării în grade profesionale superioare, termenul de executare a sancţiunii curge de la data aplicării actului administrativ de sancţionare şi are ca efect suspendarea curgerii stagiului în grad. 
      (5) Trecerea într-o funcţie inferioară până la cel mult nivelul de bază al gradului profesional deţinut se realizează prin eliberarea din funcţia deţinută şi numirea poliţistului într-o funcţie inferioară celei pe care o ocupă, în limita nivelului de bază al gradului profesional deţinut. În cazul poliţistului care ocupă o funcţie de conducere, numirea se poate face şi într-o funcţie de conducere inferioară pentru care îndeplineşte condiţiile de ocupare.
      (6) Destituirea din poliţie constă în încetarea raporturilor de serviciu.”
       
      4. După articolul 58 se introduc patru noi articole, articolele 581 -584, cu următorul cuprins:
      „Art. 581. – Pentru prevenirea săvârşirii de abateri disciplinare, persoana prevăzută la art.59 alin.(2) poate dispune atenţionarea poliţistului. În acest caz, măsura se dispune în scris, are caracter administrativ-preventiv şi nu produce consecinţe asupra raportului de serviciu.
       
      Art. 582. – Procedura disciplinară are la bază următoarele principii:
      a) prezumţia de nevinovăţie – poliţistul cercetat este considerat nevinovat pentru fapta sesizată ca abatere disciplinară atât timp cât vinovăţia sa nu a fost dovedită;
      b) garantarea dreptului la apărare – se recunoaşte dreptul poliţistului de a formula şi de a susţine apărări în favoarea sa, de a prezenta probele şi motivaţiile pe care le consideră necesare în apărarea sa şi de a fi asistat;
      c) celeritatea procedurii – cauza se soluţionează fără întârziere, cu respectarea drepturilor persoanelor implicate şi a regulilor prevăzute de lege;
      d) contradictorialitatea – asigurarea posibilităţii persoanelor aflate pe poziţii divergente de a se exprima cu privire la orice act sau fapt care are legătură cu abaterea disciplinară sesizată; 
      e) proporţionalitatea – asigurarea unui raport corect între gravitatea abaterii disciplinare, circumstanţele săvârşirii acesteia şi sancţiunea disciplinară propusă;
      f) unicitatea sancţiunii – pentru o abatere disciplinară nu se poate aplica decât o singură sancţiune disciplinară;
      g) legalitatea sancţiunii – sancţiunea disciplinară nu poate fi decât una dintre sancţiunile disciplinare prevăzute la art. 58 alin. (1).
       
      Art. 583. – (1) Procedura disciplinară nu este publică.
      (2) Citarea şi ascultarea poliţistului cercetat, înregistrarea cererilor/ rapoartelor scrise ale acestuia şi consemnarea susţinerilor sale sunt obligatorii. Procedura disciplinară continuă dacă poliţistul, în mod nejustificat, nu dă curs citării procedurale.
      (3) Poliţistul cercetat are dreptul să cunoască în întregime actele cercetării şi să solicite administrarea de probe în apărare. Poliţistul cercetat are dreptul să depună în apărarea sa orice înscrisuri doveditoare pe care le deţine, inclusiv rapoarte de expertiză extrajudiciară.
      (4) Poliţistul cercetat are dreptul să fie asistat, la cerere, de un alt poliţist, ales de către acesta sau desemnat de organizaţia sindicală ori de Corp, cu respectarea prevederilor legale referitoare la protecţia informaţiilor clasificate. Neîndeplinirea condiţiilor privind accesul la informaţii clasificate ori neprezentarea poliţistului ales/desemnat nu constituie motiv de amânare a procedurii cercetării disciplinare.
      (5) Nu au dreptul să asiste poliţistul cercetat, în condiţiile  alin. (4), următoarele persoane:
      a) şeful unităţii sau înlocuitorul legal al acestuia, în perioada cât îndeplineşte atribuţiile titularului;
      b) poliţistul desemnat să efectueze cercetarea prealabilă;
      c) poliţiştii care fac parte din colectivul prevăzut la art. 623  alin. (1);
      d) poliţistul care îndeplineşte atribuţii de consilier juridic în unităţi ale Ministerului Afacerilor Interne.
       
      Art. 584. – Sancţiunile disciplinare se stabilesc şi se dispun numai după cercetarea prealabilă şi după consultarea Consiliului de disciplină, denumit în continuare consiliul, cu excepţia sancţiunilor prevăzute la art. 58 alin. (1) lit. a) şi b), care se pot aplica fără consultarea consiliului.”
       
      5. Articolul 59 se modifică şi va avea următorul cuprins:
      „Art. 59. – (1) Cercetarea prealabilă are ca scop stabilirea existenţei/inexistenţei abaterii disciplinare şi a vinovăţiei, cu privire la aspectele sesizate sau cunoscute, la cauzele şi împrejurările concrete în care acestea s-au produs.
      (2) Cercetarea prealabilă se poate dispune de persoana care, pe orice cale, a luat la cunoştinţă de săvârşirea uneia sau mai multor fapte ce pot constitui abateri disciplinare, după caz, astfel:
      a) persoana care are competenţa de numire în funcţie a poliţistului cercetat sau şeful unităţii ierarhic superioare;
      b) şeful unităţii sau instituţiei de învăţământ din Ministerul Afacerilor Interne la care poliţistul este delegat sau detaşat, ori la care urmează cursuri sau susţine examene de carieră;
      c) şeful instituţiei subordonate Ministerului Afacerilor Interne care exercită competenţe de coordonare şi control metodologic al serviciilor publice comunitare sau ministrul afacerilor interne, pentru poliţiştii din cadrul serviciilor publice comunitare sau detaşaţi la aceste servicii.
      (3) Cercetarea prealabilă se efectuează la nivelul unităţii conduse de persoana care a dispus-o, cu respectarea termenelor prevăzute la art.60 alin. (1), de poliţişti anume desemnaţi din cadrul acesteia.
      (4) Poliţiştii desemnaţi cu efectuarea cercetării prealabile se nominalizează numai din rândul poliţiştilor care au calitatea de organe de cercetare penală ale poliţiei judiciare sau care au studii juridice şi, de regulă, sunt cel puţin egali în grad sau în funcţie cu poliţistul cercetat. Nu poate efectua cercetarea prealabilă poliţistul care îndeplineşte atribuţii de consilier juridic în/pentru unitatea în care îşi desfăşoară activitatea poliţistul cercetat sau cel care urmează să avizeze, ulterior, pentru legalitate, actul administrativ de sancţionare.
      (5) În actul  administrativ prin care  se declanşează cercetarea prealabilă  se nominalizează poliţistul cercetat, poliţistul care va efectua cercetarea şi, după caz, un poliţist desemnat să ajute la efectuarea acesteia.”
       
      6. După articolul 59 se introduc patru noi articole,  articolele 591-594, cu următorul cuprins:
      „Art. 591. – (1) Dacă în cadrul desfăşurării cercetării prealabile sunt identificate şi alte abateri disciplinare, persoana care a dispus efectuarea cercetării prealabile poate dispune extinderea cercetării acestora.
      (2) La terminarea verificărilor, poliţistul desemnat întocmeşte un proiect de raport de cercetare prealabilă. O fotocopie a proiectului se înmânează poliţistului cercetat sau, după caz, în situaţia în care documentul conţine informaţii clasificate, se aduce la cunoştinţa acestuia, pe bază de semnătură.
      (3) Cu această ocazie, în termen de 3 zile lucrătoare de la data înmânării documentului sau, după caz, de la data aducerii la cunoştinţă, în condiţiile alin. (2), poliţistul cercetat poate formula obiecţii şi solicita noi probe în apărare. Rezultatul analizei şi, după caz, al verificărilor, se consemnează în proiectul raportului de cercetare prealabilă.
      (4) În termen de două zile lucrătoare de la data finalizării raportului în condiţiile alin.(3), o fotocopie a acestuia se înmânează poliţistului cercetat sau, după caz, în situaţia în care documentul conţine informaţii clasificate, se aduce la cunoştinţa acestuia, pe bază de semnătură.
       
      Art. 592. – Raportul de cercetare prealabilă cuprinde, în mod obligatoriu:
      a) numărul actului administrativ prin care a fost desemnat cu efectuarea cercetării prealabile;
      b) descrierea faptei sesizate şi persoanele implicate;
      c) procedeele şi modalităţile de verificare;
      d) concluziile privind existenţa sau inexistenţa aspectelor sesizate şi a vinovăţiei poliţistului cercetat;
      e) prevederile legale încălcate de poliţist şi încadrarea juridică a faptelor reţinute, cu indicarea probelor şi a dovezilor pe care se întemeiază;
      f) motivele privind respingerea cererilor sau a probelor propuse în apărare de către poliţistul cercetat;
      g) cauzele şi condiţiile care au generat şi favorizat comiterea abaterilor;
      h) alte date şi elemente apreciate ca necesare, după caz.
       
      Art. 593. – După efectuarea cercetării prealabile, dosarul de cercetare prealabilă se prezintă persoanei care a dispus-o, care poate lua una dintre următoarele măsuri:
      a) clasarea dosarului, în cazul inexistenţei faptei, constatării nevinovăţiei poliţistului cercetat, prescrierii faptei sau în situaţia încetării raporturilor de serviciu ale poliţistului cercetat;
      b) restituirea motivată a dosarului pentru completarea cercetării prealabile; c) aplicarea măsurii prevăzute la art. 581 sau, după caz, a unei sancţiuni disciplinare dintre cele prevăzute la art. 58 alin. (1) lit. a) şi b); d) sesizarea şi consultarea consiliului.
       
      Art. 594. – Rapoartele ofiţerilor din Corpul de control al ministrului ori din structurile de control ale inspectoratelor generale/similare pentru structurile din subordine, întocmite în urma activităţilor de control, constituie rapoarte de cercetare prealabilă, dacă cerinţele privind cercetarea prealabilă prevăzute de prezenta lege au fost îndeplinite.”
       
      7. Articolul 60 se modifică şi va avea următorul cuprins:
      „Art. 60. – (1) Sancţiunile disciplinare se dispun în termen de cel mult 6 luni de la data la care persoana prevăzută la art. 59 alin. (2) a luat la cunoştinţă despre comiterea faptei, dar nu mai târziu de un an de la data săvârşirii acesteia. Termenul de 6 luni este termen de prescripţie, iar termenul de un an este termen de decădere.
      (2) Termenul de 6 luni pentru dispunerea sancţiunii disciplinare se suspendă, de drept, pe perioada şi în situaţiile următoare:  
      a) de la data sesizării, în condiţiile legii, a organelor de urmărire penală şi până la data soluţionării definitive a cauzei, dacă pentru fapta care constituie abatere disciplinară s-a dispus sesizarea organelor de urmărire penală;
      b) de la data la care poliţistul se află în concedii sau învoiri plătite, în condiţiile legii, este trimis în misiuni, ori de la data suspendării raporturilor de serviciu şi până la data reluării activităţii sau, după caz, încheierii misiunii.
      (3) În situaţia în care cercetarea prealabilă se efectuează pentru abateri săvârşite de mai mulţi poliţişti, iar pentru unul/unii dintre aceştia a intervenit una dintre situaţiile prevăzute la alin. (2), cauza se poate disjunge, urmând ca procedura disciplinară să continue pentru ceilalţi poliţişti.
      (4) La stabilirea sancţiunii se ţine seama de activitatea desfăşurată anterior, de împrejurările în care abaterea disciplinară a fost săvârşită, de cauzele, gravitatea şi consecinţele acesteia, de gradul de vinovăţie a poliţistului, precum şi de preocuparea pentru înlăturarea urmărilor faptei comise.
      (5) Sancţiunile disciplinare se dispun prin act administrativ al persoanei prevăzute la art. 59 alin. (2) care a dispus efectuarea cercetării prealabile sau controlul.
      (6) Actul administrativ emis în condiţiile alin. (5) trebuie să cuprindă:
      a) descrierea faptei care constituie abatere disciplinară şi încadrarea juridică a acesteia;
      b) precizarea prevederilor legale încălcate de către poliţist;
      c) motivele pentru care au fost înlăturate apărările formulate;
      d) sancţiunea disciplinară şi temeiul legal în baza căruia aceasta se aplică şi, după caz, motivul pentru care a fost aplicată o altă sancţiune disciplinară decât cea propusă de consiliu;
      e) termenul în care sancţiunea disciplinară poate fi contestată şi persoana competentă să soluţioneze contestaţia, în condiţiile art. 61, după caz;
      f) instanţa competentă la care poate fi contestat actul administrativ prin care s-a dispus sancţiunea disciplinară;
      g) alte date şi elemente apreciate ca necesare, după caz.
      (7) Actul administrativ prin care se dispune sancţionarea poliţistului se emite în termen de cel mult 30 de zile de la finalizarea cercetării disciplinare.
      (8) În cazul destituirii din poliţie, sancţiunea disciplinară intervine, de drept, de la data rămânerii definitive a actului administrativ de sancţionare în condiţiile art. 61, şi se constată prin act administrativ emis de persoana care are competenţa să acorde grade profesionale, potrivit art.15.”
       
      8. Articolul 61 se modifică şi va avea următorul cuprins:
      „Art. 61. – (1) Poliţistul poate contesta sancţiunea disciplinară, în termen de 10 zile lucrătoare de la data luării la cunoştinţă, şefului unităţii ierarhic superioare.
      (2) Şeful unităţii ierarhic superioare prevăzut la alin. (1) se pronunţă prin decizie motivată, în termen de 20 de zile de la data înregistrării contestaţiei. Decizia motivată se comunică poliţistului sancţionat disciplinar, în termen de două zile lucrătoare de la data emiterii acesteia.
      (3) Efectele sancţiunii disciplinare se suspendă până la emiterea deciziei motivate de soluţionare a contestaţiei.
      (4) În situaţia în care poliţistul sancţionat disciplinar nu depune contestaţie în termenul prevăzut la alin. (1), actul administrativ de sancţionare produce efecte de la data expirării acestui termen.
      (5) În cazul în care a fost depusă contestaţie, şeful care a aplicat sancţiunea disciplinară înaintează cu celeritate şefului unităţii ierarhic superioare dosarul cauzei şi un raport motivat cu privire la sancţiunea în cauză, precum şi la motivele propunerii de respingere/ admitere a contestaţiei.
      (6) Prin decizie motivată, şeful unităţii ierarhic superioare poate dispune, după caz:
      a) respingerea contestaţiei ca tardiv introdusă sau ca neîntemeiată şi menţinerea sancţiunii aplicate;
      b) admiterea contestaţiei şi aplicarea unei sancţiuni mai blânde decât cea aplicată prin actul administrativ contestat sau aplicarea măsurii prevăzute la art. 58 , în situaţia în care apreciază că scopul răspunderii disciplinare poate fi atins astfel;
      c) admiterea contestaţiei şi anularea actului administrativ de sancţionare.
      (7) Decizia motivată trebuie să cuprindă cel puţin următoarele:
      a) descrierea faptei care constituie abatere disciplinară;
      b) precizarea prevederilor legale încălcate de poliţist;
      c) analiza susţinerilor prezentate de poliţist în cuprinsul contestaţiei;
      d) temeiul de drept în baza căruia se aplică sancţiunea disciplinară;
      e) motivul admiterii sau respingerii contestaţiei poliţistului cu privire la sancţiunea aplicată.
      (8) Poliţistul nemulţumit de sancţiunea aplicată se poate adresa instanţei de contencios administrativ, în condiţiile legii, fără parcurgerea procedurii prealabile.
      (9) În situaţia în care sancţiunea a fost dispusă de ministrul afacerilor interne, măsura se contestă în condiţiile Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare.”
       
      9. Articolul 62 se modifică şi va avea următorul cuprins:
      „Art. 62. – (1) Consiliul se constituie şi funcţionează la nivelul aparatului central al Ministerului Afacerilor Interne şi al direcţiilor generale/direcţiilor din cadrul acestuia, la nivelul inspectoratelor generale, al celorlalte structuri din subordinea Ministerului Afacerilor Interne şi structurilor subordonate acestora.
      (2) Consiliul este un organism colectiv de analiză juridică şi profesională a abaterilor comise de poliţişti şi a modului în care acestea au fost cercetate, constituit pentru a fi consultat de către persoanele prevăzute la art. 59 alin. (2).
      (3) În situaţia în care persoanele prevăzute la art. 59 alin. (2) dispun sesizarea şi consultarea consiliului, dosarul cercetării prealabile se înaintează acestuia, prin grija structurii de resurse umane a unităţii.
      (4) Dezbaterile consiliului se consemnează în procese-verbale de şedinţă, iar concluziile şi propunerile se consemnează în încheiere.
      (5) Încheierea consiliului trebuie să cuprindă următoarele:
      a) numărul şi data de înregistrare a raportului de cercetare prealabilă, cu rezoluţia persoanei prevăzute la art. 59 alin. (2) privind sesizarea şi consultarea consiliului;
      b) numărul actului administrativ prin care s-a constituit consiliul, unitatea în care funcţionează şi componenţa acestuia, precum şi, după caz, modificările survenite în componenţă prin înlocuirea unor membri;
      c) gradul profesional, numele, prenumele şi funcţia poliţistului a cărui faptă a fost cercetată şi unitatea din care face parte;
      d) prezentarea pe scurt a faptei sesizate şi a circumstanţelor în care a fost săvârşită;
      e) date şi informaţii referitoare la procedura urmată;
      f) evaluarea probelor administrate;
      g) alte date şi elemente apreciate ca necesare, după caz;
      h) propunerea consiliului;
      i) motivarea propunerii;
      j) gradul profesional, numele, prenumele şi semnătura preşedintelui, ale celorlalţi membri ai consiliului, precum şi ale secretarului;  
      k) data întocmirii încheierii.
      (6) Consiliul poate propune:
      a) clasarea dosarului, în cazul constatării inexistenţei faptelor cercetate, nevinovăţiei poliţistului cercetat, împlinirii termenului de prescripţie a răspunderii, precum şi în situaţia încetării raporturilor de serviciu ale poliţistului cercetat;
      b) aplicarea măsurii prevăzute la art. 581;
      c) aplicarea uneia dintre sancţiunile prevăzute la art. 58 alin. (1).
      (7) Concluziile consiliului cu privire la existenţa/inexistenţa abaterii disciplinare şi vinovăţia/nevinovăţia poliţistului cercetat sunt obligatorii pentru persoanele prevăzute la art. 59 alin. (2), iar propunerea cu privire la sancţiunea disciplinară sau cu privire la aplicarea măsurii prevăzute la art. 581 are caracter consultativ.”
       
      10. După articolul 621 se introduc şapte noi articole, articolele 622-628, cu următorul cuprins:
      „Art. 622. – În urma analizării cauzei în consiliu, persoanele prevăzute la art. 59 alin. (2) pot lua una dintre următoarele măsuri:
      a) clasarea dosarului, în cazul constatării inexistenţei faptelor cercetate, nevinovăţiei poliţistului cercetat, împlinirii termenului de prescripţie a răspunderii, precum şi în situaţia încetării raporturilor de serviciu ale poliţistului cercetat;
      b) restituirea motivată a dosarului, aceluiaşi consiliu, pentru completarea cercetării disciplinare;
      c) aplicarea măsurii prevăzute la art. 581 sau, după caz, a unei sancţiuni dintre cele prevăzute la art. 58 alin. (1).
       
      Art. 623. – (1) La nivelul structurilor prevăzute la art. 62  alin. (1), cu excepţia direcţiilor generale/direcţiilor din cadrul aparatului central al Ministerului Afacerilor Interne, se stabileşte, prin act administrativ al şefului, un colectiv de poliţişti, desemnaţi câte maximum 5 din fiecare specialitate existentă în cadrul acestora, definitivaţi în profesie, apreciaţi pentru integritatea morală, competenţă profesională şi credibilitate, denumit în continuare colectiv.
      (2) Membrii colectivului se numesc pe o perioadă de 3 ani, cu posibilitatea reînnoirii mandatului, o singură dată.
      (3) Membrii colectivului participă la un program de pregătire privind procedura disciplinară, organizat prin grija structurilor de resurse umane.
       
      Art. 624. – (1) Pentru constituirea consiliului, la nivelul structurilor prevăzute la art. 62 alin. (1), prin act administrativ al persoanei prevăzute la art. 59 alin. (2) sunt nominalizaţi 3 membri, dintre poliţiştii care fac parte din colectiv, şi un secretar, din cadrul structurii de resurse umane. Consiliul se numeşte pentru fiecare caz în parte şi are în componenţă 3 membri titulari, dintre care unul este desemnat preşedinte, şi un secretar.
      (2) În cazuri obiective, se poate dispune înlocuirea unuia sau a unor membri ai consiliului cu alţi membri din cadrul colectivului.
      (3) La desemnarea membrilor consiliului se urmăreşte ca unul dintre aceştia să aibă specialitatea poliţistului cercetat şi cel puţin unul dintre membri să fie licenţiat în drept. Cele două condiţii pot fi îndeplinite cumulativ de acelaşi membru.
      (4) Nu pot fi nominalizaţi membri ai consiliului poliţiştii care au calitatea de consilier juridic, aflaţi în situaţia de a aviza ulterior actul administrativ de sancţionare.
       
      Art. 625. – În cazul în care, pe parcursul cercetării disciplinare, există suspiciuni rezonabile cu privire la săvârşirea unor infracţiuni, poliţistul desemnat să efectueze cercetarea prealabilă sau, după caz, membrii consiliului, întocmesc un proces-verbal despre împrejurările constatate, în vederea sesizării organelor de urmărire penală competente, în condiţiile art.61 din Legea nr.135/2010 privind Codul de procedură penală, cu modificările şi completările ulterioare. În acest caz, procedura disciplinară pentru aceste fapte se suspendă până la soluţionarea definitivă a cauzei penale.
       
      Art. 626. – (1) În perioada cercetării disciplinare, poliţistul nu poate fi mutat, delegat, detaşat, împuternicit pe o funcţie de conducere într-o altă unitate şi nici nu poate fi trimis la misiuni internaţionale.
      (2) Prin excepţie de la prevederile alin. (1), poliţistul cercetat poate fi mutat în situaţia în care, în urma reorganizării unităţii, funcţia ocupată de acesta nu se mai regăseşte în statul de organizare.
      (3) Mutarea poliţistului în condiţiile alin. (2) nu afectează procedura disciplinară declanşată faţă de acesta.
       
      Art. 627. – Poliţistul se află sub efectul unei sancţiuni disciplinare, după cum urmează:
      a) 6 luni de la aplicare, pentru sancţiunea disciplinară prevăzută la art. 58 alin. (1) lit. a);
      b) un an de la expirarea termenului pentru care au fost aplicate sancţiunile disciplinare prevăzute la art. 58 alin. (1) lit. b) şi c), respectiv de la aplicarea sancţiunii prevăzute la art. 58 alin. (1) lit. d);
      c) 7 ani de la data aplicării sancţiunii prevăzute la art. 58  alin. (1) lit. e).
       
      Art. 628. – Normele de aplicare a prevederilor prezentului capitol, referitoare la recompense şi răspunderea disciplinară, se stabilesc prin hotărâre a Guvernului.”
       
      Art. II. – Actele de cercetare disciplinară întocmite anterior intrării în vigoare a prezentei legi pot fi utilizate în cadrul procedurilor disciplinare şi după această dată, numai dacă respectă condiţiile şi principiile stabilite prin prezenta lege.
       
      Art. III. – Hotărârea Guvernului prevăzută la art. 628 din Legea nr. 360/2002 privind Statutul poliţistului, cu modificările şi completările ulterioare, astfel cum a fost modificată şi completată prin prezenta lege, se adoptă în termen de 30 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi.
       
      Art. IV. – Alineatul (2) al articolului 7 din Legea nr. 364/2004 privind organizarea şi funcţionarea poliţiei judiciare, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 305 din 24 aprilie 2014, se modifică şi va avea următorul cuprins:
      „(2) Răspunderea disciplinară se stabileşte în condiţiile Legii  nr. 360/2002 privind Statutul poliţistului, cu modificările şi completările ulterioare.”
       
      Această lege a fost adoptată de Parlamentul României,  cu respectarea prevederilor art. 75 şi ale art. 76 alin. (1) din Constituţia României, republicată.
       
      PREŞEDINTELE                     PREŞEDINTELE
      CAMEREI  DEPUTAŢILOR     SENATULUI
      VALERIU-ŞTEFAN  ZGONEA                        CĂLIN POPESCU-TĂRICEANU
      Bucureşti,
      Nr. 17
  • Activi pe această pagină   1 membru

    • Cristian777
×

Informaţii importante

Acest website foloseşte cookie-uri. Navigând în continuare vă exprimaţi acordul asupra folosirii lor. Mai multe informaţii în Politica de confidenţialitate.