Jump to content
POLITISTI.ro

Arta , bandaj pentru suflet...


Dorin17

Recommended Posts

  • Replies 151
  • Created
  • Last Reply

Top Posters In This Topic

  • Dorin17

    37

  • Cerasela

    35

  • Leonidas67

    10

  • VladM

    10

Top Posters In This Topic

Popular Posts

Eu voi posta o creatie proprie, pe care o voi supune criticilor voastre. In zadar... De ce-am mai cautat zadarul in zadar? De ce-n zadar ne-am mai mintit pe sine? Cand stim

U R A de ALEXANDRU MACEDONSCHI Dacă-aş fi trăsnet v-aş trăsni, V-aş îneca dacă-aş fi apă, Şi v-aş săpa mormântu-adânc Dac-aş fi sapă. Dacă-aş fi ştreang v-aş spânzura, Dacă-aş fi spa

Ma pun sa adorm cu gandul la tine Sunt vesel, dar inima imi este grea Pastrez undeva, ascunsa de mine Durerea a tot ce odata era Alegeri trecute ecouri arunca Din pesteri sapate in stanc

Posted Images

Cerasela

Eu sunt, cuvantul a tot ce exista

Colaj diafan intre aici si acum

Miraje nebune in mine persista

Urma discreta a unui antagonic parfum

Ramasite senzoriale calite in furtuna

Dorinta strecurata prin munti de coral

Momeala pentru viata la un capat de struna

Spuma lasata in urma de un val

Spirale iluzorii sparg cercuri incerte

Curent oscilant intr-o mare de fum

Criminal inrait de momente perfecte

Placuta ce-arata inceputul de drum

Arestat temporar intr-un vers fara umbra

Limitat involuntar in spatiu si timp

Detectiv iscusit de emotii fara urma

Imi cad frunze si-nfloresc in fiece anotimp

Probabilitati calculate in miimi de secunde

Incoruptibil amalgam de idei intr-o unda

Adunari si inmultiri de ganduri neutre

Un nebun ce se plimba pe lava cu-o pluta

Suntem facuti din sunet si lumina

Reflexii timide ale unui cantec ascuns

Ingeri rezonanti de vointa divina

Gandul care viata cu el a adus....

"Anonim"......

  • Upvote 1
Link to post
Share on other sites

Cerasela, daca nu esti tu acest anonim, atunci invita-l sa fie membru pe forum, sa ne cunoastem mai bine, caci intr-adevar are talent!

Link to post
Share on other sites

E bun sau probabil as putea sa spun buna. Reuseste sa surprinda evolutia si trairile sufletului asa cum ii sunt intr-o noima de versuri.

Nu cauta perfectie, ci doar exteriorizare. O adevarata hrana pentru suflet cand ajungi sa-i cunosti trairile.

Foarte frumos.. cred. Versurile astea nu pot iesi dintr-un baiat... asta e clar. Noi baietii cand scriem ceva, de fel, scriem profund... rascolind adanc, intr-un suspin de vise, transpuse fiind versurile lasand in urma de multe ori ceva "intortocheat" pe cand fetele reusesc sa creeze acel profund intr-o realitate cruda... dar adevarata asa probabil ca ele sunt mult mai realiste decat sexul opus, de cele mai multe ori.

Intr-un fond al artei cu pricina baietii sunt mereu "visatori".

Link to post
Share on other sites
Cerasela

Fiecare are parte de momente grele in viata...unii reusesc sa se exteriorizeze altii prefera sa isi scrie trairile..asta cred eu...oricum mie imi place ceea ce scrie...de aceea le impartasesc cu voi...:)

@noxy: baietii vor sa creada ca sunt visatori, de obicei ei distrug vise;)

  • Upvote 1
Link to post
Share on other sites
Cerasela

Uneori zici ca soarta

ne atarna de un fir de ata

De un fir de ala de care paianjenii

cu un picior se agata

Si ne gandim sa impletim

cu firicelul asta mic o plasa

Unde momente fericite ca niste musculite

sa cada in capcana si sa nu mai iasa

Ne urcam in locuri periculoase

asemeni unui copil mic

Care exploreaza cu zambetul pe buze

pt ca inca nu se teme de nimic

Si credem ca suntem atat de usori

ca in caderea noastra vantul

Ne va purta precum o pana

sa nu simtim cand atingem pamantul

Ne dorim din ce in ce mai des

sa nu mai fim priponiti de pamant

Sa zburam si sa calatorim liberi

si trupul sa ne fie frate cu un gand

Sa facem din fiecare stea

o destinatie frivola si banala

Si fiecare galaxie sa ramana

de tot ceea ce inseamna mister goala

Parca am fi un scenarist

care inconfundabil se agita

Pe-o scena in care viata merge drept

ca un ciclist pe pista

Ca niste firicele de nisip adunate

pe o plaja incredibil de albastra

Ne rasfatam galagiosi la soare

indiferenti la minusculozitatea noastra....

"Anonim"

Link to post
Share on other sites
anamaria1292
@noxy: baietii vor sa creada ca sunt visatori, de obicei ei distrug vise;)

foarte bine punctat cerasela..

P.S:sunt foarte frumoase poeziile si ating acolo unde trebuie..

Link to post
Share on other sites
anamaria1292

Cum sa traiesti frumos fara iubire,

Cum sa visezi,sa umbli,ori sa zbori,

Cum sa cuprinzi nelinistea din zori

Si pacea din amurg dintr-o privire?

Cum sa inoti prin marile de flori,

Cum sa te bucuri de intreaga fire

Si viata ta sa-si afle implinire

Fara minunea care da fiori?

E totul randuit sa se intample-

Cu simplitatea unei adieri-

Cand de lumina sufletul se umple,

Dar daca-n schimbul sterpei mangaieri

Ghetarii urii se ivesc la tample,

Nu-ti vei afla iertarea nicaieri.

George Tarnea "E totul randuit sa se intample"

Link to post
Share on other sites
Cerasela

Cum as putea sa fac sa poti privi prin ochii mei?

Sa vezi cum binele si raul, intunericul, lumina

Ocupa particele mici nestingherit in ei

Si eu ca un stapan de sclavi neincetat le agit

si le trezesc cand le e somnul mai dulce

Cu biciul ratiunii ce are maner din instinct

Le pun sa-si croiasca drum prin jungla cea mai deasa

sa supravietuiasca cu nimic altceva decat ce au pe ele,

in locul unde fiecare liana este o idee, fiecare copac o speranta

Sa vezi cum fiecare gand face si bine dar si rau

cand el defapt nu face altceva decat sa iti arate

modul in care ai ales sa il creezi pe al tau "eu"

Poti sa vezi atunci cam cat putem noi fi de egoisti

cat suntem de mici, si de fragili, si ce intamplare

sau ce miracol e faptul ca poti spune ca existi

Ca poti pune stapanire pe o secunda cu pretul unei secunde doar

si ca ti-e liber gandul, si sufletul, si inima

si poti sa explorezi in liniste jungle fara hotar

Ca poti sa tai copaci avand in mana numai un cutit

si din liana in liana poti sari atat de usor

incat terenul asta de joaca pare a fi fara sfarsit

Incepem apoi sa ne jucam cu sentimente ca niste carti de joc

ca si cum iubirea, increderea, dragostea, pasiunea

ar fi pachete de jetoane castigate la o masa de noroc

Priveste cat mai des si prin ochii celui de langa tine

si vezi cum trecutul si viitorul, vidul si infinitul

nu sunt altceva decat alegeri...in tine...in mine...

"anonim"

Link to post
Share on other sites
Cerasela

Iubind viata din ce in ce mai mult incepi

Sa iti golesti inima de tot ce e rau

Si uiti sa vezi in jur numai tristeti

Caci totul prinde forma sufletului tau

Oricand sulfteul tau care iubeste viata

Iti spune cam pe ce poteci s-apuci

Nu te opresti cand vezi un deal in fata

Oricat de mult iti ia in varf s-ajungi

Iubind viata incepi sa te iubesti pe tine

Fara sa fii un narcisist descatusat

Pentru ca stii ca tot ce-i rau sau bine

E gandul care-ntai din tine a plecat

Iubind viata incepi sa ii iubesti pe toti

Fara sa-ti pese de ei vad sau nu

Chiar daca uneori iti mai pun bete-n roti

Caci sunt si ei o parte din tine acum

A iubi viata e ca si cum ai intelege

Ceea ce ti s-a intamplat deja

Ca si cum ai accepta timpul ce trece

Ca fiind o parte din faptura ta

Cand viata o iubesti accepti cu usurinta

Tot ceea ce ti se petrece acum

Pentru ca stii ca fara experienta

Nu ai fi mai diferit decat un nor de fum

Si cand iubesti tot ceea ce inseamna viata

Te pregatesti sarguincios sa inveti

Si de pe urma a tot ceea ce are sa se intample

Sa tragi foloase cat mai multe si poveti

Si cand incepi viata sa o iubesti

Nu pierzi din timp pe altii judecand

Pentru ca vrei in orice clipa sa traiesti

Pentru ca vrei sa-i vezi pe toti...mai des...iubind....

"anonim"

Link to post
Share on other sites
Cerasela

O alta zi incepe, dupa un nou sfarsit

Ma-ntreb de data asta cu ce oare-am gresit?

Surprize stau nescoase in sacul cel frumos

De soarta care pare un clovn rautacios

Cu un dispret obraznic el a uitat deja

In sacul sau surprize placute sa mai ia

Si crede ca e drept pe toti sa ii serveasca

Cu-n zambet fals, ironic, si cate-o gluma proasta

In circul asta mic al nostru clovn mai are

Cativa colegi distrati ce care-mai-de-care

Incearca sa ii intre in gratiile sumbre

Chemand pe multi de-afara tribunele sa umple

Si totusi sunt destui care vin sa priveasca

Cand stand pe rand in fata spera sa reuseasca

Sa prinda cat mai mult si sa-l imite bine

Pe clovnul care pare sa nu-i pese de nimeni

Vazand succesul lui ei s-au gandit ca poate

Nu vor fi nevoiti sa se juleasca-n coate

Muncind ca restul lumii si respectand principii

Cum sa evite asta, clovnul le da indicii

Si nu conteaza timpul pe langa ei cum trece

Sau ca prin vene sangele-i din ce in ce mai rece

Clovnul pe care masca il face mai fioros

Le-arata cum sa vada lumea de sus in jos

Nimic nu mai conteaza afara de iluzii

Nici foamea si nici setea, se-agata de perfuzii

Sunt gata sa repete miscarile-i perfect

Stiu ca n-au nici o sansa cu un miraj defect

De cand el sta pe scena si cat timp a trecut

Nici el macar nu stie, in poante s-a pierdut

Iar sacul care-l poarta nicicand nu va fi gol

Multimea sa il umple...face parte din rol.......

"anonim"

  • Upvote 1
Link to post
Share on other sites
Cerasela

Cand roua amintirilor ingheata pe obrazul tau trandafiriu

Exoticul din ochii tai invie dorinta

Readucand la suprafata fericirea uitata

Acel sentiment prostesc si usor

Sub a carui umbra cu totii tanjim sa fim

E ca si cum ai ingheta timpul, care

La cea mai mica porunca a ta...se opreste.

Ai cerul in nume...deci poate esti inger ?.....

"anonim"

  • Upvote 1
Link to post
Share on other sites

cand intunericul te invaluie

si noaptea pare sa aduca cu ea

un furnicar de ganduri, indulcite

de mireasma a ceea ce era

cand sufletul striga in disperare

si nu poti ca sa faci tot ce ai vrea

desi tot ce iti vine acum in minte

e acoperit cu un voal de catifea

cand mainile ti se transforma-n piatra

si nu mai poti sa mangai, sa atingi,

caci dorul reuseste sa-si ascunda umbra

chiar daca rugile`s acum tot mai fierbinti

inveti atunci ca sunt lucruri pe care,

desi ai vrea, n-ai cum sa le opresti

nu poti sa fugi mereu chiar daca doare

nu poti sa cresti fara ca sa gresesti

nu poti sa spui apoi "mersi Doamne, e soare!"

daca prin intuneric nu ai ratacit

nu poti sa vezi cat ai crescut de mare

intai de nu stii cat ai fost mic

in valuri infinite mai ascult tacerea

si ea m-a luat in brate, ucenic,

si mi-a promis rasplata la final puterea

atunci cand cad...sa pot sa ma ridic....

"anonim"

Edited by cerasela
Link to post
Share on other sites

Am si eu o seama de poezii scrise, dar sunt pe undeva prin casa! Am sa le caut si am sa vi le prezint, spre a le critica, cu bune sau cu rele!

Edited by Dorin17
Link to post
Share on other sites

Oameni mai mult sau mai putin treji cauta in fuga

O cale cat mai usoara si sigura spre fericire

Pe strazile intortocheate umbla dupa ei sa ii ajunga

O umbra a ceea ce-ar putea sa ii scoata din ratacire

Au devenit experti si se ascund din ce in ce mai bine

In locuri fara soare, pline de beculete mii

Luminile sunt albe, desi au inimi negre

La umbra lor sunt multe lucruri care par ca-s vii

In fiecare zi isi sterg cu grija urmele lasate

Si intrand in pielea personajului incep sa uite

Versiunea lor noua nu se uita niciodata-n spate

Intre trecut si prezent nu va exista nicicand o punte

Au carioci speciale cu care camufleaza adevarul

Si-l mazgalesc incat nici ei nu si-l mai amintesc

Strangerile de mana nu mai transmit emotii, le difera rolul

Sa crezi ce-auzi in loc sa simti e altceva firesc

Anotimpuri trec pe langa noi cu viteze uimitoare

Si noi nu suntem altceva decat asasini platiti

Moneda de schimb e topita din speranta si visare

Metoda de livrare a platii...rugile fierbinti...

"anonim"

Edited by cerasela
Link to post
Share on other sites

Simetrii..

Vrei sa ma faci sa cred ca nu iubirea

Ma gadila in varful degetelor cand

Le rasfatam si le plimbam pe chipul tau razand

Si nesatul de tine-ti jinduiam privirea?

As vrea sa stii ca nu ma pot abtine

Involuntar din vise ma trezesc

Intind o mana in speranta c-am sa te gasesc

Caci pot sa fiu intreg doar langa tine

Cum as putea sa uit vreodat fiorul?

El ma facea in noapte sa repet

Si ca o rugaciune scrisa mare pe tapet

Cu numele-ti pe buze sa-ti duc dorul

Si ce placut e sa admiri tacerea

Batai nebune-n piept nu contenesc

Simti doua inimi cum prin semne isi vorbesc

Nu ai avea curaj sa le rapesti placerea

Si din priviri cand ma hraneai iubire

Ai vrea acum sa mor incet lihnit

Cersind saruturi ce-au ramas infipte in trecut

Ca borne pe un drum pana la tine?

N-ai cum sa stergi frumoasa amintire

N-ai cum sa uiti oricat ai incerca

Caci nu a fost si nu va fi nicicand numai a ta

Acea minunea ce-a ajuns sa fie azi...iubire...

"anonim"

Edited by cerasela
Link to post
Share on other sites
Leonidas67

Catrenele dragostei

Dragă-mi este dragostea bântuită de sprâncene,

de sprâncene pământene, lungi, piezis-răsăritene.

Dragă-mi este dragostea,soarele din an în veac,

dragostea ce poartă-n ea moarte-ades si-ades un leac.

Spune-se că-n holdă coaptă macul îl dezbraci c-o soaptă.

Dragă-mi este dragostea care zice: nu si da.

Dragă-mi este dragostea, mare face inima,

mare pe cât lumea-zare, mică pe cât lacrima.

Dragă-mi este dragostea care face stea si stea

din pământurile noastre - prin poienile albastre.

Sângele îsi stie visul.

Dragă-mi este dragostea cu-năltimile si-abisul

si cu ce mai are-n ea.

Dragă-mi este dragostea - locului nu pot s-o tin,

căci frumsetea ei dispare în frumsetile-i ce vin.

Dragă-mi este dragostea, dragă uneori furtuna

si-un păcat pe care-l arde pe la miezul noptii luna.

Din aleanul trupului sufletul se naste.

Dragă-mi este dragostea ce de ani mă paste.

Dragostea ne-o tină zeii, să ne-ncânte funigeii

ca urzeala inului firele destinului.

de Lucian Blaga

Ce frumoasă eşti

Ce frumoasă eşti în prag de iarnă,

Ninge disperat asupra ta,

Cerul peste tine se răstoarnă,

Ţurţurii în plete vor suna.

Hai să fim doi oameni de zăpadă

Ridicaţi de braţe de copii,

Care-n frig şi ger mai ştiu să creadă

Că se pot iubi, se pot iubi.

Ce frumoasă eşti în prag de vară,

Când miroşi a mere ce se coc,

Cerul în fiinţa ta coboară

Trupul meu din trupul tău ia foc.

Focurile noastre se cunună,

Focurile noastre se-nţeleg,

Suntem baza lumii împreună

Suntem vara focului întreg.

Ce frumoasă eşti în prag de toamnă,

Ca o zi egală între nopţi,

Când iubirea noastră te condamnă

Să ai soarta strugurilor copţi.

Să înveţi, iubito, să te bucuri

Că ţi-am dat din jertfă un destin,

Şi că via asurzând de struguri,

Va trăi definitiv în vin.

Ce frumoasă eşti în primăvară,

Cea mai minunată-ntre femei,

Iezii pasc năframa ta uşoară,

Tu, cu muguri, bluza ţi-o închei.

Sigilat de taine nepătrunse

Cerul bate drumul tău îngust,

Trupul tău de muguri şi de frunze

De la cine să învăţ să-l gust?

de Adrian Păunescu

Edited by Leonidas67
Link to post
Share on other sites

cum ii poti spune ploiii sa se-opreasca

si ce motive poti ca sa gasesti

sa ii rapesti caderea nefireasca?

cum ai putea sa imblanzesti tacerea

si ganduri, frunze, mii sa linistesti

cand tot ce simti aduce din abis iubirea?

si chiar intreg la minte ca sa fii

cum ai putea sa iti intorci privirea

de la atatea lucruri care`s vii?

cum poti sa descompui apoi durerea

in particele mici, trandafirii...

si-apoi sa-ti spui c`ai confundat-o cu placerea?

si cum poti sa inveti ca sa privesti

in sufletul uitat pe-o etajera

si fara frica viata s-o traiesti?

opreste-te, admira infinitul...

o alta sansa poate n-ai sa mai gasesti

o fi ea viata plina de povesti

or fi pe lume lucruri nefiresti

admira infinitul...opreste-te...traiesti...

"anonim"

Edited by cerasela
Link to post
Share on other sites
Leonidas67

Este vremea când poezia “Moartea căprioarei” de Nicolae Labiş devine mai actuală decât oricând. Pentru cei care au uitat-o sau nu o ştiu iată textul integral.

Seceta a ucis orice boare de vânt.

Soarele s-a topit şi a curs pe pământ.

A rămas cerul fierbinte şi gol.

Ciuturile scot din fântână nămol.

Peste păduri tot mai des focuri, focuri

Dansează sălbatice, satanice jocuri.

Mă iau după tata la deal printre târşuri,

Şi brazii mă zgârie, răi şi uscaţi.

Pornim amândoi vânătoarea de capre,

Vânătoarea foametei în munţii Carpaţi.

Setea mă năruie. Fierbe pe piatră

Firul de apă prelins din cişmea.

Tâmpla apasă pe umăr. Păşesc ca pe-o altă

Planetă, imensă, străină şi grea.

Aşteptăm într-un loc unde încă mai sună,

Din strunele undelor line, izvoarele.

Când va scăpăta soarele, când va licări luna,

Aici vor veni în şirag să se-adape

Una câte una căprioarele.

Spun tatii că mi-i sete şi-mi face semn să tac.

Ameţitoare apă, ce limpede te clatini!

Mă simt legat prin sete de vietatea care va muri

La ceas oprit de lege şi de datini.

Cu foşnet veştejit răsuflă valea.

Ce-ngrozitoare înserare pluteşte-n univers!

Pe zare curge sânge şi pieptul mi-i roşu, de parcă

Mâinile pline de sânge pe piept mi le-am şters.

Ca pe-un altar ard ferigi cu flăcări vineţii,

Şi stelele uimite clipiră printre ele.

Vai, cum aş vrea să nu mai vii, să nu mai vii,

Frumoasă jertfă a pădurii mele!

Ea s-arătă săltând şi se opri

Privind în jur c-un fel de teamă,

Şi nările-i subţiri înfiorară apa

Cu cercuri lunecoase de aramă.

Sticlea în ochii-i umezi ceva nelămurit,

Ştiam că va muri şi c-o s-o doară.

Mi se părea că retrăiesc un mit

Cu fata prefăcută-n căprioară.

De sus, lumina palidă, lunară,

Cernea pe blana-i caldă flori stinse de cireş.

Vai, cum doream ca pentru-ntâia oară

Bătaia puştii tatii să dea greş!

Dar văile vuiră. Căzută în genunchi,

Îşi ridicase capul, îl clătină spre stele,

Îl prăvăli apoi, stârnind pe apă

Fugare roiuri negre de mărgele.

O pasăre albastră zvâcnise dintre ramuri,

Şi viaţa căprioarei spre zările târzii

Zburase lin, cu ţipăt, ca păsările toamna

Când lasă cuiburi sure şi pustii.

Împleticit m-am dus şi i-am închis

Ochii umbroşi, trist străjuiţi de coarne,

Şi-am tresărit tăcut şi alb când tata

Mi-a şuierat cu bucurie: – Avem carne!

Spun tatii că mi-i sete şi-mi face semn să beau.

Ameţitoare apă, ce-ntunecat te clatini!

Mă simt legat prin sete de vietatea care a murit

La ceas oprit de lege şi de datini…

Dar legea ni-i deşartă şi străină

Când viaţa-n noi cu greu se mai anină,

Iar datina şi mila sunt deşarte,

Când soru-mea-i flămândă, bolnavă şi pe moarte.

Pe-o nară puşca tatii scoate fum.

Vai fără vânt aleargă frunzarele duium!

Înalţă tata foc înfricoşat.

Vai, cât de mult pădurea s-a schimbat!

Din ierburi prind în mâini fără să ştiu

Un clopoţel cu clinchet argintiu…

De pe frigare tata scoate-n unghii

Inima căprioarei şi rărunchii.

Ce-i inimă? Mi-i foame! Vreau să trăiesc, şi-aş vrea…

Tu, iartă-mă, fecioară – tu, căprioara mea!

Mi-i somn. Ce nalt îi focul! Şi codrul, ce adânc!

Plâng. Ce gândeşte tata? Mănânc şi plâng. Mănânc!

Link to post
Share on other sites

Create an account or sign in to comment

You need to be a member in order to leave a comment

Create an account

Sign up for a new account in our community. It's easy!

Register a new account

Sign in

Already have an account? Sign in here.

Sign In Now
  • Recently Browsing   0 members

    No registered users viewing this page.


×
×
  • Create New...

Important Information

By using this site, you agree to our Terms of Use and Privacy Policy.