Jump to content
POLITISTI.ro

VladSoare

Româna în alfabet chirilic

Recommended Posts

VladSoare

După cum știm cu toții, românii au folosit alfabetul chirilic timp de mai multe secole, pînă cînd au trecut treptat la alfabetul latin, începînd cu mijlocul secolului al nouăsprezecelea. Alfabetul nostru tradițional este chirilic. Cu toate acestea, alfabetul chirilic nu se studiază în școli. Cu excepția cîtorva cursuri de specialitate de la filologie sau teologie, nimeni nu învață nimic despre el. Cu toate că reprezintă o parte importantă a culturii și istoriei noastre, el nu este pomenit astăzi deloc. Ba mai mult decît atît, elevii de azi nici măcar nu află de existența lui. E un mare păcat. Ne dorim atît de mult să fim latini, încît aruncăm la gunoi toată istoria noastră care nu corespunde latinității.

 

De aceea, am ținut să învăț acest alfabet. Vreau să pot descifra cărți sau inscripții românești vechi. Nu pentru că mi-ar folosi la ceva practic, ci pentru că e istoria noastră, e cultura noastră, e ceva de care trebuie să fim mîndri și care nu trebuie să se piardă.

 

Mult timp n-am știut de unde să încep. Cunosc alfabetul rusesc contemporan (nu știu rusa, ci doar alfabetul), însă alfabetul chirilic românesc nu-i același cu cel rusesc de azi. Cel rusesc nu mă ajută prea mult. N-am găsit nici un manual de română chirilică. N-am găsit nici un curs. Nu știam de unde s-o apuc. La un moment dat am vorbit cu un preot care mi-a recomandat să iau legătura cu un profesor de la Teologie care predă limba paleoslavă. Între timp însă am găsit o altă soluție.

 

Am fost la Brașov la prima școală românească, de la biserica Sf. Nicolae din Șchei. Muzeul este deosebit de interesant. Merită vizitat cînd vă aflați în Brașov, mai ales cu copiii. Prețul biletului este simbolic, iar lecția de istorie este inestimabilă.

Preotul de acolo, cel care ține muzeul școlii și îl prezintă vizitatorilor, este un om foarte învățat, profesorul Vasile Oltean. A scris multe cărți, care pot fi cumpărate chiar de la muzeu. I-am povestit de intenția mea și a fost foarte dornic să mă ajute. Mi-a dat o foaie cu alfabetul chirilic românesc, alta cu cifrele, plus cîteva foi chirilice pe care să exersez. Pe măsură ce le-am descifrat am mai trecut pe la el ca să-mi lămurească anumite detalii. 

Iată prima foaie în alfabet chirilic descifrată integral de mine. Notele de subsol sînt tot ale mele, după ce am mai căutat și pe internet unele lucruri și l-am mai întrebat și pe dl. Oltean. Recunoașterea literelor e doar un pas. Mult mai grea este recunoașterea din context a unor cuvinte prescurtate (prescurtări obișnuite la vremea aceea, dar uitate azi), sau a sensurilor unor cuvinte care azi înseamnă altceva pentru noi, sau a sensului complet al unei fraze care la prima vedere nu înseamnă nimic.

 

post-9695-0-85116100-1420284197_thumb.jp post-9695-0-27777400-1420284207_thumb.pn

  • Upvote 9

Share this post


Link to post
Share on other sites

Această publicitate este afişată doar vizitatorilor. - Click aici pentru înregistrare

LORD

Alfabetul chirilic se studiaza la seminariile teologice, facultati de teologie, cursuri optionale la istorie-arheologie, arhivistica, filologie ,etc. Fiind o limba ,, moarta,, se considera ca nu mai prezinta importanta pentru publicul larg, ci doar pentru specialisti. Alfabetul chirilic il gasesti cu preponderenta in cartile religioase ortodoxe ( influenta covarsitoare a rusilor in religie este si pe acest segment) , cruci, monumente funerare, situri arheologice, etc. In alta ordine de idei, este laudabila intentia ta. Succes !

P.S. Cunosc aceste aspecte deoarece sunt direct interesat raspund pe linia PCN , iar la noi in Bucovina, majoritatea obiectelor/imobilelor de patrimoniu sunt in chirilica, ebraica si via austro-ungara.

Edited by LORD
  • Upvote 4

Share this post


Link to post
Share on other sites
Cezar

La o prima aruncare de privire imi vine in cap sa spun ca e greaca.

Foarte interesant, n-am stiut asta

Share this post


Link to post
Share on other sites
VladSoare

A doua pagină descifrată, de la 1643.

 

Alfabetul chirilic se întîlnește, într-adevăr, cu preponderență în cărțile religioase, dar asta mai ales din cauză că învățătura era concentrată în jurul bisericilor și mînăstirilor. Școli laice au apărut mult mai tîrziu. Totuși, și cărțile laice tot în alfabet chirilic erau scrise. Cronicile, documentele oficiale, manualele școlare, toate erau scrise așa. Deși cînd auzim de chirilică ne gîndim imediat la biserică, totuși există o varietate foarte largă de cărți laice scrise cu mult înainte de adoptarea alfabetului latin. Acolo, la muzeul primei școli românești, am văzut expuse cărți românești în chirilică de pînă la mijlocul secolului al nouăsprezecelea, și nu-s toate bisericești: manuale școlare, tratate de muzică, de istorie, etc.

E interesant de observat cum scrisul chirilic devine din ce în ce mai ușor de citit pe măsură ce evoluează tiparul și știința de carte. La prima pagină am avut de muncă și n-aș fi putut-o descifra integral fără un pic de ajutor din partea domnului Oltean. A doua pagină, fiind scrisă cu aproape un secol mai tîrziu, a mers ceva mai ușor. Iar cărțile de la 1850-1860 expuse la muzeu le puteam citi lejer. Literele erau mai clare, cuvintele bine delimitate, etc.

post-9695-0-17810300-1420367118_thumb.jp

post-9695-0-45469700-1420367132_thumb.pn

Edited by VladSoare
  • Upvote 1

Share this post


Link to post
Share on other sites
VladSoare

Apropos de cărțile laice, acum cîteva zile aveam un pic de timp de pierdut prin centru și am intrat într-un anticariat, unde am găsit o carte de Anton Pann de la 1837, "Noul Erotocrit". Nu știam ce înseamnă erotocrit. Am bănuit că ar putea fi un termen bisericesc, poate un anumit tip de carte religioasă (precum catehismul, mineiul și altele). Răsfoind-o, am observat că nu părea totuși bisericească. Am cumpărat-o și m-am apucat imediat de citit, iar înțelesul termenului mi s-a clarificat.

Erotocrit este un personaj dintr-o poveste grecească de dragoste, care la începutul secolului al nouăsprezecelea era foarte populară la noi. Originalul grecesc era în versuri, iar la noi circula fie în original, fie sub forma unor fragmente românești în proză - traduceri ad-hoc, neoficiale. Anton Pann a tradus și a publicat întreaga poveste în română, în versuri, sub numele de "Noul Erotocrit", adică noua poveste a lui Erotocrit. Nouă, pentru a o deosebi de cea veche în proză.

 

post-9695-0-96235900-1423232094_thumb.jp

Noul Erotocrit

compus în versuri

de Anton Pann

Tomul întîiu

Sibiu, 1837

S-au tipărit la Gheorghe de Clozius

 

post-9695-0-26108900-1423232112_thumb.jp

Întruducere

Aceasta istorie mitică, de s-a și numit Erotocrit, n-a fost însă zmintitoare, au vătămătoare la sufletele tinerilor (cînd cineva-și va lua seama fără patimă), ci mai vîrtos folositoare și morală. Căci tot d'odată arată că puterea amorului a întrat în inima Aretii prin auzire, iar în inima lui Erotocrit au întrat prin deasa privire, și prin acest exemplu povățuește pre părinți, ca să nu se-ntinză la vorbe de amor înnaintea cruzilor și nevinovaților tineri, și să nu laude frumseți trupești, nici să se lenevească de a popri sloboda și deasa privire a frumoaselor fețe, căci...

 

"De s-a și numit" înseamnă "deși s-a numit", iar Erotocrit e un joc de cuvinte - este numele personajului principal, dar pe de altă parte înseamnă și "critica amorului". Aici Anton Pann vrea să spună că deși cartea se numește astfel, totuși ea nu este o poveste de amor deșucheată, care ar putea să-i învețe de rău pe tineri, ci dimpotrivă, este o poveste morală, care te învață pericolele amorului și cum să te ferești de ele.

 

Și iată și o mostră din povestea propriu-zisă, în frumoasele versuri ale lui Anton Pann:

post-9695-0-00083400-1423232121_thumb.jp

Se ruga către prietin c'alt nimic nu va-ncerca,

Decît cîntînd să petreacă, și inima-și va'mpăca.

 

Erotocrit către Polidor

 

Gîndesc, zice, prietine, că-n ăst chip petrecînd eu,

Voi scăpa în scurtă vreme de chinuri sufletul meu.

Căci povestind prin cîntare dorul care-l pătimesc,

Parcă îmi mai piere pofta, și simț că mă răcoresc.

 

Mulțămirea lui Erotocrit către prietinul său

 

Dau cerului mulțămire și soarelui luminos,

Că am avut norocire d'un prietin credincios.

Prin un as'fel de prietin, e mijloc desăvîrșit,

Ca să se'nsănătoșeze și cel mai ticăloșit.

Tu prea scumpul meu prietin, nicidecum nu pizmuești,

Ci încă și tu cu mine dinpreună pătimești.

Rog cerul să-ți dăruiască zile multe să trăești,

Și să-ți dea'n toată viață binele care-l dorești.

 

 

  • Upvote 3

Share this post


Link to post
Share on other sites
LORD

Frumoasa achizitie ! Din curiozitate, poti spune si pretul ?

Share this post


Link to post
Share on other sites
VladSoare

Eh... asta-i partea mai neplăcută. A fost 500 de lei. :(

 

Share this post


Link to post
Share on other sites
Ecou

EROTOCRITUL, scriere populară în versuri, din a

doua jumătate a sec. 17, atribuită poetului cretan

Vincenzo Cornaros și având la origine romanul

cavaleresc medieval francez „Paris et

Vienne” ( sec. 15). Cartea, celebrând puterea

dragostei, a fost tradusă pentru prima oară în

limba română în sec. 18, cunoscând o largă

circulație.

  • Upvote 2

Share this post


Link to post
Share on other sites
VladSoare

Mergînd de curînd la Hanul lui Manuc și ajungînd mai devreme, m-am oprit să arunc o privire și la biserica de peste drum, cunoscută sub mai multe nume: Buna Vestire, sau Sfîntul Anton, sau pur și simplu Biserica Curții Vechi. Deasupra ușii trona o inscripție în alfabet chirilc care mi-a atras atenția și am vrut să văd dacă o pot descifra.

IMG_0105_mic.jpg

Zice așa:

Această sfîntă și dumnezeiască besearică unde să cinsteaște hramul Blagoveaștenia* Preaslăvitii Născătoarii de Dumnezeu și pururea fecioarii Mariei, din temelia ei iaste zidită de bătrînul Mircea Vodă și în urmă de fiiu său Pătrașco Vodă. Cu frații săi Radul și Mircea cel Tînăr o au înfrumsețat și o au zugrăvit. Iară cînd a fost acum în zilele blagocestivului și creștinului domn Io Ștefan Cantacuzino Voevod, domniia sa pentru podoaba aceștii sfinte besearici au deșchis ușa, fiind fost foarte strimtă, făcîndu-o de piatră precum să veade. Și o au înfrumusețat atît pe dinlăuntru cu frumoase icoane și podoabe, cît și pe dinnafară precum să veade, întru slava marelui și atotțiitoriului Dumnezeu și întru pomenirea a lui, a părinților și a moșilor lui, săvîrșindu-se de lucrul ei la leat 7223** avgust 20.

* blagoveștenia este ceea ce numim azi Buna Vestire
** de la facerea lumii, adică 1715

  • Upvote 3

Share this post


Link to post
Share on other sites
VladSoare

Sînt mulți factori care fac dificilă descifrarea acestor texte. Chiar dacă știi alfabetul, tot ai mult de muncă. Nu merge așa rapid, unu la unu, ca în scrierea modernă.

În primul rînd, nu există aproape nici un fel de sintaxă sau de regulă de ortografie. E doar o înșiruire de litere. Nu-ți dai seama unde se termină cuvîntul decît după ce l-ai descifrat. În traducere am folosit majuscule acolo unde am crezut eu că s-ar fi impus; în text, evident, nu există. Am spus "aproape" nici un fel de sintaxă pentru că există totuși o excepție: un punctuleț pus cam la jumătatea înălțimii unui rînd, care marchează o pauză în vorbire. Însă dacă această pauză s-ar traduce printr-o virgulă sau printr-un punct, asta trebuie să decizi singur, după cum ți se pare că arată mai bine.

Pînă aici n-ar fi neapărat o problemă. Se poate trece ușor peste asta. Dar acum vine a doua dificultate, și anume că literele sînt unite între ele, în sensul că o bucată dintr-o literă reprezintă în același timp o bucată din altă literă. De exemplu:

Litere_suprapuse.jpg

Litere_suprapuse_2.jpg

În cazul ăsta e simplu, cuvintele "și" sau "acum" sînt ușor de identificat, dar cînd găsești cuvinte mai lungi și cu multe astfel de suprapuneri, nu-ți mai sar în ochi dintr-o privire, ci trebuie să te uiți lung la ele pînă le înțelegi.

Apoi, unele litere nu sînt scrise în rînd cu celelalte, ci sînt înghesuite deasupra rîndului. De exemplu:

Deasupra.jpg

Deasupra_2.jpg

Nici astea n-ar fi neapărat o problemă. Te frînează, nu poți (sau cel puțin eu nu pot încă) citi textul cursiv, ca și cum ar fi scris cu litere latine, dar per total descifrarea nu e împiedicată.
Acum însă vine o dificultate mult mai mare. În anumite cuvinte al căror înțeles în contextul dat este considerat foarte clar de către autor, unele litere sau grupuri de litere lipsesc complet, fiind înlocuite cu o mică dungă sau tildă pusă deasupra rîndului. De exemplu:

Litere_lipsa.jpg

În cazul ăsta nu-i mare problemă. Se înțelege destul de clar. Dar un cuvînt cu care am avut foarte mult de furcă a fost acesta:

Blagov.jpg

La început l-am citit "bloveațenia". Parcă nu suna bine. Am insistat pînă cînd am realizat că ț-ul și e-ul sînt lipite, ceea ce sugera că de fapt linia verticală a e-ului face parte și din litera anterioară. Asta ar însemna că litera anterioară ar fi grupul "șt", deci cuvîntul ar deveni "bloveaștenia".
Tot nu sună bine. Uitîndu-mă și mai atent, am observat semnul de deasupra o-ului și am realizat că acolo trebuie să fie un g, corp comun cu l-ul.
Deci cuvîntul devine "blgoveaștenia". E clar că lipsește ceva de-acolo, pentru că văd tilda. Dar ce anume? Am căutat pe google variante, sperînd să mă corecteze el. Și am găsit cuvîntul blagoveștenie, care înseamnă tocmai Buna Vestire, adică hramul acestei biserici. Abia atunci l-am rezolvat: "blagoveaștenia" (a-ul din mijloc nemaiexistînd în limba de azi).

Apoi, ultima dificultate a fost cu cifrele de la sfîrșit. Asta nu din cauza textului în sine, ci doar pentru că neavînd prea mult material pe care să exersez, n-am învățat încă cifrele pe dinafară. Cu literele mă descurc bine, dar la cifre încă mai stau cu lista alături și le compar una cîte una.
 

Edited by VladSoare
  • Upvote 6

Share this post


Link to post
Share on other sites
Marius

Fascinant. Felicitări Vlad!

  • Upvote 1

Share this post


Link to post
Share on other sites
VladSoare

Mulțumesc. B-)
Găsesc fascinante lucrurile astea. E istoria noastră, cultura noastră, dar în școli nu este nici măcar pomenită. Cînd mai cresc fetele o să le învăț și pe ele; pînă atunci însă mai am eu însumi mult de exersat. Profesorul Oltean de la Sf. Nicolae poate să citească cursiv. Eu n-am ajuns încă acolo. Pot citi aproape cursiv texte tipărite după 1820-1830, cum e cazul Erotocritului amintit mai sus, pentru că la momentul respectiv tiparul ajunsese la o calitate destul de bună și scrierea se modernizase: cuvintele sînt de-acum separate, există semne de punctuație, majuscule, etc. Dar cu textele mai vechi încă mă mai chinui. Or prof. Oltean le citește cursiv și pe ele. Deci se poate. Dar cine știe după cîți ani de antrenament... :)

Ziceam de cifre că încă nu le stăpînesc. Asta pentru că sistemul nu e ca al nostru, cu semne de sine stătătoare de la 0 la 9. În scrierea chirilică se folosesc tot literele. Există o literă pentru 1, una pentru 2, etc. pînă la 9. Apoi o literă pentru 10, una pentru 20, etc. pînă la 90. Apoi una pentru 100, una pentru 200, etc. pînă la 900. Iar corespondența dintre litere și aceste numere nu urmează ordinea noastră alfabetică, ci pe cea chirilică, ABVGD... etc.

IMG_0105.JPG

Z este 7, S este 200, C este 20, G este 3.
Pentru 2 ar fi B, dacă-mi amintesc bine (n-am acum lista în față). Observați deci că nu scriau în sistemul nostru zecimal, 7-2-2-3 (caz în care ar fi scris ZBBG), ci 7-200-20-3. Singura excepție era cifra miilor, pentru care nu aveau altă variantă (nu existau semne dedicate pentru 1000, 2000, etc.)
 

Edited by VladSoare
  • Upvote 2

Share this post


Link to post
Share on other sites

Create an account or sign in to comment

You need to be a member in order to leave a comment

Create an account

Sign up for a new account in our community. It's easy!

Register a new account

Sign in

Already have an account? Sign in here.

Sign In Now

  • Recently Browsing   0 members

    No registered users viewing this page.

×
×
  • Create New...

Important Information

By using this site, you agree to our Terms of Use and Privacy Policy.