A fost benefica sau daunatoare demilitarizarea politiei?

[Catalin]

Am inițiat acest sondaj ca să putem vedea aici ce cred polițiștii despre demilitarizarea poliției. A fost benefică sau dăunătoare?

Ce am avut și ce am pierdut?

Care sunt avantajele și care sunt dezavantajele?

De aceea vă rog să votați în funcție de părerea voastră în sondajul de mai sus și ar fi interesant să postați și câteva argumente ce au stat la baza alegerii voastre.

[cipri83]

Catalin sti si tu ca multor sefi si sefuti le pare rau ca s-a demilitarizat politia,pentru ca atunci nu aveai ce comenta,trebuia sa iei pozitia ghiocelului si sa taci!

[Elvis]

Parerea mea este ca pentru sefi a fost cosmarul vietii lor.

Am fi nedrepti sa nu recunoastem ca demilitarizarea ne-a adus recunoasterea anumitor drepturi, la care nu visam cand eram militari.

Din pacate, si aici iar imi aduc aminte de CNP, Statutul Politistului nu a fost facut asa cum trebuia.

[Dorin17]

Pai statutul a fost facut tocmai de sefii aia care regretau atunci ca nu mai suntem militari!

[dunelu]

La inalt nivel si acum s-ar dori sa fim militari dar nu-i lasa UE .

[mihai770]

Știți unde am putea afla care țări mai au Poliția demilitarizată? Am căutat un pic, dar fără succes

[Nashipa]

Demilitarizarea a fost un pas uriaş spre normalitate. Oricum mai sunt multe lucruri de făcut şi mă refer în special la reforma POLIŢIEI JUDICIARE. Numai în statele sovietice poliţistul face urmărire penală. Acesta trebuie să fie atributul exclusiv al procurorului care numai în Romania este asimilat magistraţilor. Procurorul este " avocatul acuzării". Plus participarea poliţiei judiciare la tot felul de măsuri de ordine ( mitinguri, meciuri de fotbal, festivaluri etc.) şi mă refer la participarea poliţiei judiciare în uniformă, cu centura peste haină, baston şi fluier, tot tacâmul, dispuşi în tot felul de "inele concentrice" visate de marii comandanţi de oşti.

[avam]

Dacă este să pun în balanţă ce a adus bun demilitarizarea şi ce a adus rău, a fost destul de benefică şi este în continuare. D-l Fătuloiu cred că mai bine îşi tăia mâna, dacă ar fi avut de ales, decât să semneze dispoziţia prin care să le arate tuturor şefilor că, poliţistul poate dispune de timpul său liber după bunul plac şi se poate deplasa oriunde nestingherit, fără a mai face rapoarte şi a cere aprobări. Oricum avantajele pe care le-am avut pe vremea cât am activat ca militar,(17 ani), s-au dus pe apa sâmbetei, dar nu imi pare rău, dacă va fi mai bine pentru cei care vin din urmă. Dacă ar fi să regret ceva din vremea milităriei, doar faptul că ne ştiau cât de cât inamicii de frică, că de respect nu poate fi vorba, şi în cazul unui ultraj ajungeau pe mâna Parchetului Militar care dispunea arestarea pe loc, acum zilnic sar la poliţişti diverşi "cetăţeni", iar poliţistul trebuie să fie atent să nu îi zgârie. De arestare preventivă nici nu poate fi vorba, că de, este o măsură de excepţie.

Nashipa, eşti primul coleg de forum, de la deschiderea lui, care ai habar de sistemul nostru judiciar,( poate mai ştiu şi alţii câte ceva, dar pentru mine sunt inexistenţi dacă tac); care deşi "reformat", este mai bolşevic ca niciodată. Când postam critici despre acest sistem unii m-au luat la bastoane, i-am lăsat că nu meritau deranjul, dar mă bucur că, încet, încet, se tinde spre extirparea acestui rău.

În sistem demilitarizat, poliţistul nu va fi niciodată îndestulat de remuneraţie şi nici protejat, dar nici obligat să mai facă muncă voluntară,( aici este de discutat, privaţiuni mai puţine, bănuţi mai puţini), nu este ca în filmele poliţiste nicăieri în U.E., acum toţi suntem în aceeaşi oală. Nu tehnica sau logistica va acţiona în stradă, ci unul ca: Elvis, Cătălin, Lord şi alţii buni poliţişti. Dezamăgirea mea cea mai mare va rămâne chiar şi după ce voi părăsi sistemul, că printre noi, au pătruns parveniţi, oameni paraleli cu munca noastră, unii chiar semianalfabeţi. Pe vremea milităriei trebuia să faci şcoală militară şi chiar dacă era cineva "ajutat" să intre, se pierdea pe drum în cei 2 ani /sau 6 luni /la agenţi, sau cei 3 la Academie. Când intra o promoţie în teritoriu, într-un an deja rămâneau mai puţin de jumătate iar în trei nu prea mai găseai prea mulţi foşti colegi, cum o comiteau, cum imitau farfuriile zburătoare. Acum este ca acum....

Concluzie personală: Poliţiştii adevăraţi, tineri şi cu potenţial, să lupte pentru imaginea şi viaţa de zi cu zi a poliţieişi implicit a lor ca poliţişti, să facă ce ştiu ei mai bine să treacă peste prejudecăţile colegilor cu funcţii din leatul meu( a se citi şefi), să-şi impună respectul prin orice mijloace legale sau la limita legii. Demilitarizarea a adus drepturi nesperate aşa că revin la prima frază: a adus şi va aduce beneficii!. Este o părere bazată pe argumente, mulţumesc celor care vor dovedi răbdare să citească postarea, nu cred că v-am plictisit. Să auzim de bine!

[alin2770]

partea buna e ca nu prea mai suntem carne de tun ca atunci. adica daca unul zice "du-te si fa aia" acum poti sa-i spui ca nu e bine, atunci percutai. inca o chestie buna, poate cea mai buna este ca nu te mai arunca ei pe la nu stiu ce post prin ce judet, doar asa ca vor ei

[dorian]

a fost benefică demilitarizarea Poliției, dar sunt câteva lucruri care ar fi fost frumos să se păstreze și acum: încadrarea polițiștilor să se facă numai după ce urmează cursurile unei școli de agenți sau academie și nu direct din viața civilă; la vremea respectivă exista respect față de cel cu un grad sau funcție mai mare decât tine, în schimb acum unii înțeleg să se tragă cu toți de șireturi ( majoritatea nu au nici măcar pregătirea profesională necesară, nu mai vorbesc de cei 7 ani de acasă), existau niște rigori pe care sistemul militarizat le impunea.

avantajele pe care le-am câștigat după 26 august 2002 sunt incomensurabile, deși mai este mult de muncă și multe bătălii de dat pentru a ni se recunoaște drepturile, în deplinătatea lor.

important este ca selecția să se facă numai cu simț de răspundere, fiindcă de acestea depinde viitorul nostru, dar și modul în care ne prezentăm în fața opiniei publice, în fircare zi, pe timpul desfășurării serviciului.

[Elvis]

Dorian ai dreptate cu privire la selectie, era mult mai riguroasa, insa angajari directe se faceau si atunci.

[Catalin]

Dorian, respectul se câștigă nu se impune de către un anumit sistem.

Organizarea sistemului militar nu are nicio legătură cu adevăratul respect, este doar o formă de ierarhizare menită a menține o disciplină chiar și pentru cei fără discernământ. Acolo soldatul execută fără a fi nevoie să se întrebe de ce face acel lucru, dacă e bine sau rău, dacă se încalcă legea, etc.

Eu nu consider că cel mai mare câștig al demilitarizării este faptul că i-a deranjat și probabil că încă îi mai deranjează acest statut pe unii șefi. Nu acesta este cel mai mare avantaj, după părerea mea.

Cred că principalul avantaj al demilitarizării ar trebui să fie canalizarea tuturor pârghiilor de promovare a polițiștilor bazându-se pe competență și profesionalism. Mai exact, cel căruia îi place ceea ce face, are rezultate, se dedică muncii pe care este pus să o facă și dorește să se perfecționeze, să evolueze, fiind deschis către nou, să fie ajutat și promovat de sistem. De exemplu, un ofițer de judiciar care are înclinație, are vocație să prindă hoțul, în sistemul militar, din păcate chiar și acum, nu va ajunge niciodată (sau va ajunge foarte greu ori prea târziu, când deja i s-a făcut lehamite) șef al vreunui compartiment, unde să-ți formeze un colectiv unit, format din colegi pasionați de aceea specializare, cu care să formeze o adevărată echipă și cu care să facă ravagii în rândul hoților.

Știți de ce nu va fi promovat un astfel de ofițer ca șef? Pentru că el trebuie să rămână acolo unde este și să tragă tare, să muncească pentru a exista niște rezultate, cu care șeful numit pe diverse alte criterii, să îți poată menține poziția respectivă.

Mi-ar plăcea să apuc vremurile când un șef pasionat la maxim de o anumită specializare, își formează o echipă, nu de subordonați, ci de prieteni/colegi de care să fie alături și la bine, dar mai ales la greu. Să fie toți trup și suflet pentru colectivul/echipa lor, să se ajute între ei, atât la serviciu cât și în timpul liber, să facă ieșiri cu familiile în timpul liber și să sufere toți când unul are o problemă ... cu alte cuvinte, să formeze o familie.

În sistemul militar acest lucru nu este posibil, oricât ar încerca unii să ne convingă că se poate. Acolo sistemul te așează pe niște trepte și stabilește încă de la început niște categorii în care unii sunt superiori, iar ceilalți le sunt inferiori. Și datorită acestei organizări nu se poate realiza niciodată, chiar dacă unii încearcă să dovedească contrariul, acolo va exista întotdeauna multă minciună, fățărnicie și ipocrizie.

Din păcate, demilitarizarea noastră s-a făcut formal, sistemul militar încă se păstrează, doar că are alt ambalaj. Iar asta s-a întâmplat datorită acelora nesiguri pe ei, ajunși în posturi de conducere pe baza unor împrejurări sau datorită unor alte calități, ce nu au nicio legătură cu profesionalismul sau competența.

Cred că sunteți conștienți că nu oricine este făcut și are calitățile necesare pentru a conduce. Nu putem fi toți lideri. De aceea eu sunt de părere că, cuvintele lui Napoleon conform cărora: „fiecare soldat poartă în raniță un baston de mareșal”, întradevăr este valabilă într-un sistem militar, dar nu în unul bazat pe profesionalism și competență, de aceea nu trebuie luate ca atare aceste cuvinte, sunt un mare „bullshit”. Nu fiecare, nu toți, ci numai unii au ceea ce le trebuie pentru a fi lideri adevărați și a conduce în adevăratul sens al cuvântului.

Tocmai datorită menținerii acestui sistem militar, avem încă șefi disperați să nu-și piardă funcția/poziția pe care au ajuns și tot felul de pupincuriști sau prostituați. Pentru că aceștia se comportă așa întrucât sunt nesiguri pe ei, nesiguri pe pregătirea lor profesională și sunt conștienți de acest lucru, de aceea simt nevoia să „compenseze” aceste lipsuri prin comportamente nedemne.

Dacă un polițist sau un șef, este sigur pe el dpdv profesional și știe meserie, acest lucru nu o să i-l poată lua nimeni, indiferent dacă este destituit din funcția respectivă, pentru că omul acela știe că va face față cu brio acolo unde se va duce. Iar de astfel de oameni, siguri pe ei și pe ce știu să facă avem noi nevoie să ne conducă, pentru că aceștia nu sunt șantajabili și nici fricoși că-și vor pierde scăunelul. Astfel de oameni vor ține partea și îi vor apăra pe cei pe care îi conduc și cu care mănâncă o pâine amară.

[dorian]

Dorian ai dreptate cu privire la selectie, era mult mai riguroasa, insa angajari directe se faceau si atunci.

ai dreptate, se făceau și se vor face astfel de angajări. totuși, parcă rigorile statului militar nu îți permitea să angajezi strâmbi, șchiopi sau labili psihic, persoane care nu puteau face față unei simple probe sportive, etc. schimbându-se sistemul, automat și selecția s-a făcut altfel, fiind mai permisivă aș spune chiar liberalizată pentru cei care aspirau la carieră (mai mult sau mai puțin) în Poliția Română.

când am scris de șchiopi sau labili psihic am făcut-o în cunoștință de cauză, fiindcă au fost anagajați, chiar ofițeri, persoane cu grave și vizibile dizabilități locomotorii (tatăl ei deținea o tipografie care edita cărți pentru cei din minister - informație neverificată), persoane care nu pot face față specificului muncii de poliție fiind chiar limitate în gândire ( s-a dispus expertiza psihiatrică și l-au găsit plecat cu sorcova), etc.

dacă greșesc cu ceva, vă rog să mă contraziceți.

[dorian]

Dorian, respectul se câștigă nu se impune de către un anumit sistem.

Organizarea sistemului militar nu are nicio legătură cu adevăratul respect, este doar o formă de ierarhizare menită a menține o disciplină chiar și pentru cei fără discernământ. Acolo soldatul execută fără a fi nevoie să se întrebe de ce face acel lucru, dacă e bine sau rău, dacă se încalcă legea, etc.

Eu nu consider că cel mai mare câștig al demilitarizării este faptul că i-a deranjat și probabil că încă îi mai deranjează acest statut pe unii șefi. Nu acesta este cel mai mare avantaj, după părerea mea.

Cred că principalul avantaj al demilitarizării ar trebui să fie canalizarea tuturor pârghiilor de promovare a polițiștilor bazându-se pe competență și profesionalism. Mai exact, cel căruia îi place ceea ce face, are rezultate, se dedică muncii pe care este pus să o facă și dorește să se perfecționeze, să evolueze, fiind deschis către nou, să fie ajutat și promovat de sistem. De exemplu, un ofițer de judiciar care are înclinație, are vocație să prindă hoțul, în sistemul militar, din păcate chiar și acum, nu va ajunge niciodată (sau va ajunge foarte greu ori prea târziu, când deja i s-a făcut lehamite) șef al vreunui compartiment, unde să-ți formeze un colectiv unit, format din colegi pasionați de aceea specializare, cu care să formeze o adevărată echipă și cu care să facă ravagii în rândul hoților.

Știți de ce nu va fi promovat un astfel de ofițer ca șef? Pentru că el trebuie să rămână acolo unde este și să tragă tare, să muncească pentru a exista niște rezultate, cu care șeful numit pe diverse alte criterii, să îți poată menține poziția respectivă.

Mi-ar plăcea să apuc vremurile când un șef pasionat la maxim de o anumită specializare, își formează o echipă, nu de subordonați, ci de prieteni/colegi de care să fie alături și la bine, dar mai ales la greu. Să fie toți trup și suflet pentru colectivul/echipa lor, să se ajute între ei, atât la serviciu cât și în timpul liber, să facă ieșiri cu familiile în timpul liber și să sufere toți când unul are o problemă ... cu alte cuvinte, să formeze o familie.

În sistemul militar acest lucru nu este posibil, oricât ar încerca unii să ne convingă că se poate. Acolo sistemul te așează pe niște trepte și stabilește încă de la început niște categorii în care unii sunt superiori, iar ceilalți le sunt inferiori. Și datorită acestei organizări nu se poate realiza niciodată, chiar dacă unii încearcă să dovedească contrariul, acolo va exista întotdeauna multă minciună, fățărnicie și ipocrizie.

Din păcate, demilitarizarea noastră s-a făcut formal, sistemul militar încă se păstrează, doar că are alt ambalaj. Iar asta s-a întâmplat datorită acelora nesiguri pe ei, ajunși în posturi de conducere pe baza unor împrejurări sau datorită unor alte calități, ce nu au nicio legătură cu profesionalismul sau competența.

Cred că sunteți conștienți că nu oricine este făcut și are calitățile necesare pentru a conduce. Nu putem fi toți lideri. De aceea eu sunt de părere că, cuvintele lui Napoleon conform cărora: „fiecare soldat poartă în raniță un baston de mareșal”, întradevăr este valabilă într-un sistem militar, dar nu în unul bazat pe profesionalism și competență, de aceea nu trebuie luate ca atare aceste cuvinte, sunt un mare „bullshit”. Nu fiecare, nu toți, ci numai unii au ceea ce le trebuie pentru a fi lideri adevărați și a conduce în adevăratul sens al cuvântului.

Tocmai datorită menținerii acestui sistem militar, avem încă șefi disperați să nu-și piardă funcția/poziția pe care au ajuns și tot felul de pupincuriști sau prostituați. Pentru că aceștia se comportă așa întrucât sunt nesiguri pe ei, nesiguri pe pregătirea lor profesională și sunt conștienți de acest lucru, de aceea simt nevoia să „compenseze” aceste lipsuri prin comportamente nedemne.

Dacă un polițist sau un șef, este sigur pe el dpdv profesional și știe meserie, acest lucru nu o să i-l poată lua nimeni, indiferent dacă este destituit din funcția respectivă, pentru că omul acela știe că va face față cu brio acolo unde se va duce. Iar de astfel de oameni, siguri pe ei și pe ce știu să facă avem noi nevoie să ne conducă, pentru că aceștia nu sunt șantajabili și nici fricoși că-și vor pierde scăunelul. Astfel de oameni vor ține partea și îi vor apăra pe cei pe care îi conduc și cu care mănâncă o pâine amară.

Având în vedere expunerea de mai sus pot trage concluzia că ești un bun profesionist cu o bogată carieră în rândurile noastre și, presupun, că ai lucrat inclusiv sub regimul militar. Cu toate acestea țin să te contrazic și să spun că nu sistemul câștigă sau atrage respectul, ci omul care îl pune în mișcare. Binețeles că acesta se câștigă prin muncă, experință, datorită vârstei pe care o ai, iar în sistemul nostru și prin funcția și gradul pe care le-ai câștigat, dar, poate cel mai important, prin competența de care dai dovadă. Nu contează tipul sistemului atâtat timp cât oamenii sunt cei care îl creează și îl pun mișcare, iar aceștia sunt sănătoși în gândire și acționează ca atare.

Nu fac apologia sistemului polițienesc militarizat, dar este posibil ca într-o lume perfectă acesta să facă diferența tocmai prin rigorile și strictețea lui (dar cum așa ceva nu este posibil . . .), asta nu înseamnă că sistemul civil nu este mai prejos sau că nu are beneficiile sale. Consider că schimbarea survenită în 2002 a fost un eveniment vital în activitatea noastră, prin aceasta câștigându-ne unele drepturi la care nu îndrăzneam să visăm.

Cu privire la modul în care suntem conduși în acest moment de șefi și șefuți, îți dau dreptate în totalitate, simțind pe pielea noastră în fiecare zi biciurile aplicate de aceștia pe pielea noastră, de ca și cum am fi negri pe plantația lor. În continuare sunt promovați "colegi bine intenționați" cu "strategii managerile bine puse la punct" care de abia cunosc bine limba română și vin să ne predea lecții de gramatică, care în viața lor nu au scris un proces-verbal, dar vin să ne spună cum să ne facem "cât mai productiv" munca. Eu unul m-am săturat de astfel de persoane care citesc statistici după care mă judecă, care văd în orice acțiune de-a mea o ilegalitate, care consideră că ar trebui să aibe întotdeauna dreptate, care consideră că timpul meu liber le aparține, care au impresia că ești doar un nume pe un ștat de plată ce poate fi oricând înlocuit fiindcă "mai sunt o sută ca tine care așteaptă la poartă". Din punctul acesta de vedere mai avem mult de luptat, fiindcă trebuie să vină vremea când, exact cum ai spus Cătălin, oamenii să fie promovați pe competență, profesionalism și pasiunea cu care îți face treaba.

[Catalin]

Unde am spus eu ca "sistemul câștigă sau atrage respectul"?

[dorian]

Unde am spus eu ca "sistemul câștigă sau atrage respectul"?

Ai lăsat să se înțeleagă acest lucru: "Organizarea sistemului militar nu are nicio legătură cu adevăratul respect, este doar o formă de ierarhizare menită a menține o disciplină chiar și pentru cei fără discernământ.". Organizarea oricărui sistem de pe acest pământ se face prin exprimarea voinței umane care, de cele mei multe ori, are la bază intenții bune ce se pierd pe parcurs și sunt înlocuite de interese personale sau ale unui grup exclusivist. Acțiunea șefilor și modul acestora de a interacționa cu cei pe care îi conduceau (dar nu numai), au făcut din acel sistem, fie el și militar, unul imperfect, chiar bolnav.

Eu nu vorbeam de ACEL sistem militar, în care mulți am muncit, ci de unul real, în care oamenii își pun ideile în practică pentru ca el să progreseze, fiind un factor de siguranță pentru cei din jur.

[Catalin]

Fiecare intelege atat cat si ce poate ... eu zic ca am fost destul de clar si nu am postat nimic cu subintelesuri.

[Elvis]

Organizarea oricărui sistem de pe acest pământ se face prin exprimarea voinței umane care, de cele mei multe ori, are la bază intenții bune ce se pierd pe parcurs și sunt înlocuite de interese personale sau ale unui grup exclusivist.

Crezi ca cei care ne-au condus sau ne conduc acum au intentii bune?

[SandoKhan]

AU! Dar pentru ei si atat.

[dorian]

Crezi ca cei care ne-au condus sau ne conduc acum au intentii bune?

Nu consider că au intenții bune, în ceea ce ne privește pe noi, cei de jos. Intențiile lor sunt pentru a le merge bine ținând astfel de scaunele lor, fiindcă au multe beneficii. Dacă ar fi avut intenții bune eram în altă parte acum, altele erau modalitățile, procedurile și standardele de lucru, erau alături de noi (nu doar priin declarații mincinoase), simțeam un real suport din partea lor prin inițiative legislative constructive, care să ne apere în munca de zi cu zi. Exemplele pot continua, dar știm cu toți care sunt neajunsurile cu care ne confruntăm zilnic. E posibil să fie printre ei și oameni cu intenții bune, dar cred că sunt atât de puțini că i-a înghițit gloata.

[lightwarrior]

Demilitarizarea a fost SINGURUL lucru bun...sunt multi sefi nostalgici, care la cate un spritz....mama-mama ce mai plang dupa acele vremuri cand in 5 min daca POFTEA el, erai intr-un colt al judetului....iar dupa o luna erai in alta parte....