Jump to content
POLITISTI.ro

Recommended Posts

  • 1 year later...
  • Replies 1.7k
  • Created
  • Last Reply

Top Posters In This Topic

  • Cristi

    97

  • arcan

    89

  • Catalin

    83

  • Ben

    71

Top Posters In This Topic

Popular Posts

Stimati colegi, cand un conducator auto nu poarta centura de siguranta pentru ca el conduce o masina albastra, cu girofare albastre si pe care scrie un lucru pe care mi-e greu sa il pronunt, acesta de

E dreptul meu la libera exprimare si nu imi spui tu cand sa termin ok. E dreptul meu la libera exprimare si nu imi spui tu cand sa termin ok. Eu raspund pt. afirmatiile mele. E dreptul meu l

Colegul cu care eram azi de serviciu a sanctionat un localar in uniforma pentru travesare neregulamentara. Sa vedeti ce fata avea cand i-am cerut cartea de identitate.

Posted Images

  • Membru
viobra
On 1/22/2019 at 8:07 PM, viobra said:

Referitor la discuțiile despre pistoalele ”glock albastre”, acestea nu pot fi date în dotarea gardienilor primarului întrucât, în baza Legii 155/2010, ei pot procura arme având destinația arme letale de apărare şi pază (arme de foc scurte, recunoscute în condiţiile prevăzute de lege, destinate să asigure apărarea vieţii, integrităţii şi libertăţii persoanelor fizice, precum şi a bunurilor aparţinând persoanelor fizice sau juridice) sau arme neletale destinate pentru autoapărare (arme neletale scurte, special confecţionate pentru a împrăştia gaze nocive, iritante, de neutralizare şi proiectile din cauciuc, în scop de autoapărare). Or pistoalele marca Glock marca 17 sau 19 T, sunt arme destinate pregătirii militare sau instituțiilor cu atribuții în domeniul apărării ordinii publice și siguranței naționale, neîncadrându-se în niciuna din cele două categorii, deoarece chiar Glock spune că destinația acestor arme este de antrenament. Astfel, eu consider că aceste arme sunt arme interzise (armele şi muniţiile prevăzute în categoria A din anexă, a căror procurare, deţinere, port şi folosire sunt interzise persoanelor fizice şi juridice, cu excepţia instituţiilor publice care au competenţe în domeniul apărării, ordinii publice şi securităţii naţionale, a unităţilor aflate în subordonarea sau coordonarea acestora, înfiinţate prin acte normative, precum şi a companiilor naţionale şi societăţilor reglementate de Legea nr. 31/1990, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, constituite prin acte normative în vederea producerii acestui tip de armament şi muniţie). Dacă o persoană juridică, care se supune Legii nr 295/2004 privind regimul armelor și al munițiilor, deține astfel de arme, cred că le deține în afara legii și ar trebui luate măsuri de îndată.

Deunăzi, mi-am exprimat aici opinia că localii, care au în dotare pistoale Glock model 17T sau 19T, le dețin în mod ilegal.

Zilele trecute am văzut în media un articol despre donarea unor arme de către poliția locală către Poliția Română, respectiv pistoale Glock și muniția aferentă. Numai că articolul este parțial corect și duce la dezinformare și asta pentru că pistoalele nu sunt orice pistoale Glock, ci sunt modelele T despre care noi am tot vorbit. Dezinformarea care se creează este că locala nu are dreptul să poarte arme letale și le-a confiscat poliția.

În realitate lucrurile stau puțin altfel. Conform prevederilor art. 33 din Legea nr. 155/2010 (Legea poliției locale), structurile de poliţie locală sunt autorizate să procure şi să deţină arme letale de apărare şi pază şi arme neletale destinate pentru autoapărare, precum şi muniţia corespunzătoare, pentru înarmarea personalului propriu, în condiţiile art. 69 din Legea nr. 295/2004 privind regimul armelor şi al muniţiilor. Mai exact, localii pot procura și deține arme depunând în acest sens cereri de autorizare la Poliția Română.

Problema cu aceste pistoale Glock model T, cunoscute ca glockurile albastre, este destinația lor. Aceste pistoale sunt destinate antrenamentului și pregătirii militare, lucru care îl poate afla oricine de pe site-urile producătorului. Acestea sunt concepute special pentru a fi utilizate fie cu muniția FX / FOF, fie cu UTM, iar ergonomia oferă, la folosire,  aceeași senzație cu a pistoalelor Glock clasice. Pistoalele Gen4 au un albastru distinctiv, având componente confecționate în procent de 80% din polimer, pentru a le face distincte din punct de vedere vizual și ușoare. Această culoare distinctivă împiedică confundarea pistoalelor cu armele letale. 

Referitor la muniție, pistoalele Glock model T folosesc cartușe din categoria SIMUNITION, categorie din care fac parte muniția FX, FOF sau UTM. Localii, cred eu, le folosesc doar pe cele din categoria FX, respectiv CQT -CLOSE QUARTERS TARGET PRACTICE CARTRIDGES. Mai exact, folosesc cartușe cu proiectil din polimer. Din gama celor FX mai sunt și cartușele care în loc de proiectilul din polimer au un săculeț cu vopsea, pentru marcarea țintei în momentul executării focului. Ca date tehnice ale acestui tip de muniție mai putem menționa: greutatea proiectilului de 0,2 gr., energia la impact de 1,7 - 3,6 Joules, distanța maximă 90m, viteză de 90-130 m/s și faptul că este recomadată folosirea pe ținte fabricate din carton sau hartie.

Din cele menționate, cred că reiese destul de clar că aceste arme nu au ce căuta asupra niciunei persoane în serviciu, care pentru efectuarea serviciului este dotată cu armament. Armamentul, în general pentru efectuarea serviciului, nu poate avea decât destinația apărare și pază sau autoapărare. Or, pistoalele destinate antrenamentului nu pot fi niciodată folosite în acest scop, asta pe lângă faptul că nu ar trebui să fie autorizată o astfel de deținere și folosire. Gândiți-vă că un local, în efectuarea serviciului ar trebui să facă uz de armă. Oare care ar fi eficiența sa, folosind o armă de antrenament cu muniție specifică? 

O altă confuzie se creează prin faptul că lumea dă vina pe Poliția Română, ca i-a autorizat să le procure. Și, acest lucru este fals, întrucât aceste pistoale au fost procurate pe timpul poliției comunitare, iar în legea poliției comunitare nu era prevăzută ingerința procurării armelor în condițiile Legii n. 295/2004, astfel că aceștia au procurat ce le-a trecut lor prin cap. Într-adevăr, poliția nu trebuia să le acorde viza la doi ani pe autorizațiile de folosire a armelor, după intrarea în vigoare a Legii poliției locale, dar asta este altă discuție.

Întrebarea care se pune este de ce, structura care coordonează activitatea în Poliția Română pe linie de arme la nivel național, respectiv DAESP, nu solicită în țară situația polițiilor locale care dețin astfel de arme și să facă propuneri de a se dispune predarea acestor arme, de îndată, la un armurier autorizat. Fiindcă poliția locală nu poate deține sau folosi astfel de arme și, cu atât mai mult, nu poate defila cu ele pe stradă în serviciu. Nu le poate folosi nici legal, nici practic, și nu le poate nici deține, fiindcă poliția locală nu este o instituție din cele menționate în Anexa cu clasificarea armelor din Legea nr. 295/2004, respectiv instituţiile publice care au competenţe în domeniul apărării, ordinii publice şi securităţii naţionale. Poliția locală este un compartiment funcțional în cadrul aparatului de specialitate al primarului/primarului general sau ca instituție publică de interes local, cu personalitate juridică (art. 4 din Legea 155) care se organizează și funcționează, prin hotărâre a autorității deliberative a administrației publice locale (or, siguranța națională nu poate fi ”deliberativă”).

Cam asta ar trebui să cunoască managerii localilor și să nu mai creadă că suntem invidioși pe ei, datorită ”super armelor” pe care le dețin (n-aș vrea să ne întoarcem în timp, să vedem care a fost prețul de achiziție, cine le-a vândut și cam câte sunt de toate?) . Noi vrem doar să respecte legea!

Și, cam asta trebuie să înțeleagă și toți colegii noștri din țară și să procedeze întocmai, pentru a nu mai fi posibilă defilarea cu astfel de arme pe stradă, întrucât acestea nu au ca destinație apărare și pază sau autoapărare și cred că acesta este scopul pentru care legiuitorul a prevăzut arme în serviciu localilor, pentru a contracara pericolele iminente și de a face uz de armă în condițiile legii, și nu pentru a se antrena pe eventualele ținte... Spun asta, fiindcă am înțeles că sunt multe județe unde localii au astfel de arme.

  • Upvote 9
Link to post
Share on other sites

Create an account or sign in to comment

You need to be a member in order to leave a comment

Create an account

Sign up for a new account in our community. It's easy!

Register a new account

Sign in

Already have an account? Sign in here.

Sign In Now
  • Similar Content

    • James
      By James
      Buna seara.
      Astazi am fost observat cu deosebit interes o patrula a Politiei Locale din Suceava in cadrul unui control efectuat intr-un autobuz TPL pentru a verifica respectarea masurilor de siguranta. Am constatat imediat faptul ca un agent comunitar avea in dotare o camera mobila pentru corp atasata rudimentar de catre epoletul din stanga. Nu am putut sa nu notez acest lucru intrucat atunci cand agentul respectiv a intrat in autobuz s-a intersectat in mod direct cu mine si aceasta mi-a sarit imediat in atentie. A fost extrem de neplacut pentru mine acest lucru deoarece acesta s-a pozitionat exact in fata mea si am fost expus prin surprindere din plin in fata camerei si nu am putut reactiona la timp pentru a ma feri din cadrul de focalizare al acesteia. 
      A fost o experienta extrem de interesanta si care mi-a ridicat o serie de intrebari serioase in minte. Prin urmare, dupa ce eveniment s-a consumat am decis sa intreb o persoana avizata cu privire la cadrul legal de functionare al acestei practici. Exista o desebire de politica sau de baza legala in privinta camerlor video de corp intre Politia Romana si Politia Locala? Primul lucru pe care l-am observat atunci cand am sesizat camera este faptul ca nu am putut sa imi dau seama daca aceasta este pornita sau nu. Cum pot sa imi dau seama daca o camera este pornita si inregistreaza video persoana mea? 
      Ce anume pot sa fac in caz ca nu sunt de acord ca persoana mea sa fie inregistrata video pe o camera care apartine Politiei Locale? Dar Politiei Romane? Este o practica extrem de dubioasa, din punct de vedere personal. Ca orice lucru, o camera se poate pierde, sau se poate sustrage, ceea ce rezulta in pierdere de informatie extrem de sensibila. Eu nu cunosc cum anume este stocata o astfel de informatie. Cum se proceseaza aceste inregistrari. Cum se securizeaza aceste informati. Care este institutia si personalul responsabil si calificat care supravegheaza acest proces? 
      De asemenea, puteti sa imi spuneti ce tip de pregatire profesionala si pe baza legala parcurge un agent pentru a putea fi capabil sa utilizeze o camera? Cine anume decide punerea in practica a acestei proceduri? Cum se califica un agent pentru a purta o astfel de camera? Exista un program de reglementare valabil pentru acest tip de camere in cadrul Politiei Romane?  Daca exista un set de practici pe care un agent trebuie sa il respecte, puteti sa imi indicati unde anume pot sa ma documentez cu privire la acestea? 
      Multumesc frumos!
       
       
       
       
       
    • Catalin
      By Catalin
      Vă propun să aruncăm o privire peste modul în care a evoluat instituţia poliţiei în Olanda, întrucât am observat în repetate rânduri faptul că foştii gardieni publici, atunci când nu au argumente în discuţiile privind necesitatea şi utilitatea existenţei aşa-zisei poliţii locale, invocă faptul că înfiinţarea acesteia s-ar fi făcut pe considerentul că în toate statele europene ar exista o astfel de structură. Aşa că atunci când mai auziţi vreun gardian public sau pe oricine altcineva cum povesteşte despre faptul că în toate ţările civilizate europene există poliţii locale/autonome ce sunt conduse de primari sau politicieni locali, să ştiţi că staţi de vorbă cu un hanarnist ce bate câmpii grav.
      Evoluţia şi reforma Poliţiei Olandeze
      Între anii 1945 şi 1993 olandezii au avut două poliţii, un locală, la nivelul municipiilor (municipal police - Gemeentepolitie) şi una naţională (Rijkspolitie). Exact cum se întâmplă azi în România.
      În anul 1994, întregul sistem de aplicare a legii a fost reorganizat în 25 structuri regionale (Regiokorpsen) şi o structură centrală (KLPD). Practic Olanda a renuţat la conceptul de „poliţie locală”, aşa cum este la noi astăzi, încă din anul 1994. Noile structuri de poliţie regionale erau conduse de un consiliu la nivelul regiunii respective. Exact ce doresc politicienii români să facă prin regionalizarea mult lăudată, în Olanda s-a întâmplat încă din anul 1994.
      Numai că în privinţa poliţiei, această regionalizare nu a fost suficientă, olandezii şi-au dat seama că în acest domeniu regionalizarea are limitele ei şi nu e deloc eficientă, drept urmare în ianuarie 2013 poliţia din Olanda a fost reorganizată într-o singură structură, astfel că noua Politie din Olanda este în prezent o singură instituţie (Korps Nationale Politie), formată din 10 unităţi regionale şi o unitate la nivel central.
       IMPORTANT: 
      Să nu credeţi că „localii” primărilor au fost transformaţi în poliţişti peste noapte, cum s-a întâmplat în România şi cum ar fi tentaţi unii să creadă.
      Nu, în Olanda primarii au şi ei un aparat de control şi reglementare, cu atribuţii asemănătoare localilor de la noi, atribuţii privind disciplina în construcţii, sănătatea publică şi alte asemenea atribuţii specifice primăriilor. Numai că aceştia nu sunt poliţişti, denumirea lor este Handhaving, care în traducere înseamnă ceva „întreţinere” sau „punere în aplicare” (sau dacă vă este mai uşor, în engleză se traduce în „maintenance”).
      În concluzie „poliţia locală” de la noi, în Olanda nu este „poliţie”. Acolo nu s-a instituit impostura prin lege şi nu se doreşte ca aceştia să fie confundaţi cu poliţia, ci sunt o structură a primăriei ce au printre atribuţiile specifice şi unele privind parcările, ordinea publică în pieţele turistice, combaterea cerşetoriei, etc
      Iar pentru liniştea cârcotaşilor vă asigur că i-am văzut pe viu. În prima fotografie puteţi vedea doi angajaţi ai primăriei pe două scutere în piaţa Palatului Regal din Amstredam. Sunt dotaţi cu staţii de emisie recepţie, cătuşe, baston, dar nu purtau armă de foc. Iar în a doua fotografie puteţi vedea o maşină aparţinând Handhaving, iar în spate o maşină a poliţiei. După cum puteţi observa, au locuri speciale pentru staţionare, iar maşina angajaţilor primăriei nu are rampă de girofaruri şi inscripţionarea acesteia diferă de cea a poliţiei.
         
      Aici puteţi urmări un clip de pe canalul oficial al poliţiei olandeze, ce ne arată o scurtă istorie a evoluţiei poliţiei:
      Iar exemplele în privinţa angajaţilor primăriei pot continua cu Marea Britanie, unde în Londra poartă denumirea de traffic warden şi au ca principală atribuţie sancţionarea parcărilor şi a staţionărilor auto. 
    • Catalin
      By Catalin
      La o analiză sumară a vulnerabilităţilor şi disfuncţionalităţilor din sistemul de securitate al Belgiei, în urma atacurilor de la Bruxelles, se remarcă o problemă a sistemului belgian, ce ar trebui să dea de gândit atât belgienilor, cât şi celorlalţi europeni, inclusiv românilor. De departe cea mai gravă problemă este faptul că o informaţie vitală care ar fi putut duce la prinderea lui Salah Abdeslam, nu a ajuns acolo unde era nevoie. Mai exact un şef al poliţiei locale belgiene nu a introdus în baza de date federală o informaţie care ar fi putut duce la prinderea lui Salah Abdeslam mult mai devreme. Deşi pentru mulţi poate părea un detaliu nesemnificativ sau o simplă eroare umană, pentru cunoscători, aceasta este cea mai gravă vulnerabilitate a sistemului poliţienesc belgian. Şi apariţia acesteia nu este decât o consecinţă inevitabilă, datorată sistemului organizatoric al serviciului poliţienesc în Belgia. 
      După cum spune şi titlul, eşecul comunicării unei asemenea informaţii vitale, faptul că ea nu a ajuns acolo unde era nevoie de ea, demonstrează că poveştile politicienilor cu descentralizarea serviciului poliţienesc şi acest concept al serviciilor poliţieneşti locale nu mai este de actualitate, ba chiar a devenit o vulnerabilitate. Iar despre aceste lucruri, pe acest website s-a mai vorbit şi în postarea referitoare la decizia Scoţiei de a renunţa la serviciile de poliţie locale. Citiţi aceea postare şi vă veţi convinge că unul dintre principalele argumente este demonstrat de eşecul belgienilor. Găsiţi acolo postat încă din 2013:
      Cu alte cuvinte, existenţa poliţiilor locale, cele pe care la noi în ţară politicienii le-au creat şi sunt conduse de primari, constituie o vulnerabilitate. Sigur, politicienii recită românilor nişte poveşti populiste, când vine vorba despre necesitatea existenţei poliţiei locale, vorbind despre aşa-zisa apropiere de cetăţean şi alte asemenea legende politicianiste. Numai că realităţile cotidiene îi contrazic, iar datorită intereselor de grup, se fac că nu văd ori se prefac că nu înţeleg.
      În Belgia există un serviciu de poliţie structurat pe două nivele, federal şi local. În anul 2001, poliţia belgiană a suferit o reformă structurală fundamentală. În urma unui scandal datorat unor crime în serie comise de un pedofil, serviciile de poliţie (poliţia locală, Rijkswacht/Jandarmeria şi poliţia judiciară) au fost unificate şi s-a creat o poliţie pe două nivele (Federale Politie şi Lokale Politie). Ambele forţe sunt autonome şi se subordonează unor autorităţi diferite. Ce au făcut belgienii în 2001 este exact ce îşi doresc în România politicienii şi foştii gardieni publici, respectiv fragmentarea şi distrugerea Poliţiei Române, prin aceea idee conform căreia ordinea publică şi rutiera ar trebui să se afle în subordinea primarului. Exact asta au făcut belgienii. Au fragmentat poliţia, iar pentru structurile de ordine publică şi rutieră politicienii locali şi-au păstrat controlul. Iar consecinţele nu au întârziat să apară (foto):
      Cum a fost posibil ca o informaţie atât de importantă să nu ajungă unde era nevoie? E simplu. O poliţie locală condusă de un politician local are alte priorităţi şi nu va fi niciodată interesată ori preocupată de atribuţiile şi obiectivele altor servicii poliţieneşti. De ce? Pentru că nu e treaba lor, interesul oricărei poliţii locale este să-şi mulţumească şeful direct/primarul, care la rândul lui, nu este interesat să afle informaţii sau date privind infracţiuni date în competenţa altora şi unde nu are nicio responsabilitate. Imaginaţi-vă cam cât de interesaţi sunt primarii din ţara noastră de combaterea crimei organizate, dar nu doar aşa ... la nivel declarativ. Şi nu trebuie decât să ne aducem aminte cum şi la ce folosea primarul de la Iaşi foştii gardieni publici (poliţia locală). Iar acela nu este un caz singular care dovedeşte că politicienii doresc să controleze poliţia pentru a-şi satisface interesele personale ori de grup. Exemple sunt multe. 
      Un alt aspect deosebit de important ce rezultă din eşecul belgienilor şi din care conducătorii acestei ţări ar trebui să înveţe, este faptul că ordinea publică şi rutiera NU trebuie rupte şi separate de structurile poliţieneşti de investigare (combaterea crimei organizate, investigaţii criminale, criminalitate economică, arme, etc). Toate aceste structuri trebuie să lucreze mână-n mână şi să colaboreze. Iar acest lucru nu se poate realiza dacă serviciul poliţienesc se fragmentează. Ordinea publică şi rutiera deşi sunt percepute de mulţi ca fiind cenuşăresele sistemului poliţienesc, în realitate sunt două structuri foarte importante, îndeplinesc, făcând o analogie biologică, rolul vaselor de sânge al poliţiei, ele sunt contactul poliţiei cu strada, cu realităţile. Drept dovadă că în Belgia serviciile de informaţii şi toate structurile cu spioni şi tot felul de „speciali” n-au aflat unde se afla cel mai căutat infractor din Europa. A aflat un simplu poliţist de la ordine publică, dar datorită organizării şi fragmentării sistemului poliţienesc, informaţia nu a ajuns unde trebuie, la cei ce aveau nevoie de ea.
      Din păcate şi la noi, în România, atât politicienii cât şi magistraţii îşi doresc să destructureze Poliţia Română. Politicienii doresc ca serviciile de ordine publică şi rutieră să treacă în subordinea primarilor, iar procurorii vor şi ei să ia structurile de combatere a crimei organizate, investigaţii criminale, etc. Iar consecinţele acestei destructurări a Poliţiei Române, le putem vedea dacă privim mai atent la ce s-a întâmplat la Bruxelles.
  • Recently Browsing   0 members

    No registered users viewing this page.


×
×
  • Create New...

Important Information

By using this site, you agree to our Terms of Use and Privacy Policy.