Jump to content
POLITISTI.ro

crix

Noutăţile şi modificările noului Cod Penal şi de Procedură Penală

Recommended Posts


Această publicitate este afişată doar vizitatorilor. - Click aici pentru înregistrare

smith

 

Cu excepţia reţinerii care se poate dispune daca sunt indicii temeinice sau probe care să fundamenteze o suspiciune rezonabilă cu privire la comiterea faptei, pentru celelalte măsuri sunt necesare neapărat probe. Împotriva Doar reţinerii se poate face plângere la procuror, iar împotriva celorlalte măsuri numai contestaţie la judecător.

Din continutul art.211 C.P.P. nu cred ca rezulta ca pentru luarea masurii controlului judiciar este necesara existenta probelor si nu a indiciilor. La cum este formulat textul de lege se intelege ca pentru luarea masurii controlului judiciar este necesar sa fie indeplinite conditiile de la art.202 alin 1 C.P.P, adica indicii si probe. Acest aspect a fost discutat si in conferintele INM si am observat ca textul este interpretat in sensul ca sunt necesare indicii si probe, si nu exclusiv probe

Edited by smith
  • Upvote 2

Share this post


Link to post
Ecou

Încărcati sa va concentrați pe faza de urmărire penala!

Lăsati judecata în sarcina altora...

  • Upvote 5

Share this post


Link to post
crix

smith nu te contrazic. Ce am postat eu este punctul de vedere al judecătorului Dănileţ. El spune acolo mai sus:

Controlul judiciar şi controlul judiciar pe cauţiune nu mai sunt acum măsuri subsecvente arestării preventive, ci alternative la arestareProbabil că din această cauză consideră necesare existenţa probelor.

Edited by crix

Share this post


Link to post
crix

Ai dreptate Ecou, îmi cer scuze.

 

Am mai găsit ceva ce ne interesează pe noi:

 

Minorii nu mai pot fi sancționați cu închisoarea, ci li se pot aplica (dacă au peste 16 ani, iar cei de 14-16 ani doar dacă au discernământ) numai măsuri educative – unele sunt neprivative de libertate (stagiu de formare civică maxim 4 luni, supraveghere 2-6 luni, consemnarea la sfârșit de săptămână 4-12 săptămâni, asistarea zilnică 3-6 luni), altele privative de libertate (pentru minorii sancționați în trecut și dacă pedeapsa legală este ma mare de 7 ani: internarea într-un centru educativ 1-3 ani, internarea într-un centru de detenție 2-5 ani sau 5-15 ani).

 

Cauzele care înlătură răspunderea penală: Termenul de prescripție penală pentru pedepsele cu închisoarea 15-20 ani se reduce la 10 ani. Pentru infracțiunile contra libertății și integrității sexuale față de un minor, termenul curge de la data majoratului. Unele infracțiuni sunt urmăribile la plângerea prealabilă a victimei (aceasta își poate retrage plângerea oricând, iar în caz de deces a victimei până la formularea plângerii, procurorul poate declanșa procedura din oficiu), alte infracțiuni sunt urmăribile din oficiu dar victima și autorul se pot împăca (până la citirea actului de sesizare a instanței).

 

Reabilitarea: Pentru orice condamnare la pedeapsa amenzii ori a închisorii până la 2 ani  sau cu suspendare sub supraveghere operează reabilitarea de drept dacă în curs de 3 ani condamnatul nu a mai comis o nouă infracțiune. Pentru celelalte condamnări, reabilitarea trebuie solicitată unui judecător; termenele de reabilitare sunt mai mici ca în Codul penal 1968.

 

În noul Cod penal sunt preluate și unele infracțiuni din legi speciale: cele privind traficul de persoane, protecția drepturilor copilului, comerțul electronic, executorii judecătorești, protecția martorilor, circulația pe drumurile publice (pe noul Cod va avea importanță alcoolemia la momentul recoltării probelor biologice, nu a conducerii!), regimul armelor și munițiilor, securitatea și sănătatea în muncă, cămătăria, combaterea criminalității informatice, exercitarea drepturilor electorale.

 

Cele mai multe infracțiuni se urmăresc din oficiu. Dintre acestea, pentru un număr de 5 infracțiuni din Codul penal și mai multe infracțiuni din șase legi speciale, părțile pot pune capăt procesului prin împăcare. Există și un număr de 25 de infracțiuni în Codul penal și alte infracțiuni cuprinse în 9 legi speciale pentru care e necesară plângerea prealabilă a persoanei vătămate ca să înceapă urmărirea penală, în cazul cărora lipsa sau retragerea plângerii prealabile împiedică desfășurarea procesului penal.

Edited by crix

Share this post


Link to post
selen

Si cei ce nu au calitatea de politist judiciar ce fac la un furt din magazin?sesizare la sesizare? :) asa reiese din art 61 cpp, nu mai exista nici controlul bagajului,este inclus in perchezitia corporala :) 

Share this post


Link to post
drAGO5

Proces-verbal de constatare a infractiunii flagrante.

Share this post


Link to post
Ecou

Si va audiem ca martori dacă consideram ca este necesar :) (scuzați cacofonia)

In alta ordine de idei, ca sa limitam întrucatva aceasta relativa aberație (polițistul martor ca in USA) este necesar ca pe viitor sa trecem cât mai mulți polițiști în politia judiciara.

De altfel, cred ca acest aspect reprezintă unul dintre scopurile primordiale ale Politiei Romane.

Toata lumea sau măcar majoritatea sa soluționeze dosare penale!

Totodată, am elimina din fobia trecerii la primarii ;)

If you know what i mean... :)

Edited by Ecou
  • Upvote 4

Share this post


Link to post
selen

drAGO5 citeste mai bine noul cpp,nu mai  intocmesti PV de constatare a infractiunii flagrante care ,inainte era mijloc de proba,acum e un .....sa nu zic :)

 

 

poate pana  imi termin concediul maternal(2016) se mai schimba :)

Mi e frica si de litera c) ```organele de ordine publică şi siguranţă naţională pentru infracţiunile constatate în timpul exercitării atribuţiilor prevăzute de lege.``` oare vor sa-i includa si pe comunitari? :)

Edited by selen
  • Upvote 1
  • Downvote 1

Share this post


Link to post
vinetu

pai si daca nu mai fac pv de constatare a infr. flagrante ce naiba fac? cu ce acte merg la nr unic?

Share this post


Link to post
Ecou

pai si daca nu mai fac pv de constatare a infr. flagrante ce naiba fac? cu ce acte merg la nr unic?

Tu faci parte din politia judiciara dragule. Nu te mai agita. P-v-ul tau de constatare a infractiunii flagrante constituie mijloc de proba.

 

Este vorba de fostul art. 214 Cpp care acum s-a extins, astfel incat, orice organ de "ordine publica si siguranta nationala" (este necesara coroborarea expresiei cu unele legi de organizarea si functionare ale unor institutii anume), care nu are calitatea de politie judiciara, poate constata o infractiune, intocmind un proces-verbal care constituie doar act de sesizare si nu proba.

 

Politia locala si in trecut, teoretic, conform Legii nr. 155/2010, intocmea un astfel de document...

 

Problema in sine consta in faptul ca politistii care nu detin calitatea de politia judiciara, care constata infractiuni, "au decazut" (scuzati-mi expresia) de la rangul de organ constatator, la cel de martor...din punctul de vedere al procedurii penale...

Exprimandu-ma eufemistic, este o oarecare denaturare a exercitiului autoritatii publice...daca vreti neaparat o interpretare pseudofilozofica...

 

:/

 

Am o tema de pragatire profesionala realizata in acest sens...

Poate aranjez maine sa o posteze adminul aici...

Edited by Ecou
  • Upvote 4

Share this post


Link to post
vinetu

huh, thanks :)  Nu ne-ar strica; am stick-ul pregatit :)

Edited by vinetu

Share this post


Link to post
manfreD

Ecou, asteptam cu interes acea tema de pregatire profesionala

Share this post


Link to post
drAGO5

drAGO5 citeste mai bine noul cpp,nu mai  intocmesti PV de constatare a infractiunii flagrante care ,inainte era mijloc de proba,acum e un .....sa nu zic :)

Art. 293. - (1) Este flagranta infractiunea descoperita in momentul savarsirii sau imediat dupa savarsire.

(2) Este de asemenea considerata flagranta si infractiunea al carei faptuitor, imediat dupa savarsire, este urmarit de organele de ordine publica si de siguranta nationala, de persoana vatamata, de martorii oculari sau de strigatul public ori prezinta urme care justifica suspiciunea rezonabila ca ar fi savarsit infractiunea sau este surprins aproape de locul comiterii infractiunii cu arme, instrumente sau orice alte obiecte de natura a-l presupune participant la infractiune.

(3) In cazul infractiunii flagrante organele de ordine publica si siguranta nationala intocmesc un proces-verbal, in care consemneaza toate aspectele constatate si activitatile desfasurate, pe care il inainteaza de indata procurorului.

Edited by drAGO5
  • Upvote 3

Share this post


Link to post
vinetu

concret: 1.am constatat o infractiune flagranta. 2. intocmesc pv ul de constatare a infractiunii flagrante 3. completez fisa infr sesizate si le trimit cu adresa la parchet pt unic?( urmand ca apoi cand vine dosarul inapoi sa fac verificarile la PC, institutia prefectului, cazier, etc si rezolutia de iup fata de fapta comisa?)  sau pasul 3 este sa intocmesc si rezolutia aia de iup fata de fapta si sa le trimit toate la nr unic?

  • Upvote 1

Share this post


Link to post
drAGO5

Vinetu, iti spun cum am procedat eu astazi, pentru ca iar ma pun unii sa citesc mai bine :clip: Aveam plangere prealabila inregistrata la penal. Am intocmit fisa infractiunii sesizate ca si pana in prezent, fara a mai trece insa faptuitorul si totodata si ordonanta de incepere a urmaririi penale cu privire la fapta. Am intocmit o singura adresa catre parchet cu propunerea de atribuire a numarului unic si de confirmare a propunerii de iup fata de fapta. Nu am trecut numele faptuitorului, deoarece aceasta calitate nu prea mai exista, facandu-se referire la aceasta denumire doar in 2-3 articole, precum si pentru faptul ca la conferintele INM s-a stabilit ca chiar daca este indicata in plangere ca faptuitor o anumita persoana, nu rezulta automat ca este considerat si autor al faptei, decat in situatia in care exista si alte probe si indicii temeinice, care vor fi stranse ulterior. Nu poate fi trecut ca faptuitor nici pentru faptul ca tu efectuezi cercetari cu privire la fapta in aceasta faza nu cu privire la persoana si chiar poti propune clasarea ori renuntarea la urmarire penala, fara sa faci referire la vreo persoana anume. O sa apara practica judiciara si se va stabili concret cum se va actiona, in functie de parchete. Iti mai pot spune ca in cazul unei infractiuni flagrante ,unde pe langa procesul-verbal incheiat, mai ai o cercetare la fata locului, o declaratie, doua pe coala alba de la presupusi martori, inclusiv de la persoana cercetata si alte acte ce pot constitui ulterior probe, poti propune prin aceeasi ordonanta atat iup fata de fapta cat si efectuarea in continuare de cercetari fata de persoana banuita. Practica o vom face cu totii si vom face schimbul de experienta aici pe forum, insa trebuie sa acceptam ca momentan nimeni nu le stie pe toate, putem gresi, dar daca avem bunavointa ne perfectionam pe parcurs.

  • Upvote 2

Share this post


Link to post
vinetu

multam drAGO5 pt parerea ta cu privire la infr flagrante. Dar la infractiunile sesizate prin 112?ce zici?  merg trimise la parchet pt nr unic sesizarea din oficiu(art 292 NCPP) si ordonanta de iup fata de fapta? Nu vreau sa fiu insistent, vreau doar sa vad cum lucrati voi fiindca la mine, nu am pe cine intreba:( colegii ridica din umeri, la fel ca si prim procuroarea si procurorul care ma ia la rost ca nu am citit si nu m-am documentat.

  • Upvote 1

Share this post


Link to post
drAGO5

Vinetu, Indiferent de modul de sesizare, practica este la fel, insa normal trebuie sa mai faci in plus un proces-verbal de sesizare din oficiu, daca nu ai plangere si te limitezi doar la fisa de 112. Procurorii nu spun pentru ca nici ei nu stiu, insa pana cand ajung dosarele la ei o sa se documenteze.

 

     Pentru Selen si modificarile din Legea nr.255/20013 spun de procesul-verbal :

195. La articolul 293, alineatele (3) şi (4) se modifică şi vor avea următorul cuprins:(3) În cazul infracţiunii flagrante, organele de ordine publică şi siguranţă naţională întocmesc un proces-verbal, în care consemnează toate aspectele constatate şi activităţile desfăşurate, pe care îl înaintează de îndată organului de urmărire penală.(4) Plângerile şi cererile prezentate în scris, corpul delict, precum şi obiectele şi înscrisurile ridicate cu ocazia constatării infracţiunii sunt puse la dispoziţia organului de urmărire penală.

   

Scuse ,ma grabeam si am intrat intr-un cpp neactualizat.

  • Upvote 1

Share this post


Link to post
vox

Sunt binevenite aceste discutii cu privire la documentele intocmite de noi in toate situatiile intanlite...Stiti ce mi se pare dubios?..pana in prezent nu a venit nici o hartiuta cu rol de indrumare de la cei in drept de la MAI sau IGPR...pe la parchete e haos si procurorii dau din umeri ...Nu ne ramane decat sa ne sfatuim singuri si sa aplicam asa cum putem, studiind si interpretand noile coduri..si iarasi, si iarasi : sindicatele nu au nici o reactie. ei sunt cei la care cotizam si se inghesuie sa ne vanda carti cu noile coduri.atat !!! normal, ca doar nu fac baietii cercetare penala si ii doare fix in cot !!..

  • Upvote 1

Share this post


Link to post
vinetu

as mai avea o nelamurire. Pana acum, la infractiunile de la circulatie se retinea PC si i se dadea cond auto dovada cu drept de circulatie 15 zile sau fara drept de circulatie. de asemea, daca se impunea, ridicam si placutele si ii dadem o dovada in baza art 97 din cp. Acum??? in ce baza ii mai retin PC? art.85-87 din OUG au fost abrogate...dar placutele cu nr de inmatriculare?

 

art.293 alin.4) din CPP  Plângerile şi cererile prezentate în scris, corpul delict, precum şi obiectele şi înscrisurile ridicate cu ocazia constatării infracţiunii sunt puse la dispoziţia organului de urmărire penală.- in baza lui pot sa ridic placutele, spre exemplu, dar cum facem cu PC si cu dovada?

Edited by vinetu
  • Upvote 1

Share this post


Link to post
selen

Acum infractiunile rutiere sunt si in CP si au ramas si 195,.....

Share this post


Link to post
vinetu

art.85-87 din OUG 195/2002 rep.au fost abrogate

  • Upvote 1

Share this post


Link to post
metalu

sunt in CP.

Share this post


Link to post
vinetu

@metalu, intrebarea mea era alta. Stiu ca infractiunile astea de la art.85-87 din OUG 195/02 rep au fost abrogate din OUG 195/02 si sunt prev. acum de CP, cu unele modificari.

Share this post


Link to post
Marius

Am o tema de pragatire profesionala realizata in acest sens...

 

Am postat-o eu într-un topic nou aici:

 

Mulţumirile le merită Ecou.

  • Upvote 1

Share this post


Link to post

Create an account or sign in to comment

You need to be a member in order to leave a comment

Create an account

Sign up for a new account in our community. It's easy!

Register a new account

Sign in

Already have an account? Sign in here.

Sign In Now

  • Similar Content

    • hightlink
      By hightlink
      Buna dimineata,
      Deranjez cu o mica intrebare in caz ca are cineva raspuns. Detin un e46 si sunt nemultumit de lumina farurilor, insa nu as vrea sa improvizez o instalatie cu xenon pentru ca 1 e costisitor si 2 ori nu o sa fie omologata ori ma rupe cu vreo taxa.
      Intrebarea e... daca imi iau un faruri cu lupa (OM) sau montez lupe aftermarket dar pun becuri normale, in speranta ca lupa va ajuta sa focalizeze lumina becurilor mai bine... as putea avea probleme? In caz ca sunt oprit, sa creada ca am xenon sau sa zica ca e improvizatie si sa raman fara talon?
      Multumesc.
    • Marius
      By Marius
      Legitima apărare în Noul Cod penal
      Conform art. 19 alin.2 N.C.p., este în legitimă apărare persoana care săvârşeşte fapta pentru a înlătura un atac material, direct, imediat şi injust, care pune în pericol persoana sa, a altuia, drepturile acestora sau un interes general, dacă apărarea este proporţională cu gravitatea atacului.
      În reglementarea anterioară, consacrată de art. 44 alin.2 V.C.p., era în stare de legitimă apărare acela care săvârşeşte fapta pentru a înlătura un atac material, direct, imediat şi injust, îndreptat împotriva sa, a altuia sau împotriva unui interes obştesc şi care pune în pericol grav persoana sau drepturile celui atacat ori interesul obştesc.
      Aşa cum se poate observă din simplă comparare a celor două texte, noul Cod penal a renunţat la condiţia pericolului grav produs de atac, gravitatea atacului urmând ai fi luată în calcul pentru aprecierea condiţiei proporţionalităţii. În acest fel, se extinde posibilitatea invocării cauzei justificative a legitimei apărări şi cu privire la fapte care sub reglementarea anterioară erau excluse de plano datorită faptului că atacul nu producea un pericol grav. Aşa de pildă, dacă victima i-a aplicat inculpatului mai multe lovituri cu palma peste faţă, iar acesta a ripostat cu o lovitură de pumn care a determinat încetarea atacului, sub imperiul Codului penal din 1969 fapta inculpatului nu putea fi analizată pe terenul legitimei apărări, chiar dacă nu a cauzat o vătămare corporală, deoarece loviturile cu palmă peste faţă nu puneau în pericol grav integritatea fizică a inculpatului.
      În baza noului Cod penal, fapta inculpatului poate fi justificată în măsura în care nu a produs urmări disproporţionate în raport cu cele produse de atac.
      1. Condiţiile atacului
      Aşa cum rezultă din dispoziţiile art. 19 alin.2 N.C.p., atacul trebuie să fie material, direct, imediat, injust şi să se îndrepte împotriva valorilor sociale arătate de art. 44. Aceste condiţii se regăseau şi în reglementarea Codului penal din 1969.
      a) caracterul material al atacului
      Caracterul material al atacului presupune că acesta trebuie să fie exercitat prin mijloace fizice şi să se îndrepte împotriva existenţei fizice a valorii sociale ocrotite. Atacul este material atunci când pentru efectuarea lui se recurge la violenţă fizică, cu sau fără folosirea unor mijloace ofensive (arme, narcotice, animale dresate etc.). Prin urmare, atunci când agresiunea constă exclusiv în cuvinte, scrieri nu se poate vorbi de un atac material care să legitimeze o apărare în sensul art. 19 N.C.p.
      Trebuie subliniat, însă, că şi omisiunea poate constitui un atac, în măsură în care ea creează un pericol pentru valoarea socială ocrotită. Aşa se întâmplă în cazul angajatului societăţii de transport feroviar care nu schimbă macazul, din dorinţa producerii unui accident. Dacă o altă persoană intervine şi exercită violente asupra acestui salariat pentru a putea schimbă ea macazul, vom fi în prezenţa unei fapte comise în legitimă apărare.
      b) caracterul direct al atacului
      Atacul este direct atunci când se pune în pericol nemijlocit valorarea socială ocrotită. Această condiţie nu trebuie, însă, înţeleasă în sensul obligativităţii unui contact direct al agresorului cu obiectul care încorporează valoarea socială ocrotită. Astfel, va există un atac direct şi atunci când atacatorul încearcă să scufunde  o barcă în care se află o persoană ce nu ştie să înoate.
      Atacul nu va fi, însă, direct în măsură în care între agresor şi obiectul care încorporează valoarea ocrotită există un obstacol pe care acesta nu îl poate depăşi (un zid, o poartă încuiată sau un spaţiu foarte mare). Desigur, se vor avea în vedere mijloacele de atac de care dispunea în concret agresorul, pentru a decide dacă obstacolul era într-adevăr o piedică serioasă în calea acestuia.
      c) caracterul imediat al atacului
      Caracterul imediat al atacului presupune că acesta trebuie să fie iminent sau în curs de desfăşurare. Pentru că atacul să fie iminent, trebuie că declanşarea lui să constituie o certitudine şi nu o simplă eventualitate.
      În ceea ce priveşte atacul în curs de desfăşurare, acesta legitimează o apărare atâta timp cât nu s-a epuizat. Din momentul în care atacul a încetat nu se mai poate vorbi de o apărare legitimă.
      d) caracterul injust al atacului
      Caracterul injust al atacului presupune lipsa autorizării acestuia de către ordinea juridică, astfel că, atunci când actul are loc în baza legii, nu se poate vorbi de un atac injust. Chiar dacă actul în sine este autorizat de lege, caracterul just se menţine doar atâta timp cât el rămâne în cadrul limitelor impuse de lege. Spre exemplu, potrivit dispoziţiilor Codului de procedura penală, în caz de infracţiune flagrantă orice persoană poate să îl reţină pe infractor şi să-l conducă înaintea autorităţii. Prin urmare, în acest caz, lipsirea de libertate a autorului faptei flagrante nu are caracter injust şi nu poate da loc unei legitime apărări. În cazul în care, însă, persoană care l-a privat de libertate pe infractor nu îl conduce în faţă autorităţilor judiciare şi nici nu anunţă prinderea acestuia, transformând reţinerea într-o detenţiune privată, privarea de libertate dobândeşte caracter injust, iar persoană astfel reţinută se poate elibera.
      Pe baza condiţiei caracterului injust al atacului, doctrina şi jurisprudenţa din România au concluzionat că atacul nu poate proveni decât din partea unei persoane umane, fiind exclusă invocarea legitimei apărări atunci când atacul este exercitat de un animal. Trebuie precizat aici că este vorba de acţiunea spontană a unui animal şi nu de o acţiune a acestuia provocată de o persoană.
      Astfel, în cazul în care proprietarul unui animal determină atacarea unei persoane de către acesta, se poate vorbi de o legitimă apărare, cu precizarea că în această ipoteza atacatorul nu este animalul, ci proprietarul său, animalul fiind un simplu instrument.
      e) atacul să se îndrepte împotriva uneia dintre valorile prevăzute în art. 19 alin.2 N.C.p.
      În ceea ce priveşte sfera valorilor sociale care fac obiectul atacului şi care pot fi, în consecinţă, apărate, această nu este limitată la persoana celui ce se apară ori la o altă persoană, ci se extinde şi la drepturile acestora cât şi la interesul general. Astfel, pot fi aparate şi valori că siguranţă statului, bunurile aparţinând proprietăţii publice sau orice alt interes important al colectivităţii.
      Valorile menţionate pot fi apărate de orice persoană prin comiterea unei fapte prevăzute de legea penală.
      2. Condiţiile apărării
      O dată constatată întrunirea elementelor care caracterizează atacul, cel atacat poate în mod justificat să se apere prin comiterea unei fapte prevăzute de legea penală. Cu toate acestea, posibilitatea menţionată nu este nelimitată, altfel spus o stare de legitimă apărare nu justifică săvârşirea oricărei fapte penale. Pentru a beneficia de efectul justificativ, apărarea trebuie să îndeplinească, la rândul ei, câteva condiţii.
      a) apărarea să îmbrace formă unei fapte prevăzute de legea penală
      În măsură în care nu există o fapta prevăzută de legea penală, nu se pune problema verificării caracterului nejustificat şi deci nici problema identificării unei cauze justificative. Sub aspectul formei de vinovăţie, această fapta se poate comite atât cu intenţie cât şi din culpă, fiind necesar doar că persoană care se apară să aibă cunoştinţă de existenţa atacului şi să acţioneze animată de dorinţa de a se apară.
      b) apărarea să fie necesară
      Necesitatea apărării este o formulă generică, ce regrupează la rândul ei mai multe condiţii. Astfel, în primul rând, necesitatea apărării impune cerinţa că ea să intervină în intervalul de timp cât atacul este imediat, adică din momentul când acesta a devenit iminent şi până la încheierea atacului. Dacă riposta intervine după ce atacul a fost încheiat, nu mai vorbim de o apărare, ci de o răzbunare, care nu poate pretinde o justificare.
      În acelaşi timp, necesitatea apărării presupune că ea trebuie să aibă caracter potrivit, cu alte cuvinte, să fie aptă prin natură ei să înlăture atacul.
      Caracterul necesar al apărării nu implică însă faptul că ea trebuie să fie singura posibilitate de a înlătura atacul. În măsură în care persoană atacată are la dispoziţie mai multe posibile mijloace de respingere a atacului, ea poate în principiu uza de oricare dintre ele, sub rezervă respectării condiţiei proporţionalităţii.
      c) apărarea trebuie să fie proporţională cu gravitatea atacului
      Fapta săvârşită în apărare trebuie să prezinte o gravitate mai mică sau aproximativ egală cu cea a atacului. Desigur că nu este vorba aici de un calcul matematic, ci de o apreciere globală, aşa cum se putea ea realiza în condiţiile atacului.
      Examenul de proporţionalitate trebuie să pornească de la urmările celor două acţiuni, adică urmarea pe care cel mai probabil ar fi produs-o atacul şi urmarea produsă în urmă apărării. Trebuie însă avute în vedere şi valorile sociale în conflict, mijloacele utilizate în atac şi apărare, raportul de forţe dintre agresor şi victima precum şi toate circumstanţele în care s-a desfăşurat atacul.
      3. Efectele legitimei apărări
      Întrunirea tuturor condiţiilor analizate anterior face că fapta comisă să fie justificată. Astfel, pentru o fapta comisă în legitimă apărare nu este posibilă aplicarea unei sancţiuni sau a altei măsuri cu caracter penal (măsuri de siguranţă).
      În plus, legitimă apărare înlătura şi răspunderea civilă pentru prejudiciul suferit de atacator. Mai mult decât atât, va fi exclusă răspunderea civila si pentru prejudiciul cauzat prin deteriorarea instrumentelor sau mijloacelor folosite la desfăşurarea atacului, chiar dacă nu aparţin atacatorului. Dacă, spre exemplu, atacatorul s-a folosit de un câine care nu îi aparţinea şi acesta a fost ucis, persoană care a beneficiat de efectul justificativ al legitimei apărări nu va fi ţinută să repare prejudiciul astfel suferit de proprietarul câinelui. Acesta se va putea însă îndrepta împotriva atacatorului, potrivit dreptului comun.
      4. Legitima apărare prezumată
      Conform art. 19 alin.3 N.C.p., se prezumă a fi în legitimă apărare, în condiţiile alin.2, acela care comite fapta pentru a respinge pătrunderea unei persoane într-o locuinţa, încăpere, dependinţă sau loc împrejmuit ţinând de această, fără drept, prin violenţă, viclenie, efracţie sau alte asemenea modalităţi nelegale ori în timpul nopţii.
      Textul reia în principiu reglementarea conţinută în art. 44 alin.21 C.p. (introdus prin Legea nr. 169/2002 şi modificat prin Legea nr. 247/2005), potrivit căreia se prezumă că este în legitimă apărare şi acela care săvârşeste fapta pentru a respinge pătrunderea fără drept a unei persoane prin violenţă, viclenie, efracţie sau prin alte asemenea mijloace, într-o locuinţa, încăpere, dependinta sau loc împrejmuit ori delimitat prin semne de marcare.
      Cel puţin două modificări pot fi remarcate între cele două reglementări, astfel:
      textul noului Cod penal restrânge sfera spaţiilor protejate de prezumţia de legitimă apărare la spaţiile legate direct de o locuinţa, înlăturând incidenţa prezumţiei în cazul altui loc împrejmuit ori delimitat prin semne de marcare. Într-adevăr, nu există nicio raţiune pentru a admite incidenţa prezumţiei în cazul pătrunderii, de pildă, pe terenuri agricole situate în extravilanul localităţii. textul noului Cod penal consacră o nouă ipoteză în care prezumţia devine incidenta – situaţia în care pătrunderea se face în spaţiile menţionate în timpul nopţii. În acest caz, nu mai este necesar că pătrunderea să fie făcută în modalităţile arătate (violenţă, efracţie etc.). În consecinţă, prezumţia devine aplicabilă şi atunci când cineva pătrunde noaptea în curtea locuinţei, profitând de faptul că proprietarul a uitat să încuie poartă. La fel că în vechea reglementare, şi în noul Cod penal este vorba de o prezumţie relativă, ce are drept consecinţă o răsturnare a sarcinii probei, în sensul că nu persoană care invocă legitimă apărare trebuie să dovedească îndeplinirea condiţiilor cerute de lege cu privire la atac şi apărare, ci parchetul trebuie să probeze eventuală neîndeplinire a acestor condiţii. Prin urmare, instituirea prezumţiei de legitimă apărare nu înlătura cerinţă îndeplinirii tuturor condiţiilor prevăzute de lege pentru atac. Astfel, prezumţia de legitimă apărare este înlăturată atunci când s-a stabilit că inculpatul şi-a dat seama că nu era vorba de un atac (intrusul a pătruns din eroare în curtea să, fiind în stare de ebrietate), sau că apărarea era vădit disproporţionată faţă de atac.
      Mai trebuie precizat că apărarea legitimă prezumată de art. 19 alin.3 N.C.p. poate fi exercitată nu doar de proprietarul locuinţei sau de cel care o foloseşte, ci de orice persoană care sesizează încercarea de pătrundere sau pătrunderea fără drept în spaţiile arătate.
      Un alt aspect de noutate este că actuala reglementare din Noul Cod penal nu mai tratează în cadrul legitimei apărări aşa‐numitul exces justificat de legitimă apărare prevăzut de art. 44 alin. 3 în V.C.p. care devine, conform N.C.p. o cauză ce înlătură vinovăţia, respectiv art. 26 N.C.p.. - Excesul neimputabil.
    • Wallah
      By Wallah
      Exista un topic cu propuneri privind modificari ale Statutul poliţistului
  • Recently Browsing   0 members

    No registered users viewing this page.

×
×
  • Create New...

Important Information

By using this site, you agree to our Terms of Use and Privacy Policy.