Jump to content
POLITISTI.ro

crix

Noutăţile şi modificările noului Cod Penal şi de Procedură Penală

Recommended Posts

DOD

@metalu, intrebarea mea era alta. Stiu ca infractiunile astea de la art.85-87 din OUG 195/02 rep au fost abrogate din OUG 195/02 si sunt prev. acum de CP, cu unele modificari.

 

Se pot posta aceste articole in variantele noi din CP?

Share this post


Link to post
Share on other sites

Această publicitate este afişată doar vizitatorilor. - Click aici pentru înregistrare

vinetu

CAPITOLUL II

Infracţiuni contra siguranţei circulaţiei pe

drumurile publice

 

Punerea în circulaţie

sau conducerea unui

vehicul

neînmatriculat

Art. 334. – (1) Punerea în circulaţie sau conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul sau a unui tramvai, neînmatriculat sau neînregistrat, potrivit legii, se pedepseşte cu închisoare de la unu la 3 ani sau cu amendă.

                 (2) Punerea în circulaţie sau conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul sau a unui tramvai cu număr fals de înmatriculare sau înregistrare se pedepseşte cu închisoare de la unu la 5 ani sau cu amendă.

                  (3) Tractarea unei remorci neînmatriculate sau neînregistrate ori cu număr fals de înmatriculare sau înregistrare se pedepseşte cu închisoare  de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă.

                 (4) Conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul sau tractarea unei remorci ale cărei plăcuţe cu numărul de înmatriculare sau de înregistrare au fost retrase, sau a unui vehicul înmatriculat în alt stat, care nu are drept de circulaţie în România, se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 2 ani sau cu amendă.

 

Conducerea unui

vehicul fără permis  

de conducere

Art. 335. – (1)  Conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul ori a unui tramvai de către o persoană care nu posedă permis de conducere se pedepseşte cu închisoarea de la unu la 5 ani.129

                 (2) Conducerea pe drumurile publice a unui vehicul pentru care legea prevede obligativitatea deţinerii permisului de conducere de către o persoană al cărei permis de conducere este necorespunzător categoriei sau subcategoriei din care face parte

vehiculul respectiv ori al cărei permis i-a fost retras sau anulat, ori căreia exercitarea dreptului de a conduce i-a fost suspendată sau care nu are dreptul de a conduce autovehicule în România, se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă.

                 (3) Cu aceeaşi pedeapsă se sancţionează şi persoana care încredinţează un vehicul pentru care legea prevede obligativitatea deţinerii permisului de conducere pentru conducerea pe drumurile publice, unei persoane despre care  ştie că se află în una dintre situaţiile prevăzute în alin. (1) sau alin. (2), sau sub influenţa alcoolului ori a unor substanţe psihoactive.

 

Conducerea unui

vehicul sub influenţa

alcoolului sau a altor

substanţe

Art. 336. – (1) Conducerea pe drumurile publice a unui vehicul pentru care legea prevede obligativitatea deţinerii permisului de conducere de către o persoană care, la momentul prelevării mostrelor biologice, are o îmbibaţie alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge, se pedepseşte cu închisoare de la unu la 5 ani sau cu amendă.

                   (2) Cu aceeaşi pedeapsă se sancţionează şi persoana, aflată sub influenţa unor substanţe psihoactive, care conduce un vehicul pentru care legea prevede obligativitatea deţinerii permisului de conducere.

                  (3) Dacă persoana aflată în una dintre situaţiile prevăzute în alin. (1)  şi alin. (2) efectuează transport public de persoane, transport de substanţe sau produse periculoase ori se află în procesul de instruire practică a unor persoane pentru obţinerea permisului de conducere sau în timpul desfăşurării probelor practice ale examenului pentru obţinerea permisului  de conducere,

pedeapsa este închisoarea de la 2 la 7 ani. 

 

Refuzul sau

sustragerea de la

prelevarea de mostre

biologice

Art. 337. – Refuzul ori sustragerea conducătorului unui vehicul pentru care legea prevede obligativitatea deţinerii permisului de conducere ori a instructorului auto, aflat în procesul de instruire, sau a examinatorului autorităţii competente, aflat în timpul esfăşurării

probelor practice ale  examenului pentru obţinerea permisului de conducere, de a se supune prelevării de mostre biologice necesare în vederea stabilirii alcoolemiei ori a prezenţei unor substanţe psihoactive, se pedepseşte cu închisoarea de la unu la 5 ani.

 

Părăsirea locului

accidentului ori

modificarea sau

ştergerea urmelor

acestuia

Art. 338.  – (1) Părăsirea locului accidentului, fără încuviinţarea poliţiei sau a procurorului care efectuează cercetarea locului faptei, de către conducătorul vehiculului sau de către instructorul auto, aflat în procesul de instruire, ori de către examinatorul autorităţii competente aflat în timpul desfăşurării probelor practice ale  examenului pentru obţinerea permisului de conducere, implicat într-un accident de circulaţie, se pedepseşte cu închisoarea de la 2 la 7 ani.

                   (2) Cu aceeaşi pedeapsă se sancţionează şi fapta oricărei persoane de a modifica starea locului sau de a şterge urmele accidentului de circulaţie din care a rezultat uciderea sau vătămarea integrităţii corporale ori a sănătăţii uneia sau mai multor persoane, fără acordul echipei de cercetare la faţa locului.

                    (3) Nu constituie infracţiune părăsirea locului accidentului când:

                            a) în urma accidentului s-au produs doar pagube materiale;

                            b) conducătorul vehiculului, în lipsa altor mijloace de transport, transportă el însuşi persoanele rănite la cea mai apropiată unitate sanitară în măsură să acorde asistenţă medicală necesară şi la care a declarat datele personale de identitate  şi numărul de înmatriculare sau înregistrare a vehiculului condus, consemnate într-un registru special, dacă se înapoiază imediat la locul accidentului;

                           c) conducătorul autovehiculului cu regim de circulaţie prioritară anunţă de îndată poliţia, iar după terminarea misiunii se prezintă la sediul unităţii de poliţie pe a cărei rază de competenţă s-a produs accidentul, în vederea întocmirii documentelor de

constatare;

                           d) victima părăseşte locul faptei, iar conducătorul de vehicul anunţă imediat evenimentul la cea mai apropiată unitate de poliţie.

 

Împiedicarea sau

îngreunarea

circulaţiei pe

drumurile publice

Art. 339.  – (1) Instalarea de mijloace de semnalizare rutieră sau modificarea poziţiilor acestora, fără autorizaţie eliberată de utorităţile competente, de natură  să inducă în eroare participanţii la trafic ori să îngreuneze circulaţia pe drumul public se pedepseşte cu

închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă.

                   (2) Participarea în calitate de conducător de vehicul la întreceri neautorizate pe drumurile publice se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la un an sau cu amendă.

                   (3) Cu aceeaşi pedeapsă se sancţionează  aşezarea de obstacole care îngreunează sau împiedică circulaţia pe drumul public, dacă se pune în pericol siguranţa circulaţiei ori se aduce atingere dreptului la libera circulaţie a celorlalţi participanţi la trafic.

                   (4) Lăsarea fără supraveghere pe partea carosabilă a drumului public a unui vehicul care transportă produse sau substanţe periculoase se pedepseşte cu închisoare de la unu la 3 ani sau cu amendă.

 

Nerespectarea

atribuţiilor privind

verificarea tehnică

ori efectuarea

reparaţiilor

Art. 340.  – (1) Îndeplinirea defectuoasă sau neîndeplinirea atribuţiilor de verificare tehnică ori inspecţie tehnică periodică a autovehiculelor, remorcilor sau tramvaielor ori a celor referitoare la efectuarea unor reparaţii sau intervenţii tehnice de către persoanele care au asemenea atribuţii, dacă din cauza stării tehnice a vehiculului s-a pus  în pericol siguranţa circulaţiei pe

drumurile publice, se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă.

                   (2) Dacă, urmare a faptei prevăzute în alin. (1), s-a produs un accident de circulaţie care a avut ca urmare vătămarea integrităţii corporale sau a sănătăţii uneia sau mai multor persoane, pedeapsa este închisoarea de la unu la 5 ani, iar dacă s-a produs moartea uneia sau mai multor persoane, pedeapsa este închisoarea de la 3 la  10 ani. 

                   (3) Dacă faptele prevăzute în alin. (1) şi alin. (2) au fost săvârşite din culpă, limitele speciale ale pedepsei se reduc cu o treime.

                   (4) Repararea autovehiculelor, remorcilor, tramvaielor sau mopedelor având urme de accident, fără a fi îndeplinite condiţiile prevăzute de lege se pedepseşte cu închisoare de la  3 luni la 2 ani sau cu amendă.

 

Efectuarea de lucrări

neautorizate în zona

drumului public

Art. 341.  – (1) Efectuarea unor lucrări de construire, modificare, modernizare sau reabilitare a drumului public ori de amenajare a accesului rutier la drumul public, fără autorizaţie de construcţie eliberată în condiţiile legii ori cu încălcarea condiţiilor stabilite în

autorizaţie, se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă.

                   (2) Amplasarea unor construcţii, panouri sau reclame publicitare în zona drumului, fără autorizaţie de construcţie eliberată în condiţiile legii ori cu încălcarea condiţiilor stabilite în autorizaţie, dacă prin aceasta se creează un pericol pentru siguranţa circulaţiei, se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la un an sau cu amendă.

                    (3) Persoana autorizată de administratorul căii ferate care nu ia măsurile corespunzătoare pentru semnalizarea trecerilor la nivel cu calea ferată se pedepseşte cu închisoare de la  3 luni la 2 ani sau cu amendă.

                   (4) Cu pedeapsa prevăzută în alin. (3) se sancţionează şi persoana autorizată de către administratorul unui drum public sau executantul unei lucrări pe partea carosabilă, care nu ia măsurile corespunzătoare pentru semnalizarea obstacolelor sau a

lucrărilor pe drumurile publice, dacă prin aceasta s-a produs un accident de circulaţie. 

  • Upvote 2

Share this post


Link to post
Share on other sites
radu189

CAPITOLUL II

Infracţiuni contra siguranţei circulaţiei pe

drumurile publice

Nu cred că era nevoie să-l iei în serios pe Dod, postând toate articolele privind infracţiunile contra siguranţei pe drumurile publice. Trebuia să descarce NCP după net şi găsea acolo rezolvarea problemei.                        

Share this post


Link to post
Share on other sites
vinetu

Nu-i problema. Eu m-as bucura daca s-ar posta si procedura in cazul acestor infractiuni. Asa cum am intrebat si mai sus, daca stie cineva sau are o parere, despre ce trebuie sa fac la un flagrant cu PC ul conducatorului auto, cu placutele cu nr de inmatriculare sau ce se mai ridica? care este baza legala in care ii retin pc si cum stiu daca ii eliberez dovada cu sau fara drept de circulatie?   Si numerele?! pana acum ii dadem o dovada conform art.97 din CPP (daca retin eu bine)...acum? :)

Share this post


Link to post
Share on other sites
selen

Da asa era pe 97 se ridica,acum totul e in aer.....la mine la sectie din ce am vb cu colegii(eu sunt in concediu) fiecare face cum vrea.....

Share this post


Link to post
Share on other sites
DOD
@radu189

 

Nu era nicio problema, ci doar o rugaminte pentru cultura mea generala, daca luam in considerare numele acestui topic: "Noutatile si modificarile noului Cod Penal si de Procedura Penala".

Daca tot sunt noutati, am rugat sa vad cateva din ele, altfel descarcam fiecare DE PE net si nu mai era nevoie de acest topic.

Oricum am dat repede un search in acel moment pt. noul cod penal, dar de pe doua site-uri nu se descarca nimic si de aceea am cerut niste informatii.

 

 

@vinetu

Multumesc!

 
  • Upvote 1
  • Downvote 2

Share this post


Link to post
Share on other sites
Catalin

DOD te-ai supărat fără rost, pentru că Radu are oarecum dreptate. Aici se discută despre problemele cu care ne confruntăm datorită noilor coduri şi a scăpărilor ori neclarităţilor. Deci se discută despre ce este nou şi ce s-a modificat în privinţa efectuării actelor de procedură penală. Dacă se doreşte postarea noilor coduri, acestea pot fi postate în secţiunea "biblioteca legislativă" a forumului. Aici se dezbat problemele ce apar în practică şi de care "teoriticienii" din ministerul justiţiei nu se lovesc.

  • Upvote 2

Share this post


Link to post
Share on other sites
DOD

Ok. Am inteles.

  • Upvote 1

Share this post


Link to post
Share on other sites
nicobalt

prin legea de aprobare a Noului Cod Penal a fost modificat si art. 111 din OUG 195/2002 care prevede retinerea permisului de conducere la infractiuni astfel ca se face referire la articolele din Codul Penal. Cautati o versiune actualiyata la OUG 195-2002. Sunt ceva modificari la aceste cayuri si la cazurile la care se da drept de circulatie

Edited by nicobalt

Share this post


Link to post
Share on other sites
cris91

S-a modificat si Legea 61 odata cu intrarea in vigoare a noilor coduri ?

Share this post


Link to post
Share on other sites
Ecou

Mda, nu mai găsești infracțiuni în ea.

Au fost preluate unele în cod, iar altele dezincriminate, din păcate și transformate în contravenții...

Edited by Ecou

Share this post


Link to post
Share on other sites
drAGO5

A si fost republicata in monitorul oficial. A postat deja  @blue1 guardian

Edited by drAGO5
  • Upvote 1

Share this post


Link to post
Share on other sites
Catalin

Ordonanta de Urgenta a Guvernului nr. 3/2014 pentru luarea unor masuri de implementare necesare aplicarii Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedura penala si pentru implementarea altor acte normative a fost publicata in Monitorul Oficial, Partea I, nr. 98, din 7 februarie 2014.

 

 

Avand in vedere faptul ca intrarea in vigoare a pachetului legislativ in materie penala, procesual penala si executional penala, pachet compus din sapte legi organice si numeroase adaptari legislative aduse unui numar de peste 250 de legi speciale, impune necesitatea aplicarii coerente a tuturor acestor acte normative, ceea ce presupune existenta unui cadru normativ adaptat si corelat, tinand seama de faptul ca este imperios necesar ca masurile legislative cuprinse in noul Cod penal si noul Cod de procedura penala sa permita punerea lor in practica eficienta, prin crearea unui regim procedural unitar atat pentru dosarele a flate pe rolul organelor judiciare, cat si pentru cele constituite incepand cu 1 februarie 2014, luand in considerare ca intrarea in vigoare a noilor coduri trebuie sa asigure o mai buna previzibilitate a normei in aceasta materie, fara a genera disfunctionalitati la nivelul instantelor, tinand cont de faptul ca toate aceste aspecte sus-mentionate vizeaza interesul public si constituie o situatie extraordinara a carei reglementare nu poate fi amanata, iar neadoptarea prezentului act normativ ar avea consecinte negative si ar duce la aplicarea neunitara a legii in dosarele aflate in curs de judecata, in temeiul art. 115 alin. (4) din Constitutia Romaniei, republicata, Guvernul Romaniei adopta prezenta ordonanta de urgenta.

 

Art. I. - Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciara, republicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 827 din 13 septembrie 2005, cu modificarile si completarile ulterioare, se modifica si se completeaza dupa cum urmeaza:
1. Articolul 24 se modifica si va avea urmatorul cuprins:
Art. 24. - Completele de 5 judecatori judeca apelurile impotriva hotararilor pronuntate in prima instanta de Sectia penala a Inaltei Curti de Casatie si Justitiei, solutioneaza contestatiile impotriva incheierilor pronuntate in cursul judecatii in prima instanta de Sectia penala a Inaltei Curti de Casatie si Justitiei, solutioneaza cauzele in materie disciplinara potrivit legii si alte cauze date in competenta lor prin lege.”
2. La articolul 31 alineatul (1), dupa litera d) se introduce o noua litera, litera e), cu urmatorul cuprins: „e) pentru contestatiile impotriva incheierilor pronuntate in cursul judecatii in prima instanta de curtile de apel si Curtea Militara de Apel, completul de judecata este format din 3 judecatori.”
3. Dupa articolul 31 se introduce un nou articol, articolul 311, cu urmatorul cuprins: „Art. 311. - Procedura de judecata in camera preliminara se desfasoara de un judecator din completul prevazut la art. 31 alin. (1) lit. a).”
4. La articolul 54, dupa alineatul (11) se introduce un nou alineat, alineatul (12), cu urmatorul cuprins: „(12) Contestatiile impotriva hotararilor pronuntate in cursul judecatii in materie penala in prima instanta de judecatorii si tribunale se solutioneaza in complet format dintr-un judecator.”
 
Art. II. - Alineatul (1) al articolului 12 din Legea nr. 508/2004 privind infiintarea, organizarea si functionarea in cadrul Ministerului Public a Directiei de Investigare a Infractiunilor de Criminalitate Organizata si Terorism, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 1.089 din 23 noiembrie 2004, cu modificarile si completarile ulterioare, se modifica si va avea urmatorul cuprins: „(1) Sunt de competenta Directiei de Investigare a Infractiunilor de Criminalitate Organizata si Terorism, indiferent de calitatea persoanei:
a) urmatoarele infractiuni, daca savarsirea lor a intrat in scopul unui grup infractional organizat, in sensul prevazut la art. 367 alin. (6) din Codul penal: (i) infractiunile prevazute la art. 188, art. 189, art. 205, art. 207, art. 209, art. 212-215, art. 217, art. 249-252, art. 263 - 264, art. 310, art. 311, art. 313, daca valorile falsificate sunt dintre cele prevazute la art. 310 si art. 311, art. 314, art. 315, art. 316, daca valorile straine falsificate sunt dintre cele prevazute la art. 310 si art. 311, art. 325, art. 342-347, art. 351, art. 359, art. 360-366 din Codul penal; (ii) infractiunile prevazute la art. 228, art. 229, art. 232 cu referire la art. 228-229, art. 233-237, art. 239-242, art. 244, art. 245-248, art. 295, art. 308-309 cu referire la art. 295 din Codul penal, art. 307, art. 309 cu referire la art. 307 din Codul penal, daca in cauza, indiferent de numarul infractiunilor concurente, s-a produs o paguba materiala mai mare decat echivalentul in lei a sumei de 500.000 euro; (iii) infr actiunea prevazuta de art. 5 din Legea nr. 11/1991 privind combaterea concurentei neloiale, cu modificarile si completarile ulterioare; (iv) infractiunile prevazute de Legea nr. 297/2004 privind piata de capital, cu modificarile si completarile ulterioare; (v) infractiunile prevazute de Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea si combaterea evaziunii fiscale, cu modificarile ulterioare, daca in cauza, indiferent de numarul infractiunilor concurente, s-a produs o paguba materiala mai mare decat echivalentul in lei a sumei de 500.000 euro; (vi) infractiunile prevazute de Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al Romaniei, cu modificarile si completarile ulterioare; (vii) infractiunea prevazuta de art. 155 din Legea nr. 95/2006 privind reforma in domeniul sanatatii, cu modificarile si completarile ulterioare;
b) urmatoarele infractiuni, indiferent daca acestea au fost savarsite sau nu in conditiile grupului infractional organizat prevazut de art. 367 alin. (6) din Codul penal: (i) infractiunile prevazute la art. 210-211, art. 217 cu referire la art. 210-211, art. 303, art. 309 cu referire la art. 303, art. 325, art. 328, daca fapta priveste infractiunea prevazuta de art. 325, art. 360-366, art. 374, art. 394-412 din Codul penal; (ii) infractiunile prevazute de Legea nr. 51/1991 privind siguranta nationala a Romaniei, cu modificarile si completarile ulterioare; (iii) infractiunile prevazute de Legea nr. 111/1996 privind desfasurarea in siguranta, reglementarea, autorizarea si controlul activitatilor nucleare, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare; (iv) infractiunile prevazute de Legea nr. 143/2000 privind prevenirea si combaterea traficului si consumului ilicit de droguri, cu modificarile si completarile ulterioare; (v) infractiunile prevazute de Legea nr. 535/2004 privind prevenirea si combaterea terorismului, cu modificarile si completarile ulterioare; (vi) infractiunile prevazute de Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 121/2006 privind regimul juridic al precursorilor de droguri, aprobata cu modificari prin Legea nr. 186/2007, cu modificarile ulterioare; (vii) infractiunile prevazute de Legea nr. 194/2011 privind combaterea operatiunilor cu produse susceptibile de a avea efecte psihoactive, altele decat cele prevazute de acte normative in vigoare, cu modificarile ulterioare;
c) infractiunea prevazuta la art. 367 din Codul penal, daca in scopul grupului infractional intra vreuna dintre infractiunile prevazute la lit. a) sau b);
d) infractiunea de spalare a banilor prevazuta de Legea nr. 656/2002 pentru prevenirea si sanctionarea spalarii banilor, precum si pentru instituirea unor masuri de prevenire si combatere a finantarii terorismului, republicata, cu modificarile ulterioare, daca banii, bunurile si valorile care au facut obiectul spalarii banilor provin din savarsirea infractiunilor date in competenta Directiei de Investigare a Infractiunilor de Criminalitate Organizata si Terorism;
e) infractiunile care au legatura, potrivit art. 43 din Codul de procedura penala, cu cele prevazute la lit. a)-d).”

Art. III. - Legea nr. 135/2010 privind Codul de procedura penala, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 486 din 15 iulie 2010, cu modificarile si completarile ulterioare, se modifica si se completeaza dupa cum urmeaza:
1. La articolul 56 alineatul (3), litera b) se modifica si va avea urmatorul cuprins: „b) in cazul infractiunilor prevazute la art. 188-191, art. 257, art. 276, art. 277, art. 279, art. 280-283 si art. 289-294 din Codul penal;”.
2. La articolul 56, dupa alineatul (5) se introduce un nou alineat, alineatul (6), cu urmatorul cuprins: „(6) Este competent sa efectueze ori, dupa caz, sa conduca si sa supravegheze urmarirea penala procurorul de la parchetul corespunzator instantei care, potrivit legii, judeca in prima instanta cauza cu exceptia cazurilor in care legea prevede altfel.”
3. La articolul 206, alineatele (1) si (2) se modifica si vor avea urmatorul cuprins: „(1) Impotriva incheierilor prin care instanta dispune, in prima instanta, asupra masurilor preventive inculpatul si procurorul pot formula contestatie, in termen de 48 de ore de la pronuntare sau, dupa caz, de la comunicare. Contestatia se depune la instanta care a pronuntat incheierea atacata si se inainteaza, impreuna cu dosarul cauzei, instantei ierarhic superioare, in termen de 48 de ore de la inregistrare
(2) Incheierile prin care Inalta Curte de Casatie si Justitie dispune in prima instanta asupra masurilor preventive pot fi contestate la completul competent de la Inalta Curte de Casatie si Justitie.”
4. La articolul 309, alineatul (1) se modifica si va avea urmatorul cuprins: „(1) Actiunea penala se pune in miscare de procuror, prin ordonanta, in cursul urmaririi penale, cand acesta constata ca exista probe din care rezulta ca o persoana a savarsit o infractiune si nu exista vreunul dintre cazurile de impiedicare prevazute la art. 16 alin. (1).
5. Dupa articolul 425 se introduce un nou capitol, capitolul III1„Contestatia”, cuprinzand articolul 4251, cu urmatorul cuprins: „CAPITOLUL III1 Contestatia Declararea si solutionarea contestatiei Art. 4251. -
(1) Calea de atac a contestatiei se poate exercita numai atunci cand legea o prevede expres, prevederile prezentului articol fiind aplicabile cand legea nu prevede altfel
(2) Pot face contestatie procurorul si subiectii procesuali la care hotararea atacata se refera, precum si persoanele ale caror interese legitime au fost vatamate prin aceasta, in termen de 3 zile, care curge de la pronuntare pentru procuror si de la comunicare pentru celelalte persoane, dispozitiile art. 411 alin. (1) aplicandu-se in mod corespunzator
(3) Contestatia se depune la judecatorul de drepturi si libertati, judecatorul de camera preliminara sau, dupa caz, la instanta care a pronuntat hotararea care se ataca si se motiveaza pana la termenul stabilit pentru solutionare, dispozitiile art. 415 aplicandu-se in mod corespunzator
(4) La solutionarea contestatiei, dispozitiile art. 416 si art. 418 se aplica in mod corespunzator; in cadrul acestor limite, la solutionarea contestatiei impotriva incheierii privind o masura preventiva se poate dispune o masura mai putin grava decat cea solicitata sau decat cea dispusa prin incheierea contestata ori se pot modifica obligatiile din continutul masurii contestate
(5) Contestatia se solutioneaza de catre judecatorul de drepturi si libertati, respectiv de catre judecatorul de camera preliminara de la instanta superioara celei sesizate sau, dupa caz, de catre instanta superioara celei sesizate, respectiv de completul competent al Inaltei Curti de Casatie si Justitie, in sedinta publica, cu participarea procurorului
(6) La solutionarea contestatiei se citeaza persoana care a facut contestatia, precum si subiectii procesuali la care hotararea atacata se refera, dispozitiile art. 90 si art. 91 aplicandu-se in mod corespunzator
(7) Contestatia se solutioneaza prin decizie, care nu este supusa niciunei cai de atac, putandu-se pronunta una dintre urmatoarele solutii: 1. respingerea contestatiei, cu mentinerea hotararii atacate: a) cand contestatia este tardiva sau inadmisibila; b) cand contestatia este nefondata; 2. admiterea contestatiei si: a) desfiintarea hotararii atacate si solutionarea cauzei; b) desfiintarea hotararii atacate si dispunerea rejudecarii cauzei de catre judecatorul sau completul care a pronuntat-o, atunci cand se constata ca nu au fost respectate dispozitiile privind citarea.”
6. Articolul 4741 se modifica si va avea urmatorul cuprins:
7. Articolul 4771 se modifica si va avea urmatorul cuprins: „Incetarea sau modificarea efectelor deciziei Art. 4741. - Efectele deciziei inceteaza in cazul abrogarii, constatarii neconstitutionalitatii ori modificarii dispozitiei legale care a generat problema de drept dezlegata, cu exceptia cazului in care aceasta subzista in noua reglementare.” „Incetarea sau modificarea efectelor deciziei Art. 4771. - Efectele deciziei inceteaza in cazul abrogarii, constatarii neconstitutionalitatii ori modificarii dispozitiei legale care a generat problema de drept dezlegata, cu exceptia cazului in care aceasta subzista in noua reglementare.”

Art. IV. - Legea nr. 252/2013 privind organizarea si functionarea sistemului de probatiune, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 512 din 14 august 2013, se modifica si se completeaza dupa cum urmeaza:
1. La articolul 120, dupa alineatul (3) se introduce un nou alineat, alineatul (4), cu urmatorul cuprins: „(4) Pana la intrarea in vigoare a actelor normative subsecvente, emise in executarea prezentei legi si a Legii nr. 253/2013 privind executarea pedepselor, a masurilor educative si a altor masuri neprivative de libertate dispuse de organele judiciare in cursul procesului penal, se vor aplica prevederile actelor normative existente, in masura in care nu contravin acestora.”
2. La articolul 121, alineatul (3) se modifica si va avea urmatorul cuprins: „(3) Functiile din cadrul Directiei Nationale de Probatiune se salarizeaza prin asimilare cu functiile si salariile de baza prevazute in anexele Legii-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitara a personalului platit din fonduri publice, cu modificarile ulterioare, aplicabile categoriei de personal din care fac parte persoanele care ocupa functiile respective, in conformitate cu legile anuale de salarizare a personalului bugetar platit din fonduri publice.”
 
Art. V. - Dupa alineatul (1) al articolului 188 din Legea nr. 254/2013 privind executarea pedepselor si a masurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare in cursul procesului penal, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 514 din 14 august 2013, se introduce un nou alineat, alineatul (2), cu urmatorul cuprins: „(2) Pana la intrarea in vigoare a actelor normative subsecvente, emise in executarea prezentei legi, se vor aplica prevederile actelor normative existente, in masura in care nu contravin acesteia, tuturor unitatilor penitenciare, centrelor educative, centrelor de detentie, centrelor de retinere si arestare preventiva, precum si centrelor de arestare preventiva.”

Art. VI. -
(1) Legea nr. 286/2009 privind Codul penal, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 510 din 24 iulie 2009, cu modificarile si completarile ulterioare, se va republica in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I
(2) Legea nr. 135/2010 privind Codul de procedura penala, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 486 din 15 iulie 2010, cu modificarile si completarile ulterioare, precum si cu cele aduse prin prezenta ordonanta de urgenta, se va republica in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, dupa aprobarea acesteia prin lege, dandu-se textelor o noua numerotare.
 
Art. VII. - Actele normative prevazute la art. I, II, IV si V se vor republica in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, dupa aprobarea prin lege a prezentei ordonante de urgenta, dandu-se textelor o noua numerotare.
 
PRIM-MINISTRU VICTOR-VIOREL PONTA
Contrasemneaza:
Ministrul justitiei, Robert Marius Cazanciuc
p. Viceprim-ministru, ministrul finantelor publice, Eleodor Mandres, secretar de stat
p. Ministrul delegat pentru buget, Gheorghe Gherghina, secretar de stat
Ministrul muncii, familiei, protectiei sociale si persoanelor varstnice, Mariana Campeanu
Bucuresti, 5 februarie 2014.
 

Share this post


Link to post
Share on other sites
Catalin
Cercetarea speciala se poate face inainte de urmarirea penala
 
Metodele speciale de supraveghere sau cercetare vor fi obligatoriu folosite dupa inceperea urmaririi penale, se mentioneaza in OUG nr. 3/2014.
 
Potrivit noului CPP, metodele speciale de supraveghere sau cercetare sunt urmatoarele:
  • interceptarea comunicatiilor ori a oricarui tip de comunicare la distanta;
  • accesul la un sistem informatic;
  • supravegherea video, audio sau prin fotografiere;
  • localizarea sau urmarirea prin mijloace tehnice;
  • obtinerea datelor privind tranzactiile financiare ale unei persoane;
  • retinerea, predarea sau perchezitionarea trimiterilor postale;
  • utilizarea investigatorilor sub acoperire si a colaboratorilor;
  • participarea autorizata la anumite activitati;
  • livrarea supravegheata;
  • obtinerea datelor generate sau prelucrate de catre furnizorii de retele publice de comunicatii electronice ori furnizorii de servicii de comunicatii electronice destinate publicului, altele decat continutul comunicatiilor, retinute de catre acestia in temeiul legii speciale privind retinerea datelor generate sau prelucrate de furnizorii de retele publice de comunicatii electronice si de furnizorii de servicii de comunicatii electronice destinate publicului.
   In plus, in ceea ce priveste urmarirea penala, prin noul act normativ, la articolul 305 din noul CPP, actul de sesizare trebuie sa indeplineasca conditiile prevazute de lege. Astfel, a fost eliminata mentiunea ca trebuie sa indeplineasca si cazurile care impiedica punerea in miscare si exercitarea actiunii penale, respectiv cele de la art. 16 alin.(1).
 
Potrivit noului CPP, cazurile care impiedica punerea in miscare si exercitarea actiunii penale sunt urmatoarele:
  • fapta nu exista;
  • fapta nu este prevazuta de legea penala ori nu a fost savarsita cu vinovatia prevazuta de lege;
  • nu exista probe ca o persoana a savarsit infractiunea;
  • exista o cauza justificativa sau de neimputabilitate;
  • lipseste plangerea prealabila, autorizarea sau sesizarea organului competent ori o alta conditie prevazuta de lege, necesara pentru punerea in miscare a actiunii penale;
  • a intervenit amnistia sau prescriptia, decesul suspectului ori al inculpatului persoana fizica sau s-a dispus radierea suspectului ori inculpatului persoana juridica;
  • a fost retrasa plangerea prealabila, in cazul infractiunilor pentru care retragerea acesteia inlatura raspunderea penala, a intervenit impacarea ori a fost incheiat un acord de mediere în conditiile legii;
  • exista o cauza de nepedepsire prevazuta de lege;
  • exista autoritate de lucru judecat;
  • a intervenit un transfer de proceduri cu un alt stat, potrivit legii.
Mai mult, conform recentei ordonante de urgenta, organul de urmarire penala dispune inceperea urmaririi penale cu privire la fapta savarsita ori a carei savarsire se pregateste, chiar daca autorul este indicat sau cunoscut.

De asemenea, urmarirea penala va continua, daca exista exista probe din care sa rezulte banuiala rezonabila ca acea persoana a savarsit fapta, potrivit OUG nr. 3/2014. 
 
In plus, a fost introdusa precizarea ca nu trebuie sa existe vreunul dintre cazurile prevazute de art. 16 alin.(1), respectiv de la situatiile in care fapta nu exista pana la cele in care detinutul a fost transferat in alt caz. In plus, in acest caz, organul de cercetare penala trebuie sa se supuna confirmarii procurorului care supravegheaza urmarirea penala, in termen de 3 zile, conform noului act normativ.

Sursa: www.avocatnet.ro
  • Upvote 3

Share this post


Link to post
Share on other sites
drAGO5

@Catalin
"In plus, a fost introdusa precizarea ca nu trebuie sa existe vreunul dintre cazurile prevazute de art. 16 alin.(1), respectiv de la situatiile in care fapta nu exista pana la cele in care detinutul a fost transferat in alt caz. In plus, in acest caz, organul de cercetare penala trebuie sa se supuna confirmarii procurorului care supravegheaza urmarirea penala, in termen de 3 zile, conform noului act normativ."

Nu am regasit asa ceva in modificari. Poate au ramas tot la stadiu de propunere.


Nu am inteles ce s-a intamplat cu infractiunile de insulta si calomnie. S-au pierdut pe parcurs? Nu ca mi-ar parea rau :hmmmt:

Edited by drAGO5
  • Upvote 1

Share this post


Link to post
Share on other sites
Ecou

S-a pierdut aproape tot pe drum :/

Share this post


Link to post
Share on other sites
Catalin

Dragos textul nu-mi apartine, e preluat de pe avocat.net

Share this post


Link to post
Share on other sites
drAGO5

Da, am observat sursa, insa au amestecat texte din legea in vigoare cu texte din proiecte legislative. :(

Share this post


Link to post
Share on other sites
crix

Mă bucur să văd interes pentru această temă de discuţie. De aceea îmi permit să continui cu încă o postare despre noutăţile codurilor.

 

Noul Cod penal aduce o serie de noutăţi faţă de vechiul Cod penal din 1968 şi la infracţiunile contra patrimoniului.

 

Infracţiunile contra patrimoniului prin nesocotirea încrederii se găsesc acum în – Partea Specială – în Titlul II, Cap. III, art. 238-247.

 

Printre infracţiunile pe care le ştiam şi în vechiul Cod Penal (abuzul de încredere, gestiunea frauduloasă, însuşirea bunului găsit şi înşelăciunea), acum au apărut noi infracţiuni incriminate de Noul Cod penal:

  • “Abuzul de încredere prin fraudarea creditorilor”,
  • “Înşelăciunea privind asigurările”,
  • “Deturnarea licitaţiilor publice”
  • “Exploatarea patrimonială a unei persoane vulnerabile”.

Să le luăm pe rând

 

Abuzul de încredere prin fraudarea creditorilor

 

Conform art. 239 alin. 1 din Noul Cod Penal, constituie infracţiunea de abuz de încredere prin fraudarea creditorilor fapta debitorului de a înstrăina, ascunde, deteriora sau distruge, în tot sau în parte, valori ori bunuri din patrimoniul său ori de a invoca acte sau datorii fictive în scopul fraudării creditorilor. Infracţiunea se pedepseşte cu închisoare de la şase luni la trei ani sau cu amendă.

 

Cu aceeaşi pedeapsă se sancţionează fapta persoanei care, ştiind că nu va putea plăti, achiziţionează bunuri ori servicii producând o pagubă creditorului (art. 239 alin. 2 din Noul Cod Penal).

 

Acţiunea penală se pune în mişcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate.

 

Tentativa la infracţiunea prevăzută în art. 239 alin. 1 din Noul Cod Penal se pedepseşte.

 

Deci infracţiunea de abuz de încredere prin fraudarea creditorilor se poate comite prin două modalităţi:

- fie prin înstrăinarea, ascunderea, deteriorarea sau distrugerea, în tot sau în parte, de valori ori bunuri din patrimoniul său ori de a invoca acte sau datorii fictive în scopul fraudării creditorilor;

- fie prin achiziţionarea de bunuri ori servicii, ştiind că nu va putea plăti, producând astfel o pagubă creditorului.

Până acum nu exista un text legal care să combată expres astfel de practici şi acţiuni. 

De exemplu poate săvârşi infracţiunea o persoană care, având un credit de nevoi personale la o bancă şi, nemaiputându-şi plăţi ratele, îşi aruncă maşina personală într-o prăpastie pentru a impiedica executarea silită şi pierderea maşinii.

 

Înşelăciunea privind asigurările

 

Conform art. 245 alin. 1 din Noul Cod Penal, constituie infracţiunea de înşelăciune privind asigurările distrugerea, degradarea, aducerea în stare de neîntrebuinţare, ascunderea sau înstrăinarea unui bun asigurat împotriva distrugerii, degradării, uzurii, pierderii sau furtului, în scopul de a obţine, pentru sine sau pentru altul, suma asigurată. Infracţiunea se pedepseşte cu închisoare de la unu la cinci ani.

 

Fapta persoanei care, în scopul prevăzut în art. 245 alin. 1 din Noul Cod Penal, simulează, îşi cauzează sau agravează leziuni sau vătămări corporale produse de un risc asigurat se pedepseşte cu închisoare de la şase luni la trei ani sau cu amendă (art. 245 alin. 2 din Noul Cod Penal).

 

Împăcarea înlătură răspunderea penală şi tentativa la infracţiunea prevăzuta în art. 245 din Noul Cod Penal se pedepseşte.

 

Deci şi această infracţiune de înşelăciune privind asigurările se poate comite prin două modalităţi:

- fie prin distrugerea, degradarea, aducerea în stare de neîntrebuinţare, ascunderea sau înstrăinarea unui bun asigurat împotriva distrugerii, degradării, uzurii, pierderii sau furtului, în scopul de a obţine, pentru sine sau pentru altul, suma asigurată;

- fie prin simularea, cauzarea sau agravarea leziunilor sau vătămărilor corporale produse de un risc asigurat în scopul de a obţine, pentru sine sau pentru altul, suma asigurată.

Pentru a putea discuta de existenţa infracţiunii prevazute de art. 245 din Noul Cod Penal trebuie să existe un contract de asigurare (fie de bunuri, fie de persoane) încheiat anterior săvârşirii infracţiunii respective.

 

Deturnarea licitaţiilor publice

 

Conform art. 246 din Noul Cod Penal, constituie infracţiunea de deturnare a licitaţiilor publice fapta de a îndepărta, prin constrângere sau corupere, un participant de la o licitaţie publică ori înţelegerea între participanţi pentru a denatura preţul de adjudecare. Infracţiunea se pedepseşte cu închisoare de la unu la cinci ani.

 

Tentativa la infracţiunea prevăzută în art. 246 din Noul Cod Penal se pedepseşte.

 

Exploatarea patrimonială a unei persoane vulnerabile

 

Conform art. 247 din Noul Cod Penal, constituie infracţiunea de exploatare patrimonială a unei persoane vulnerabile fapta creditorului care, cu ocazia dării cu împrumut de bani sau bunuri, profitând de starea de vădită vulnerabilitate a debitorului, datorată vârstei, stării de sănătate, infirmităţii ori relaţiei de dependenţă în care debitorul se află faţă de el, îl face să constituie sau să transmită, pentru sine sau pentru altul, un drept real ori de creanţă de valoare vădit disproporţionată faţă de această prestaţie. Infracţiunea se pedepseşte cu închisoare de la unu la cinci ani.

 

Punerea unei persoane în stare de vădită vulnerabilitate prin provocarea unei intoxicaţii cu alcool sau cu substanţe psihoactive în scopul de a o determina să consimtă la constituirea sau transmiterea unui drept real ori de creanţă sau să renunţe la un drept, dacă s-a produs o pagubă, se pedepseşte cu închisoare de la doi la şapte ani.

 

Tentativa la infracţiunea prevăzută în art.  247 din Noul Cod Penal se pedepseşte.

Share this post


Link to post
Share on other sites
oanadiana

Buna.

Am si eu o intrebare.. in vechiul cod era infractiunea de transport persoane sau marfa fara licenta de transport si executie...in noul cod nu o mai gasesc si am o infr inregistrata in ianuarie transport material lemnos fara licenta .oare s a scos infractiunea sau o fi in alta varianta? Ms

Share this post


Link to post
Share on other sites
crix
Pedeapsa pentru furt a fost redusă

În vechiul Cod penal, luarea unui bun mobil din posesia/detenţia altuia (fără consimţământul acestuia) în scopul de a-l însuşi pe nedrept era pedepsită cu închisoare de la unu la 12 ani.

Noul Cod penal pedepseşte furtul cu închisoare de la şase luni la trei ani sau cu amendă.

Dacă în vechiul Cod penal erau considerate bunuri mobile şi înscrisurile, şi orice energie cu o valoare economică, în noile prevederi a fost adăugată la acestea şi energia electrică.

A rămas neschimbată prevederea conform căreia este vorba de furt chiar dacă un bun aparţine (în întregime/parţial) făptuitorului – dacă în momentul săvârşirii bunul era în posesia/detenţia legitimă a altei persoane.

Share this post


Link to post
Share on other sites
AndreiS

ART. 111 din OUG 195/2002 Actualizata
(1) Permisul de conducere sau dovada înlocuitoare a acestuia se reţine în următoarele cazuri:
a) la cumularea a cel puţin 15 puncte de penalizare;
b) când titularul acestuia a săvârşit una dintre infracţiunile prevăzute la art. 334, art. 335 alin. (2), art. 336, 337, art. 338 alin. (1) şi la art. 339 alin. (3) şi (4) din Codul penal.

Vinetu, gasesti aici mai multe informatii.

Edited by AndreiS
  • Upvote 2

Share this post


Link to post
Share on other sites
vinetu

;) thanks

Share this post


Link to post
Share on other sites
viobra

Printre modificarile aduse de OUG 18 / 2016, am spicuit câteva mai interesante:

art. 59 CPP

(1) Când anumite acte de urmărire penală trebuie să fie efectuate în afara razei teritoriale în care se face urmărirea, procurorul sau, după caz, organul de cercetare penală poate să le efectueze ori poate dispune efectuarea lor prin comisie rogatorie sau prin delegare. 

A fost înlăturată astfel neconcordanța dintre art 59 si 200 CPP. Comisia rogatorie poate fi dispusa atât de către procuror cât și de către organul de cercetare penală

 

La articolul 81 alineatul (1), litera g1) se modifică şi va avea următorul cuprins:

g1) dreptul de a beneficia în mod gratuit de un interpret atunci când nu înţelege, nu se exprimă bine sau nu poate comunica în limba română. În cazurile urgente se pot folosi mijloace tehnice de comunicare, dacă se apreciază că acest lucru este necesar şi că nu împiedică exercitarea drepturilor persoanei vătămate;".

 

art. 111 CPP

...

(8) Dacă persoana vătămată este minor, înregistrarea audierii acesteia prin mijloace tehnice audio sau audiovideo este obligatorie în toate cazurile. Atunci când înregistrarea nu este posibilă, acest lucru se consemnează în declaraţia persoanei vătămate, cu indicarea concretă a motivului pentru care înregistrarea nu a fost posibilă.

(9) Audierea persoanei vătămate de către organul judiciar care a înregistrat o plângere cu privire la săvârşirea unei infracţiuni se desfăşoară de îndată, iar, dacă acest lucru nu este posibil, se va realiza ulterior depunerii plângerii, fără întârzieri nejustificate.

(10) Declaraţia dată de persoana vătămată în condiţiile alin. (9) constituie mijloc de probă chiar dacă a fost administrată înainte de începerea urmăririi penale.

Art. 146 ind 1. Obţinerea datelor privind tranzacţiile financiare ale unei persoane

 

Art. 168 ind 1  Efectuarea percheziţiei informatice de lucrători de poliţie

Efectuarea percheziţiei informatice prevăzută la art. 168 alin. (12) se poate realiza şi de către lucrători de poliţie specializaţi, în prezenţa procurorului sau a organului de cercetare penală.

În reglementarea anterioară percheziția putea fi efectuată de un specialist din cadrul organelor judiciare sau din afara acestora.

 

ART. 243    Condiţii speciale de aplicare faţă de minori a măsurilor preventive
       (2) Reţinerea şi arestarea preventivă pot fi dispuse şi faţă de un inculpat minor, în mod excepţional, numai dacă efectele pe care privarea de libertate le-ar avea asupra personalităţii şi dezvoltării acestuia nu sunt disproporţionate faţă de scopul urmărit prin luarea măsurii.

 

Art. 305.

(1) Când actul de sesizare îndeplineşte condiţiile prevăzute de lege, organul de urmărire penală dispune începerea urmăririi penale cu privire la fapta săvârşită ori a cărei săvârşire se pregăteşte, chiar dacă autorul este indicat sau cunoscut.

(2) Începerea urmăririi penale şi respectiv continuarea efectuării urmăririi penale se dispun prin ordonanţă care cuprinde, după caz, menţiunile prevăzute la art. 286 alin. (2) lit. a)-c) şi g).

(3) Atunci când există probe din care să rezulte bănuiala rezonabilă că o anumită persoană a săvârşit fapta pentru care s-a început urmărirea penală şi nu există vreunul dintre cazurile prevăzute la art. 16 alin. (1), organul de urmărire penală dispune ca urmărirea penală să se efectueze în continuare faţă de aceasta, care dobândeşte calitatea de suspect. Măsura dispusă de organul de cercetare penală se supune, în termen de 3 zile, confirmării procurorului care supraveghează urmărirea penală, organul de cercetare penală fiind obligat să prezinte acestuia şi dosarul cauzei."

Putem dispune si noi efectuarea in continuare, sub conditia confirmarii.

 

 

La articolul 311, alineatul (2) se modifică şi va avea următorul cuprins:

(2) Când urmărirea penală se efectuează faţă de o persoană, extinderea dispusă de organul de cercetare penală se supune confirmării motivate a procurorului care supraveghează urmărirea penală, în termen de cel mult 3 zile de la data emiterii ordonanţei, organul de cercetare penală fiind obligat să prezinte totodată şi dosarul cauzei.

S-au rezolvat astfe problemele referitoare la legalitatea dispunerii extinderii in personam de catre ocp.

 

Art. 318.   Renunţarea la urmărire penală

(1) În cazul infracţiunilor pentru care legea prevede pedeapsa amenzii sau pedeapsa închisorii de cel mult 7 ani, procurorul poate renunţa la urmărirea penală când constată că nu există un interes public în urmărirea faptei.

(2) Interesul public se analizează în raport cu:

     a) conţinutul faptei şi împrejurările concrete de săvârşire a faptei;

     b) modul şi mijloacele de săvârşire a faptei;

     c) scopul urmărit;

     d) urmările produse sau care s-ar fi putut produce prin săvârşirea infracţiunii;

     e) eforturile organelor de urmărire penală necesare pentru desfăşurarea procesului penal prin raportare la gravitatea faptei şi la timpul scurs de la data săvârşirii acesteia;

     f) atitudinea procesuală a persoanei vătămate;

     g) existenţa unei disproporţii vădite între cheltuielile pe care le-ar implica desfăşurarea procesului penal şi gravitatea urmărilor produse sau care s-ar fi putut produce prin săvârşirea infracţiunii.

(3) Când autorul faptei este cunoscut, la aprecierea interesului public sunt avute în vedere şi persoana suspectului sau a inculpatului, conduita avută anterior săvârşirii infracţiunii, atitudinea suspectului sau a inculpatului după săvârşirea infracţiunii şi eforturile depuse pentru înlăturarea sau diminuarea consecinţelor infracţiunii.

(4) Atunci când autorul faptei nu este identificat, se poate dispune renunţarea la urmărirea penală prin raportare doar la criteriile prevăzute la alin. (2) lit. a), b), e) şi g).

(5) Nu se poate dispune renunţarea la urmărirea penală pentru infracţiunile care au avut ca urmare moartea victimei.

(6) Procurorul poate dispune, după consultarea suspectului sau a inculpatului, ca acesta să îndeplinească una sau mai multe dintre următoarele obligaţii:

     a) să înlăture consecinţele faptei penale sau să repare paguba produsă ori să convină cu partea civilă o modalitate de reparare a acesteia;

     b) să ceară public scuze persoanei vătămate;

     c) să presteze o muncă neremunerată în folosul comunităţii, pe o perioadă cuprinsă între 30 şi 60 de zile, în afară de cazul în care, din cauza stării de sănătate, persoana nu poate presta această muncă;

     d) să frecventeze un program de consiliere.

(7) În cazul în care procurorul dispune ca suspectul sau inculpatul să îndeplinească obligaţiile prevăzute la alin. (6), stabileşte prin ordonanţă termenul până la care acestea urmează a fi îndeplinite, care nu poate fi mai mare de 6 luni sau de 9 luni pentru obligaţii asumate prin acord de mediere încheiat cu partea civilă şi care curge de la comunicarea ordonanţei.

(8) Ordonanţa de renunţare la urmărire cuprinde, după caz, menţiunile prevăzute la art. 286 alin. (2), precum şi dispoziţii privind măsurile dispuse conform alin. (6) din prezentul articol şi art. 315 alin. (2)-(4), termenul până la care trebuie îndeplinite obligaţiile prevăzute la alin. (6) din prezentul articol şi sancţiunea nedepunerii dovezilor la procuror, precum şi cheltuielile judiciare.

(9) În cazul neîndeplinirii cu rea-credinţă a obligaţiilor în termenul prevăzut la alin. (7), procurorul revocă ordonanţa. Sarcina de a face dovada îndeplinirii obligaţiilor sau prezentarea motivelor de neîndeplinire a acestora revine suspectului ori inculpatului.

(10) Ordonanţa prin care s-a dispus renunţarea la urmărirea penală este verificată sub aspectul legalităţii şi temeiniciei de prim-procurorul parchetului sau, după caz, de procurorul general al parchetului de pe lângă curtea de apel, iar când a fost întocmită de acesta, verificarea se face de procurorul ierarhic superior. Când a fost întocmită de un procuror de la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, ordonanţa este verificată de procurorul-şef de secţie, iar când a fost întocmită de acesta, verificarea se face de către procurorul general al acestui parchet.

(11) Dispoziţiile alin. (10) se aplică în mod corespunzător atunci când ierarhia funcţiilor într-o structură a parchetului e stabilită prin lege specială.

(12) Ordonanţa prin care s-a dispus renunţarea la urmărirea penală, verificată potrivit alin. (10), se comunică în copie, după caz, persoanei care a făcut sesizarea, părţilor, suspectului, persoanei vătămate şi altor persoane interesate şi se transmite, spre confirmare, în termen de 10 zile de la data la care a fost emisă, judecătorului de cameră preliminară de la instanţa căreia i-ar reveni, potrivit legii, competenţa să judece cauza în primă instanţă.

(13) Judecătorul de cameră preliminară stabileşte termenul de soluţionare şi dispune citarea persoanelor prevăzute la alin. (12).

(14) Judecătorul de cameră preliminară hotărăşte prin încheiere motivată, în camera de consiliu, cu citarea persoanelor prevăzute la alin. (12), precum şi cu participarea procurorului, asupra legalităţii şi temeiniciei soluţiei de renunţare la urmărirea penală. Neprezentarea persoanelor legal citate nu împiedică soluţionarea cererii de confirmare.

(15) Judecătorul de cameră preliminară verifică legalitatea şi temeinicia soluţiei de renunţare la urmărirea penală pe baza lucrărilor şi a materialului din dosarul de urmărire penală şi a înscrisurilor noi prezentate şi, prin încheiere, admite sau respinge cererea de confirmare formulată de procuror. În cazul în care respinge cererea de confirmare, judecătorul de cameră preliminară:

     a) desfiinţează soluţia de renunţare la urmărire penală şi trimite cauza la procuror pentru a începe sau a completa urmărirea penală ori, după caz, pentru a pune în mişcare acţiunea penală şi a completa urmărirea penală;

     b) desfiinţează soluţia de renunţare la urmărirea penală şi dispune clasarea.

(16) Încheierea prin care s-a pronunţat una dintre soluţiile prevăzute la alin. (15) este definitivă. În cazul în care judecătorul a respins cererea de confirmare a soluţiei de renunţare la urmărirea penală, o nouă renunţare nu mai poate fi dispusă, indiferent de motivul invocat.

  • Upvote 5

Share this post


Link to post
Share on other sites

Create an account or sign in to comment

You need to be a member in order to leave a comment

Create an account

Sign up for a new account in our community. It's easy!

Register a new account

Sign in

Already have an account? Sign in here.

Sign In Now

  • Similar Content

    • hightlink
      By hightlink
      Buna dimineata,
      Deranjez cu o mica intrebare in caz ca are cineva raspuns. Detin un e46 si sunt nemultumit de lumina farurilor, insa nu as vrea sa improvizez o instalatie cu xenon pentru ca 1 e costisitor si 2 ori nu o sa fie omologata ori ma rupe cu vreo taxa.
      Intrebarea e... daca imi iau un faruri cu lupa (OM) sau montez lupe aftermarket dar pun becuri normale, in speranta ca lupa va ajuta sa focalizeze lumina becurilor mai bine... as putea avea probleme? In caz ca sunt oprit, sa creada ca am xenon sau sa zica ca e improvizatie si sa raman fara talon?
      Multumesc.
    • Marius
      By Marius
      Legitima apărare în Noul Cod penal
      Conform art. 19 alin.2 N.C.p., este în legitimă apărare persoana care săvârşeşte fapta pentru a înlătura un atac material, direct, imediat şi injust, care pune în pericol persoana sa, a altuia, drepturile acestora sau un interes general, dacă apărarea este proporţională cu gravitatea atacului.
      În reglementarea anterioară, consacrată de art. 44 alin.2 V.C.p., era în stare de legitimă apărare acela care săvârşeşte fapta pentru a înlătura un atac material, direct, imediat şi injust, îndreptat împotriva sa, a altuia sau împotriva unui interes obştesc şi care pune în pericol grav persoana sau drepturile celui atacat ori interesul obştesc.
      Aşa cum se poate observă din simplă comparare a celor două texte, noul Cod penal a renunţat la condiţia pericolului grav produs de atac, gravitatea atacului urmând ai fi luată în calcul pentru aprecierea condiţiei proporţionalităţii. În acest fel, se extinde posibilitatea invocării cauzei justificative a legitimei apărări şi cu privire la fapte care sub reglementarea anterioară erau excluse de plano datorită faptului că atacul nu producea un pericol grav. Aşa de pildă, dacă victima i-a aplicat inculpatului mai multe lovituri cu palma peste faţă, iar acesta a ripostat cu o lovitură de pumn care a determinat încetarea atacului, sub imperiul Codului penal din 1969 fapta inculpatului nu putea fi analizată pe terenul legitimei apărări, chiar dacă nu a cauzat o vătămare corporală, deoarece loviturile cu palmă peste faţă nu puneau în pericol grav integritatea fizică a inculpatului.
      În baza noului Cod penal, fapta inculpatului poate fi justificată în măsura în care nu a produs urmări disproporţionate în raport cu cele produse de atac.
      1. Condiţiile atacului
      Aşa cum rezultă din dispoziţiile art. 19 alin.2 N.C.p., atacul trebuie să fie material, direct, imediat, injust şi să se îndrepte împotriva valorilor sociale arătate de art. 44. Aceste condiţii se regăseau şi în reglementarea Codului penal din 1969.
      a) caracterul material al atacului
      Caracterul material al atacului presupune că acesta trebuie să fie exercitat prin mijloace fizice şi să se îndrepte împotriva existenţei fizice a valorii sociale ocrotite. Atacul este material atunci când pentru efectuarea lui se recurge la violenţă fizică, cu sau fără folosirea unor mijloace ofensive (arme, narcotice, animale dresate etc.). Prin urmare, atunci când agresiunea constă exclusiv în cuvinte, scrieri nu se poate vorbi de un atac material care să legitimeze o apărare în sensul art. 19 N.C.p.
      Trebuie subliniat, însă, că şi omisiunea poate constitui un atac, în măsură în care ea creează un pericol pentru valoarea socială ocrotită. Aşa se întâmplă în cazul angajatului societăţii de transport feroviar care nu schimbă macazul, din dorinţa producerii unui accident. Dacă o altă persoană intervine şi exercită violente asupra acestui salariat pentru a putea schimbă ea macazul, vom fi în prezenţa unei fapte comise în legitimă apărare.
      b) caracterul direct al atacului
      Atacul este direct atunci când se pune în pericol nemijlocit valorarea socială ocrotită. Această condiţie nu trebuie, însă, înţeleasă în sensul obligativităţii unui contact direct al agresorului cu obiectul care încorporează valoarea socială ocrotită. Astfel, va există un atac direct şi atunci când atacatorul încearcă să scufunde  o barcă în care se află o persoană ce nu ştie să înoate.
      Atacul nu va fi, însă, direct în măsură în care între agresor şi obiectul care încorporează valoarea ocrotită există un obstacol pe care acesta nu îl poate depăşi (un zid, o poartă încuiată sau un spaţiu foarte mare). Desigur, se vor avea în vedere mijloacele de atac de care dispunea în concret agresorul, pentru a decide dacă obstacolul era într-adevăr o piedică serioasă în calea acestuia.
      c) caracterul imediat al atacului
      Caracterul imediat al atacului presupune că acesta trebuie să fie iminent sau în curs de desfăşurare. Pentru că atacul să fie iminent, trebuie că declanşarea lui să constituie o certitudine şi nu o simplă eventualitate.
      În ceea ce priveşte atacul în curs de desfăşurare, acesta legitimează o apărare atâta timp cât nu s-a epuizat. Din momentul în care atacul a încetat nu se mai poate vorbi de o apărare legitimă.
      d) caracterul injust al atacului
      Caracterul injust al atacului presupune lipsa autorizării acestuia de către ordinea juridică, astfel că, atunci când actul are loc în baza legii, nu se poate vorbi de un atac injust. Chiar dacă actul în sine este autorizat de lege, caracterul just se menţine doar atâta timp cât el rămâne în cadrul limitelor impuse de lege. Spre exemplu, potrivit dispoziţiilor Codului de procedura penală, în caz de infracţiune flagrantă orice persoană poate să îl reţină pe infractor şi să-l conducă înaintea autorităţii. Prin urmare, în acest caz, lipsirea de libertate a autorului faptei flagrante nu are caracter injust şi nu poate da loc unei legitime apărări. În cazul în care, însă, persoană care l-a privat de libertate pe infractor nu îl conduce în faţă autorităţilor judiciare şi nici nu anunţă prinderea acestuia, transformând reţinerea într-o detenţiune privată, privarea de libertate dobândeşte caracter injust, iar persoană astfel reţinută se poate elibera.
      Pe baza condiţiei caracterului injust al atacului, doctrina şi jurisprudenţa din România au concluzionat că atacul nu poate proveni decât din partea unei persoane umane, fiind exclusă invocarea legitimei apărări atunci când atacul este exercitat de un animal. Trebuie precizat aici că este vorba de acţiunea spontană a unui animal şi nu de o acţiune a acestuia provocată de o persoană.
      Astfel, în cazul în care proprietarul unui animal determină atacarea unei persoane de către acesta, se poate vorbi de o legitimă apărare, cu precizarea că în această ipoteza atacatorul nu este animalul, ci proprietarul său, animalul fiind un simplu instrument.
      e) atacul să se îndrepte împotriva uneia dintre valorile prevăzute în art. 19 alin.2 N.C.p.
      În ceea ce priveşte sfera valorilor sociale care fac obiectul atacului şi care pot fi, în consecinţă, apărate, această nu este limitată la persoana celui ce se apară ori la o altă persoană, ci se extinde şi la drepturile acestora cât şi la interesul general. Astfel, pot fi aparate şi valori că siguranţă statului, bunurile aparţinând proprietăţii publice sau orice alt interes important al colectivităţii.
      Valorile menţionate pot fi apărate de orice persoană prin comiterea unei fapte prevăzute de legea penală.
      2. Condiţiile apărării
      O dată constatată întrunirea elementelor care caracterizează atacul, cel atacat poate în mod justificat să se apere prin comiterea unei fapte prevăzute de legea penală. Cu toate acestea, posibilitatea menţionată nu este nelimitată, altfel spus o stare de legitimă apărare nu justifică săvârşirea oricărei fapte penale. Pentru a beneficia de efectul justificativ, apărarea trebuie să îndeplinească, la rândul ei, câteva condiţii.
      a) apărarea să îmbrace formă unei fapte prevăzute de legea penală
      În măsură în care nu există o fapta prevăzută de legea penală, nu se pune problema verificării caracterului nejustificat şi deci nici problema identificării unei cauze justificative. Sub aspectul formei de vinovăţie, această fapta se poate comite atât cu intenţie cât şi din culpă, fiind necesar doar că persoană care se apară să aibă cunoştinţă de existenţa atacului şi să acţioneze animată de dorinţa de a se apară.
      b) apărarea să fie necesară
      Necesitatea apărării este o formulă generică, ce regrupează la rândul ei mai multe condiţii. Astfel, în primul rând, necesitatea apărării impune cerinţa că ea să intervină în intervalul de timp cât atacul este imediat, adică din momentul când acesta a devenit iminent şi până la încheierea atacului. Dacă riposta intervine după ce atacul a fost încheiat, nu mai vorbim de o apărare, ci de o răzbunare, care nu poate pretinde o justificare.
      În acelaşi timp, necesitatea apărării presupune că ea trebuie să aibă caracter potrivit, cu alte cuvinte, să fie aptă prin natură ei să înlăture atacul.
      Caracterul necesar al apărării nu implică însă faptul că ea trebuie să fie singura posibilitate de a înlătura atacul. În măsură în care persoană atacată are la dispoziţie mai multe posibile mijloace de respingere a atacului, ea poate în principiu uza de oricare dintre ele, sub rezervă respectării condiţiei proporţionalităţii.
      c) apărarea trebuie să fie proporţională cu gravitatea atacului
      Fapta săvârşită în apărare trebuie să prezinte o gravitate mai mică sau aproximativ egală cu cea a atacului. Desigur că nu este vorba aici de un calcul matematic, ci de o apreciere globală, aşa cum se putea ea realiza în condiţiile atacului.
      Examenul de proporţionalitate trebuie să pornească de la urmările celor două acţiuni, adică urmarea pe care cel mai probabil ar fi produs-o atacul şi urmarea produsă în urmă apărării. Trebuie însă avute în vedere şi valorile sociale în conflict, mijloacele utilizate în atac şi apărare, raportul de forţe dintre agresor şi victima precum şi toate circumstanţele în care s-a desfăşurat atacul.
      3. Efectele legitimei apărări
      Întrunirea tuturor condiţiilor analizate anterior face că fapta comisă să fie justificată. Astfel, pentru o fapta comisă în legitimă apărare nu este posibilă aplicarea unei sancţiuni sau a altei măsuri cu caracter penal (măsuri de siguranţă).
      În plus, legitimă apărare înlătura şi răspunderea civilă pentru prejudiciul suferit de atacator. Mai mult decât atât, va fi exclusă răspunderea civila si pentru prejudiciul cauzat prin deteriorarea instrumentelor sau mijloacelor folosite la desfăşurarea atacului, chiar dacă nu aparţin atacatorului. Dacă, spre exemplu, atacatorul s-a folosit de un câine care nu îi aparţinea şi acesta a fost ucis, persoană care a beneficiat de efectul justificativ al legitimei apărări nu va fi ţinută să repare prejudiciul astfel suferit de proprietarul câinelui. Acesta se va putea însă îndrepta împotriva atacatorului, potrivit dreptului comun.
      4. Legitima apărare prezumată
      Conform art. 19 alin.3 N.C.p., se prezumă a fi în legitimă apărare, în condiţiile alin.2, acela care comite fapta pentru a respinge pătrunderea unei persoane într-o locuinţa, încăpere, dependinţă sau loc împrejmuit ţinând de această, fără drept, prin violenţă, viclenie, efracţie sau alte asemenea modalităţi nelegale ori în timpul nopţii.
      Textul reia în principiu reglementarea conţinută în art. 44 alin.21 C.p. (introdus prin Legea nr. 169/2002 şi modificat prin Legea nr. 247/2005), potrivit căreia se prezumă că este în legitimă apărare şi acela care săvârşeste fapta pentru a respinge pătrunderea fără drept a unei persoane prin violenţă, viclenie, efracţie sau prin alte asemenea mijloace, într-o locuinţa, încăpere, dependinta sau loc împrejmuit ori delimitat prin semne de marcare.
      Cel puţin două modificări pot fi remarcate între cele două reglementări, astfel:
      textul noului Cod penal restrânge sfera spaţiilor protejate de prezumţia de legitimă apărare la spaţiile legate direct de o locuinţa, înlăturând incidenţa prezumţiei în cazul altui loc împrejmuit ori delimitat prin semne de marcare. Într-adevăr, nu există nicio raţiune pentru a admite incidenţa prezumţiei în cazul pătrunderii, de pildă, pe terenuri agricole situate în extravilanul localităţii. textul noului Cod penal consacră o nouă ipoteză în care prezumţia devine incidenta – situaţia în care pătrunderea se face în spaţiile menţionate în timpul nopţii. În acest caz, nu mai este necesar că pătrunderea să fie făcută în modalităţile arătate (violenţă, efracţie etc.). În consecinţă, prezumţia devine aplicabilă şi atunci când cineva pătrunde noaptea în curtea locuinţei, profitând de faptul că proprietarul a uitat să încuie poartă. La fel că în vechea reglementare, şi în noul Cod penal este vorba de o prezumţie relativă, ce are drept consecinţă o răsturnare a sarcinii probei, în sensul că nu persoană care invocă legitimă apărare trebuie să dovedească îndeplinirea condiţiilor cerute de lege cu privire la atac şi apărare, ci parchetul trebuie să probeze eventuală neîndeplinire a acestor condiţii. Prin urmare, instituirea prezumţiei de legitimă apărare nu înlătura cerinţă îndeplinirii tuturor condiţiilor prevăzute de lege pentru atac. Astfel, prezumţia de legitimă apărare este înlăturată atunci când s-a stabilit că inculpatul şi-a dat seama că nu era vorba de un atac (intrusul a pătruns din eroare în curtea să, fiind în stare de ebrietate), sau că apărarea era vădit disproporţionată faţă de atac.
      Mai trebuie precizat că apărarea legitimă prezumată de art. 19 alin.3 N.C.p. poate fi exercitată nu doar de proprietarul locuinţei sau de cel care o foloseşte, ci de orice persoană care sesizează încercarea de pătrundere sau pătrunderea fără drept în spaţiile arătate.
      Un alt aspect de noutate este că actuala reglementare din Noul Cod penal nu mai tratează în cadrul legitimei apărări aşa‐numitul exces justificat de legitimă apărare prevăzut de art. 44 alin. 3 în V.C.p. care devine, conform N.C.p. o cauză ce înlătură vinovăţia, respectiv art. 26 N.C.p.. - Excesul neimputabil.
    • Wallah
      By Wallah
      Exista un topic cu propuneri privind modificari ale Statutul poliţistului
  • Recently Browsing   0 members

    No registered users viewing this page.

×
×
  • Create New...

Important Information

By using this site, you agree to our Terms of Use and Privacy Policy.